Lumea în gurile lui Pantagruel

de Erich Auerbach

În capitolul 32 din cartea a doua Rebelais poveste cum armata lui Pantagruel a fost surprinsă în
campania împotriva Almyrozilor de o rupere de nori; cum Pantagruel proba că toți să se strângă laolaltă ,
fiindcă el vede deasupra norilor o scurta rafală, între timp o sa le afle un adăpost.Si apoi scoate la sinii
acoperă cum își acoperă o mama puii.Aici intervine și autorul care adapostindu se în altă parte, nu mai
avea loc sub limba.

Motivul acestei vesela aventuri nu a fost inventat de Rabelais.Intr o ediție populara care tratează despre
Gargantua.Se povestește cum cei 2943 de oameni înarmați care urmau să l stranguleze pe Gargantua in
timp ce dormea, se rătăcesc in gura lui, luând dinții drept stânci , iar când el se trezește bea apa și toți
mor înecați înafara de 3 care se salvează Intr un dinte cariat.Tot Intr un dinte cariat adăpostește uriașul
50 de prizonieri și aceștia găsesc o sala cu jocuri cu mingea unde sa se distreze.

In afara de aceasta sursa franceza, Rabelais își amintește de un autor antic pe care l aprecia foarte mult,
Lucian, și cum acesta în "Poveste adevărată" prezintă un monstru care înghite o corabie cu tot cu
pasageri și în gâtul sau găsește munți, lacuri și popoare sălbatice care cultivau verze și au construit un
sanctuar lui Poseidon. Astfel autorul a contopit doua modele , gura din cartea populara care în ciuda
mărimii își mai păstrează caracteristicile fiziologice- tabloul și peisajul al lui Lucian, fara sa-si bata prea
mult capul cu îmbibarea a celor două motive: căci viteza călătoriei la întoarcere nu este deloc
proporțională cu dimensiunile pe care le presupune o gura atât de bogat populata ; cu atât mai
incoerent e faptul că după întoarcere uriașul observa că Alcofrybas ( autorul drept persoanj, un fel de
pseudonim) și îi adresează cuvântul, și chiar și mai puțin coerenta relatarea lui Alcofrybas in legătură cu
alimentarea și digestia din perioada petrecută în interiorul gurii.Scena se incheie cu conversația cu
uriașul de unde rezultă grija lui Pantagruel in legatura cu bunăstarea materială a prietenilor sai.

In ciuda aporpierii de modelele literare, Rabelais construiește gura in stil Alcofrybas nu găsește făpturi
fantastice și semi-animalice , oameni care se adaptează cu greu condițiilor , ci o societate la fel de bine
dezvoltată ca cea din Franța.Se mira la început că acolo trăiesc oameni, dar și de faptul că nu se
diferențiază de lumea obișnuită. Găsește un om liniștit care planta liniștit verse, de parcă s ar afla in
Touraine, și l întreabă "tout esbahy" ( Prietena ce faci aici) și primește un răspuns tipic unui țăran din
Touraine.Taranul este tipic personajelor rabelaisiane, el îl considera pe cel din fața-i drept un călător din
cealaltă lume despre care a auzit și totuși încearcă să l ingnore.La o a doua întrebare , taranul da un
răspuns naiv și umoristică, din care înțelegem că nu este bogat și își câștigă existența vânzând verse în
orașul din apropiere. Vizitatorul o considera o lume noua , dar taranul o vede drept veche,iar lumea din
exterior cu doare și luna este noua.Aici totuși sunt oameni buni creștini care locuiesc în Aspharagus.

Motivul "totul că la noi" rămâne neschimbat.Faptul că la poarta orașului unde cere un certificat de
sănătate fiindcă în orașele din tara bântuie ciuma care este o aluzie la molima care se raspandea in
nordul Franței în 1532-1533.

