Romania si conflictele regionale in secolul XX

România s-a implicat activ în viața politică și, de asemenea, în conflictele

regionale pe parcursul secolului al XX-lea. Această implicare a țării noastre s-a
realizat în două moduri, prin mijloace diplomatice și prin mijloace militare.    
La începutul secolului XX, România s-a impus pe scena internaţională ca
un factor de putere regională, de putere balcanică, făcând parte din 1883 din
Tripla Alianţă alături de Germania,  Austro-Ungaria şi Italia. La 10 august 1913
s-a încheiat la Bucureşti pacea care a pus capăt celui de-al II-lea război balcanic
în care o coaliţie formată din Grecia, Turcia, Serbia şi România au învins
Bulgaria. În urma acestei păci România a primit Cadrilaterul (sudul Dobrogei)
alcătuit din două judeţe, Durostor si Caliacra.
În urma primului război mondial statele care au pierdut teritorii
(Germania, Rusia, Bulgaria, Ungaria) nu s-au conformat cu această situaţie şi au
exercitat presiuni pe plan european, pentru revizuirea acestui fapt. România s-a
confruntat cu astfel de atitudini din partea Ungariei (care viza Transilvania),
Bulgariei (care dorea recuperarea Cadrilaterului) şi URSS (care spera în
recuperarea Basarabiei). Pentru a preveni planurile acestor state România a
încheiat o serie de acorduri la nivel regional european, cele mai importante fiind:
Mica Întelegere creata în 1921 (România, Cehoslovacia şi Iugoslavia) şi
Întelegerea Balcanică fondată în 1934 (România, Iugoslavia, Grecia şi Turcia).

Cele două alianţe prevedeau cooperare la nivel politic, militar şi

economic, însa nu au reuşit să prevină izbucnirea celui de-al doilea razboi
mondial. După incheierea acestuia (1945), România şi statele din Europa
centrala şi de est s-au aflat sub influenţa URSS, iar în interiorul blocului
comunist conflictele regionale erau excluse. Astfel, au existat două momente în
care atitudinea românească a fost diferită:
1) În 1956 în timpul revoluţiei anticomuniste din Ungaria, România a susţinut
intervenţia trupelor sovietice în această ţară obţinând în 1958 retragerea
ultimelor trupe sovietice.
2) În anul 1968, în timpul Primăverii de la Praga (mişcare pentru reforme
liberale din Cehoslovacia), România prin vocea lui Nicolae Ceauşescu a
condamnat intervenţia trupelor sovietice în Cehosolvacia, fiind singurul stat
comunist care nu a participat la invadarea acestei ţări.
 După prabuşirea comunismului Romania a fost implicata din nou in
conflictele regionale europene. Primul conflict de acest tip a fost războiul din
Transnistria (regiune din stânga Nistrului unde în anii 1990 au avut loc mişcări
de contestare a autorităţii Republicii Moldova). Aceste mişcări au culminat în
1992 cu izbucnirea unui război între autorităţile separatiste de la Tiraspol,
sprijinite de Rusia şi Republica Moldova. În decursul acestui conflict s-a
proclamat Republica Moldovenească Nistreană, recunoscută numai de Rusia.
Acest conflict regional a ramas nerezolvat pana astazi.

În 1994 România a semnat Parteneriatul pentru pace cu NATO, iar în

2002 a fost invitată să adere oficial în cadrul summitului de la Praga. În 2004
România a devenit membră cu drepturi depline a NATO.
Pentru a dezamorsa potentialele conflicte din regiune, România a semnat
tratate bilaterale de cooperare cu vecinii săi, mai ales cu Ucraina şi Ungaria.