Sunteți pe pagina 1din 59

UNIVERSITATEA ROMÂNO-GERMANĂ DIN SIBIU

FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE ADMINISTRATIVE

coperta

LUCRARE DE LICENŢĂ

Coordonator științific:

Absolvent:

SIBIU
2019
UNIVERSITATEA ROMÂNO-GERMANĂ DIN SIBIU
FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE ADMINISTRATIVE

LUCRARE DE LICENŢĂ

la disciplina
DREPT ADMINISTRATIV
cu titlul

Contractul de concesiune de bunuri


proprietate publica
Coordonator științific:

Absolvent:

SIBIU
2019

CUPRINS
Capitolul I. ESTE CONTRACTUL DE CONCESIUNE O FORMA A
CONTRACTELOR ADMINISTRATIVE?
1. Introducere privind contractele administrative.
a) Origini și evoluție în România a contractelor administrative
b) Diferența dintre contractul administrativ și contracte ale administrației
c) Contractelul administrativ
2. Apariția concesiunilor în dreptul român
3. Contractul de concesiune (natură juridică și trăsături caracteristice)

Capitolul II. SUBIECTE ALE CONTRACTULUI DE CONCESIUNE

Capitolul III. ELEMENTE ESENȚIALE ALE CONTRACTULUI DE


CONCESIUNE

Capitolul IV. ÎNTOCMIREA CONTRACTELOR DE CONCESIUNE


1. Activități preliminare încheierii contractului de concesiune (Inițierea
concesiunii si caietul de sarcini al concesiunii)
2. Forma de incheiere a contractului de concesiune. Procedurile de
concesionare (prin licitație publică și prin negociere directă)
3. Încheierea contractului de concesiune

Capitolul V. EFECTELE CONTRACTELOR DE CONCESIUNE


1. Forța obligatorie a contractului de concesiune
2. Drepturile și obligațiile părților

Capitalul VI. ÎNCETAREA CONTRACTULUI DE CONCESIUNE

BIBLIOGRAFIE
Capitolul I. ESTE CONTRACTUL DE CONCESIUNE O FORMA A
CONTRACTELOR ADMINISTRATIVE?

1.Introducere privind contractele administrative.

a).Origini și evoluție în România a contractelor administrative


Teoria contractelor administrative își regăsește orginea în dreptul francez
modern, fiind elaborată în principal ″prin eforturile conjugate ale jurisprudenței și
doctrinei″1.
Termenul de contracte administrative este strâns legat de categoriile juridice
ale porprietății publice, domeniului public și ale autorității publice. Originea
contractelor administrative trebuie căutată în necesitățile imperioase de ordin
financiar ale autorității publice care aveau în administrare bunuri proprietate
publică, de a le valorifica în interesu comunităților locale sau în interes național, în
funcție de proprietatea asupra acestor bunuri2.
În secolul XIX, în Franța, contractul administrativ a fost considerat un
simplu ″act de administrare″ sau un ″act de gestiune″, având relevanță doar în
dreptul privat. În dreptul francez s-a ajuns cel mai departe în ceea ce privește
conturarea unei doctrine specifice referitoare la contractele administrative, și în
definirea regimului juridic specific acestor contracte3.
Cu toate acestea, nici celelalte sisteme de drept nu pot fi ignorate. Astfel,
sistemele de drept cu jurisprudență unitară, cum ar fi cel din Statele Unite ale
Americii, chiar dacă nu utilizează noțiunea de contract administrativ, recunosc
dreptul agențiilor guvermanentale de a insera în contractele pe care le încheie cu
particularii clauze privind rezilierea unilaterală, iar litigiile referitoare la aceste
contracte sunt supuse în primă instanță unei jurisdicții specializate , care, în ultimii

1
Laurent Richer, Droit de Contracts administratifs, LGDJ,EJA, Paris, 1995, p. 2,
2
Iulian Avram, Contractele de concesiune, Ed. Roseti, 2003, p. 5,
3
Jean Rivero, Jean Waline, Droit administratif, 18e edition, Dalloz, Paris, 2000, p 115
ani, a dezvoltat un veritabil drept al contractelor administrative, derogator de la
dreptul comun4.
În România, teoria contractelor administrative a apărut o dată cu
″dezvoltarea raporturilor juridice sintre administrațiile publice și întreprinzătorii
particulari ce aveau ca obiect concesinuea diferitelor lucrări publice sau după caz
servicii publice″5.
Teoria contractelor administrative a fost aproape total abandonată, în
perioada comunismului, datorită dispariției noțiunilor de proprietate publică și
privată a statului ori a comunităților locale, a înlocuirii acestora cu proprietatea
societalistă de stat, precum și imposibilității existenței unor raporturi juridice de
natură contractuală între stat și particular, în scopul exploatării munor bunuri
proprietate a statului. Pe de altă parte, bunurile proprietate a statului erau atribuite
doar în administrarea unor întreprinderi, instituții sau consilii populare, statul
socialist ″autoputernic″, nepermițându-și, poate și din motive ideologice, încheierea
unor contracte administrative.6
După Revoluția din 1989, mai exact după intrarea în vigoare a noi Constituții
din 1991, prin care ecomonia țării a revenit la principiile economiei de piață
capitaliste, s-a revenit la teoria contractelor administrative, reînnodându-se ″firul″
concepței abandonate cu 50 de ani în urmă7.

b).Diferența dintre contractul administrativ și contracte ale administrației


Contractele încheiate de administrația publică se împart în două mari
categorii: contractele administrației și contractele administrative8.
Contractele identice cu cele ale particularilor, așa cum sunt definite și
reglementate de Codul Civil, sunt contractele administrației. De exemplu:
4
Michael R. Așimow, Administrative Law, 12th edition, Harcourt Brace Legal and Professional Publicotions, Inc.
Chicago, SUA, 1992, p. 11
5
Antonie Iorgovan, Tratat de drept administrativ, vol. 1 Ed. Nemira, 1996, p. 351
6
Iulian Avram, Contractele de concesiune, Ed. Roseti, 2003, p. 6,
7
Antonie Iorgovan, Tratat de drept administrativ, vol. 1 Ed. Nemira, 1996, p. 351 și R.N. Petrescu, Drept
Administrativ, Ed. Cordial Lex, Cluj Napoca, 2001, p. 300-310
8
Laurent Richer, Droit de Contracts administratifs, LGDJ,EJA, Paris, 1995, p. 20
contractele de vânzare-cumpărare (aciziționarea unui teren sau cele pentru vânzarea
produselor din domeniul privat la autorității publice), contractele de închiriere
(închirirerea unui imobil al administrației publice), contrzctul de asigurare (pentru
asigurarea unor bunuri mobile sau imobile ale administrației publice), etc.9
În cazul acestor contracte, părțile contractanta sunt pe poziții de egalitate
unul față de celălalt.
În schimb, principala caracteristică a contractelor administrative este
inegalitatea de poziție10 în care se găsesc contractanții: administrația, în calitate de
purtătoare a prerogrativelor de putere publică, și în consecință superioară
particularului, poate stabili și modifica unilateral unele clauze ale contractului și
impune sancțiuni11.
Această inegalitate se manifestă prin dreptul administrației de a stabili a priori,
unele clauze contractuale (ața numita ″parte reglementară″ a contractului), care nu
pot fi negociate cu particularul, și ulterior, de a modifica unilateral clauzele impuse
paricularului, în concordanță cu interesul public12.

