Introducere

Stocurile reprezinta cantitaţi de resurse materiale sau produse (finite sau în stadiu de
fabricaţie) acumulate în depozitele de aprovizionare ale unitaţilor economice intr-un anumit
volum şi o anumita structura, pe o perioada de timp determinata, în vederea unei utilizari
ulterioare.

Destinația primară a stocurilor este cea de a satisface cererea beneficiarilor, aceştia

identificându-se, dupa caz, fie unei clientele (stoc de produse finite), fie unui serviciu de
fabricaţie (stocuri de materii prime sau de semifabricate), fie unui serviciu de intreţinere (articole
de consum curent sau piese de schimb), fie unui serviciu de dupa vânzare (piese detaşate).

Ca proces economic complex, gestiunea stocurilor are o sferă largă de cuprindere, aceasta
incluzând atât probleme de conducere, dimensionare, de optimizare a amplasării stocurilor în
teritoriu, de repartizare a lor pe deţinători, de formare şi evidenţă a acestora, cât şi probleme de
recepţie, de depozitare şi păstrare, de urmărire şi control, de redistribuire şi mod de utilizare.

Scopul lucrării constă în identificarea operațiunilor caracteristice activităţii de stocare care este
foarte importantă în cadrul unei întreprinderi, recum și determinarea necesității cercetării
metodelor de gestiune a stocurilor de materiale si materii prime și de a acorda importanțăfiecarei
metode fiindcă utilizarea lor este necesară pentru o activitate eficientă a întreprinderii și pentru o
sporire a competitivităţii întreprinderii.

Obiectivele propuse sunt caracterizate în:

- identificarea scopurilor și sarcinilor logisticii stocurilor;

- sistematizarea tipologiei stocurilor;

- identificarea metodelor de control a logisticii stocurilor;

- descrierea strategiilor de stocare;

- determinarea factorii ce determină mărimea acestora;

- adaptarea, în situații concrete, a problemelor logisticii de stocurilor.

Metodologia cercetării constă în identificarea problemei, analiza acesteia, formularea ipotezelor,

propunerea unor decizii care ar soluționa și în final formularea concluziilor.
Baza informațională o prezintă legile şi actele normative : Standardele Internaţional ISO
(principii fundamentale, vocabularul, definiții), resursele din internet (Yellow Pages) . Precum și
literatura de specialitate în limba romănă preluate de la Biblioteca Națională.

Metoda de cercetare utilizată este studiu calitativ, care permite analiza cazului studiat în detaliu
și evidențierea tuturor particularităților acestuia. Pentru unele elemente au fost utilizate studiu
cantitativ, în prezentarea întreprinderii prin rezultatele în cifre exacte, cote, valori procentuale.

Cuvintele-cheie: logistica, stoc, întreprindere, S.A. „JLC” , SC. „Lactis” S.A.,

 Subiectul I:

BAZELE TEORETICE ALE LOGISTICII STOCURILOR

1.1. Esenţa, importanţa şi conţinutul logisticii stocurilor

Logistica stocurilor reprezintă o componetă principală în activitatea de bază de planificare

managerială a întreprinderii. În activitatea curentă a agenilor economici apar diverse probleme
operative de producie, de planificare sau proiectare, care necesită să fiu rezolvate conform
scopurilor propuse. Necesitatea evaluării activității stocurilor a aparut din necesitatea asigurării
unei aprovizionări ritmice cu cheltuieli minime a stocurilor de materii prime și materiale
necesare procesului de producție, sau a stocurilor de produse finite și bunuri de larg consum în
activitatea de distribuie a marfurilor.

Dicționarul de logistică definește stocurile drept cantitățile fizice de materiale, de produse sau de
mărfuri necesare fiecărei faze a ciclului de exploatare (aprovizionare, producție, desfacere),
pentru a asigura desfășurarea continuă și ritmică a activității de exploatare.

În opinia mea, stocurile nu sunt decât cantitatea de produse de aprovizionare ale unităţilor
economice într-un anumit volum şi o anumită structură, pe o perioadă de timp determinată în
vederea utilizării lor pentru a satisfice nevoile clienților interni dar și a celor externi.

