Sunteți pe pagina 1din 17

1) Hiperplazia fibroasa inflamatorie – patogenie si aspecte clinice

♦Patogenie
-se mai numeste epulis fissuratum
-localizata la nivelul fundului de sant vestibular
-apare pe fondul iritatiei cronice a mucoasei datorita instabilitatii unei proteze dentare mobile
-apare la pacienti mai in varsta edentati partial/total si purtatori de proteza mobila, mai
frecvent la sexul feminin
♦Aspecte clinice
-se localizeaza mai ales pe versantul vestibular arcadei superioare sau in fundul de sant
vestibular (poate fi prezent si vestibular la arcada inferioara sau pe versantul palatinal sau lingual, mai
rar)
-se prezinta sub forma a doua pliuri de mucoasa paralele cu creasta alvelolara, care formeaza
un sant
→santul format intre pliuri corespunde marginii protezei dentare mobile
-mucoasa acoperitoare poate fi nemodificata clinic, sau poate avea un aspect hiperemic, alteori
poate prezenta o ulceratie in santul dintre cele doua pliuri mucoase
-leziunea prezinta un aspect fibros si consistenta ferma si este nedureroasa sau discret
dureroasa la palpare
-ca si dimensiuni, acestea sunt variate (de la mici leziuni de 1cm pana la hiperplazii extinse
formate din multiple pliuri de mucoasa, care intereseaza intreg santul vestibular)

2) Hiperplazia fibroasa inflamatorie – diagnostic diferential


♦Diagnostic diferential
-forma de debut ulcerativa a unei tumori maligne a gingivomucoasei crestei alveolare

3) Hiperplazia fibroasa inflamatorie – tratament


♦Tratament
-din cauza posibilului diagnostic diferential cu o formatiune maligna, se va recomanda
pacientului sa renunte la purtarea protezei timp de 10-14 zile si i se va prescrie un colutoriu oral
antiinflamator (pacientul va reveni la control dupa acest interval de timp)
-daca formatiune nu se remite dupa nepurtarea protezei, pacientul va fi trimis intr-o sectie de
chirurgie oro-maxilo-faciala unde tratamentul presupune excizia in totalitate a zonei hiperplazice,
printr-o incizie care circumscrie formatiunea, respectand marginile de siguranta (pana in mucoasa
sanatoasa); de asemenea se va mentine intact periostul subiacent
-dupa interventia chirurgicala se va aplica proteza, care a fost readaptata (pentru a nu mai
constitui un factor iritativ)
→se impune purtare protezei postoperator pentru a putea mentine, pe toata perioada
cicatrizarii per secundam, forma si adancimea santului vestibular (necesar pentru o viitoare reprotezare
corecta)

4) Granulomul piogen – patogenie si aspecte clinice (hiperplazie cu aspect granulomatos – noua


denumire)
♦Patogenie
-reprezinta o hiperplazie reactiva a mucoasei cavitatii orale
-formata din tesut granulativ, ca raspuns la un factor iritativ local

♦Aspecte clinice
-este o masa pseudotumorala pediculata sau sesila, de dimensiuni de la cativa milimetri la
cativa centimetri
-prezinta o culoare de la roz la rosu intens (sau purpuriu), si aceasta depinde de vechimea
leziunii
→leziunile recente sunt mai intens vascularizate
→leziunile vechi sunt mai fibrozate, deci o culoare roz-rosie
-suprafata leziunii poate fi neteda, globulara sau poate prezenta zone ulcerative caracteristice
-la palparea ei, aceasta prezinta o consistenta moale, este nedureroasa si sangereaza la cel mai
mic traumatism (vascularizatie bogata)

5) Granulomul piogen – diagnostic diferential


♦Diagnostic diferential
-fibromul osifiant periferic (epulis fibros)
→are o consistenta mai ferma, culoare este roz deschis si nu apare decat in legatura cu
prezenta unui dinte
-granulomul periferic cu celule gigante (epulis cu celule gigante)
→prezinta o culoare mai albastruie
-tumorile maligne ale mucoasei crestei alveolare

♦Diagnosticul diferential al granulomului piogen cu alte localizari orale (“botriomicom”)


-papilomul mucoasei orale
→nu sangereaza spontan sau la mici traumatisme
-fibromul mucoasei orale
→consistenta mai ferma, culoarea este roz deschis
-forme de debut ale tumorilor maligne ale mucoasei orale

6) Granulomul piogen – tratament


-consta in extirparea chirurgicala cu margini de siguranta de aproximativ 2 mm
-in extirpare se va indeparta si periostul subiacent pana la nivelul osului alveolar
→daca osul este moale (demineralizat), se practica chiuretajul osos pana in tesut
sanatos
-dintii in focarul lezional se extrag doar daca acestia prezinta o mobilitate accentuata sau
impiedica ablatia tumorala intr-o masura
-plaga postoperatorie se vindeca per secundam, necesara fiind protejarea ei printr-o mesa
iodoformata sau ciment parodontal
-se va indeparta si factorul cauzal local de fond iritativa
-recidivele sunt rare si apar de obicei in cazul in care extirparea a fost incompleta si nu s-a
indepartat factorul iritativ local

7) Papilomul – patogenie si aspecte clinice


♦Patogenie
-proliferare tumorala benigna a stratului spinos al epiteliului (al treilea strat epitelial din patru)
avand ca si cauza (probabila) infectia cu virusul papiloma uman (HPV)