c).Contractul administrativ
Doctrina franceză referitoare la contractul administrativ consideră ca acest
tip de contract are cel puțin doua elemente esențiale, specifice, care fac ca diferență
dintre, pe de o parte contractele administrative și de pe altă parte, contractele civile
propriu-zise, așa cum sunt ele reglementate în Codul Civil, și contractele de drept
comun ale administrației.
Contractului administrativ reprezintă un acord de voință între un particular
și o autoritare administrativă sau un alt subiect de drept autorizat de acesta, prin
care particularul se obligă, în schimbul unei sume de bani, să asigure funcționarea

9
Iulian Avram, Contractele de concesiune, Ed. Roseti, 2003, p. 9
10
Jean Rivero, Jean Waline, Droit administratif, 18e edition, Dalloz, Paris, 2000, p 107
11
Laurent Richer, Droit de Contracts administratifs, LGDJ,EJA, Paris, 1995, p. 23; Ana Vasile, Prestarea serviciilor
publice prin agenți privati, Ed. All Beck, 2003, p. 65
12
Dacian Cosmin Dragoș, Drept Administrativ, Ed. Accent, 2005, p. 110
unui serviciu public, ori să efectueze o lucrare publică a căror organizare reprezintă
obligații legale ale administrației.
Elementele esențiale sunt caracterul inalienabil și caracterul inegal. Primul
presupune faptul că autoritatea publică care a avut prerogativele să creeze drepturi
subiective în favoarea unor terți, nu poate să-și modifice propria dispoziție, după ce
actul administrativ (care prevede manifestarea de voință a autorității publice) a fost
pus în executare, în sensul că nu mai poate fi revocat de către autoritarea publică,
tocmai datorită faptului că s-au creat aceste drepturi subiective. Totodată,
inalienabilitatea prevede și înlăturarea posibilității ca persoana juridică de drept
public, care a început să exercite o competență să renunțe la puterea sa de
organizare a serviciului public. Cea de a doua caracteristică sau cel de al doilea
element al contractului administrativ îl reprezintă inegalitatea.
Aceasta din urmă are în vedere poziția diferită pe care se află părțile
contractante ale unui contract administrativ și constă în posibilitatea titularului
prerogativelor de putere publică să dispună de o incontestabilă superioaritate în
cursul executării contractului, putând, după o prealabilă notificare a celeilalte părți,
să modifice unilateral unele clauze contractuale, desigur cu compensarea
prejudiciului cauzat cocontractantului13.
Doctrina franceză este unamină, privitor la natura juridică a contractului
administrativ, in sensul ca, deși există asemănări față de contractele civile, în
sensul că ambele categorii de contracte reprezintă manifestări de voință generatoare
de drepturi subiective, există totuși trei caracteristici care le diferențiază , și
anume: părțile contractante, obiectul contractului administrativ, clauzele
contractului administrativ14. Referitor la prima caracteristică este faptul că pentru
încheierea unui contract administrativ este necesar ca una dintre părți să fie o
autoritate de drept public sau un alt subiect de drept autorizat de acesta. Obiectul
unui contract administrativ îl reprezintă prestarea unui serviciu public sau a unei

13
Iulian Avram, Contractele de concesiune, Ed. Roseti, 2003, p. 11
14
Jean Rivero, Jean Waline, Droit administratif, 18e edition, Dalloz, Paris, 2000, p 118
lucrări publice, după caz. Clauzele contractelor administrative15 sunt întotdeauna
clauze exorbitante de drept comun.
Principalele izvoare ale contractelor administrative în legistația română sunt:
legea, hotărîrea de guvern, ordonanțele și ordonanțele de urgență ale Guvernului.

2. Apariția concesiunilor în dreptul român


Legislația din România a fost într-o permanentă schimbare, în privința
reglementării concesiunii, reușind astfel să ofere doctrinei o plajă largă de abordare.
În perioada interbelică, referitor la legislația în materie, nu a existat o lege
unică în materia concesiunilor, însă a fost un domeniu destul de bine reglementat.
Astfel, unele dispoziții cu privire la concesini se regăsește în Constituția din 1923,
care în articlolul 19, reglementa, în termeni generali, concesiunile miniere precizînd
că acestea ″vor trebui să se conformeze regulilor ce se vor stabili prin lege, care va
prevedea și maximum de durată al acelor concesiuni și care nu va trece de 50 de ani
de la promulgarea acestei Constitiții″16.
După Revoluția din 1989, legislația care reglementează concesiunea a
cunoscut trei etape17.
Într-o primă etapă, după 1990, regimul juridic al contractului de concesiune
(de servicii publice, terenuri, activități economice) a fost stabilit, prin legea
15/1990 privind reorganizarea unităților ecomonice de stat ca regii automone și
societăți comerciale18 și H.G. nr. 1228/1990 pentru aprobarea Metodologiei
concesionării, închirierii și locației gestiunii, pentru ca ulterior, să fie adoptate și
alte acte normative ce reglementau în domenii speciale concesiunea (de exemplu,

15
Iulian Avram, Contractele de concesiune, Ed. Roseti, 2003, p. 12
16
Iulian Avram, Contractele de concesiune, Ed. Roseti, 2003, p. 20
17
Lucian Chiriac, Drept administrativ. Activitatea autorităților administrației publice, Ed. Hamangiu, 2011, p. 210-
211
18
Art. 25-29 din legea 15/1990 (M. Of. 98 din 8 august 1990)
legea nr. 84/1992 privind regimul zonelor libere 19, legea nr. 134/1995 a petrolului 20
legea nr. 61/1998 a minelor21).
A doua etapă de reglementare are ca scop uniformizarea regulilor de
concesiune prin adoptarea legii nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor 22 și HG
nr. 216/1999, pentru aprobarea Normwlor metodologice ale legii-cadru23.
A treia etapă de reglementare este reprezentată de O.U.G. nr. 34/2006,
prinvind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de
lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii 24 și O.U.G. nr. 54/2006
privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică25.
Acest act normativ din urmă transpune în legislația română reglementările
următoarelor directive europene26:
- Directiva nr. 2004/18/CE privind coordonarea prevederilor de atribuire a
contractelor de lucrări, de furnizare și de servicii;
- Directiva nr. 2004/17/CE privind coordonarea proedurilor de achiziție
aplicate de entitățile care guvernează în sectoarele de apă, energie,
transport și servicii poștale;
- Directiva nr.1989/665/CEE privind coordonarea legilor, regulamentelor și
prevederilor administrative referitoare la aplicarea procedurilor de recurs
în materie de atribuire a contractelor de fuziunare și lucrări;
- Directiva nr. 1992/13/CEE, privind coordonarea legilor, regulamentelor și
prevederilor administrative referitoare la aplicarea regulilor comunității

