TRĂSĂTURI PERSONALE ALE

ANTREPRENORILOR ȘI CULTURI
ANTREPRENORIALE

Suceava 2019

1
 INTRODUCERE

Antreprenoriatul este o sursă de inovare şi schimbare, şi ca atare stimulează creşterea productivităţii

şi a competitivităţii economice.
Acesta este strâns legat de cunoştinţe şi flexibilitate, doi factori care au câştigat o nouă semnificaţie
ca sursă a competitivităţii într-o economie mondială din ce în ce mai globalizată.
Odată cu schimbările tehnologice şi cu intensificarea concurenţei mondiale aduse de globalizare şi de
liberalizarea economică, ipoteza că încurajarea spiritului antreprenorial reprezintă încurajarea competitivităţii
unei ţări, azi pare mai valabil decât oricând.
Este surprinzător faptul că actuala importanţă a antreprenoriatului în special în ţările
dezvoltate şi faptul că problema modului de stimulare a spiritul antreprenorial pare să fie o preocupare
primordială a factorilor de decizie din ţările OCDE.
Ca un element-cheie în asigurarea competitivităţii ţărilor dezvoltate, spiritul antreprenorial este chiar
mai important pentru ţările în curs de dezvoltare care încearcă să atingă competitivitatea pe pieţele
internaţionale.
Actorul principal și un simbol al economiei de piață este antreprenorul. Rolurile și contribuția
antreprenorilor se amplifică substanțial, simultat cu manifestarea lor pe plan calitativ superior, ceea ce se
reflectă în revoluția antreprenorială actuală, care potrivit afirmațiilor a numeroși specialiști, va ajunge la
apogeu în secolul XXI, generând multiple mutații, unele încă dificil de imaginat în present.

2
 CUPRINS
INTRODUCERE.....................................................................................................2
1.ANTREPRENORIATUL. CONCEPTE ȘI FACTORI....................................4
1.1 Antreprenoriatul...............................................................................................4
1.2 Factori de influență asupra mediului antreprenorial........................................5
1.3 Antreprenorul. Caracteristici............................................................................5
1.4 Cultura antreprenorială.....................................................................................8
2.STUDIU DE CAZ.................................................................................................9
ANTREPRENORI DE SUCCES ÎN EUROPA....................................................9
2.1 Richard Branson – Compania VIRGIN...........................................................9
2.2 Xavier Niel.....................................................................................................10
2.3 Dragoş şi Adrian Pavăl- Compania DEDEMAN...........................................11
CONCLUZIE.........................................................................................................12
BIBLIOGRAFIE...................................................................................................13

3
 1.ANTREPRENORIATUL. CONCEPTE ȘI FACTORI

1.1 Antreprenoriatul
Activitatea de antreprenoriat este o activitate independentă, desfăşurată pe propriul risc şi orientată
spre obţinerea sistematică a profitului ca urmare a utilizării bunurilor, vinderii mărfurilor, executării
lucrărilor sau prestării serviciilor de către persoanele înregistrate oficial în această calitate în modul stabilit
de lege.
Antreprenoriatul este o sursă de inovare şi schimbare, şi ca atare stimulează creşterea productivităţii
şi a competitivităţii economice. Acesta este strâns legat de cunoştinţe şi flexibilitate, doi factori care au
câştigat o nouă semnificaţie ca sursă a competitivităţii într-o economie mondială din ce în ce mai globalizată.
Antreprenoriatul, constituie în primul rând o activitate pusă în slujba obiectivelor organizaţiei, având ca
principal scop maximizarea profitului. El se raportează la un anumit tip de organizaţie (de regulă un IMM cu
dimensiuni mici sau mijlocii ca număr de angajaţi), care pune în evidenţă particularităţile semnificative
legate de procesul de gestionare a resurselor. In acest context, antreprenoriatul este considerat ca una dintre
cele mai importante funcţii dintr-o societate, dacă nu cea mai importantă pec are se spijină acea societate.
Antreprenoriatul a început să fie recunoscut în timpul monarhului francez Ludovic al XIV-lea care
obișnuia să afirme că „burghezii și meșteșugarii vor deveni artizanii bogăției”. De-a lungul timpului mai multe
instituții naționale și internaționale având ca principală activitate studierea mediului și a comportamentului
antreprenorial au definit antreprenorul astfel: „Un antreprenor este o persoană care, pe baza unor clauze și
condiții contractuale, se obligă să presteze în favoarea altei persoane și organizații, diverse lucrări (industriale,
de construcții, etc.), în schimbul unei recompense dinainte stabilite. De obicei, aceste lucrări sunt părți
componente ale unui proiect.” sau „Antreprenorul care contractează cu subantreprenori părți din lucrarea
pentru care s-a angajat față de beneficiar, se numește antreprenor principal. Răspunderea pentru întregul
proiect îi aparține antreprenorului principal. Contractul prin care atreprenorul se obligă față de beneficiar să
execute un anumit proiect se numește contract de antrepriză.” Cea de-a doua definiție este mai puțin
cuprinzătoare, dar introduce concepte noi privind activitatea unui antreprenor.
Joseph Schumpeter (1934), considerat de unii un geniu al economiei secolului XX, spunea: „În
antreprenoriat există o înțelegere pe care o facem în legatură cu un anumit tip de comportament care include:
inițiativă, organizarea și reorganizarea mecanismelor socio-economice și acceptarea riscului și a
eșecului”. Antreprenoriatul ca subiect de discuție și analiză a fost introdus de economiști în secolul al XVIII-
lea și a continuat să atragă interesul economiștilor în secolul al XIX-lea.