♦Aspecte clinice
-se manifesta ca o formatiune tumorala cu crestere exofitica, verucoasa sau conopidiforma,
prezentand prelungiri digitiforme
-se prezinta ca fiind pediculat, uneori sesil si are dimensiuni mici (maxim 0.5-1cm), ajungand
exceptional la dimensiuni mai mari de 1cm
-are o consistenta moale sau ferma, in functie de cantitatea prezenta (sau poate absenta chiar)
tesutului fibros
-suprafata formatiunii este neregulata si poate sa aiba o culoare alba, rosiatica, sau avand
aspectul mucoasei normale in functie de gradul de keratinizare
8) Papilomul – diagnostic diferential
♦Diagnostic diferential
-granulomul piogen
→prin faptul ca sangereaza spontan sau la mici traumatisme
-fibromul mucoasei orale
→suprafata neteda, mucoasa acoperitoare normala
-forme de debut ale tumorilor maligne de tip carcinom verucos
-forme de debut vegetante ale tumorilor maligne de tip carcinom spinocelular

9) Papilomul – tratament
♦Tratament
-consta in excizarea in totalitate a formatiunii impreuna cu baza de implantare
-recidivele dupa extirpare completa sunt rare

10) Fibromul – patogenie si aspecte clinice


♦Patogenie
-cea mai frecventa formatiune tumorala benigna intalnita la nivelul mucoasei cavitatii orale
-crestere autolimitata (rar depaseste 2cm)
-prezinta o stransa legatura cu un factor iritativ sau un microtraumatism cronic local
-provine din tesutul conjunctiv si poate fi localizat superficial sau profund (la nivelul mucoasei
orale sau tegumentelor cervico-faciale)
-la nivelul cavitatii orale poate fi localizat pe mucoasa linguala, jugala la nivelul buzelor,
gingivomucoasei procesului alveolar, palatului si la nivelul planseului bucal
-in localizarile linguale, apare cu predilectie pe fata ventrala, marginile laterale si varful limbii
(mai susceptibile traumatismelor) si apare la ambele sexe, mai frecvent la sexul feminin si la orice
varsta

♦Aspecte clinice
♣Oral
-se prezinta sub forma unor leziuni nodulare, cu dimensiuni variabile, de la 0.5cm pana la 2cm
-formatiunea nodulara este reliefata, are o suprafata neteda, mucoasa acoperitoare avand un
aspect normal; baza de implantare este sesila sau pediculata
-suprafata leziunii prezinta uneori ulceratii superficiale si semne de inflamatie, mai ales in
localizarile de la nivelul mucoasei jugale, unde, atunci cand se situeaza pe linia de proiectie a planului
de ocluzie, poate fi supusa traumatismelor cronice ocluzale
-este nedureros la palpare si are o consistenta variabila (moale, ferma, dura → depinde de
cantitatea de fibre conjunctive, vase sanguine si limfatice)
♣Tegumentar
-mai frecvent localizata la nivel genian, nazal sau frontal
-se prezinta sub forma unor noduli cu consistenta ferma, mobili, proeminenti subtegumentar
-tesuturile acoperitoare sunt nemodificate

11) Fibromul – diagnostic diferential


♦Diagnostic diferential
-granulomul piogen
→sangereaza sponan la atingeri sau traumatisme minore
-papilomul mucoasei orale
→suprafata neregulata, mucoasa acoperitoare modificata, rosiatica
12) Fibromul – tratament
♦Tratament
-consta in extirparea in totalitate a formatiunii tumorale (prin acest fapt se impiedica aparitia
recidivelor)
-in localizarile mucozale, fibromul se indeparteaza impreuna cu baza de implantare (sesila sau
pediculata), printr-o incizie eliptica plasata in tesut normal, la aproximativ 2mm de marginile clinice
ale formatiunii tumorale
♣Cervico-facial, fibroamele sunt localizate de obicei subtegumentar, extirparea fiind facila datorita
“capsulei” conjunctive care le deliminteaza

13) Fibromatoza gingivala – patogenie si aspecte clinice


♦Patogenie
-afectiune cu caracter ereditar, autozomal dominant si poate fi asociata cu sindroame
complexe
-este ereditara, nu congenitala

♦Aspecte clinice
-prezinta un aspect normal la varsta copilariei
-dezvoltarea afectiunii apare la adolescenta sau la adult
-se manifesta prin marirea de volum a fibromucoasei gingivale
-are o consistenta ferma, fibroasa si clinic poate sa apara discret printr-o marire generalizata in
volum a papilelor interdentare, sau poate sa aiba dimensiuni impresionante
-are un caracter dens, difuz si poate fi neteda sau nodulara; gingivomucoasa acoperitoare este
normala sau palida si este nedureroasa si nesangeranda
-daca se manifesta dupa adolescenta si in perioada de adult, poate sa acopere coroana dintilor
sau poate impiedica eruptia dintilor permanenti

14) Fibromatoza gingivala – diagnostic diferential


♦Diagnostic diferential
-hiperplazia gingivala medicamentoasa
→antiepileptice, imunosupresoare, blocante ale canalelor de calciu
-hiperplazia gingivala din leucemii acute
→gingia sangereaza spontan sau la cele mai mici traumatisme functionale
-neurofibromatoza ereditara

15) Fibromatoza gingivala – tratament


♦Tratament
-consta in excizia tesutului gingival in exces, din considerente functionale si fizionomice
-se face o gingivectomie extinsa, care va permite expunerea dintilor acoperiti de fibromucoasa
-poate sa recidiveze, reaparand la 1-2 ani de la interventie (printr-o igiena locala riguroasa si
indepartarea in mode repetat a placii bacteriene, se limiteaza intr-o masura recidivele)

