Psihologia învățământului universitar, 2020

Tema I. Relaţia PROFESOR – STUDENT

Sursa: Педагогика и психология высшей школы: Учебное пособие. - Ростов н/Д: Феникс,
2002 (atasat)

Partea 2. PSIHOLOGIA ȘCOLII SUPERIOARE

...O altă cerință fundamentală pentru organizarea procesului de instruire constă în păstrarea
unei atitudini respectuoase pentru persoana educabilului/studentului ca un partener deplin și
egal în orice activitate comună. Ideea de egalitate, parteneriat și respect reciproc este baza
pedagogiei cooperării, principiile căreia sunt incontestabile în învățământul superior.
***
De ce avem nevoie de profesor în școala superioară? Doar ca un ”purtător” și "emițător" de
informații? Dar tocmai în această calitate el este mult inferior față de multe alte surse de
informație, cum ar fi, de exemplu, cărțile și calculatoarele.
Un specialist/profesionist, ca reprezentant al unei anumite culturi, este caracterizat nu doar
prin prezența unui set specific de cunoștințe și abilități/competențe, dar și o anumită viziune
asupra lumii, atitudini și valori, o conduită profesională, etc. Astfel, el (profesorul) nu numai că
transmite studentului cunoștințe și abilități profesionale, dar și îl familiarizează cu o animită
cultură, iar ca această cultură să se dezvolte e nevoie de oameni reali, comunicare umană.
Acest adevăr, în urmă cu mai mult de o sută de ani, a fost formulat de K.Ușinski: "Numai o
persoană poate acționa asupra dezvoltării unei personalități, numai caracterul poate forma un
"caracter". În pedagogia modernă și psihologie nu mai este actuală abordarea față de educație
ca o formare intenționată a individului în conformitate cu un anumit ideal ales, ci ca un mod de
a crea condiții pentru autodezvoltarea personalității.
Nu putem și nu ar trebui să decidem pentru cineva cum să fie, pentru că fiecare are dreptul și
trebuie să-și trăiască propria viață, fără să pună pe umerii altcuiva responsabilitatea pentru
propriile alegeri și decizii luate.
***
Principala ”cheie” a educației constă în acceptarea persoanei, fără careva condiții, evaluări
directe sau moralizări – doar în acest caz se va păstra comunicarea dintre profesor și educabil,
aceasta fiind unica condiție pentru o interacțiune fructuoasă între ambii participanți ai
procesului instructiv-educativ.
Înseamnă oare aceasta că profesorul ar trebui să ia o atitudine pasivă privind alegerile și
deciziile luate de discipolul său? Bineânțeles, că nu.
Sarcina profesorului este să-i ofere educabilului o paletă largă de alegeri, care uneori nu sunt
văzute de însăși adolescenții/tinerii din motivul vârstei, insuficientei experiențe de viață.
Dezvăluind această gamă de alegeri profesorul nu trebuie, dar nici nu poate ascunde propria
apreciere legată de o anumită alegere. E necesar doar de evitat modalitățile unilaterale și
directive de exprimare a acestor aprecieri, întotdeauna păstrând dreptul educabilului de a lua
decizia independent. În caz contrar educabilul nu-și asumă responsabilitatea pentru
consecințele deciziilor luate, pasându-le profesorului.
***
O altă sarcină importantă a educației – ajutorul acordat educabilului în dezvoltarea/elaborarea
propriului stil de viață, de activitate și cel de comunicare. Pentru realizarea acestei sarcini e
1
 Psihologia învățământului universitar, 2020

necesar ca profesorul să posede abilități și modalități de psihodiagnostic, precum și să-i doteze

pe studenți cu metode de autocunoaștere. O importanță majoră o are cunoașterea
particularităților psihologice și psihofiziologice ale studenților, determinate de statutul lor
social, vârstă și caracterul activității dominante.
***
Deseori, profesorii sunt ghidați de reprezentările despre studenți ca niște ”dispozitive” de
prelucrare a informației, care ascultă prelegeri, citesc manuale/cărți/suporturi de curs,
realizează sarcini și, când e necesar, demonstrează aceste cunoștințe în cadrul
testărilor/examenelor. Uneori rezultatul unei astfel de abordări sunt cerințele impersonale și
neadecvate căror studenții pur și simplu nu le fac față.
Profesorul trebuie să țină cont de faptul că aceste sarcini sunt mai dificile în perioada de control
și evaluare. Dar anume aici și este comisă una din cele mai grave erori pedagogice: nota
negativă a rezultatelor însușirii programului de studiu profesorul o transferă asupra
personalității studentului, dându-i de înțeles prin intermediul limbajului neverbal (mimică,
gesturi), uneori și verbal, despre faptul că el, studentul, este leneș, iresponsabil (amintiți-vă
singuri, sorry:); astfel forțând/făcându-l să trăiască emoții negative, profesorul influențează
direct starea fizică și sănătatea studentului.
Atitudinea profesorului față de student ca o personalitate matură din punct de vedere social,
dimpotrivă, contribuie la motivarea studentului și deschiderea de noi orizonturi, fără a-i limita
posibilitățile de dezvoltare a personalității.
***
Cea mai importantă abilitate pe care studentul trebuie să o dobândească/dezvolte în școala
superioară/universitate - este capacitatea de a învăța. A învăța cum să înveți este mai
important decât să achiziționeze un anumit set de cunoștințe, care, în timpul nostru rapid
devine învechit. Și mai importantă este capacitatea de a dobândi cunoștințe/competențe în
mod independent, capacitate bazată pe gândirea creativă.
(DEX: a DOBÂNDÍ - A obține ceva prin muncă, eforturi, perseverență...)
***
Deseori la studenți poate fi observată o nemulțumire exagerată (și oarecum abstractă) de viață,
de ei înșiși și de alții. În cazul unei influențe pedagogice neadecvate astfel de stări pot provoca
tendințe distructive în comportament. Dar atunci când eneregia acestei stări emoționale este
direcționată la soluționarea unei sarcini dificile și semnificative pentru student, nemulțumirea
poate deveni un stimulent pentru o muncă constructivă.
***
Raționalismul pronunțat și deseori accentuat în comunicarea profesorului cu studenții poate
avea un impact negativ asupra dezvoltării sferei afective. Fără o ”căldură” emoțională (fie
uneori și artificială – nu sunt de acord, eu, viorica mocanu) eficiența lucrului profesorului cu
studenții poate scădea mult în pofida unui nivel înalt al conținutului.
***
Principala caracteristică de vârstă a tinereței constă în conștientizarea de către om a propriei
individualități, a unicității sale; în formarea ”imaginii de sine” care include trei componente
interdependente: cognitivă, afectivă și comportamentală.
***

2
 Psihologia învățământului universitar, 2020

Concluzionînd discuția cu privire la condițiile unei activități educaționale reușite, e necesar de

subliniat dispozițiile expuse la început despre esența educației care constă în crearea unor
condiții favorabile pentru autoeducarea persoanei, oferindu-i un câmp larg de
alegeri/oportunități și consecințele acestora, iar decizia finală întotdeauna este luată de către
educabil/student. Cea mai importantă condiție pentru (a capta și păstra) atenția studentului
asupra faptului ce-i descoperă/prezintă profesorul, este acceptarea necondiționată a
studentului și recunoașterea dreptului său la orice alegere, fără frica de a fi respins. O astfel de
atitudine productivă față de o altă persoană este descrisă ca fiind o stare de empatie.