1.2 Factori de influență asupra mediului antreprenorial

Indiferent de performanțele sale economice, activitatea unei companii se va forma la intersecția între
factorii: de natură legislativ-normativă, sociali, financiari, tehnologici, politici și globali. Fiecare factor
influențează mediul antreprenorial într-un mod diferit și pot acționa atât în sensul scăderii cât și în sensul
creșterii performanțelor sale. Principalii factori care influențează mediul antreprenorial sunt:
a. Factori de natură legislativ-normativă Principala trăsătură a acestor factori se referă la caracterul
lor extern. Acest tip de factori sunt generați în principal de stat, de instituțiile sale.Vizează în mod direct
legile, actele, ordonanțele de guvern, dispozițiile cu caracter special sau alte proiecte de legi care se referă în
4
mod direct la mediul antreprenorial. Spre deosebire de ceilalți factori, raportul de forțe pentru această situație
este inegal. Indiferent de statutul, domeniul de activitate sau de elementele care țin strict de persoana
antreprenorului, asupra factorilor menționați societatea comercială nu are putere de decizie în sensul
schimbării lor. La nivel individual, fiecare companie trebuie să manifeste un comportament de adaptare și de
înțelegere asupra condițiilor pieței pe care activează.
b. Factorii sociali Sunt factori cu caracter dual și subiectiv, se întâlnesc atât în mediul extern cât și în
mediul intern al întreprinderii. Factorii sociali în raport cu mediul extern înteprinderii sunt reprezentați de
furnizori, clienți (posibili și actuali), funcționarii statului, posibilii investitori și partenerii de afaceri. În ceea
ce privește factorii sociali interni, cea mai mare pondere o au angajații unei companii.
c. Factori de ordin financiar Factorii financiari nu introduc numai noțiuni teoretice în privința unor
indicatori, ci prin analiza lor oferă informații relevante pe baza cărora se pot face verificări ale situației
actuale, evaluări, dar și previziuni pentru o perioadă determinată de timp. O altă noțiune în definirea factorilor
de ordin financiar se referă la posibilitatea infuziei cu cash-flow prin: credite, fonduri, împrumuturi de la stat
și alte modalități.
d. Factorii tehnologici Au în vedere evoluția tehnologică și se regăsesc pe mai multe nivele. Astfel,
își fac simțite efectele atât asupra obiectului principal de activitate al firmei, cât și asupra producitvității unei
companii.
e. Factorii politici Pentru că stau la baza dezvoltării mediului antreprenorial, îi putem numi factori
primari. Regimul politic a influențat în mod decisiv apariția sau dezvoltarea mediului antreprenorial într-o
anumită țară sau zonă geografică.
f. Factori de ordin global Tratează cu precădere efectele pe care le au evenimentele din economiile
puternice ale lumii, politica statelor care dețin monopol pe o anumită piață, conflictele armate, acordurile
privind circulația mărfurilor sau ultimele descoperiri în domeniu.

