TESTUL ARBORELUI

Pentru ca obiectul psihologiei să poată fi cercetat, a fost nevoie să se

elaboreze metode şi metodologii de cercetare psihologică. Sfera metodelor
psihologice este foarte largă, cuprinzând si testul reprezentat de subiectul acestei
lucrări.
Etimologia termenului de metodă trimite la grecescul methodos, care
înseamnă cale, drum. Se poate spune că metoda este drumul sau calea pe care
porneşte cercetătorul în demersurile sale, ea reprezintă instrumentul folosit în
vederea recoltării datelor şi interpretării lor.
Principalele metode ale psihologiei sunt:
1 Metoda observaţiei
2 Metoda experimentului
3 Metoda convorbirii
4 Metoda anchetei psihologice
5 Metoda biografică
6 Metoda povestirilor de viaţă
7 Metoda produselor activităţii
8 Metode psihometrice
9 Metoda modelării şi simulării

Testul psihologic este o probă relativ scurtă, care permite strângerea de

informaţii obiective despre subiect, pe baza cărora se pot formula concluzii cu
privire la nivelul de dezvoltare a capacităţilor măsurate şi se poate formula un
prognostic asupra evoluţiilor ulterioare.
In cadrul metodelor psihometrice, cele mai complexe sunt testele de
personalitate, care îşi propun să investigheze trăirile profunde ale individului,
trăsăturile lui invizibile, dese ori mascate, nerecunoscute sau neacceptate de
subiect.
In categoria testelor de personalitate sunt incluse şi testele proiective, care
surprind dinamica psihică a unei persoane, cu elementele ei constructive şi relaţiile
dintre ele.
Testele proiective nu cuprind răspunsuri prestabilite, valoarea lor fiind dată
de capacitatea de proiecţie a subiectului şi de cea de analiză, de decodificare şi
interpretare a psihologului.
Unii autori evită deseori utilizarea termenuliu de teste proiective,
înlocuindu-l cu cel de metode sau tehnici proiective. Cele mai cunoscute sunt:
Testul Rorschoch sau Testul petelor de cerneală; TAT-ul sau Testul Perceptiv
Tematic, propus de H. A. Murray în 1938; Testul de frustraţie Rosenzweig (1948)
dar şi Testul arborelui.
Prima utilizare a testului arborelui ca test psihologic se datorează
consilierului de orientare profesională din cantonul Zürich, Emil Jucker.
Mai târziu, autorul primei cărţi consacrate în întregime testului arborelui a
fost psihologul elveţian Charles Koch, cartea fiind publicată în 1949.
Charles Koch a reflectat îndelung asupra calităţilor proiective pe care le
poate desenul unui arbore. El a preluat ideile grafologilor, ale căror metode le
aprecia, şi a pus la punct împreună cu istoricul de artă Michel Grünwald, o schemă
spaţială care pleca de la simbolismul spaţiului, aşa cum îl studiase Max Pulver.
Hermann Städeli a folosit testului arborelui în analiza diferitelor probleme
nevrotice.
Atât Koch cât şi Städeli au afirmat că:
„Această tehnică întrebuinţată singură nu este suficientă pentru a garanta
analiza completă a caracterului.
Asociată însă cu alte teste, aducela lumină fapte căt se poate de
surprinzătoare, în măsură a contribui la înţelegerea conţinutului altor teste.”
Pentru efectuarea testului arborelui este nevoie ca subiectul să deseneze 3
arbori, fiecare reprezentând o anumită dimensiune a personalităţii, respectiv:
10 Atitudinea socială şi profesională
11 Eul intim
12 Aspiraţiile subiectului/arborele de vis
Pentru a putea interpreta informaţiile puse la dispoziţie de testului arborelui,
psihologul va trebui să ţină cont de un anumit număr de parametri.
Koch recomanda ca, înainte de examinarea detaliilor, să fie notată impresia
globală. Apoi ar trebui urmate etapele de mai jos:
13 Compararea celor trei arbori;
14 Studierea liniei - uşoară, apăsată, discontinuă sau spasmodică- elemente
foarte importante;
15 Analiza amănunţită a tuturor elementelor cunstructive din fiecarae
arbore.
Componentele cu cea mai mare importanţă în cadrul testului arborelui sunt:
 Aşezarea în pagină, dimensiuni
  Diferite tipuri de arbori
 Rădăcini
 Linia solului
 Trunchi, articulaţie trunchi/rădăcini
 Coroană
 Ramuri
 Muguri
 Flori
 Frunze
 Fructe
 Peisaj-acesorii
 Antropomorfisme- schimbări tematice
 Expresia liniilor trasate- umbră, colorit închis
 Indicele lui Wittngenstein
 Proiecţie a preocupărilor inconştiente
 Importanţa respectivă şi valorizarea trunchiului, rădăcinilor şi
frunzişului
 Studiul comparat al celor trei arbori
In interpretarea testului arborelui trebuie să se ţină seama de 150 de indici.