16) Lipomul – patogenie si aspecte clinice


♦Patogenie
-tumora benigna a tesutului adipos
-se localizeaza in trunchi si membre cel mai frecvent, dar poate aparea si in teritoriul oro-
maxilo-facial, mai rar oral (cel mai des: cervico-facial)
-etiologia este incerta, dar apare mai des la persoanele obeze (desi metabolismul tesutului
lipomatos intratumoral este independent de metabolismul lipidic al organismului)
♣Poate sa se afle si in regiunea parotidiana fie subcutanat, fie in loja parotidiana propriu-zisa
(bine delimitat de parotida sau sub forma difuza printre acinii glandulari)
♣In cavitatea orala apare mai ales la nivelul regiunii jugale, in vestibulul bucal, la nivelul
limbii, planseului bucal sau in grosimea buzei
♦Aspecte clinice
-cervico-facial, apar in tesutul subcutanat superficial si se prezinta ca o masa tumorala cu
crestere lenta, are o consistenta moale, de asemenea deformeaza progresiv zona in care apare
-tegumentele acoperitoare au un aspect normal, fara modificari (in afara de deformare)
-rareori depaseste 3cm
-mucoasa acoperitoare (in localizarea lipomului in cavitatea orala) este intacta, dar poate sa
transpara prin ea uneori culoarea galbuie a formatiunii

17) Lipomul – diagnostic diferential


♦Diagnostic diferential
-lipoamele solitare cervico-faciale trebuie diferentiate, in functie de localizare si dimensiuni de
toate entitatile chistice sau tumorale benigne ale regiunii si de adenopatiile cervicale
-lipoamele orale trebuie diferentiate de chisturi, tumori benigne sau maligne cu debut nodular
ale glandelor salivare mici ale mucoasei orale

18) Lipomul – tratament


♦Tratament (la lipoamele solitare)
-consta in extirpare chirurgicala
-delimitarea masei grasoase de tesuturile adiacente poate fi dificila deoarece lipomul nu este
incapsulat, putand hernia in plaga
-daca este bine delimitat (fibrolipom), se practica enucleerea formatiunii

19) Hemangiomul – patogenie si aspecte clinice


♦Patogenie
-tumora benigna vasculara, caracterizata printr-o faza de crestere rapida, cu proliferarea
celulelor endoteliale vasculare
-prezinta o faza de crestere rapida, urmata de o perioada de involutie graduala
-nu sunt prezente clinic la nastere, dar devin evidente in primele 8 saptamani de viata
-cea mai frecventa tumora a perioadei copilariei (5-10% dintre copii cu varsta de 1 an o au)
→mai frecventa la sexul feminin
→se localizeaza cu predilectie in teritoriul oro-maxilo-facial
→exista forme solitare, dar si tumori cu localizari multiple

♦Aspecte clinice
-hemangioamele complet dezvoltate se pot identifica, ca o macula de culoare deschisa cu o
retea teleangiectatica, dezvoltandu-se rapid
-cele superficiale tegumentare sunt reliefate si au o culoare rosie aprinsa
-de asemenea prezinta o consistenta ferma, iar la presiune asupra ei nu se goleste de sange
-cele profunde sunt discret reliefate si eu o tenta albastruie

20) Hemangiomul – diagnostic diferential


♦Diagnostic diferential
-malformatii vasculare
→sunt prezente la nastere si persista toata viata
-purpura

21) Hemangiomul – tratament


♦Tratament
Depinde de varsta copilului, dimensiunea si localizarea leziunii si stadiul in care se afla
(crestere sau regresiune)
-pentru hemangioamele mici, fara afectari functionale, nu este necesara interventia deoarece se
reduc singure, lent (daca este indicat tratamentul chirurgical, va fi temporizat pana dupa etapa de
involutie)
-pentru hemangioamele in etapa proliferativa, care prezinta ulceratii, hemoragii repetate, sau
crestere marcata, sau daca induc tulburari functionale importante → este de preferat tratamentul
medicamentos prin terapie cortizonica pe cale generala pe o durata de 60-90 de zile (pentru evitarea
efectelor sistemice, se poate injecta intralezional triamcinolon sau betametazona in etapa
proliferativa); pentru hemangioamele care nu raspund la tratament cortizonic, se poate aplica un
tratament general pe baza de interferon-alfa-2a
-radioterapie (mai rar folosita datorita riscului de malignizare postoperator)
-scleroterapia: eficienta pentru hemangioamele mici (injectarea intralezional de agenti
sclerozanti pe baza de alcool polietoxilat pentru a induce fibroza)
→pentru formele de dimensiuni mari este necesara asocierea scleroterapiei cu
extirparea chirurgicala

22) Malformatii vasculare – patogenie si aspecte clinice


♦Patogenie
-anomalii structurale vasculare fara proliferare endoteliala
-sunt prezente la nastere si persista de-a lungul vietii
♦Aspecte clinice
♣Malformatii capilare
-leziuni cu flux sangvin scazut si se manifesta sub forma de macule cutanate in “pata
de vin de Porto” si care apar la aproximativ 1% dintre nou-nascuti
-localizarea este mai frecventa pe fata, in special in zonele de emergenta trigeminala
-au o coloratie de la roz la purpuriu si evolueaza odata cu dezvoltarea intregului
organism
-la persoanele in varsta capata o culoarea mai inchisa si devin nodulare prin ectazie
vasculara
♣Malformatii venoase
-leziunci cu flux sangvin scazut si cuprind o larga gama de entitati clinice (de la ectazii
izolata pana la forme care implica mai multe tesuturi si organe)
-sunt prezente la nastere (desi pot sa nu fie evidente la inceput din punct de vedere
clinic)
-au in majoritatea cazurilor o culoare albastruie si sunt compresibile, cresc odata cu
cresterea pacientului (se pot accentua in contextul unei presiuni sanguine venoase crescute)
-se pot produce tromboze vasculare secundare si fleboliti
♣Malformatii arterio-venoase
-leziuni cu flux crescut, care apar la nivelul anastomozelor arterio-venoase
-prezente la nastere, dar sunt evidente doar in copilarie sau chiar in viata de adult
-la palpare se poate percepe o pulsatie, iar tegumentele acoperitoare sunt mai calde)
-se asociaza uneori cu ulceratii tegumentare, durere si sangerare