1.3 Antreprenorul. Caracteristici

În sensul modern al economiei de piață, un antreprenor este un agent economic care adoptă un
comportament activ și novator, care acceptă deliberat riscuri financiare pentru a dezvolta proiecte noi. În acest
sens, un număr semnificativ de societăți acordă o mare atenție și recunoaștere antreprenorilor, în mare parte și
datorită aportului pe care îl aduc aceștia la evoluția mediului antreprenorial și a influenței pe care o au asupra
indicatorilor macroeconomici.
Caracteristici ale antreprenorilor
Principalele caracteristici ale antrepenorilor vor fi enumerate mai jos:
Determinare și perseverență: Mai mult decât oricare alt factor, dedicarea totală către succes ca
antreprenor poate depăși obstacolele. Determinarea puternică și perseverența pot face un antreprenor să facă
față oricăror greutăți pe care alte persoane le-ar considera insurmontabile și chiar pot compensa lipsa de
experiență și de îndemânare a personalului angajat.
Dorința de a câștiga: Antreprenorii examinează o situație, determină cum își pot mări șansele de
câștig și trec mai departe. Ca rezultat riscurile considerate mari de persoanele obișnuite sunt riscuri mari
pentru antreprenori.

5
 Căutarea feedback-ului: Antreprenorii eficienți sunt adesea descriși ca având capacitatea de a învăța
repede și dorința puternică de a ști cât de bine se descurcă și cum își pot îmbunătați rezultatele. Feedback-ul
este important deoarece antreprenorul este dispus să învețe din greseli și din experiențele anterioare.
Rezolvarea problemelor persistente: Antreprenorii nu sunt intimidați de situații dificile. Încrederea în
sine și optimismul general îl fac să vadă imposibilul ca pe ceva ce doar necesită mai mult timp pentru a fi
rezolvat. Problemele simple îl plictisesc, antreprenorii sunt extrem de persistenți însă sunt realiști în a aprecia
ceea ce pot și ceea ce nu pot să facă și unde au nevoie de ajutor pentru rezolvarea unor probleme dificile, dar
de neevitat.
Inițiativă și responsabilitate: Antreprenorii au fost întotdeauna considerați persoane independente, ei
caută și preiau inițiativa, se pun în situații în care sunt personal răspunzători pentru succesul sau eșecul întregii
operațiuni. Le place să se implice în probleme în care impactul lor personal să poată fi măsurat.
Orientare spre oportunități: Un lucru care îi diferențiază clar pe antreprenori este concentrarea spre
oportunitate mai mult decât spre resurse, structură sau strategie. Când se hotărăsc să întreprindă o acțiune o
fac într-un mod calculat, încearcă să facă totul pentru a obține cât mai multe șanse de câștig, dar evită să-și
asume riscuri ce nu sunt necesare.
Toleranță pentru eșec: Antreprenorii folosesc eșecul ca pe o experiență din care pot învăța ceva. Cei
mai eficienți antreprenori sunt cei care se așteaptă la dificultăți și nu sunt dezamăgiți, descurajați sau deprimați
de un eșec.
Încredere în sine și optimism: Deși antreprenorii întâmpină adesea obstacole majore încrederea în
abilitățile personale îi determină să le depășească și îi face pe ceilalți să-și mențină propriul optimism.
Realizarea de viziuni: Antreprenorii știu unde vor să ajungă. Ei au o viziune sau concept despre ceea
ce vor să fie firma lor. De exemplu, Steve Jobs de la Apple Computers dorește ca firma sa să producă
microcomputere ce pot fi folosite de oricine, de la copiii din școli până la oamenii de afaceri. Nu toți
antreprenorii au viziuni predeterminate pentru firmele lor, unii își dezvoltă viziunea în timp, conștientizând ce
este firma și ce poate ajunge.
Nivelul mare de energie: Cantitatea mare de munca depusă de antreprenori presupune din partea
acestora existența unei energii superioare. Mulți antreprenori își dozează cantitatea de energie monitorizând cu
grijă ce mănâncă, ce beau, fac exerciții fizice și știu când să se retragă pentru relaxare.
Creativitatea și spiritul de inovație: Creativitatea a fost privită timp îndelungat ca ceva genetic, cu
care te naști și nu o poți dobândi. Una dintre teoriile celebre apărute spre sfârșitul secolului al-XX lea afirmă
că aceasta poate fi învățată.
Independența: Frustrarea în fața sistemelor birocratice, împreună cu dorința de a face o „diferenta” îi
face pe antreprenori niște persoane foarte independente care doresc să facă lucrurile în felul lor. Totuși
antreprenorii nu iau toate deciziile, ci doresc ca autoritatea să le ia pe cele importante.
Lucrul în echipă: Dorința de independență și autonomie nu îl oprește pe antreprenor să dorească
lucrul în echipă. De fapt în timp ce antreprenorul știe clar unde se află firma (sau unde ar dori să se afle)
personalul se ocupă de activitățile de „zi cu zi” din firmă.
Abilități manageriale: Aceasta nu reprezintă o caracteristică absolut necesară a antreprenorilor însă
este important de știut că un antreprenor de succes are nevoie și de acest tip de cunoaștere.