19
Publicată în M.Of. nr. 182 din 30 iulie 1992
20
Publicată în M.Of. nr. 301 din 29 decembrie 1995, abrogată prin legea nr. 238/2004
21
Publicată în M.Of. nr. 113 din 16 martie 1998, abrogată prin legea nr. 85/2003
2122
Publicată în M.Of. nr. 459 din 30 noiembrie 1998, abrogată prin OUG nr. 34/2006
23
Publicată în M.Of. nr. 140 din 6 aprilie 1999, abrogată prin OUG nr. 34/2006
24
Publicată în M.Of. nr. 418 din 15 mai 2006
25
Aprobată cu modificari prin Legea nr. 22/2007, publicată în M. Of. Nr. 569 din 30 iunie 2006
2226
Lucian Chiriac, Drept administrativ. Activitatea autorităților administrației publice, Ed. Hamangiu, 2011, p.211
23

24

25
pentru procedurile de achiziție a entităților care operează în sectoarele
apă, energie, transport și telecomunicații.

3.Contractul de concesiune (natură juridică și trăsături caracteristice)

Unul dintre cele mai importante contracte administrative îl reprezintă


contractul de concesiune reglementat de Ordonanța de Urgență nr. 56/2006 26
privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică.
În scopul aplicării acestei ordonanțe au fost elaborate Normele metodologice
aprobate prin H.G. nr. 168/200727.
Contractul de concesiune este acel contract încheiat în formă scrisă prin care
o autoritate publică, denumită concedent, transmite pe o perioadă deteminată, unei
persoane, denumite concesionar, care acționează pe riscul și răsounderea sa, dreptul
și obligația de exploatare a unui bun proprietate publică în schimbul unei
redevențe28.
Din această definiție rezultă uamătoarele trăsuturi caracterisctice ale
contractului de concesiune:
- Contractul de concensiune este un contract cu titlu oneros, în sensul că
fiecare dintre părți urmărește obținerea unui avantaj prin încheierea
propriu-zisă a contractului, astfel: concesionarul urmărește realizarea unui
profit, iar concedentul are în vedere satisfacerea unui interes public și
obținerea unui profit;
- Concedentul este întotdeauna o autoritata publică, întrucăt doar acesata
poate dispune de bunuri plubice, iar concesionarul estte un particular care
poate fi o persoană juridică sau persoană fizică de drept privat;

26
O.U.G nr. 54/2006 a abrogat prevederile fostei Legii nr. 219/1998 privind regimul juridic al concesiunilor
27
Publicată în M. Of. Nr. 146 din 28 februarie 2007
28
Potrivit art. 1 alin 2 din O.U.G nr. 54/2006
- Contractul de concesiune este un contract intuitu personae, deoarece se
încheie în considerarea persoanei concesionarului, acesta neputând fi
substituit de o altă persoană decât cu acordul cocncedentului;
- De asemenea, concesiunea este unui contract solemn, întrucât este
necesară îndeplinirea condiției ad validitatem a contractului, și anume
formă scrisă a acestuia29
- Are o durată determinată, de cel mult 49 de ani, întrucât un bun sau un
patrimoniu public nu poate fi indisponibilizat în mod definitiv30;
- Este un contract cu executare succesivă, sub forma unor prestații
continue;
- Întinderea prestațiolor fiecărei părți este certă și poate fi apreciată chiar în
momentul încheierii contractului, ceea ce înseamnă că este un contract
comutativ.
Literatura juridică franceză și română că în cazul contractului de concesiune
ne aflăm în prezența unui act juridic complex, alcătuit dintr-o parte reglementară,
stabilită pe cale unilaterală și pe o parte contractuală, stabilită prin acordul de
voințe, întocmit între autoritatea publică concedentă și concesionar 31. Partea
reglementară este stabilită pe cale unilaterală de către concedent care poate și să o
modifice din motive excepționale legae de interesul național sau local, cu o
notificare prealabilă, pe când partea contractuală presupune clauze convenite de
părți, bazate pe principiul echilibrului între drepturi și obligații32.
Contractul de concesiune este supus regimului de drept administrativ.
Potrivit art. 136 alin 4 din Constituția României, în condițiile legii, bunurile
proprietate publică sunt inalienabile și pot fi date în administrare regiilor autonome
ori a instituțiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate. De exemplu, pot fi

29
Art. 44 alin 1 din Normele metodologice de aplicare a OUG nr 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune
de bunuri proprietate publică
30
Potrivit art. 7 alin. 1 din OUG nr. 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică
31
Potrivit art. 51 din OUG nr 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică
32
Lucian Chiriac, Drept administrativ. Activitatea autorităților administrației publice, Ed. Hamangiu, București, 2011,
p.216
obiectul unui contract de concesiune publică terenurile pe care se află: cheiurile și
zonele libere, plajele, infrastructurile rutiere, feroviare, portuare, etc.
Obiectul contractului de concesiune îl reprezintă redevența 33 și bunurile care
sunt proprietate publică34.
Referitor la redevență, aceasta se stabilește de către părți în momentul
încheierii contractului de concesiune și reprezintă suma de bani pe care
concesionarul o plătește concesdentului în schimbul dreptului de a exploata un bun
public. Concedentul stabilește modul de calcul și modul de plată a redevenței, iar ea
reprezintă o parte din profitul obținut de către concesionar. În funcție de
apartenența bunului care face obiectul concesiunii, redevența se face venit la
bugetul de stat sau la bugetele locale35.
Fiind un element esențial de validitate a contractului de concesiune, obiectul
acestui contract trebuie să indeplinească următoarele condiții:
-bunul trebuie să existe în momentul încheierii contractului;
-bunul să fie determinat în individulitatea sa;
- revedența trebuie să fie determinată în momentul încheierii contractului de
concesiune sau cel puțin determinabilă prin stabilirea unui procent din profitul
realzat de concesionar.
Aspecte amănunțite cu privire la obiectul contractului de concesiune vor fi
precizate în capitolul III, referitor la condițiile de validitate ale contractului de
concesiune.