Indicele lui Wittgenstein

Dr. Graff Wittgenstein, neurolog german, este primul care a emis ideea
potrivit căreia în timp ce desenul corespunde situaţiei prezente a autorului,
înălţimea arborelui, în milimetri, ar trebui să corespundă vârstei, în ani şi luni.
Evenimentele produse în trecut, prezente în desen prin anumite traumatisme
ale trunchiului, pot fi datate, conform acestei teorii, prin raportarea înălţimii în
milimetri a arborelui la vârsta în ani şi luni a desenatorului.

Studiile au demonstrat ca există anumite carecteristici definitorii pentru

unele afecţiuni psihologice, cum sunt:

16 Introversiunea – absenţa capacităţii de a avea relaţii sociale şi afectivitate

redusă
Caracteristici principale:
17 arbore foarte mic;
18 baza trunchiului închisă sau încercuită;
19 situare în stânga pagini (agăţare de trecut, teama de a se implica în relaţii
 cu ceilalţi, teama de contact);
20 absenţa uneori a coroanei şi frunzişului;
21 înnegrire (anxietate);arborele crescut în ghiveci;
22 ramuri schiţate dintr-o singură linie.

23 Extraversiunea – om de acţiune, capabil de relaţii sociale, adaptare

afectivă.
Caracteristici principale:
24 arbore mare;
25 frunziş des;
26 marginile frunzişului sunt fine, adeseori rotunjite, cu deschideri;
27 obiecte diverse desenate în frunziş sau în jurul arborelui (nevoia de
contact şi de schimbare).

28 Imaturitate afectivă

Caracteristici principale:
29 baza foii este luată ca bază a arborelui;
30 forme repetitive;
31 neîndemânare grafică;
32 trunchi sudat – trunchi S (care intră în frunziş, după koch);
33 ramuri desenate dintr-o singură linie.

34 Debilitate – insuficienţă intelectuală, de obicei de natură grenetică,

influenţabilitate ridicată.
Caracteristici principale:
35 forme sărace şi infantile;
36 linii frustre şi neregulate;
37 stereotipii (exagerări ale regularităţii);
38 absenţa liniei solului;
39 ramuri trasate dintr-o singură linie;
40 trunchi conic;
41 trunchi separat de frunziş printr-o linie.

42 Nervozitate – agitaţie, influenţabilitate, caracter versatil şi iritabilitate.

Caracteristici principale:
43 liniile desenate se întrepătrund, se întretaie şi se amestecăîn frunziş;
44 frunzişul este neregulat, cu linii confuze;
 45 înnegriri;
46 linii ascuţite (relevă agresivitate);
47 linii necontrolate (control emotiv deficitar);
48 linii retuşate, în zigzag.

49 Impulsivitate - îşi poate avea originea în ereditate, deviaţii afective sau

educative din copilărie, care devin nevroze şi psihoze.
Caracteristici principale:
50 ramuri în formă de tub;
51 linii aruncate, lansate;
52 înnegriri;
53 linii spasmodice;
54 linii trasate în direcţii opuse.