6
 Antreprenorul este un actor principal și un simbol al economiei de piață. Rolurile și contribuția
antreprenorilor se amplifică substanțial, simultan cu manifestarea lor pe plan calitativ superior, ceea ce se
reflectă în revoluția antreprenorială actuală, care potrivit afirmațiilor a numeroși specialiști, va ajunge la
apogeu în secolul XXI, generând multiple mutații, unele încă dificil de imaginat în prezent.
În societățile dezvoltate, pentru a permite accesul noilor domenii, multe universități dezvoltă
adevărate incubatoare de afaceri, care sunt puse la dispoziția antreprenorilor, pentru a avea posibilitatea de a
experimenta și verifica noile teorii de business.
Trăsături specifice antreprenorului
Tabel 1

Nr. Trăsătura Antreprenor

crt.
1. Orientare temporală Orientare pe termen
mediu şi lung
2. Asumarea riscului Asumarea unui risc moderat
3. Acceptarea Acceptarea unui
incertitudinii grad incertitudine ridicat
4. Standarde personale Standarde autoimpuse, interne
5. Deprinderi de Limitate sau inexistente,
conducere educaţie formală de management,
deprinderi tehnice,
poate fi un fost director
6. Motivaţii Puternic motivat de realizări şi
încrezător în sine

1.4 Cultura antreprenorială

Influenţa culturii antreprenoriale asupra performanţelor firmei. Cultura antreprenorială influenţează

semnificativ performanţele şi activitatea antreprenorială.
Cultura antreprenorială prezintă 5 caracteristici:
 acordă atenţie maximă şi prioritate activităţii antreprenoriale;
 pune accent pe iniţiativa individuală şi colectivă;
 valorifică perseverenţa şi hotărârea întreprinzătorului;
 promovează realizarea unui echilibru între securitatea şi riscul personal al întreprinzătorului;
 urmăreşte realizarea unui echilibru între stabilitate şi schimbare în cadrul firmei.
Formele și tipologia antreprenoriatului