23) Malformatii vasculare – diagnostic diferential


♦Diagnostic diferential
-se face intre ele
-purpura
-echimoze
-lupus eritematos
24) Malformatii vasculare – tratament
♦Tratament
Depinde de dimensiunea leziunii si de extinderea acesteia in structurile adiacente
-scleroterapia: pentru inducerea fibrozei
-se poate practica si tratamentul chirurgical, dar este necesara evaluarea completa a leziunii
prin angiografie superselectiva preoperatorie
→se va practica embolizarea temporara sub control angiografic la 24-48h preoperator
→interventia chirurgicala consta in extirparea completa a leziunii si reconstructia
defectului postexcizional
→interventia chirurgicala se recomana a se practica in primele 24-48h de la
embolizarea temporara (pentru a beneficia de hemostaza intraoperatorie pe care aceasta o ofera)

25) Limfangiomul – patogenie si aspecte clinice


♦Patogenie
-este de trei tipuri
1. Limfangiom simplu → format din capilare limfatica
2. Limfangiom cavernos → format din dilatatii ale vaselor limfatice mai mari
3. Limfangiom chistic → format din spatii chistice cu continut limfatic
-majoritatea limfangioamelor prezinta combinatii ale tuturor celor trei forme si apar prin
acelasi mecanism, in care difera doar dimensiunea vaselor limfatice si natura tesuturilor din vecinatate
-limfangioamele au ca localizare predilecta in teritoriul oro-maxilo-facial
-in aproximativ 50% din cazuri se manifesta clinic la nastere si pest 90% sunt prezente clinic
la varsta de doi ani

♦Aspecte clinice
-se manifesta sub forma unei tumefactii de consistenta moale, care isi accentueaza volumul in
contextul unei infectii respiratorii acute
-limfangioamele orale apar cel mai des in cele 2/3 anterioare ale limbii, inducand macroglosie
→de obicei sunt superficiale, mucoasa acoperitaora avand aspect de “broboane” cu
aspect asemanator unor vezicule
-cele situate mai profund, se prezinta ca o formatiune de consistenta moale, slab delimitata, cu
mucoasa acoperitoare nemodificata
-evolutia este lenta si are tendinta de a regresa, suprainfectia fiind cea mai frecventa
complicatie

26) Limfangiomul – diagnostic diferential


♦Diagnostic diferential
-se poate face cu fibromul
→consistenta mai ferma la palpare
-chist sebaceu
→consistenta mai ferma si nu are tendinta de a regresa
-neurofibromul solitar

27) Limfangiomul – tratament


♦Tratament
-din moment ce se poate remite spontan, se recomanda monitorizarea evolutiei salte cel putin
pana la varsta de 5 ani
-daca este impus, tratamentul chirurgical va consta in extirparea formatiunii cat mai complet,
deoarece in lipsa ei (extirparii complete) recidivele sunt relativ frecvente
28) Ameloblastomul unichistic – patogenie si aspecte clinice
♦Patogenie si aspecte clinice
-poate aparea prin transformarea tumorala benigna a epiteliului unui chist odontogen (ex.
Chitul folicular)
-reprezinta 10-15% din totalul ameloblasteoamelor si apare mai ales la pacientii tineri si se
localizeaza in majoritatea cazurilor la mandibula in zona posterioara
-initial este asimptomatic, dar evoluand poate sa ajunga sa deformeze corticalele osoase, fara
fenomene dureroase sau parestezii la nivelul nervului alveolar inferior
-radiologic se prezinta sub forma unei radiotransparente uniloculare bine delimitate, aspect
asemanator unui keratochist odontogen sau unui chist radicular (sau rezidual)

29) Ameloblastom unichistic – diagnostic diferential


♦Diagnostic diferential
-keratochistul odontogen primordial sau dentiger
-chistul median mandibular
-chistul radicular
-chistul rezidual
-cavitatea osoasa idiopatica

30) Ameloblastom unichistic – tratament


♦Tratament
-se va practica chistectomia
→pentru formele in situ, aceasta este indeajuns
-rezectia marginala osoasa
→pentru formele microinvazive
-pentru formele invazive se foloses aceleasi principii de tratament ca si ameloblastomul solid
sau multichistic, adica:
♦Chiuretajul tumorii
-se poate practica, ca si prima intentie
-recidivele sunt frevrente (50-90%), deoarece pot exista focare tumorale microscopice
restante in osul aparent sanatos
→pot aparea si dupa multi ani (chiar si dupa 5)
♦Rezectia marginala
-este metoda de tratament de electie
-se practica respectand marginile libere osoase de cel putin 1-1.5cm fata de limitele
radiologice ale tumorii
→acest deziderat nu poate fi de multe ori savarsit deoarece localizarea tumorii
nu intotdeauna coincide cu conditiile rezectiei marginale, in acest caz recurgandu-se la rezectia
segmentara
♦Rezectia segmentara si hemirezectia de mandibula cu sau fara dezarticulare
-este metoda de tratament curativa al ameloblastoamelor
-este indicata pentru formele de mari dimensiuni si pentru recidive din cauza
defectului lasat in urma extirparii tumorii

