CELULA

DEFINITIE: CELULA ESTE UNITATEA DE BAZA

MORFOFUNCTIONALA SI GENETICA A ORGANIZARII MATERIEI VII.
ACEASTA POATE EXISTA SINGURA SAU IN GRUP, CONSTITUIND
TESUTURI.

Forma celulelor este legata de functia lor. Initial, toate celulele au fomra
globuloasa, dar ulterior pot deveni:
-fusiforme;
-stelate;
-cubice;
-cilindirice;
-etc.
Exista totusi o serie de celule care isi pastreaza forma globuloasa, cum
sunt celulele sangvine, ovulul, celulele adipoase(adipocite) sau cartilaginoase.
Dimensiunile celulei variaza in functie :
-de specializarea lor,
-de starea fiziologica a organismului,
-de conditiile mediului extern,
-varsta,
-etc.
Exemple:hematia- 7,5 microni, ovulul-1500-200 microni, fibra musculara
striata-5-15 cm, media fiind considerata 20-30 microni.

STRUCTURA CELULEI

Elementele principale ale celulei sunt:

1. MEMBRANA CELULARA
2. CITOPLASMA
3. NUCLEU

1
 MEMBRANA CELULARA

Ea se mai numeste plasmalema sau membrana plasmatica si

inconjoara celula, ii confera forma, separand astfel structurile sale
interne de mediul extracelular(cel ce inconjoara celula).
Este alcatuita, in principal, din fosfolipide si proteine.
Aceste fosfolipide prezinta doua parti, una hidrofila si una
hidrofoba (hidrofila-iubitoare de apa, adica permite trecerea
substantelor solubile in apa si a apei; hidrofoba-nu permite trecerea
substantelor solubile in apa sau a apei). Portiunea hidrofila a lor este
asezata astfel incat sa se formeze un bistrat(doua straturi,unul superior
si altul inferior), in interiorul caruia se va afla partea hidrofoba, nucleul
hidrofob ce are rol in restrictionarea pasajului transmembranar al
moleculelor hidrosolubile si al ionilor.
Proteinele se pot afla pe fata externa a stratului fosfolipidic, pe fata
interna a acestuia sau chiar printre fosfolipidele ce il formeaza, adica
transmembranar.
Este utilizata structura “modelul moziacului fluid”deoarece
proteinele nu sunt uniform distribuite in cadrul structurii lipidice.
Plasmalema mai contine glicoproteine si glicolipide, atasate pe afta
externa, acestea fiind puternic incarcate negativ.

In cazul unor celule, citoplasma formeaza prelungiri acoperite de

plasmalema, care pot fi temporare ,neordonate sau permanente sau

2
 desmozomi-corpuscului de legatura care solidarizeaza celulele
epiteliale.

CITOLPLASMA

Ea prezinta o structura complexa, ea fiind locul unde se desfasoara

principalele functii ale acesteia. Ea reprezinta un sistem coloidal, in
care mediul de dispersie este apa, iar faza dispersata este ansamblul de
micelii coloidale ce se gasesc in miscare browniana..
Functional, citoplasma este alcatuita din doua parti:
-o parte nestructurata, numita HIALOPLASMA
-o parte structurata, reprezentata de ORGANITE CELULARE.
Organitele celulare se impart in doua categorii:
-comune tuturor celulelor;
-specifice, anumikte organite ce se gasesc doar in anumite celule,
avand functii speciale.

ORGANITE COMUNE

ORGANITE SPECIFICE:
Miofibrile-elementele contractile din fibra musculara
Neurofibrile-in citoplasma neuronului;
3
 Coprii Nissl(corpii tigroizi)-in celula nervoasa

NUCLEUL

Acesta are rolul de a coordona procesele biologice celulare

fundamentale(contine amterialul genetic, controleaza metabolismul
celulei, transmite informatia genetica).
Pozitia lui in celula poate fi centrala sau excentrica(adipocite,
mucocite). Are, de obicei, forma celulei.
Numarul nucleilor este diferit, majoritatea avand un singur nucleu si
se numesc mononucleate, dar exista si celule cu doi nuclei,
binucleate(hepatocite) sau fara nucleu, anucleate-hematia adulta.
Dimensiunile nucleului pot fi intre 3 si 20 de microni,
corespunzator ciclului functional al celulei, fiind in raport de 1/3-1/4
cu citoplasma.
Structura nucleului:
-membrana nucleara, dubla si prezinta numerosi pori; intre cele
doua foite ale membranei se afla spatiul perinuclear
-carioplsma, o solutie coloidala cu aspect omogen, la nivelul careia
intanim filamente subtiri, formate din granulatii fine de cormatina din
care, la inceputul difuziunii celulare, se formeaza comozomii, alcatuiti
din ADN si ARN cromozomal, proteine histonice si nonhistonice,
cantitati mici de lipide si ioni de Ca si Mg.

PROPRIETATILE CELULEI

TRANSPORTUL TRANSMEMBRANAR

Aceasta proprietate reprezinta, de fapt, actiunea prin care celula se

afla intr-un permanent schimb de molecule de mediul extracelular.
Insa, aceste schimburi nu se realizeaza necontrolat datorita
permeabilitatii selective a membranei celulare pentru anumite
molecule si pentru ioni. Asadar, transportul ionilor va determian
aparitia curentilor electrici.