7
 Cele mai frecvente forme de antreprenoriat sau muncă pe cont propriu sunt: formele de activitate
comercială cu licență sau forma companiilor comerciale. Principala diferență între cele două forme este că un
comerciant (persoană fizică) face afaceri pe cont propriu și are nevoie de autorizație comercială, în timp ce o
companie (persoană juridică) face afaceri în contul companiei, adică pentru toți patronii săi. În acest caz va fi
nevoie de autorizația comercială a fondatorilor și de un contract legal încheiat între aceștia.
Activități cu autorizație comercială
O activitate cu autorizație comercială este cea mai simplă modalitate de a începe o afacere. Trebuie
solicitată o autorizție comercială care să confere dreptul de a face afaceri într-un anumit domeniu. Există
diferite cerințe pentru fiecare tip de activitate comercială (toate necesită probitate):
a. Comerț liber - nu este necesară o calificare specifică, ci numai un extras de cazier judiciar (aceste
activități includ, de exemplu, activitatea obișnuită de vânzare sau activități intermediare diverse).
b. Activități meșteșugărești: este necesară ucenicia sau alte cursuri specifice de învățământ și
pregătire profesională sau 6 ani de experiență în activitățile sau ocupațiile respective (exemplu: tâmplaria,
fierăria, activitățile mecanice, zidăria, tinichigeria, serviciile cosmetice).
c. Activități reglementate: pe lânga calificările adecvate există cerințe suplimentare definite în diverse
regulamente (exemplu: contabilitatea, montajul, repararea și controlul aparatelor electrice, producția chimică,
optică, serviciile de masaj, consilierea psihologică etc.).
Tipurile de activități enumerate mai sus se numesc activități înregistrate. Solicitantul care
îndeplinește cerințele specifice depune documentele relevante la registrul comerțului, care eliberează licența
comercială.
d. Concesionări: pentru acestea sunt definite cerințe (inclusiv calificări) prin legi și regulamente. În
plus, pe lânga înmatriculare, solicitarea necesită aprobarea din partea unei anume autorități administrative de
stat (exemplu: pentru schimbul valutar Banca Națională). În cazul în care aprobarea este acordată, solicitantul
primește, pe lângă licența comercială, așa-numita concesionare. Printre exemplele de concesionari se numără:
producția, repararea, vânzarea și utilizarea de arme, furnizarea de servicii de comunicații, servicii de
taximetrie etc.

8
 2.STUDIU DE CAZ

ANTREPRENORI DE SUCCES ÎN EUROPA

2.1 Richard Branson – Compania VIRGIN

Richard Branson (n. 18 iulie 1950, Blackheath, Londra) este un om de afaceri, investitor și

filantrop britanic. În anul 2011, Branson era al cincilea cel mai bogat om din Regatul Unit, cu o avere de
aproximativ 4,2 miliarde dolari. Este fondatorul Virgin Group, care controlează peste 400 de companii.
Prima lui afacere a fost o revistă numită Student, apărută la 26 ianuarie 1968, când Branson avea doar
16 ani. În 1970 Branson înființează prima companie, Virgin Mail Order Records, cu care a început să vândă
înregistrări muzicale prin poștă. Afacerea a crescut mai târziu într-un lant de magazine, s-a transformat
ulterior într-un studio de înregistrări, care în cele din urmă a devenit Virgin Records. Branson a reușit să intre
astfel în lumea milionarilor la vârsta de 23 ani.
În martie 2017, Forbes a estimat averea netă a lui Branson la 5 miliarde de dolari. Pentru merite
deosebite în activitatea de antreprenoriat, în 1999 Richard Branson a primit titlul de cavaler din
partea monarhiei britanice.
Compania Virgin
Virgin este un nume aparte în lumea mărcilor. Este acel caz ideal care sfidează regula jocului și pe
toată lumea, reușind totodată să aibă succes. Richard Branson a pornit grupul Virgin de la zero și, în pofida
tuturor obstacolelor, a ajuns în vârf. Istoria mărcii Virgin este de fapt istoria vieții lui, cea mai spectaculoasă
poveste despre supraviețuire, despre șansă și despre cum să faci avere trăind exact așa cum îți dorești.
Prima companie Virgin a apărut la Londra în 1970, sub numele de Virgin Mail Order Records, și
distribuia prin poșta discuri cu muzică, la prețuri reduse. Operațiunile au demarat sub numele de Virgin și, în
scurt timp, fluxul de comenzi a ajuns mai mare decât anticipase Branson inițial. În anul următor, după ce
compania a ajuns în pragul falimentului, Branson și asociații săi au hotărât să-și deschidă propriul magazin de
muzică. De la bun început, Virgin a fost promovat ca un loc în care oamenii nu dau buzna doar pentru a
cumpăra discuri, ci și pentru a asculta muzică împreună. 
În următorii ani, banii au fost investiți pentru producerea unor trupe noi și, deja în 1976, Virgin
Music ajunsese să aibă un catalog plin cu muzică de calitate. În plus, noua modă în muzică se afla sub semnul
punk-ului agresiv, în timp ce Virgin Music era percepută ca o casă de discuri hippie. Soluția s-a numit Sex
Pistols, trupa cu care Virgin Music a semnat în 1977 un contract și care a readus casa de discuri în circuitul
muzical. Virgin Music va deveni spre sfârșitul anilor ’70, o casă de discuri de renume internațional, cu un
portofoliu de invidiat.
Marea provocare a venit în februarie 1984, când Richard Branson a fost sunat de către un avocat
american care căuta investitori pentru finanțarea unei noi linii aeriene, pe ruta Gatwick-New York. Branson a
fost cucerit de idee și, patru luni mai târziu, primul avion al companiei Virgin Atlantic, având la bord 250 de
ziariști și fotografi, a efectuat zborul inaugural spre New York. Filosofia de afaceri de la care a pornit Virgin
Atlantic era simplă dar inovatoare: să ofere servicii de first-class la prețuri de business-class.

