am ras cu lacrimi :))))

   Jurnalul unui barbat de peste 40 de ani 

               

Din cauza  serviciului meu sedentar si in consecinta a

acumularii de grasime pe burta, compania mi-a oferit un
serviciu de antrenament personal intr-o sala de sport. Am
acceptat bucuros si chiar m-am dus personal sa me
programez. Mi-au dat o  instructoare personala pe care o
chiama Nadia, o profa sculpturala de 26 de ani, model de
echipament sportiv dupa cate mi-am putut da seama dupa
afisele                                                      
lipite pe pereti. Ea mi-a explicat ca ar fi util sa-mi notez
intr-un carnetel experientele pentru a putea observa eu
insumi progresul.                
Zis si facut si acum as vrea sa impartasesc cu voi.            

                                  
Prima zi:                                                              

                                    

M-am sculat la 6 dimineata cum stabiliseram. Destul de

greu sa te scoli din  pat ca sa mergi la sala dar totul s-a
schimbat cand am ajuns acolo si am vazut ca Nadia ma
astepta.                                                                

                                    
                                   
Parea o zeita greaca, ochi verzi si un suras urias, cu buze
carnoase si spectaculoase. Mi-a facut un tur de sala, mi-a
aratat aparatele si mi-a masurat pulsul dupa cinci minute
de bicicleta...                                                  

                                    
Si-a facut griji pentru ca i s-a parut pulsul meu accelerat
dar am profitat ca sa-i fac un compliment si i-am zis ca era
din cauza ei pentru ca purta un costum de licra care-i intra

in poponet.                                                            

Mi-a facut destula  placere s-o urmaresc dand lectii de

aerobica la finalul zilei mele de exercitii. Nadia ma
mentinea motivat sa-mi fac abdominalele in ciuda durerii  

mele de abdomen.                                                        

                                    
                                   
A doua zi:                                                              

Am baut doua cesti  de cafea si intr-un final am reusit sa

ies din casa. Nadia m-a pus sa ma intind cu fata in sus, m-
a pus sa ridic o bara grea de metal si pe urma s-a mai si
hazardat sa-i puna niste greutati! Pe banda de alergat
picioarele imi erau cam moi dar am reusit sa fac un
kilometru. Surasul sau  aprobator si ochiadele ei au  facut
sa merite osteneala.                                            

                                   
Ma simteam grozav.                                                      
Era o viata noua.                                                      
                                   

A treia zi:                                                            
                                   

Singurul mod in care am putut sa-mi spal dintii a fost

punand periuta de dinti pe chiuveta si mutandu-mi capul
dintr-o parte in alta. Cred ca am o hernie abdominala. Sa  

conduc n-a fost deloc usor: pana si pentru a frana masina

ma dureau si flocii  din cur. Am parcat deasupra unei
motociclete de livrare la  omiciliu...                                      

                                    

Nadia si-a pierdut  un pic rabdarea cu mine pentru ca

considera ca strigatele  mele deranjau pe ceilalti asociati
ai clubului. Ca sa fiu sincer vocea ei mi se parea cam
acuta                            
asa devreme dimineata si cand ridica tonul devenea
nazala... si foarte suparatoare.                                            

                                    
                                    
Ma dor coaiele cand  merg pe banda alergatoare si in
consecinta Nadia m-a mutat  la scara. Ma intreb   de ce
mama dracului cineva ar inventa o masina care sa faca    

ceva ce a devenit demodat odata cu aparitia

ascensoarelor?                                
                                    
                                    

Ea mi-a zis ca o sa  ma ajute sa fiu in forma si sa ma

bucur din plin de viata.              
Alta imbecilitate de-a ei...                                                    

                                    

A patra zi:                                                            

                                   
Nadia ma astepta cu nenorocitii sai ochi verzi sfredelindu-
ma ca un pumnal si  cu surasul sau                                    

batjocoritor stil Jack Nicholson in Batman. N-am putut

evita sa ajung cu o jumatate de ora intarziere: Fix timpul
de cat am avut  nevoie pentru a-mi lega          
sireturile de la adidasi.                                              

                                    
                                  
Cretina m-a pus sa  lucrez la aparate dar cand a fost un
pic neatenta am fugit  sa ma ascund la baie.                      

                                    
A trimis alt instructor dupa mine sa ma caute si drept
pedeapsa m-a pus  sa vaslesc si… mi-a scapat un part pe
care l-a auzit toata sala.                            
De cand sunt nu  m-am simtit mai rusinat.                          

                                    

A cincea zi :                                                          

O urasc pe Nadia mai mult decat pe orice alta fiinta de pe

lume. Anemica de rahat, cu buzele ei cu colagen, blonda
fara creier.                                        

                                    
Daca as mai avea o  bucatica de corp care sa nu ma
doara i-as trage suturi in   fund, mama ei de dobitoaca. A
vrut sa-mi lucrez tricepsii.                              
EU NU AM TRICEPSI.                                                      

Si daca nu vrea sa sparg pardoseala salii sa nu-mi dea

nenorocitele de bare de greutate si nimic altceva ce
cantareste mai mult decat un sandwich..                            
Bicicleta m-a facut sa lesin si m-am trezit pe patul unei
nutritioniste, alta  slabanoaga imbecila care mi-a dat o
lectie de alimentare sanatoasa. Nenorocita              
habar n-are ce   inseamna sa-ti fie foame.                          

                                    
De ce naiba n-am avut bafta de ceva mai linistit, cum ar fi
un curs de  bucatarie sau de coafura?                                

                                    
                                   

A sasea zi :                                                            

Nenorocita dracului de Nadia mi-a lasat un mesaj pe

robot, cu vocea ei scarboasa, pentru a ma intreba de ce n-
am fost azi. A fost de-ajuns s-o aud ca sa    
arunc naibii telefonul dar pe urma n-am mai avut forta sa-l
ridic, nici  sa ridic telecomanda  televizorului, in consecinta
a trebuit sa suport 11 ore un singur canal,                          

nenorocitul ala de National Geographic. Si a trebuit sa vad

un program despre imperecherea pasarilor, si eu care nu
ma mai fut de sase  zile.                                                      

                                   
A saptea zi:                                                            
                                   

L-am rugat pe soferul camionetei bisericii sa ma duca la

slujba ca sa-i  multumesc lui Dumnezeu  ca a trecut
saptamana asta. Mai mult, m-am rugat ca la anul            
sa ma trimita sa fac ceva mai distractiv: un cateterism sau
o analiza de prostata...