31) Ameloblastomul multichistic – patogenie si aspecte clinice


♦Patogenie
-poate sa apara la orice varsta si afecteaza in egala masura sexul masculin si pe cel feminin
-se localizeaza la mandibula in majoritatea cazurilor, in zona molarului trei si in ramul
mandibulei
♦Aspecte clinice
-initial este asimptomatica tumora, aceasta fiind descoperita intamplator in urma unui examen
radiologic
-pe parcursul evolutiei ei apare o tumefactie a mandibulei cu evolutie lenta si relativ
asimptomatica, deformand progresiv contururile fetei si putand ajunge la dimensiuni impresionante
-durerea sau paresteziile sunt rareori prezente (doar in cazul in care tumora preseaza terminatii
nervoase sau chiar nervul aflat in teritoriu), chiar si in formele avansate
-dupa efractionarea corticalelor, ameloblastomul nu are tendinta de a invada partile moi
-radiologic apare ca o radiotransparenta multiloculara cu margini neregulate
→loculatiile pot fi de mici dimensiuni, dand aspectul de “fagure de miere” sau de mari
dimensiuni ca de “baloane de sapun”
→este prezent un dinte inclus intraosos frecvent la nivelul leziunii (de obicei M3
mandibular)
→apare si rizaliza dintilor adiacenti tumorii
→ameloblastomul multichistic poate avea aspecte de transparenta uniloculara,
diagnosticul diferential facandu-se cu entitatile cu aspect similar

32) Ameloblastomul multichistic – diagnostic diferential


♦Diagnostic diferential
-keratochistul odontogen
-chistul folicular
-chistul osos anevrismal
-fibromul ameloblastic
-fibromul sau mixomul odontogen
-tumora centrala cu celule gigante sau tumori neodontogene non-osteogene
-angioame sau malformatii vasculare endoosoase

♦C. Burlibasa♦
-chisturile odontogene si neodontogene
→mai ales keratochisturile
-tumorile benigne ale maxilarelor
Ameloblastomul se diferentiaza de acestea prin faptul ca radiologic, acesta are margini zimtate
cu aspect multilocular si de asemenea va produce rizaliza la dintii implicati in focarul lui
-ameloblastoamele de la nivelul maxilarului, cand este afectat sinusul:
→osteoblastomul
→granulomul reparator cu celule gigante (tumora cu mieloplaxe)
→tumora bruna din hiperparatiroidism
→in acest caz, ameloblastomul se poate diferentia de structurile precizate si la fel si de
chisturi cu evolutie endosinusala prin faptul ca resoarbe peretii ososi sinusali si voalarea (innegrirea,
“acoperirea”) sinusului
-formatiuni tumorale maligne de la nivelul cavitatii orale

33) Tumora odontogena calcificata Pindborg – tratament


♦Tratament
-are o evolutie mai lenta ca si ameloblastomul
-cel mai recomandat tratament este extirparea cu rezectia osoasa, respectand marginile de
siguranta osoase
-in 15% din cazuri apar recidivele, in conditiile in care extirparea s-a practicat fara rezectie
osoasa de vecinatate
34) Tumora odontogena calcificata Pindborg – patogenie si aspecte clinice
♦Patogenie
-are origine odontogena, dar cauza este incerta
-se considera ca deriva din resturile Serres ale laminei dura
-afecteaza in special adultii, ambele sexe in mod egal
-se localizeaza cel mai frecvent la mandibula, in zona posterioara

♦Aspecte clinice
-se prezinta ca o deformare a mandibulei cu crestere foarte lenta si nedureroasa
-din punct de vedere radiologic, se evidentiaza o radiotransparenta uniloculara sau
multiloculara, uneori cu focare de calcificare intratumorala
-se asociaza de obicei cu prezenta unui dinte inclus (M3 inferior)
→in acest caz, calcificarile sunt situate in jurul coroanei dintelui inclus

35) Tumora odontogena calcificata Pindborg – diagnostic diferential


♦Diagnostic diferential
-chistul odontogen calcifiat
-odontomul
-fibromul osifiant
-keratochistul odontogen (primordial sau dentiger)
-chistul folicular
-ameloblastomul si fibromul ameloblastic
-chistul rezidual
-cavitate osoasa idiopatica

36) Ameloblastomul multichistic – tratament


♦Tratament
-are mai multe variante:
→enucleere cu chiuretaj
→rezectie osoasa segmentara extinsa
♣Chiuretajul tumorii
-se poate practica, dar recidiva va fi in proportie de 50-90% deoarece exista focare fumorale
microscopice restante in osul aparent sanatos, unde nu s-a chiuretat (recidivele pot aparea dupa multi
ani in asa fel incat chiar si dupa 5 ani nu semnifica neaparat vindecarea)
♣Rezectia marginala
-prin practicarea acestei metode, sunt necesare margini libere osoase de cel putin 1-1.5cm fata
de limitele radiologice ale tumorii
→aceste margini de siguranta sunt imposibile (prin rezectie marginala) pentru
localizarile la nivelul gonionului sau ramului mandibulei, deci in aceste cazuri se practica rezectia
segmentara
-rata de recidiva este de 15-20% dupa rezectia marginala
♣Rezectia segmentara si hemirezectia de mandibula cu sau fara dezarticulare
-metoda de tratament curativ al ameloblastoamelor
-se indica pentru formele de mari dimensiuni sau formele recidivate dupa una sau mai multe
interventii de chiuretaj

