Epistaxisul este definit ca sangerarea nazala ce poate avea originea la nivelul narinelor, a
cavitatii nazale sau a rinofaringelui. Epistaxisul poate aparea spontan, fara a avea o patologie
asociata si uneori poate fi cauzat de suflarea mult prea puternica a nasului. Este produs prin
ruperea unor arteriole subtiri de la nivelul cavitatii nazale si de multe ori, sangerarea este in
cantitate mica si se poate remite de la sine. Epistaxisul este considerat o urgenta medico-
chirurgicala si trebuie tratat cat mai repede, mai ales in cazurile in care hemoragia este medie sau
mare.
Este de 2 tipuri:
•Anterior–pata vasculară Kisselbach,vase mici
•Posterior–partea posterioară a foselor nazale– ramul septal al arterei etmoidale posterioare–
cause sistemice
– traumatism prin agresiune, accident rutier (fractura piramidei nazale, fractura nazoetmoidala
etc)
– intraoperator
– postoperator precoce
– barotraumatism (scafandri)
– ereditare: hemofilia
– leucemia, politraumatism
Epistaxisus posterior, prezinta o frecventa mult mai redusa, in comparatie cu cel anterior,
avand o incidenta de 24%. Aceasta sangerare posterioara este cauzata de incidente suferite la
nivelul plexului arterial sfeno-palatin situate in regiunea posterioara a foselor nazale si al
cadrului coanal. In aceasta regiune, sangerarile sunt mult mai importante cantitativ, iar accesul
este mai dificil.
•manusa,sort,etc.(echipament de protectie)
•sonda Nelaton
•spatula linguala
•un tampon confectionat dintr-o compresa, legat cu un fir de ata chirugicala gros, a carui capete
se lasa lungi(~20cm) peste care se mai leaga o mesa care sa fie cu directia opusa atei. Astfel vom
obtine un “pachetel” de pe care se desprind in directii opuse 2 capete de mesa si 2 capete de ata
chirugicala groasa.
•pensa Pean sau alta pensa care sa ajunga pana in orofaringe pentru a extrage sonda Nelaton.
•Se introduce in fosa nazala care sangereaza o sonda subtire Nelaton a carei capat se extrage prin
gura cu ajutorul pensei. Deca patul sondei se leaga capetele de mesa a tamponului si se retrage
sonda prin nas. Din cavitatea bucala se ghideaza tamponul in rinofaringe cu degetul, avand grija
sa nu se prinda uvula. Atele vor atarna in cavitatea bucala/orofaringe si se vor sectiona la
sfarsitul procedurii. Acestea au scopul de a facilita extragerea tamponului din rinofaringe in
momentul detamponarii.
Se continua cu tamponament anterior dupa care se aseaza un tampon in fata nasului pentua a
ancora mesele si a evita leziunile de decubit.
De mentionat ca aceste manevre descrise anterior se pot asocia pentru a obtine o hemostaza
eficienta.
Daca aceste manvere esueaza, se pot recurge la interventii chirugicale pentru oprirea sangerarii.
Sonda desfacuta se poate lubrifia pentru o alunecare mai usoara, mai ales daca in urma
rinoscopiei anterioare se constata deviatii septale sau hipertrofie de cornet, pentru a nu forta
inaintarea si a provoca leziuni de mucoasa. Cu miscari fine se inainteaza cu sonda in aceeasi
maniera ca si la introducerea unui burette hemostatic. O data introdus se va umple balonasul
posterior cu ser si prin tractiune se verifica pozitionarea lui in rinofaringe.Daca balonul este bine
pozitionat, se ancoreaza in coana si nu iese la tractiune. Se umple si balonasul anterior cu o
cantitate suficienta de ser pentru a asigura hemostaza prin compresiune. Dupa oprirea
epistaxisului sonda trebuie fixata cu o mesa ca sa nu alunece spre orofaringe.