9
 Astfel, plecând de la ideea că un brand puternic poate vinde practic orice, Branson a lansat sub
numele Virgin peste 170 de noi companii, de la cele de servicii matrimoniale, la cele de servicii financiare și
de la firme de transporturi feroviare, la o nouă casă de discuri.
În 2002, în urma unui sondaj organizat de BBC, Branson a fost inclus în 100 Greatest Britons. În anul
2004 Branson înființează Virgin Galactic companie specializată în zboruri orbitale pentru turism spațial,
notorie pentru proiectul SpaceShipOne, iar un an mai târziu The Space Company, firma care a
construit SpaceShipTwo. Zborul inaugural a avut loc la 29 Aprilie 2013. Un bilet pentru aceste „plimbări”
orbitale, a costat 250.000 dolari, dar se poate plăti și cu moneda virtuală Bitcoin.

2.2 Xavier Niel

Xavier Niel s-a născut pe 25 august 1967 în Franţa, în cartierul Créteil, aflat în suburbiile Parisului.
Pasiunea pentru tehnologie şi spiritul antreprenorial sunt calităţi vizibile încă din adolescenţa francezului;
după ce a primit de la tatăl său un computer Sinclair ZX81, a dezvoltat, la vârsta de 19 ani, prima sa
companie, Minitel, precursorul francez al internetului. Site-ul Minitel oferea servicii de chat pentru adulţi.
Ulterior, în 1990, Niel a fondat compania de telecomunicaţii Iliad. În 1995, Xavier Niel a investit în primul
furnizor de servicii de internet din Franţa, WorldNet, creat de trei antreprenori francezi în 1992, pe care l-a
vândut şapte ani mai târziu, chiar înainte de spargerea bulei de internet, pentru aproximativ 50 de milioane de
dolari. În martie 2010, Xavier Niel, alături de Jeremie Berrebi, a pus bazele fondul de investiţii Kima
Ventures, dedicat susţinerii a până la 100 de start-up-uri din întreaga lume anual. La sfârşitul aceluiaşi an, Niel
a devenit membru cofondator al ziarului Le Monde. 
Antreprenorul francez a pus bazele unei şcoli de IT, numită 42. Viziunea acestuia a fost să inventeze
o şcoală fără profesori, fără cărţi şi fără taxe, pentru un număr anual de până la 1.000 de studenţi. În prezent,
Xavier Niel este vicepreşedinte al consiliului de administraţie şi şef de strategie pentru Iliad. De asemenea, el
este coproprietar al ziarului Le Monde şi al drepturilor piesei My Way şi proprietar al Monaco Telecom şi
Orange Elveţia.
Averea antreprenorului francez se ridică la 8,4 miliarde de dolari. Compania Iliad, ale cărei acţiuni
sunt deţinute în proporţie de circa 65% de fondatorul său, Xavier Niel, are venituri anuale de peste 400 de
milioane de euro şi în jur de 9000 de angajaţi.

2.3 Dragoş şi Adrian Pavăl- Compania DEDEMAN

Dragoş şi Adrian Pavăl, doi matematicieni plecaţi dintr-o familie modestă din Suceava, au pornit în
1992 cu un butic în Bacău şi au ajuns să domine piaţa magazinelor de bricolaj din România. Există puţine
companii cu capital sută la sută românesc care au reuşit să ţină piept multinaţionalelor venite din Occident, să
supravieţuiască şi chiar să câştige bătălia. Dedeman este una dintre ele, o firmă construită de la zero de fraţii
Dragoş şi Adrian Pavăl.