33
Potrivit art. 1 alin 2 din OUG nr 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică
34
Potrivit art. 3 din OUG nr 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică
35
Potrivit art. 4 din OUG 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică
Capitolul II. SUBIECTELE CONTRACTULUI DE CONCESIUNE

Ceea ce deosebește contractele administrative, in speță contractul de


concesiune față de contractele civile, este faptul că în cazul primelor cel puțin unul
dintre subiectele contractului este o persoană juridică de drept public sau astfel spus
o autoritate publică ori o persoană morală de drept public36.
În cazul contractului civil, poate fi subiect orice persoană fizică care are
capacitate deplină de exercițiu sau orice persoană juridică, fără a avea vrea
calificare în acest sens. În schimb, în cazul contractelelor administrative este
necesar ca cel puțin una dintre părți să aibă o calitate specială, respectiv să fie o
autoritate publică.
O excepție de la acestă regulă s-a consacrat în jurisprundența franceză.
Astfel, în practica Consiliului de Stat Francez 37 s-a statuat principiul potrivit căruia
una dintre părțile contractului acționează în sensul exectuării unui serviciu public,
atunci contractul dobândește un caracter administrativ. În speță, s-a pus întrebarea
dacă acele contracte încheiate între Sindicatele Medicale Franceze și Casele de
Securitate Socială sunt sau nu contracte administrative, dat fiind ca cele două părți
contractuale erau persoane juridice de drept public privat și nu public.
La început jurisprudența franceză a interpretat în stricto senso această
excepție, limitând-o doar la lucrările de drumuri. Însă, astăzi, practica Consiliului
de Stat precum și cea a Tribunalului de Conflict franceze (ambele fiind instanțe
franceze de contencios administrativ) sunt ferme în a statua că, dacă prin contractul
de drept privat se urmărește realizarea unui interes, scop, obiectiv public, atunci
acel contract devine unul administrativ, iar organizația privată care realizează

36
Jean Rivero, Jean Waline, Droit administratif, 18e edition, Dalloz, Paris, 2000, p 118
37
Ibidem, p.119
scopul public poate fi considerată ca fiind una mandatară persoanei juridice de
drept public, ea acționând în contul acesteia din urmă.
Spre deosebire de celelalte categorii de contracte administrative în care legea
nu precizează denumirea părților, acestea denumindu-se în funcție de obiectul
contractului respective (de exemplu contractul de vanzare-cumparare, contractul de
împrumut, etc), în cazul contractului de concesiune, legiuitorul a stabilit denumirea
părților contractante, subiecte de drept ale contractului de concesiune38.
Părțile contractului de concesiune sunt concesionarul și concedentul 39.
Potrivit art. 5 alin 1 din O.U.G nr. 54/2006 privind regimul contractelor de
concesiune de bunuri proprietate publică, au calitatea de concendeți următoarele
autorități publice:
- Ministerele sau alte organe de specialitate ale administtrației publice
centrale în cazul concesionării de bunuri proprietatea publică a statului;
- Consiile județene, consiile locale, Consiliul General al Municipiului
București sau instituțiile publice de interes local în cazul concesionării
bunurilor proprietatea publică a județului, orașului sau comunei.
Prima categorie de autorități publice are calitatea de concedent în numele
staului, iar cea de a doua categorie de autorități publice are această calitate în
numele unităților administrativ teritoriale pe care le reprezintă. Părțile unui contract
de concesiune, cu calitate de concedent sunt statul și unitățile administrativ
terioriale care sunt reprezentate de autoritățile publice competente potrivit legii.
Statul va fi parte într-un litigiu izvorât dintr-un contract de concesiune, prin
autoritatea publică ce are calitatea de concedent în contractul de concesiune ce face
obiectului litigiului, concedentul fiind reprezentantul sau mandatarul legal al
statului. Aceste aspecte sunt regăsite în art. 25 alin 1 din Decretul nr. 31/1954, în
care se stipulează că statul este persoana juridică în raporturile la care participă
nemijlocit, în nume propriu, ca subiect de drepturi și obligații.
Iulian Avram, Contractele de concesiune, Ed. Roseti, 2003, p. 49
38

Așa cum reiese din prevederile art 1 alin 2 din OUG nr. 54/2006 privin regimul contractelor de concesiune de
39

bunuri proprietate publică


Pentru a încheia contractul de concesiune a unui bun proprietate publică,
concedentul trebuie să fie titularul dreptului de administrare asupra bunului, în baza
hotărârii Guvernului, consiliului județean sau local dupa caz40. Potrivit art. 12 alin 3
din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia,
titularul dreptului de administrare poate să posede, să folosească bunul și să
dispună de acesta, în condițiile actului prin care i-a fost dat bunul în administrare41.
Calitatea de concesionar o poate avea orice persoană fizică sau juridică,
română ori străină (art. 6 din OUG 54/2006). Pentru a fi concesionar, persoană
fizică trebuie să îndeplinească următoarele condiții: să fie majoră și să nu aibă
discermănântul alterat, iar persoana juridică trebuie să fie înființată în mod legal și
să aibă o capacitate de folosință specializată obiectului concesiunii.
Pentru a încheia un contract de concesiune este necesară existența capacității
juridice depline a ambelor părți. Cu privire la această capacitate, potrivit art. 25 alin
1 din Decretul nr. 31/1954, precum si art. 21 alin 1 din legea 215/2001,
concedentul, atât statul, cât și unitățile administrativ-teritoriale dispun de capacitate
juridică.
În cazul raporturilor de natură civilă există numeroase situții în carese
întâlnește o pluralitate atât de subiecte active ,cât și de subiecte pasive ale aceluiasi
raport juridic. Referitor la contractul de concesiune, O.U.G nr. 54/2006 prevede la
încheierea unui contract de concesiune se nasc raporturi juridice simple, cu un
singur subiect activ-concedentul- și un singur subiect pasiv- concesionarul. Însă
deși nu este prevăzut în lege, pot exista situații în care raăorturile juridice născute
din contractul de concesiune pot fi și raporturi juridice complexe, cu un singur
concedent și mai multi concesionari, lucru care dă naștere la o pluralitatede
subiecte ale contractului de concesiune42.
Inițiativa concesionării aparține numai concedentului din propria voință, sau
însușită la propunerea oricărui alt investitor. Propunerea de concesionare, pentru a
40
Potrivit art. 12 alin 2 din Legea 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia
41
Acest aspect este prevăzut și în art. 868 din Codul Civil
42
Iulian Avram, Contractele de concesiune, Ed. Roseti, 2003, București, p. 55
fi însușită de către concedent și ca să îmbrace forma inițiativei, trebuie să aibă la
bază o fundamentare temeinică din punct de vedere ecomonic, financiar, social și
de mediu. Concedentul poate iniția procedura de concesionare prin întocmirea
studiului de oportunitate și după aprobarea acestuia de către concedent, a caietului
de sarcini al concesiunii43.

