Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
FACULTATEA DE MANAGEMENT
Teoriile motivaționale:
definiții și caracteristici
-Referat-
Fundamentele managementului
organizaţiei
Student:
Preda Raluca Iris
An II, grupa 175C
Data
predarii:12.01.2020
ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE
FACULTATEA DE MANAGEMENT
INTRODUCERE
Motivația, din latinescul “movere” reprezintă mișcare și a fost folosit pentru sensul sau
indirect pentru a reda într-un cuvânt ce anume îi motivează pe oameni, ce stă la baza
comportamentului lor motivat, al implicării motivaţionale.
Motivația în muncă este una dintre temele de interes ale managerilor de resurse umane.
Oamenii sunt un factor cheie pentru companie , deoarece angajații performanți fac
diferența între o organizație puternică și una slabă.
În lucrare este descrisă funcția de motivație împreună cu principalele aspecte privind
componentele motivaţiei: motivele, factorii motivaţionali: definire, diferențe între teoriile
clasice și contemporane, managementul recompenselor.
Subiectele principale din această lucrare, vor cuprinde aspecte privind:
Motivația și managementul motivării;
Tipurile motivației;
Etapele motivației;
Teorii motivaționale;
MOTIVAŢIA ŞI MANAGEMENTUL MOTIVĂRII
Dicţionarul explicativ al limbii române (DEX) defineşte motivația că reprezentând
totalitatea motivelor sau mobilurilor (conştiente sau nu) care determină pe cineva să
efectueze o anumită acţiune sau să tindă spre anumite scopuri.
Motivaţia umană reprezintă ansamblul factorilor care-i determină pe oameni să
îndeplinească unele activităţi.
Unele dintre motive pentru care oamenii se angrenează în diferite acţiuni sunt: dorinţa
intrinsecă de a obţine ceva, presiunea socială, aspiraţiile personale, posibilitatea obţinerii
unor succese, comparaţia social,etc. Orice comportament urmăreşte realizarea unui
obiectiv, o anume realizare, iar ceea ce generează comportamentul este motivul.
Performanţele unei organizaţîi reprezintă suma performanţelor individuale ale angajaţilor
ei. Nivelul de performanţă al unui angajat este în funcţie de:
- Motivaţia să;
ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE
FACULTATEA DE MANAGEMENT
- Capacitatea profesională;
- Imaginea despre propriul său rol în organizaţie.
Rolul important al motivaţiei pentru organizaţie, este determinat de faptul că rezultatele
bune, satisfacţiile profesionale şi relaţiile interpersonale din cadrul grupului sunt generate,
în mare parte, de interesul manifestat de fiecare angajat.
De aici rezultă şi importanţa pe care motivarea personalului o are în obţinerea de
performanţă la nivelul unei organizaţîi. Motivaţia exprimă faptul că la baza condiţiei
umane se află un ansamblu de mobiluri- nevoi, tendinţe, intenţîi, idealuri- care susţîn
realizarea anumitor acţiuni şi fapte precum şi adoptarea anumitor atitudini. Mobilurile
sunt cele ce exprimă o prioritate în alegerea comportamentului prin intermediul căruia
individul să-şi poată exprimă deplină motivaţie.
Astfel, performanţa profesională poate apărea atunci când există o suprapunere între
aşteptările individuale şi solicitările organizaţionale. Se impune a se face distincţie între
motivaţia prin identificare şi motivaţia prin utilizare
Este cunoscut faptul că o bună parte din motivaţia profesională a salariatului se referă la
recompense financiare, dat fiind faptul că în România nivelul salarial este scăzut, această
motivație poate fi un motor de motivație favorabil.
Motivaţia în muncă este un proces ce implică două sisteme: alegerea scopului şi efortul
pentru atingerea scopului.Alegerea scopului presupune dezvoltarea unor intenţîi, care
reprezintă stări viitoare dorite de către individ şi faţă de care el se simte implicat. Alegerea
obiectivelor afectează direcţia acţiunii.
TIPURILE MOTIVAŢIEI
Motivația este prezența sub formă a grupe:
-Motivaţia pozitivă şi negativă;
- Motivaţia intrinsecă şi extrinsecă;
- Motivaţia cognitivă şi afectivă
Formele motivaţiei grupează circumstanţele, modalităţile şi mijloacele de natură diversă
prin care managerii influenţează şi orientează comportamentul indivizilor şi al grupurilor.