În așa mod, stocurile reprezintă rezultatul activităţilor de aprovizionare şi de desfacere, al

activităţii comerciale, în general, care sunt dependente de natura şi caracteristicile materialelor şi
produselor, de condiţiile şi modalităţile de furnizare şi asigurare-transport, de strategiile care se
elaborează pe această linie, în scopul îndeplinirii obiectivului de bază specific agenţilor
economici. Stocurile există în lanțul logistic ca rezultat al diferențelor dintre cerere și ofertă.
Unul dintre scopurile urmărite de logistica stocurilor este cea de a majora cererea care poate fi
satisfăcută prin faptul că produsul este disponibil atunci cînd clientul îl solicită. Însă un alt rol
semnificativ constă în a reduce costurile exploatînd economiile de scală care pot apărea în timpul
producției sau distribuției.

Așa cum și am menționat,  stocurile sunt o sursă majoră de costuri în lanțul logistic, din acest
motiv această activitate prezintă un mare interes pentru agenții economici iar gestionarea corectă
a stocurilor este echivalent cu succesul întreprinderii. În așa mod, dacă întreprinderea menţine un
stoc prea mare de produse, poate apărea o pierdere, constând din imobilizarea fondurilor băneşti
investite în aceste produse, precum şi în eventuala depreciere a produselor sau recondiţionarea
lor periodică.
Rolul stocurilor de produse în sistemul logistic al firmei poate fi definite prin prisma celor 4
planuri fundamentale: îmbunătățirea satisfacerii cererii, menținerea echilibrului dintre cerere șă
ofertă, reducerea costurilor și scăderea incertitudinii. Obiectivele menţinerii stocurilor sunt:

 Menținerea continuității operațiunilor productive prin asigurarea unui flux uniform de

materiale;
 Reducerea costurilor materiale prin utilizarea unor tehnici sistematice de control;
 Eliberarea de capital de lucru pentru scopuri productive, prin controlul eficient al
stocurilor;
 Creșterea competitivității produselor finite prin asigurarea calității potrivite, la prețul
potrivit;
 Stabilirea bunelor relaţii cu cumpărătorul şi cu furnizorul;
 Asigurarea costurilor scăzute şi eficienţă maximă;
 Stabilirea unor standarde etice înalte;
 Menţinerea unui volum optim de stocaj pentru păstrarea eficienţei operaţiunilor de
producţie şi de vânzare;
 Menţinerea unui minim de investiţii în stocuri pentru a maximiza rentabilitatea;
 Furnizare eficientă.

Evoluţia nivelului stocului este interesantă din două puncte de vedere:

1. din punctul de vedere al producătorului, care este preocupat de valoarea medie a

nivelului stocului, deoarece această valoare permite cunoaşterea imobilizării totale a
stocului şi scopul producătorului va fi reducerea imobilizării la valoarea sa minimă;
2. din punctul de vedere al beneficiarului, care dorind să fie satisfăcut imediat, apreciază că
trebuie să evite, în măsura posibilităţilor, rupturile de stoc. Obiectivul beneficiarului va fi
reducerea la minim a riscului de ruptură de stocuri.

Aceste două puncte de vedere sunt contradictorii: riscurile de ruptură de stocuri nu sunt reduse
decât dacă imobilizările sunt foarte mari. Este deci necesar să se stabilească un echilibru,
obiectivul conducerii stocului constând în căutarea acestui echilibru.

Procesul de producţie propriu-zis este supus în mod aleator unei sume de perturbaţii cum ar fi:
instabilitatea personalului, prezenţa rebuturilor, existenţa timpilor morţi datoraţi defectării
utilajelor etc. În felul acesta, producţia devine un rezultat aleator al unei combinaţii dintre
investiții și factori de producție.
Importanța stocurilor este nemărginită pentru activitatea unei firme de aceea, un agent
economic trebuie să țină cont de toate aspectele ce îl vizează. Este evidenţiat de faptul că
stocurile asigură certitudine, siguranţă şi garanţie în alimentarea continuă a producţiei