Capitolul III. ELEMENTE ESENȚIALE ALE CONTRACTULUI DE


CONCESIUNE

Aceste elemente presupun acele componente care pot sau trebuie să intre în
structura actului juridic, deci acele elemente din care este alcătuit contractul
administrativ, respectiv contractul de concesiune.
Trebuie avut în vedere faptul că în teoria actului juridic civil, cuvântul
″condiție″ are și o altă semnificație decât cea menționată mai sus, desemnând și o
modalitate a actului juridic civil, adică un eveminet viitor și nesigur ca realizare, de
care depinde nașterea sau desființarea actului juridic civil. De asemena, în vorbirea
curentă,cuvântul ″condiție″ mai este folosit și cu sensu de clauză a actului juridic
civil.În considerarea înțelesului polivalent al termenului de ″condiție″, în doctrină
și în jurisprudență, pentru desemnarea condițiilor actului juridic civil, se preferă
uneori utilizarea expresei ″elementele condițiilor actului juridic civil″ sau chiar
″cerințele actului juridic civil″44.
Potrivit art. 1179 din Cod Civil, condițiile pentru validitatea unei convenții
sunt:
- Capaciatea de a contracta;
- Consimțământul părților;

43
Lucian Chiriac, Drept administrativ. Activitatea autorităților administrației publice, Ed. Hamangiu, București, 2011,
p.216
44
Gabriel Boroi, Liviu Stănciulescu, Instituții de drept civil, în reglemetarea noului Cod Civil, Ed.
Hamangiu,București, 2012, pag. 91
- Un obiect determinat și licit;
- O cauză morală și licită.

1. Capaciatea de a contracta
În doctrina juridică română45 s-a arătat că această capacitate de a contracta
presupune examinarea părților contractante- persoane fizice sau juridice- sub
aspectul capacității de folosință, cât și sub acela al capacității de exercițiu.
Necesitatea examinării capacității de folosință sau cea de exercițiu a
concesionarului, fie persoană fizică, fie persoană juridică, nu justifică o privire mai
atentă din cauza faptului că acestea sunt supuse dispozițiilor dreptului privat.
Situația este diferită în cazul concedentului. Astfel, potrivit art. 5 din OUG nr
54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică,
calitatea de concedent o poate avea doar o autoritate publică respectiv ministerele
sau alte organe de specialitate ale administrației publice centrale sau consiliile
locale, județene, Consiliul General al municipiului București sau instituțiile publice
de interes local. În cuprinsul aceluiași articol, legiutorul prevede și categorile de
bunuri pe care le poate concesiona fiecare dintre acești concedenți, și anume,
ministerele sau alte organe de specialitate ale administrației publice centrale pot
concesiona bunurile proprietate publică a statului, iar consiliile locale, județene,
Consiliul General al municipiului București sau instituțiile publice de interes local
pot concesiona bunurile proprietate publică a județului, orașului sau comunei.
Toate aceste persoane juridice de drept public nu sunt, prin ele însele,
proprietare ale bunurilor, activităților ori serviciile publice, ci ele acționează în
numele statului, județelui, orașului, comunei care are calitatea de proprietar. Pe de
altă parte, dacă în privat, delimintarea capacității de folosință de capacitatea de
exercițiu a persoanei juridice are un interes major, în dreptul public, acesată
diferențiere este nesemnificativă, iar conceptul de capacitate se identifică cu cel de
competență a persoanei juridice de drept public. Fiecare autoritate publică care are
45
Constantin Stănescu, Bârsan Corneliu, Dept Civil, Teoria Generală a obligațiilor, Ed. All, București, 1992, p. 41
calitatea de concedent are competenșa de a concesiona numai anumite bunuri,
lucrări sau servicii publice, astfel iîncât, se poate vorbi de o specializare a
concedentului46.

2. Consimțământul părților
Reciprocitatea și interdependența obligaților ce le revin părților sunt
caracteristice importante în cazul contractelor sinalagmatice. Un astfel de contract
este și contractul de concesiune. Concesionarul fiind o persoană fizică sau o
persoană juridică de drept privat, manifestarea de voință a acestuia este clară, nu se
întâmpină probleme.
Specificitatea manifestării de voință de a contracta a concedentului rezultă
din calitatea specială a acestuia și anume, organ de specialitate al administrației
publice centrale ori locale sau consilii județene ori locale47.
Așa cum s-a menționat mai sus, calitatea de concedent- în numele statului,
județului, orașului sau comunei- o poate avea, potrivit art. 5 din OUG nr 54/2006
privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică,
ministerele sau alte organe de specialitate ale administrației publice centrale sau
consiliile locale, județene, Consiliul General al municipiului București sau
instituțiile publice de interes local.
Din punctul de vedere al organizării lor, precum și din acela al competențelor
de a aproba concesiunea, se observă următorul aspect: concedenții pot fi organe cu
conducere unipersoanală sau cu conducere colegială.
Din rândul concedenșilor cu conducere unipersonală fac parte ministerele
conduce de miniștrii, precum și alte organe de specialitate ale administrației
publice centrale sau locale ori de interes local, conduse de o persoană numită de
organul ierarhic superior (de exemplu, președintele Inspectoratului Școlar
Județean). Dimpotrivă există concedenți, ca de exemplu, consiile județene,

46
Iulian Avram, Contractele de concesiune, Ed. Roseti, 2003, București, p. 67
47
Iulian Avram, Contractele de concesiune, Ed. Roseti, 2003, București, p. 69
orășenești, comunale, cu o conducere colegială, aleasă și nu numită și
nesubordonată ierarhic, niciunui alt organ local sau central48.
Fiecare autoritate de drept public are o anumită capaciate de a contracta, care
este deliminată prin competența materială precum și prin cea teritorială, stabilită
prin lege sau prin actul normativ de înființare, astfel că este necesar ca și conținutul
manifestării de voință făcută cu intenția de a încheia un contract, trebuie să
corespundă capacității de a contracta. Conținutul manifestării de voință a
concedentului, în cazul contractelor de concesiune, trebuie să corespundă
competenței de concesionare așa cum este ea stabilită în OUG nr 54/2006 privind
regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică.
În caz contrar, manifestarea de voință, deși, formal, valabil exprimată, nu va
putea produce efecte juridice valide, iar contractele încheiate în acest fel vor fi
anulabile49.
Consimțământul trebuie să fie liber, adică să nu fie alterat de vreun viciu de
consimțământ. Această cerință este impusă de caracterul conștient, liber al actului
juridic. Într-o formulă generală, se poate spune că viciile de consimțământ dsun
acele împrejurări care afectează caracterul conștient și liber al voinței de a încheia
un act juridic. Specific viicilor de consimțământ este faptul că manifestare de
voință, există deci consimțământ, însă aceasta este alterată fie în conșinutul său
intelectual, conștient, ca în cazul erorii și al dolului, fie în caracterul său liber, ca în
cazul violenței și al leziunii50.
Potrivit art. 1206 din Cod Civil, viciile de consimțământ sunt următoarele:
eroarea, dolul, violența și leziunea.
În cazul contractului de concesiune, dacă, în privința viciilor de
consimțământ care ar putea afecta voința concesionarului, persoană fizică sau
persoană juridică, nu se consideră că este necesar o abordare mai amănunțită, cu

48
Ibidem, p. 70
49
Iulian Avram, Contractele de concesiune, Ed. Roseti, 2003, București, p. 72
50
Gabriel Boroi, Liviu Stănciulescu, Instituții de drept civil, în reglemetarea noului Cod Civil, Ed.
Hamangiu,București, 2012, pag. 100
totul altfel se pune problema atuci când se analizează viciile de consimțământ în
perspectiva concedentului51.
Dacă în privința erorii sau leziunii, este puțin posibil să intervină în vicierea
consimțământului concedentului, tocmai datorită calității de autoritate publică, este
probalil ca în unele cazuri contractele de concesiune pot fi viciate prin dol52.
Astfel spus, în unele situații, manifestarea de voință a concedentului este
posibil să fie surprinsă prin dol din partea concesionarului. De exemplu, în cazul în
care ofertele sunt transmise concedentului cu un conținut de informații eronate sau
inexacte asupra calităților sau capacităților ofertanților, acestea servesc în acest
mod la câstigarea licitației concesiunii. Având în vedere că un contract de
concesiune are un caracter intuitu personae, consimțământul concedentului este în
acest fel viciat, iar contractul, pe cale de consecință, este anulabil.