Prima grupa a formelor de motivaţie în motivaţia pozitivă şi motivaţia negativă reprezintă
efectele laudei şi recompenselor în opoziţie cu ameninţările şi pedeapsa.
Motivaţia pozitivă este amplificarea satisfacţiilor personalului că urmare a realizării
sarcinilor, iar opusul sau,, cea negativă reprezintă ameninţarea personalului cu reducerea
satisfacţiilor sau pedepse aplicate că urmare a eșuării obioectivelor propuse.
ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE
FACULTATEA DE MANAGEMENT
Motivaţia intrinsecă (motivaţie directă) este generată de relaţia dintre angajat şi sarcinile
de muncă pe care acesta le are de îndeplinit şi este autoaplicată. Este reprezentată de
sentimentele de realizare, împlinire, competenţă etc., pe care le simte angajatul în urmă
realizării sarcinilor care îi revin.
Motivaţia extrinsecă (motivaţie indirectă) este generată de mediul de muncă extern
sarcinii şi este aplicată de altcineva.
Motivaţia cognitivă este nevoia de a cunoaşte, de a înţelege, de a şti cât mai multe
Motivaţia afectivă este determinată de nevoia omului de a obţine recunoaşterea celor din
jurul sau. În cadrul organizaţiei, acest tip de motivaţie se manifestă prin acceptarea unor
sarcini sau responsabilităţi din dorinţa de a nu fi considerat incapabil .
Este important că și managerii să cunoască formele motivaţiei pentru a reuşi, că în funcţie
de nevoile specifice fiecărui angajat, de particularităţile acestuia, să identifice cele mai
potrivite stimulente pentru a obţine motivarea eficientă a angajaţilor.
ETAPELE MOTIVAȚIEI
- declanşare- că urmare a interacțiunii cu stimuli din exterior
- însuşire-pe perioada în care organismul se confruntă cu paralelismul relaţiei dintre
muncă şi motivare
-împlinire- corespunzătoare etapei de satisfacere a nevoilor iniţiale.
TEORII MOTIVAȚIONALE
Există două categorii de teorii motivaționale:
-Teorii ale motivaţiei muncii bazate pe nevoi: „piramidă nevoilor” a lui Maslow; - Teoria
ERG a lui Alderfer; -“Teoria bifactorială”-Herzberg
- Teorii moderne ale motivaţiei muncii:”teoria aşteptărilor “elaborată de Victor Vroom şi
“teoria echităţîi”, aparţînând lui I.Stacy Adams
“Piramidă nevoilor”-Maslow
Reprezintă un reper pentru angajațîi din marile companii. Aceștia se simt apreciaţi la locul
de muncă în special prin prisma oportunităţilor care li se ivesc.
ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE
FACULTATEA DE MANAGEMENT
Astfel, traseul în carieră trebuie să fie de o aşa natură încât să întâmpine diverse provocări,
de pe urmă cărora să înveţe multe lucruri pentru a se dezvoltă din punct de vedere
personal şi profesional. Doar aşa vor putea să ajungă la cea mai bună versiune a lor.
Însă, pentru a-și atinge potenţialul maxim, fiecare angajat trebuie să aibă un plan propriu
de dezvoltare personală, dar şi să beneficieze de sprijinul managerului pentru a fi sigur că
îl respectă.
Potrivit Piramidei lui Maslow, fiecare vrea să ajungă în vârf şi să atingă acel nivel
superior.
Teoria E.R.G. (Alderfer): comprimă cele cinci, respectiv şapte, nevoi stabiliete de către
Maslow în 3 grupe:
ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE
FACULTATEA DE MANAGEMENT
· nevoi de existenţa (E – existence) care privesc susţinerea existenţei umane,
supravieţuirea. Acestea sunt nevoi care sunt satisfăcute de anumite condiţîi materiale. Din
această cauză ele corespund întru totul nevoilor fiziologice ale lui Maslow, dar şi acelor
nevoi de siguranţă care sunt satisfăcute mai degrabă de către condiţiile materiale decât de
relaţiile interpersonale. Acestea includ necesităţile de hrană, adăpost, plată şi condiţîi
sigure de lucru.
Modelul lui Alderfer îmbogăţeşte modelul lui Maslow cu două idei: - la un moment dat
individul poate urmări satisfacerea concomitentă a două sau mai multor nevoi; - dacă
satisfacerea unei trebuinţe de nivel superior este împiedicată, creşte nevoia de a satisface
una sau mai multe trebuinţe de nivel inferior.