55 Agresivitatea – se încadrează printre tendinţele fundamentale ale

comportamentului uman, în plan patologic, agresivitatea poate fi
organică,dobândită sau accidentală.
Caracteristici principale:
56 unghiuri ascuţite;
57 înnegriri,
58 săgeţi îndreptate spre trunchi (autoagresivitate) sau exterior;
59 rădăcini înălţate şi multiple;
60 trunchi rugos, înnegrit sau „zebră”;
61 ramuri sau frunze ascuţite;
62 ramuri tubulare;

63 Probleme sexuale – o sexualitate dezvoltată reprezintă un factor de

echilibru psihic, există însă, multe persoane care au asemenea probleme.
Caracteristici principale:
64 rădăcini importante, ascuţite, răsucite,cu linii frânte.
65 liniile solului haşurate sau în unghiuri.
66 înnegriri la baza arborelui;
67 baza arborelui acoperită de tufe şi ierburi;
68 ramuri tubulare (impulsivitate);
69 ramuri încrucişate (ambivalenţă);
70 arbore crescut în ghiveci.
 71 Nevroze şi psihoze
72 Nevrozele – subiectul rămâne conştiente tulburările sale,suferă din cauza
lor şi doreşte să se vindece. Principalele tipuri de nevroze: isteria, nevroza
obsesională, tulburări fobice, stările anxioase.
73 Psihozele – afecţiuni mintale dobândite care se dezvoltă pe un teren
psihic normal sau psihomatic, determinând tulburări de personalitate şi
desinserţie socială.
Caracteristici principale:
74 arbore mic sau foarte mare (sentiment de inferioritate sau exaltare
imaginativă);
75 frunziş imens şi apăsător (control imaginativ deficitar);
76 îngustare a trunchiului (blocaj al încărcăturii afective);
77 rădăcini mari îndreptate în jos (probleme sexuale);
78 trunchi împărţit în două (divizare a personalităţii);
79 crestături în partea stângă a trunchiului (trumatism în trecut)forme
infantile (regresie);
80 ramuri frontale (probleme psihologice);
81 forme inautetice (rupere de realitate).

82 Toxicomania – dependenţa de substanţe toxice: doguri, alcool, etc.

Caracteristici principale:
83 linii tremurate, retuşate, spasmodice (nervozitate, anxietate);
84 ramuri în formă de tub (impulsivitate);
85 arbore în ghiveci (subiectul are senzaţia că este prizonierul unei
probleme);
86 salcii plângătoare (tendinţă depresivă);
87 coroană exagerată (imaginaţie exaltată);
88 rădăcini ascuţite (frustrare sexuală);
89 apă şi râuri (sentiment de vinovăţie);
90 coroană aplecată spre stânga (subiectul se agaţă de copilărie, nu
investeşte într-un proiect viitor).

Testul arborelui nu este în măsură să permită formarea unui diagnostic,dar

poate să-i alerteze deopotrivă pe medic şi pe psiholog în legătură cu o problemă
existenţială.Testul se dovedeste util pentru a urmări efectele psihoterapiei.
Simplu şi rapid, testul este valabil pentru copii, ca şi pentru adulţi, iar
practica a dovedit că el funcţionează ca un excelent detector al dezvoltării psihice,
ajutând la înţelegerea şi abordarea celuilalt, în complexitatea şi devenirea lui.
BIBLIOGRAFIE:

91 Denise de Castila, Testul arborelui-relaţii interumane şi alte probleme ale

lumii contemporane.
92 Monica Albu, Construire şi utilizarea testelor psihologice.

93 Aurel Stoica, Testul psihologic-evoluţie, construcţie, utilizare.

BUNICA ALEXANDRA

Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei

Pedagogie, An I, Grupa II
 INTRODUCERE IN PSIHOLOGIE
Subiect referat: TESTUL ARBORELUI

Testul arborelui (editia a II-a)

A ru n c a o p riv ire !

Arunca o privire!
D e a c e la s ia u to r!

De acelasi autor!
Cuprins:
Simbolismul arborelui • Scurt istoric al testului • Tehnici de interpretare • Tulburari de
personalitate si comportament: introversiune, anxietate, agresivitate, depresie, probleme sexuale,
alcoolism, nevroze, psihoze • Studii de caz
Descriere:
Prefata de prof. Jean Bernard
Traducere de Sergiu Ciocoiu
Testul arborelui, unul dintre cele mai cunoscute, mai usor de facut si mai utilizate in psihanaliza
si psihoterapie, mizeaza pe legatura dintre personalitatea fiecarui om si modul in care aceasta se
reflecta in desenul unui arbore. Astfel, printr-un simplu desen, fiecare poate afla lucruri
tulburatoare despre sine, despre meandrele subconstientului personal. O carte extrem de
interesanta si pentru specialistii in psihologie, si pentru cei care doresc sa atinga un nivel cit mai
ridicat de autocunoastere.