3. Un obiect determinat și licit


Prin obiect al actului juridic se înțelege conduita părților stabilită prin acel
act juridic, adică acșiunile sau inacțiunile la care sunt îndreptățite ori de care sunt
ținute părțile, iar pentru ipoteza în care conduita privește unui bun, se înțelege că
bunul formează obiect derivat al actului juridic53.
Codul Civil face distincția între obiectul contractului și obiectul obligației.
Astfel, potrivit art. 122 alin 1 din Cod Civil: obiectul contractului îl reprezintă
operațiunea juridică, precum vânzarea, locațiunea, împrumutul și alte asemenea,
convenită de părți, astfel cum reiese din ansamblul drepturilor și obligaților
contractuale, iar art. 1226 alin 2 din același act normativ prevede: obiectul
obligației este prestația la care se angajează debitorul.
Așa cum s-a menționat în primul capitol, obiectul contractului de concesiune
îl reprezintă redevența și bunurile care sunt proprietate publică.

51
Iulian Avram, Contractele de concesiune, Ed. Roseti, 2003, București, p. 73
52
Ibidem, p. 74
53
Gabriel Boroi, Liviu Stănciulescu, Instituții de drept civil, în reglemetarea noului Cod Civil, Ed.
Hamangiu,București, 2012, pag. 115
Potrivit art. 1 alin 2 din OUG nr 54/2006, concesionarea unui bun proprietate
publică se face în schimbul unui redevențe. Aceasta reprezintă datoria, obligația,
renta care se plătește periodic la date fixe și sub formă de cotă fixă. Redevența
obținută prin concesionare se face venit la bugetul de stat sau la bugetele locale,
după caz. Modul de calcul și de plată a redevenșei se stabilește de minsterul de
resort sau de organul de specialitate al administrației publice centrale ori de către
autoritatea administrației publice locale54. Câtă vreme suprafața de teren
concesionată, nu a fost predată concesionarului, obligașia de plată a redevenșei nu
este fondată, creanța nefiind certă, lichidă și exigibilă și deci, nu se poate, proceda
la executatea silită55.
Cu privire la bunul concesionat, acesta poate aparține doar domeniului public
sau prvat la statului, județului, orașului sau comunei.
Pentru validitatea contractului de concesiune, bunul concesionat trebuie să
îndeplinească următoarele condiții56:
- Să existe la momentul încheierii contractului de concesiune
- Să fie deteminat
- Să fie proprietatea concedentului.
Vânzarea de bunuri viitoare este permisă de legislația dreptului privat (Cod
Civil), cu excepția moștenirii nedeschise, însă având în vedere natura juridică a
contrcatului de concesiune, nu este posibilă o încheiere de contracte de
concensiunede bunuri viitoare.
Inadmisibilitatea concesiunii de bunuri viitoare rezultă, în primul rând, din
complexitatea procedurii prealabile încheierii unui contract de concesiune. Astfel,
de exemplu, dacă în cazul vânzării unui bun mobil, este suficient acordul de voință
al părților pentru perfectarea contractului, concesionare unui bun se face pe baza
unui studiu de oportunitatea. Procedându-se apoi, la întocmirea unui caiet de sarcini

54
Lucian Chiriac, Drept administrativ. Activitatea autorităților administrației publice, Ed. Hamangiu, București,
2011, p.216
55
I.C.C.J, Secția comercială, Decizia nr. 2171 din 29 septembrie 2009, p. 25-26
56
Iulian Avram, Contractele de concesiune, Ed. Roseti, 2003, București, p. 82
și la licitația concesiunii. Or, pentru îndeplinirea tutuor acestor formalități
prealabile, dar obligatorii, fiind prevăzute de lege, obiectul concesiunii trebuie să
existe încă din faza inițierii concesiunii. Astfel, la concesiunea din inițiativa
concedentului, bunul concnesionat trebuie să existe la momentul manifestării
voinței concedentului de a-l concesiona, în caz contrar, neputând fi întocmit atudiul
de oportunitate care presupune descrierea bunului. La fel, în cazul concesiunii din
inițiativa concesionarului, bunul pe care-l are acesta în vedere spre a fi concesionat,
trebuie să existe57.
În Codul Civil Român58 este prevăzut principiul potrivit căruiariscul pierii
bunului este suportat de partea care avea calitatea de proprietar. Or, contractul de
concesiune, este un contract netranslativ de proprietate, iar consecința riscului pierii
bunului concesionat îi revine concedentului deoarece acesta nu-și pierde niciun
moment dreptul de proprietate asupra acestuia. Însă în art. 1 alin 2 din OUG nr
54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică,
concesionarul acționează pe riscul și pe răspunderea sa, fiind vorba în acest sens de
riscul ecomonic și financiar al exploatării bunului și nicidecum al pierii acestuia59.
O altă condiție pe care trebuie să o îndeplinească bunul pentru a putea fi
concesionat este aceea că acesta trebuie să fie proprietatea concedentului.
Acest aspect este prevăzut clar în art. 5 din din OUG nr 54/2006 privind
regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică, care stipulează că
bunurile proprietate publică a statului pot fi concesionate de către ministerele sau
alte organe de specialitate ale administrației publice centrale, iar bunurile
proprietate publică a județului, orașului sau comunei pot fi concesionate de către
consiliile locale, județene, Consiliul General al municipiului București sau
instituțiile publice de interes local.

57
Ibidem, p.83
58
Art. 558 din Cod Civil
59
Iulian Avram, Contractele de concesiune, Ed. Roseti, 2003, București, p. 84
4. O cauză morală și licită
Potrivit art. 1235 din Cod Civil, cauza actului juridic este motivul care
determină fiecare parte să încheie contractul.
Deși scopul concesiunilor nu rezultă, în mod expres, din actele normative
care le reglementează, totuși finalitatea contractelor de concesiune poate fi pusă în
evidență printr-o privire generală asupra rațiunilor care determină o autoritate
publică să decidă concesionarea unui bun. În primul rând, necesitatea eficientizării
în condițiile ecomonie de piață a bunurilor publice joacă un rol de prim rang în
adoptatea decizei de concesionare de către concedent. În al doilea rând, activitatea
girată de o persoană privată, nu rămâne altceva decât tot un serviciu public și
colectivitatea responsabilă nu poate să renunțe la puterea sa de a organiza cest
serviciu, cghiar dacă regulile de organizare sunt prevăzute în contract60.