Dedeman a apărut în 1992, la Bacău, şi a fost, la început, un butic de 16 metri pătraţi în care se
vindeau de la sucuri şi gume de mestecat, până la unghiere şi papuci de casă. Acum sunt 30 de magazine
10
uriaşe, întinse pe zeci de hectare, în marile oraşe ale ţării. Dedeman are 6.000 de angajaţi şi este lider detaşat
pe segmentul retailerilor de construcţii şi de amenajări.
Giganţi precum Bricostore (Franţa), BauMax (Austria) sau Praktiker, OBI şi Hornbach (toţi trei din
Germania) se uită de jos în sus la Dedeman-ul fraţilor Pavăl, care este acolo, în vârf, pentru că a ştiut să
fenteze criza prin investiţii inteligente şi să-şi calculeze cu grijă fiecare pas.

,,Când am luat credite peste credite, au fost şi momente în care m-am gândit că putem pierde tot. Dar ne-am
născut într-o familie săracă. Ce putea să ni se întâmple? Să ne întoarcem de unde am plecat”. Dragoş Pavăl,
acţionar principal Dedeman.
În octombrie 2011 Dedeman a devenit pentru prima data sponsor, pentru doi ani, al Comitetului
Olimpic și Sportiv Român (COSR). Ulterior parteneriatul a fost reluat în 2015, sub brandul Team Romania,
când Dedeman a devenit Partener Principal al COSR pentru o perioadă de 5 ani.
În 2014, sub sloganul Performanță 100% românească Dedeman a devenit sponsor al jucătoarei de
tenis Simona Halep. Odată cu semnarea acestui parteneriat Dedeman s-a angajat ca pentru fiecare nou
magazin deschis să amenajeze și un teren de tenis
În anul 2015 Dedeman a devenit al patrulea cel mai mare jucător din bricolaj în Europa Centrală și de
Est, cu o cotă de piață de 1,9%, conform unui studiu realizat de polonezii de la PMR. 
La sfârșitul anului 2017 compania deținea 48 de magazine si avea peste 10.000 de angajați.
În septembrie 2018 compania a deschis al 6-lea magazin din Capitală, ajungând la 49 de magazine și
depășind 10.600 de angajați.

11
 CONCLUZIE

În prezent, cultura antreprenorială se caracterizează mai ales în cadrul firmelor cu capital privat,
fondate după crearea mecanismelor de piață liberă. Acest fenomen este posibil, deoarece din ce în ce mai
mulți oameni părăsesc instituțiile birocratice în căutare de realizări și prosperitate.
Majoritatea noilor antreprenori încă nu au cunoștințele și abilitățile necesare pentru crearea unei
perspective strategice coerente sau pentru adaptarea dinamică la mediul extern. În schimb, au un entuziasm
molipsitor, sunt persoane total dedicate firmei lor și au o puternică intuiție a direcției și sensului spre care
organizația lor trebuie să se orienteze. De asemenea, simțurile intuitive cu privire la dezvoltarea firmei lor sunt
comunicate cu entuziasm angajaților, determinând astfel un sens al apartenenței, al implicării și angajării în
rezolvarea problemelor organizației.
Cea mai mare importanță o prezintă efortul de construcție a noi semnificații, prin promovarea unor
valori precum respect și considerație pentru clienți, angajați și comunități; preocupare pentru calitatea
produselor și serviciilor oferite; creativitate, contribuție și implicare; curaj, deschidere și dezvoltare personală
alături de dezvoltarea firmei.

12
 BIBLIOGRAFIE

 Educatie antreprenoriala, Natalia Lazar, Maria Mitrache, Editura Didactica si Pedagogica

 http://www.islavici.ro/cursuriold/Antreprenoriat-carte%20FINAL.pdf
 https://adevarul.ro/economie/afaceri/povestea-nestiuta-fratilor-dedeman-romanii-le-au-luat-fata-
gigantilor-vest-1_50d0b15d596d72009113bb38/index.html
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Richard_Branson
 https://en.wikipedia.org/wiki/Xavier_Niel

13