37) Odontomul – patogenie si aspecte clinice


♦Patogenie
-tumora odontogena, care combina elemente epiteliale si ectomezenchimale
-este format din epiteliu odontogen proliferativ si din tesut mezenchimal in stadiul initial
→in stadiul matur este format din smalt, dentina si cantitati variabile de pulpa si
cement
-este considerat un hamartom, nu tumora propriu-zisa
-cel mai adesea reprezinta transformarea in hamartom a unui dinte care ar fi evoluat spre
formarea sa completa si eruptia pe arcada
→din aceasta cauza, se asociaza cu o aparenta anodontie a dintelui din care deriva
→poate fi independent de formarea dentitiei normale (probabil derivand dintr-un dinte
supranumerar), prin prezenta sa putand bloca eruptia unui dinte normal subiacent, acesta ramanand
inclus intraosos
-poate fi compus (cel mai frecvent) sau complex
Compus→ alcatuit din structuri asemanatoare unui dinte
Complex→ constituit sub forma unui conglomerat de smalt si dentina, fara a avea
configuratia unui dinte
-apare cel mai des la adolescenti sau tineri, mai frecvent la maxilar decat la mandibula
→odontoamele compuse sunt mai frecvente in zona maxilara
→odontoamele complexe sunt mai frecvente in zona molara
-cunt complet asimptomatice, fiind identificate radiologic pentru a decela cauza aparentei
anodontii

♦Aspecte clinice
-odontomul compus, radiologic, se prezinta ca o radioopacitate formata din structuri cu aspect
asemanator unui dinte, inconjurata de o zona radiotransparenta
-odontomul complex se prezinta ca o masa calcificata amorfa, cu o radiodensitate echivalenta
unui dinte
-odontomul se poate dezvolta in locul unui dinte, poate fi in vecinatate unor dinti erupti,
producand devierea radacinilor acestora sau poate impiedica eruptia unui dinte, care ramane inclus
intraosos

38) Odontomul – diagnostic diferential


♦Diagnostic diferential
-osteomul
-osteoblastomul, osteomul osteoid, cemento-blastomul
-perlele de smalt
-corpi straini intraososi
-dinti inclusi si cu anomalii de forma, volum sau pozitie

39) Odontomul – tratament


♦Tratament
-este chirurgical si consta in excizia in totalitate a odontomului, neexistand probleme legate de
recidive
-daca exista un dinte subiacent inclus, acesta poate fi lasat sa erupa (printr-un tratament
chirurgical ortodontic de tractiune a dintelui pe arcada)
→daca este malformat, acesta va fi extras

40) Odontoameloblastomul – patogenie si aspecte clinice


♦Patogenie
-tumora benigna (foarte rara), care combina elementele caracteristice ale ameloblastomului cu
cele alea odontomului
→NU reprezinta transformarea unui odontom intr-un ameloblastom
-apare la adultii tineri si se localizeaza mai frecvent la nivelul mandibulei

♦Aspecte clinice
-se manifesta prin deformarea lenta a osului mandibular, in asociere cu eruptia intarziata sau
ramanerea in incluzie a dintilor implicati tumoral
-radiologic apare ca o radiotransparenta cu focare dense de calcificare, asemanatoare
morfologic unor dinti nanici
-mai poate sa apara si ca o masa calcificata amorfa, aspect asemanator odontomului complex

41) Odontoameloblastomul – diagnostic diferential


♦Diagnostic diferential
-odontomul compus si complex
-fibro-odontomul ameloblastic
-ameloblastomul
-keratochistul odontogen dentiger

42) Odontoameloblastomul – tratament


♦Tratament
-este chirurgical si consta in chiuretajul complet al leziunii cu indepartarea structurilor
calcificate intratumorale
-odontoameloblastomul are un caracter recidivant foarte mare, in acest caz de multe ori fiind
necesara rezectia osoasa marginala sau segmentara pentru eradicarea bolii

43) Cementomul – patogenie si aspecte clinice


♦Patogenie
-reprezinta o proliferare de tip hamartom a cementoblastilor, formand o colectie dezorganizata
de cement in jurul radacinii unui dinte
-apare mai frecvent la adolescenti sau la adulti sub 30 de ani si afecteaza mai mult dintii
mandibulari

♦Aspecte clinice
-se prezinta ca o expansiune volumetrica a radacinilor unui dinte (molar sau premolar in
general)
-se asociaza cu o simptomatologie dureroasa difuza
-mucoasa acoperitoare nu prezinta modificari, iar dintele implicat nu este mobil si ramane vital
(daca nu are alte suferinte dento-parodontale)
-din punct de vedere radiologic, prezinta o radioopacitate marcata, care inglobeaza radacina
dintelui, in special in jumatatea apicala si are caracteristic un halou radiotransparent bine definit care
deliminteaza cementoblastomul de osul adiacent

44) Cementomul – diagnostic diferential


♦Diagnostic diferential
-se face cu leziuni radioopace cu aspect radiologic similar, doar cele care rezulta prin
suprapunerea formatiunii peste radacinile unui dinte
→osteoblastomul
→fibromul osifiant
→odontomul
-hipercementoza, scleroza osoasa locala (osteita condensata din patologia periapicala) →
acestea sunt de dimensiuni mai mici ca cementomul
45) Cementomul – tratament
♦Tratament
-se practica extractia dintelui monobloc, fara existenta riscului de recidiva
-alta varianta ar fi rezectia apicala monobloc, dar nu este recomandata deoarece ar ramane prea
scurta radacina dintelui, cu o implantare deficitara postoperator

46) Osteomul – patogenie si aspecte clinice


♦Patogenie
-reprezinta hamartoame rezultate prin dezvoltarea excesiva de os cortical sau medular matur
-nu apare la copii aproape niciodata, daca este prezent totusi exista suspiciunea de sindrom
Gardner
-are un caracter solitar
-apare in special la nivelul oaselor craniului
→la oasele maxilare, localizarea predilecta este la nivelul corpului mandibular (in
special pe versantul lingual in zona premolara sau molara) sau la nivelul condilului mandibular
→mai poate sa apara la sinusul frontal
-se poate localiza la suprafata osului → osteom periostal
-sau in medulara osoasa → osteom endostal