Capitolul IV. ÎNCHEIEREA CONTRACTULUI DE CONCESIUNE

1. Activități preliminare încheierii contractului de concesiune

″Atunci când vrem să analizăm problema încheierii contractului, în realitate


ne referim la mecamisul formării acordului de voințe″61.
În legislația din România, încheierea unui contract are loc printr-un acord de
voințe alcătuit din ofertă și acceptarea ofertei.
În cazul contractelor de concesiune- reglementate prin OUG nr 54/2006
privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică- realizarea
acordului de voințe al părților, în sensul încheierii unui contract este precedată de o
etapă procedurală și prealabilă, denumită de către legiuitor ″procedura
administrativă de inișiere a concesiunii″ și este prevăzută la Cap. II, art. 9-12, din
OUG nr 54/2006. Totodată această etapă se regăsește și în HG 168/2007, Normele

60
Iulian Avram, Contractele de concesiune, Ed. Roseti, 2003, București, p. 96
61
Liviu Pop, Teoria generală a obligațiilor, Ed. Lumina Lex, 1998, p. 46
metodologice de aplicare a OUG nr 54/2006 regimul contractelor de concesiune de
bunuri proprietate publică, în Cap. II, Secțiunea 1, art. 5.
Potrivit art. 9 alin 1 din OUG nr 54/2006 regimul contractelor de concesiune
de bunuri proprietate publică, încheierea contractului de concesiune are loc din
inițiativa concedentului sau ca urmare a unei propuneri de contractare făcută
concedentului de către un investitor interesat. Propunerea astfel făcută trebuie să fie
fundamentată din punct de vedere ecomonic, financiar, socila și de mediu.
Inițiativa concesionării trebuie să aibă la bază efectuarea unui studiu de
oportunitate, care să cuprindă, în principal, următoarele elemente62:
-descrierea și identificarea bunului care urmează să fie concesionat;
-motivele de ordin ecomonic, financiar, socila și de mediu, care justifică
realizarea concesiunii;
-nivelul minim al redevenței;
-procedura utilizată pentru atibuirea contractului de concesiune și justificarea
alegerii procedurii;
-durata estimată a concesiunii;
-termenele previzibile pentru realizarea procedurii de concesionare;
-avizul obligatoriu al Oficiului Central de Stat pentru Probleme Speciale și al
Statului Major privind încadrarea obiectului concesiunii în infrastructura sistemuui
național de apărare, după caz;
-aviziu obligatoriu al structurii de administrare/custodelui ariei naturale
protejate, în cazul în care obiectul concesiunii îl constituie bunuri situate în
interiorul unei arii naturale protejate, respectiv al autorității pentru protecția
mediului competente, în cazul în care aria naturală protejată nu are structură de
administrare/custode.
Scopul întocmirii, de către concedent a studului de oportunitate, înaintea
declanșării procedurii de concesionare propriu- zise, este acela de a procura
autorității publice concedente, date ecomonico-financiare suficiente, pentru a putea
62
Art. 10 alin 1 din OUG 54/2006
aprecia dacă această concesiune se justifică sau nu. Pe de altă parte, întocmirea
studiului de oportunitate este obligatorie, acesta rezultând din caracterul imperativ
al texului legal63.
La primirea propunerii de concesionare formulată de către un investitor
interesat, autoritatea administrativă este obligată să procedeze la întocmirea
studiului de oportunitate, într-un termen de 30 de zile. În cazul în care administrația
publică nu dispune de capacitatea organizatorică și tehnica necesară elaborării
acestei documentații, pote apela la serviciile unor consultanți de specialitate64.
Studiul de oportunitate va fi aprobat de către concedent. Actul prin care se
aprobă studiul de oportunitate este act administrativ de autoritate.
Dacă după întocmirea studiului de oportunitate se constată că exploatarea
bunului care face obiectul concesiunii implică în mod necesar și executarea unor
lucrări și/sau prestarea unor servicii, concedentul are obligația ca, în funcție de
scopul urmărit și de activitățile desfășurate, să califice natura contractului (care s-
ar putea converti astfel într-un contract de achiziții publice). În acest sens, trebuie
avute în vedere și prevederile art. 2 alin 2 din OUG nr 54/2006 regimul
contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică potrivit cărora, dacă pentru
executarea unui contract de achiziții publice este necesar exploatarea unui bun
public, dreptul de exploare a bunului respectiv se transmite potrivit aceleiași
proceduri aplicabile pentru atribuirea contractului de achiziție publică.
Potrivit art 12 din OUG nr 54/2006 regimul contractelor de concesiune de
bunuri proprietate publică, concesiunea bunurilor proprietatea publică se aprobă
prin hotărâre a guvernului, a consiliului județean, orășenesc sau comunal, după caz,
pe baza caietului de sarcini al concesiunii. Acest caiet de sarcini se întocmește de
către concedent și conține condițiile minime pentru participare la licitație a celor
interesați.

63
Iulian Avram, Contractele de concesiune, Ed. Roseti, 2003, București, p. 106
64
Art. 10 alin 2 si alin 3 din OUG 54/2006
Potrivit anexei nr. 1 din Normele metodologice de aplicare a OUG nr
54/2006 regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică, caietul
de sarcini va cuprinde, în mod obligatoriu, următoarele elemente:
-informații generale privind obiectul concesiunii (descrierea și identificarea
bunului care urmează să fie concesionat; destinația bunurilor ce fac obiectul
concesiunii; condițiile de exploatare a concesiunii și obiectivele de ordin economic,
financiar, social și de mediu, urmărite de către concedent pentru exploatarea eficace
a bunurile ce vor fi concesionate);
-condițiile generale ale concesiunii (regimul bunurilor utilizate de către
concesionar în derularea concesiunii, adică bunurilor proprii; obligațiile
concesionarului privind protecția mediului; obligativitatea asigurării exploatării în
regim de continuitate a bunurilor concesionate; interdicția (posibilitatea)
subconcesionării bunului concesionat; condițiile în care concesionarul poate
închiria bunul concesionat pe durata concesiunii; durata concesiunii care poate
depăși 49 de ani; redevența minimă și modul de calcul al acesteia; natura și
cuantumul garanțiilor solicitate de către concedent; condiții speciale impuse de
natura bunului concesionat);
-condițiile de valabilitate pe care trebuie să le îndeplinească ofertele
candidațiilor;
-clauze referitoare la încetarea contractului de concesiune.