In gura lui Pantagruel este o frumoasa regiune în care și a pus amprenta cultura europeană, iar vilele
erau construite in stil italian , dar grotesc era modul cum câștigă bani anume prin somn,iar sforsiturile
erau plătite mai mult.Faptul că erau și jefuitori se poate înțelege o posibilă existența a unor ținuturi de
dincolo de dinți, așa cum există și ținuturi de dincolo de munți.
La Rebalais se întretaie incontinuu diferite locuri de acțiune, fapte și diferite domenii stilistice. Acesta
face o remarcă asupra considerațiilor finale pe care le are Alcofrybas după ce explorează lumea din gura:
atunci mi am dat seama că este adevărat ce se spune, că o jumătate de lume nu știe cum trăiește
cealaltă. Autorul a denumit la început tara uriașilor Utopia, termen imprumutat de la Thomas Morus,
unul dintre primi care a utilizat motivul țării independente. Așa și este lumea lui Gargantua și Pantagruel,
o utopie ce poate fi găsită că și la Morus undeva in Orientul îndepărtat,dar uneori pare că poate fi găsită
și în mijlocul Franței.

Rabelais avea un principiu după care se lua când venea vorba de cum vede și sesizează el viața: principiul
prin care diferitele categorii de fapte, trăiri, domeniile de cunoștințe,proporțiile și stilurile se
întrepătrund.Abel Lefranc a arătat că evenimentele din cartea 1, mai ales războiul împotriva lui
Picrochole , se petrece in zona La Deviniere, proprietatea familiei Rabelais din partea tatălui său.Autorul
pentru a crea contraste de perspectiva care zdruncina echilibrul echivoc-umoristic cititorul, acesta este
aruncat dintr o parte în alta între forme de viață pitoresc provinciale și agreabile, evenimente
monstruoase, grotești, idei utopist umanitare.

In cartea a 3 a, Panurge ii cere medicului Rondibilis sfaturi in legătură cu planurile sale de căsătorie și
acesta îi dă sfaturi care îi vor opri pornirile.intime prea puternice: exces de alcool, anumite
medicamente, munca fizica și studii spirituale intense.

In cartea a 4 a Panurge se întocmește cu negustorul Dindenault pt un berbec.Este cea mai puternică

scena din întreaga operă unde apare o confruntare între două caractere.Negustorul este îngâmfat și cu
duhul sărac, iar daca n ar fi intervenit Pantagruel, s ar fi ciondănit cu clientul. Îl tratează pe Panurge
drept un nebun și un escroc care nu merita să pună mana pe astfel de marfa. Panurge rămâne liniștit și
fac eroare de un berbec la un preț foarte mare, negustorul lasadu se convins de cei din jur.Dupa aceea ia
berbecul și l arunca in mare, iar toată turma îl urmează , luandu l și pe negustor cu el, murind înecat.
Panurge tine după aceea un discurs despre fericirea vieții.

Aproape toate elementele care se întâlnesc în stilul lui Rabelais, sunt cunoscute din Evul mediu
tarziu.Snoavele deșucheate, concepția creatura la despre trupul omenesc, lipsa de pudoare și reverba
fata de dorințele intime, combinația realismului cu conținuturi satirice sau didactice, utilizarea figurilor
alegorice in ultimele cărți.Imitatia să realista vizează Vista pământească triumfătoare și acest lucru este
intru totul anticreștin: trăsăturile medievale ale stilului sau și au schimbat complet funcția și scopul.
Lumea autorului este deschisa tuturor posibilităților, unde omul este mai liber că altădată in gândurile
sale. La nivel stilistic, autorul a recurs la un model antic, nu la unul medieval, și anume la Socrate.Textul
respectiv este prologul lui Gargantua din cartea 1. Personajul se adresează ascultătorilor cu " băutorilor"
și își încheie discursul cu cu întregi interpretări profunde cărora le oferă o turnura comica.Rabelais își
imagina ceva ce se putea apropia de bufonerie ce ii permitea să prezinte ,ceea ce ar fi putut părea
scandalos forțelor reacționare din epoca sa, totul sub o formă echivocă,situata intre gluma și seriozitate.