♦Aspecte clinice
-se prezinta ca o deformare osoasa discreta, nedureroasa cu crestere lenta, situata pe suprafata
maxilarului sau mandibulei
-poate sa ajunga la dimensiuni mari, deformand zona, partile moi fiind destinse, dar
nemodificare
-la palpare are o consistenta dura, osoasa si este nedureros

♣Osteomul endostal
-total asimptomatic, fiind identificat intamplator in urma unui examen radiologic
-evoluand, poate sa ajung la dimensiuni semnificative, deformand osul

♣Osteomul de condil mandibular


-prezinta manifestari clinice indirecte
→devierea pe partea opusa a liniei median mandibulara
→aparitia tulburarilor de ocluzie
→poate fi prezenta durerea
→deformarea laterofaciala
→limitarea deschiderii gurii

♣Osteoamele sinusurilor paranazale


-poate induce fenomene de sinuzita, algii faciale sau chiar manifestari oftalmice

Din punct de vedere raiologic, osteomul se prezinta ca o radioopacitate circumscrisa, rotunda


sau ovalara, cu expresia radiologica a unei mase scleroase calcificate
-osteoamele pot prezenta focare sclerotice, cu desen trabecular central si halou
sclerotic periferic

47) Osteomul – diagnostic diferential


♦Diagnostic diferential
♣Osteoamele periostale ale oaselor maxilare
→torusuri si exostoze (acestea au forma lobulara si pot fi bilaterale sau multiple, in
timp ce osteoamele au caracter solitar si baza ingustata)
→osteoblastom |
→fibromul osifiant | → cresc mai rapid si sunt mai putin radioopace
→osteosarcom |
→odontomul complex
♣Osteomul condilului mandibular
→hiperplazia de condil mandibular
→tumori benigne sau maligne ale acestuia
→constrictia de mandibula si anchiloza temporo-mandibulara

♣Osteoamele sinusurilor paranazale


→sinuzita
→chisturi
→tumori benigne si maligne cu aceleasi localizari

48) Osteomul – tratament


♦Tratament
In cazul in care este mic (endostal sau periostal), nu interfera cu tratamentele protetice
eventuale si nu induce modificari functionale
→dispensarizarea pacientului pentru aplicarea unui tratament in situatia in care
osteomul devine de dimensiuni importante
In cazul in care osteoamele periostale (la fel si osteoamele condilului mandibular), care induc
tulburari functionale, este necesar un tratament chirurgical
→consta in rezectia osoasa modelanta cu margini perilezionale de 1mm

49) Osteoblastomul – patogenie si aspecte clinice


♦Patogenie
-tumora benigna osoasa derivata din osteoblaste
-are o incidenta scazuta (mai putin de 1% din totalul tumorilor osoase)
-poate fi localizata la nivelul viserocraniului(15%), vertebrelor(35%), oaselor lungi ale
membrelor(30%) si alte localizari
-apare mai frecvent la mandibula, in special in zona posterioara
-afecteaza in special tinerii (<30 ani) cu o predilectie pentru sexul masculin

♦Aspecte clinice
-are in general dimensiuni de 2-4cm, dar poate sa ajunga si pana la 10cm
-se manifesta prin dureri moderate si difuze
→durerile preced sau apar deodata cu deformarea osoasa, care are o consistenta
ferma-dura
-radiologic, se prezinta sub forma unei radiotransparente rotunde, bine delimitate, care
prezinta focare multiple de radioopacitate, ceea ce denota o mineralizare semnificativa
→alteori nu este bine delimitata radiologic, iar cand are dimensiuni mari poate sa
intrerupa corticalele osoase

♣Exista o forma cu evolutie mai agresiva care se manifesta la fel ca si osteoblastomul conventional,
par poate sa aiba dimensiuni mai mari si de asemenea prezinta si o simptomatologie dureroasa marcata
50) Osteoblastomul – diagnostic diferential
♦Diagnostic diferential
-osteomul osteoid
-fibromul osifiant
→aspecte similare, dar fara durere
-cementoblastomul
→prezinta simptomatologie dureroasa, dar este mult radioopac
-forme de debut ale tumorilor maligne osoase
→prezenta hipoesteziei hemibuzei inferioare

51) Osteoblastomul – tratament


♦Tratament
-consta in extirpare completa si chiuretaj cu margini de siguranta de 5mm
-aceste tumori sunt bine delimitate de osul adiacent, desi rata de recidiva este mare, de
aproxiamtiv 20%
-pentru osteoblastoamele agresive tratamentul este acelasi, doar ca recidiva este mai mare:
50%, si exista riscul de aparitia unei recidive intr-o tumora maligna (osteosarcom)

52) Tumora centrala cu celule gigante – patogenie si aspecte clinice


♦Patogenie
-tumori benigne cu caracter agresiv si osteolitic
-are origine osteoclastica
-celulele gigante (sau mieloplaxe) sunt precursori de osteoclaste sau osteoclaste in sine
-evolutia lor este mai rapida si agresiva cu un potential mai ridicat de recidiva si chiar risc de
malignizare crescut
-poate sa apara la orice varsta, mai frecvent intre 20-30 de ani; majoritatea la sexul feminin si
cea mai frecventa localizare este la mandibula

♦Aspecte clinice
-initial este total asimptomatica, fiind evidentiata de un examen radiologic intamplator
-primele simptome constau in deformarea nedureroasa a mandibulei
→rareori apar dureri sau parestezii
-corticala osoasa ajunge sa fie erodata in totalitate, prin evolutia tumorii, care se va exterioriza
la nivelul partilor moi orale
-NU va evolua niciodata expansiv in partile moi si nici recidivele nu vor fi in partile moi
Prezinta 2 forme:
♣Forma neagresiva
-crestere lenta, asimptomatica si nu duce la perforarea corticalelor, sau resorbtie radiculara
♣Forma agresiva
-crestere rapida, asociata cu durere, perforarea corticalelor si rata de recidiva mai crescuta