4
 Exista doua clasificari de mecanisme implicate in transportul
transmembranar:
-daca sunt utilizate sau nu proteine transportoare, numite carausi;
-daca se consuma sau nu energie.
Mecanisme ce nu folsesc carausi sunt difuziunea si osmoza, iar
mecanisme ce folosesc carausi sunt difuziunea facilitata si transportul
activ
Mecanisme ce nu utilizeaza energie, adica realizeaza un transport
pasiv sunt difuziunea, osmoza si difuziunea facilitata, iar cel care
utilizeaza se numeste transport activ.

DIFUZIUNEA-miscarea ce determina raspandirea uniforma a

moleculelor intr-un volum dat de solutie. De fiecare data cand va
exista un gradient de concentratie, adica o diferenta de concentratie
intre doua doua compartimente ale celulei , molucelele se vor deplasa
de concentratia mare spre cea mai mica cu scopul de a uniformiza
concentratia.
Oxigenul, hormonii steroizi, dioxidul de carbon, etanolul si ureea
pot traversa membrana celulara fara ca aceasta sa reprezinte o bariera.
In schimb moleculele incarcate electric sau cu o masa mai mare, de
exemplu glucoza poate traversa membrana doar cu ajutorul proteinelor
transportoare.
Ionii nu pot trece prin membrana oricum doresc ei, fiind prezente la
nivelul acestea pompe ionice, de natura proteica, adica formate din
proteine.
OSMOZA-difuziunea moleculelor de apa intr-o solutie conform
gradientului de concentratie.

Mecanismele care utlizeaza proteine transportoare mobilizeaza

molecule organice polarizate sua cu o greutate molecualara mai mare.
Acest tip de transport este specific, adica numai anumite molecule vor
utiliza acest mecanism, si saturabil, adica numai o anumita cantitate de
substanta va putea fi trasnportata cu ajutorul carausilor.

DIFUZIUNEA FACILITATA-moleculele se deplaseaza conform

gradientului de concentratie, cu jautorul carausilor.

5
 TRANSPORTUL ACTIV-asigura trnasportul moleculelor
impotriva gradientului de concentratie, cu consum de energie,
provenita din ATP.
Exista:
-transport activ primar-energia necesara este preluata direct din
ATP;
-transportul activ secundar-energia necesara realizarii acestuia este
preluata de la un alt mecanism care se desfasoara conform gradientului
de concentratie. De ex. pompa Na/K.
Exista si o categorie aparte de transport, cel vezicular. Poate fi:
exocitoza-moleculele sunt captate in vezicule in celula si vor
eliminate in afara acesteia;
endocitoza-moleculele sunt captate in vezicule la exterior si
introduse in celula.

POTENTIALUL DE MEMBRANA
Permeabilitatea selectiva a membranei, prezenta intracelulara a
moleculelor nedifuzibile incarcate negativ si activitatea pompei ionice
Na/K datermina o distributie inegala a sarcinilor electrice de o parte si
de alta a membreni celulare. Aceasta diferenta poarte denumirea de
potential de membrana.

6
 Potentialul membranar de repaus-acest termen “repaus”
desemneaza faptul ca nu se aplica vreun stimul asupra celulei, adica nu
se produc impulsuri electrice. (-65 => -85mV valoarea medie,
apropiata de valoarea de echilibru pentru ionul de K). Valoarea acestui
potential este data de activitatea pompei de ioni Na/K care determina
un raport de 3 ioni de Na la exterior si 2 ioni de K la interior
Potentialul de actiune- reprezinta modificarea temporara a
potentialului de repaus prin aparitia unui stimul electric. Exista diverse
metode de actiune a acestui potentialul dar mecanismul este in linii
mari cam acelasi. Vom studia asupra neuronului acest potential de
actiune, punand in evidenta cateva proprietati ale acestui curent.
Pragul- daca stimulul prezinta o anumita intensitate, adica
intestitate prag, celula se va depolariza, adica sarcinile electrice
pozitive de la exterior si negative de la interior se vor invsersa, - ajung
sus iar + ajungand jos.
Potentialul de actiune actioneaza dupa legea “totul sau nimic”,
adica stimulii care prezinta o intensitate mai mica decat cea necesara
pentru a determina potentialul de actiune, celula nu se va depolariza,
dar cei care au o intensitate prag sau mai mare decat pragul vor
determina acelasi potential de actiune.
Depolarizarea(panta ascendenta) se produce datorita deschiderii
canalelor voltaj-dependente pentru Na, crescand astfel permeabilitatea
membranei pentru Na.
Repolarizarea(panat descendenta), adica revenirea la starea initiala,
se produce datorita iesirii K din celula prin canale speciale deschise tot
in prezenta stimulului.
Perioada refractara-reprezinta intervalul de timp pe parcursul caruia
este dificil sau imposibil de obitnut un alt potential de actiune peste cel
creat deja.
Exista doua tipuri de perioade refractare:

7
 -PERIOADA REFRACTARA ABSOLUTA-indiferent de
intensitatea stimulului aplicat, nu se mai poate obtine un potential de
actiune.
-PERIOADA REFRACTARA RELATIVA-daca al doilea stimul
aplicat are o intensitate mai mare poate determina un alt potential de
actiune dar nu va fi la fel cu cel initial, prezentand o durata de aparite
mai lunga si o amplitudine redusa.
Odata cu aparitita depolarizarii intr-un singur punct al celulei se va
incepe propagarea acestui proces, mecanism numit impuls.
Proprietatile speciale ale celulelor sunt contractilitaea si activitatea
secretorie.