Radiologic, se prezinta sub forma unei radiotransparente uniloculare sau multiloculare, bine
delimitate, dar fara contur radioopac
-poate varia de la <5cm (formele initiale, asimptomatica) pana la mai mult de 10cm cu
erodarea corticalelor, inclusiv cu subtierea bazilarei mandibulei

53) Tumora centrala cu celule gigante – diagnostic diferential


♦Diagnostic diferential
-leziune vasculara osoasa cu flux crescut
-keratochistul odontogen
-mixomul odontogen
-fibromul ameloblastic
-histiocitoza cu celule Langerhans
-ameloblastomul (dupa 15 ani)

54) Tumora centrala cu celule gigante – tratament


♦Tratament
-se poate practica chiuretajul leziunii cu respectarea marginilor de siguranta 0.5-1cm
→rata de recidiva este de 10-20% pentru forma neagresiva si 50% pentru forma
agresiva
-pentru formele de dimensiuni mari (erodarea corticalelor, risc de fractura), este recomandata
rezectia osoasa marginala cu margini de siguranta de cel putin 1cm
→daca nu se poate asigura marginea de siguranta, atunci se va practica rezectia osoasa
segmentara
-reconstructia defectului osos se face cu placuta de reconstructie asociata sau nu cu grefa
osoasa nevascularizata sau liber vascularizata
-exista si optinea de tratament medicamentos pentru formele extrem de agresive, de
dimensiuni mai sau dupa recidive multiple sau la pacientii care refuza un tratament chirurgical radical
→acesta consta in administrarea sistemica sau intralezionala de corticoizi, calcitonina
sau interferon alfa-2a

55) Cherubismul – patogenie si aspecte clinice


♦Patogenie
-afectiune rara, transmisa genetic autozomal dominant, rezultata prin mutatia genei 4p16
-se manifesta la varsta de 2-5 ani
→se poate evidentia clinic la 1 an in formale severe sau la 10-12 ani pentru formele
incomplete

♦Aspecte clinice
-se manifesta prin leziuni multiple cu celule gigante ale maxilarelor, bilateral, dar cu evolutie
lenta si deformeaza progresiv si bilateral faciesul → copilul va avea un facies “bucălat”
-se asociaza vizibilitatea anormala a scleroticei situate inferior de iris (astfel, copiii vor avea
aspect de “heruvim”, de unde si denumirea bolii)
-nu exista modificari biochimie sau hormonale
-exista 3 forme clinice in functie de localizarea si extinderea
→Tip I: interesare bilaterala a ramurilor mandibulare
→Tip II: tipul I + interesarea portiunii posterioare a corpului mandibular, impreuna cu
o portiune limitata din osul maxilar, inclusiv perituberozitar
→Tip III: interesarea completa a mandibulei si oaselor maxilare

56) Cherubismul – tratament


♦Tratament
-la nevoie se practica tratamentul chirurgical al leziunilor cu celule gigante
-pentru formele usoare, odata cu inaintarea in varsta, leziunile su tendinta de diminuare sau
chiar remisie

57) Malformatii vasculare cu interesare osoasa – patogenie si aspecte clinice


♦Patogenie
-sunt malformatii venoase sau arterio-venoase
-sunt observate in jurul varstei de 10-20 de ani, de obicei
-sunt mai frecvente la sexul feminin si apar de doua ori mai frecvent la mandibula decat la
maxilar
-de multe ori sunt complet asimptomatice dar in unele cazuri se asociaza cu durere, deformatie
osoasa, mobilitate dentara si sangerare (aparent) parodontala
-uneori la palpare se poate percepe o pulsatie a arterelor
-pot sa intereseze si partile osoase si partile moi

♦Aspecte clinice
-se prezinta ca o leziune radiotransparenta multiloculara, cu loculatii mici (aspecte de “fagure
de miere”) sau mari (aspect de “baloane de sapun”)
-mai poate sa apara ca o zona radiotransparenta bine delimitata sau nu, cu aspect pseudochistic
-pot sa existe si leziuni de mari dimensiuni care deformeaza corticalele osoase si eu uneori
aspect radiologic de “eruptie solara”

58) Malformatii vasculare cu interesare osoasa – diagnostic diferential


♦Diagnostic diferential
-ameloblastomul
-mixomul odontogen
-fibromul ameloblastic
-displazia fibroasa
-fibromul osifiant
-tumora cu celule gigante
-osteomielita cronica sclerozanta
-osteosarcomul
59) Malformatii vasculare cu interesare osoasa – tratament
♦Tratament
-pentru a efectua un tratament chirurgical, este necesar un algoritm terapeutic specific si
riguros, deoarece prin aceasta optiune terapeutica exista un risc vital (sunt implicate vase arteriale
importante)
→se practica o angiografie superselectiva preoperatorie
→se va face o embolizare temporara sub control angiografic
→se recomanda efectuarea interventiei chirurgicale in primele 24-48h de la
embolizarea temporara, pentru a beneficia de hemostaza intraoperatorie
♣Localizarile la mandibula
-interventia chirurgicala consta in rezectia segmentara sau hemirezectia de mandibula (in
functie de marimea leziunii)
→daca leziunea implica si partile moi, atunci se va face o extirpare monobloc a
leziunii, atat de la nivel osos, cat si din partile moi
→pentru a reconstrui mandibula, se vor folosi placi de reconstructie primara,
impreuna cu grefe osoase nevasculare (creasta iliaca) sau liber vascularizate (fibulare)