2. Forma de incheiere a contractului de concesiune. Procedurile de concesionare


Potrivit doctrinei franceze ″formarea contractelor administrative comportă
unele particularități. Într-o accepție generală, acest particularism constă în anumite
restricții ale libertății contractuale: colectivitățiile publice nu beneficiază, în ceea ce
privește alegerea cocontractantului lor, fie în ceea ce privește formele de contract,
de o libertate analogă celor de care dispun particularii în raporturile lor contractuale
″.65
65
Andre de Laubadère, J.C. Venezia, Y. Gaudement, Traite de droit administratif, LGDJ, Paris, 1996, p. 756
În cazul contractelor administrative, din care face parte și contractul de
concesiune, există o restrângere a libertății contractuale - libertate specificî
persoanelor fizice sau juridice private – restrângere ce apare sub dublu aspect, al
categoriei contractelor care pot fi încheiate de o persoană juridică de drept public,
cât și a procedurii și formelor de încheiere a contractului. Acesată limitare a
libertății de a contracta a persoanelor juridice de drept public, nu este, însă expresia
voinței acestora, ci a legiuitorului, care delimitează atât categoria de contracte care
pot fi încheiate, cât și procedurile de contractare, și mai ales, formele de încheiere a
contractelor. În al doilea rând, alegerea cocontractantului de către persoana publică
nu este la discreția acesteia. Modalitatea concretă de contractare este, de regulă, în
cazul contractelor administrative, prevăzute de lege. De asemenea, interesul
financiar al autorității publice, precum și necesitatea alegerii celui mai apt
cocontractant, care să fie în stare să execute contractul în condițiile impuse de
persoană publică necesită ca desemnarea acestuia să se facă prin concurs, adică prin
licitație publică. Aceasta este o caracterstică esențială a majorității contractelor
administrative.66
Legislația din România67 prevede următoarele proceduri sau forme de
atribuire a contractului de concesiune, și anume:
-licitația, care reprezintă procedura la care persoană fizică sau juridică
interesată are dreptul de a depune ofertă;
-negociarea directă reprezintă forma de atribuire a contractului de concesiune
publică prin care concedentul negociază clauzele contractuale, inclusiv redevența,
cu unul sau mai multi participanți la procedura de atrubuire a contractului de
concesiune.
Revenind la literatura juridică francează, diverși autori 68 arată că în Franța se
asistă la un declin progresiv al adjudecării (prin licitație publică) și utilizării din ce

66
Iulian Avram, Contractele de concesiune, Ed. Roseti, 2003, București, p. 120
67
Art. 14 din OUG 54/2006
68
Laurent Richer, Droit de Contracts administratifs, LGDJ,EJA, Paris, 1995, p. 310-315, Jean Rivero, Jean Waline,
Droit administratif, 18e edition, Dalloz, Paris, 2000, p 125
în ce mai frecventă a convențiilor grè a grè (negocierea directă). Aceste forme de
contractare limitează concurența, nu o exculd, menționând principiul publicității.
Diferența dintre cele două proceduri de atribuire a contractului de concesiune
este evidențiată tot de literatura franceză în care se precizează că, dacă în cazul
adjudecării prin licitație a contractului de concesiune a unui bun ce aparține
domeniului public caracteristica principală o reprezintă automatismul atribuirii
contractului persoanei care l-a adjudecat, în cazul procedurii de negociere directe
(grè a grè), situația este diferită, și anume, autoritatea publică are posibilitatea de a
alege chiar în afara concurenților.
În Franța, procedura de adjudecare a unui contract cu administrația publică
este stabilită într-un Cod al Convențiilor publice, existent încă din anul 1966 și
modificat în anul 1992. Astfel, potrivit art. 1 din acest cod francez, ″convențiile
publice sunt contractele încheiate, în condițiile prezentului Cod de căte
colectivitățile locale, în vederea realizării activităților de lucrări, furnituri și servicii
″.
Este interesant de observat că aceste prevederi sau cel puțin prevederi
asemănătoare nu sunt specifice numai în dreptul administrativ francez, ci și în
dreptul comunitar, spre exemplu, prin Tratatul de la Roma și mai târziu în Tratatul
de la Maastrich (art. 130, alin. 2), au fost introduse prevederi în vederea deschiderii
pieței publice naționale pentru cercetare și dezvoltare tehnologică.
Referitor la acel cod din Franța, Codul convențiilor publice, încredințarea sau
adjudecare unui contract de concesiue este guvernată de principii precum
formalismul, publicitatea, egalitatea și colegialitatea.69
Principiul formalismului constă în îndeplinirea procedurii care presupune
mai multe faze care se succed, în vederea încredințării unui contract unei persoane
fizice sau juridice.

69
Andre de Laubadère, Traite de droit administratif, Paris, 1996, EJA, p. 750
Principiul publicității asigură transparența adjudecarea unui contract de
concesiune publică și totodată consacră concurența între inteprinzătorii privați
referitor la aceasta adjudecare.
Principiul egalității are în alcătuire două componente, respectiv prima care
exclude toate preferințele în atribuirea contractelor, iar cea de a doua asigură
egalitatea tuturor în fața autorității publice.
Principiul colegialității are semnificația faptului că procedurile de asigurarea
a concurenței sunt foarte organizate și conduse de organisme, a căror caracter
colegial, constituie o măsură contra subiectivității și corupției.
Potrivit art. 13 din OUG nr 54/2006 privind regimul contractelor de
concesiune de bunuri proprietate publică, principiile care stau la baza atribuirii
contractelor de concesiune sunt următoarele:
-transparența, care reprezintă punerea la dispoziție tuturor celor interesați a
informațiilor referitoare la aplicarea procedurii pentru atribuirea contractului de
concesiune;
-tratamentul egal, constă în aplicarea, într-o manieră nediscriminatorie, de
către autoritatea publică, a cristeriilor de atribuire a contractului de concesiune;
-proporționalitatea, presupune că orice măsură stabilită de autoritatea publică
trebuie să fie necesară și corespunzătoare naturii contractului;
-nediscriminarea, are în vedere aplicare de către autoritatea publică a
acelorași reguli, indiferent de naționalitatea participanților la procedura de atribuire
a contractului de concesiune, cu respectarea condițiilor prevăzute în acordurile ți
convențiile la care România este parte;
-libera concurență, reprezintă asigurarea de către autoritatea publică a
condițiilor pentru ca orice participant la procedura de atribuire să aibă dreptul de a
deveni concesionar în condițiile legii, ale convențiilor și a acordurilor la care
România este parte;

a. Procedura de atribuire a contractului de concesiune publică prin licitație


Potrivit art. 14 din OUG nr 54/2006 privind regimul contractelor de
concesiune de bunuri proprietate publică, licitația este definită ca fiind acea
procedură la care poate particiăa orice persoană fizică sau juridică interesată, prin
depunerea unei oferte pentru atribuirea contractului de concesiune.
În scopul participării candidaților, concedentul va publica în Monitorul
Oficial al României, partea a-IV-a, într-un cotidian de circulație națională și într-
unul de circulație locală, anunțul de licitație cu cel puțin 20 de zile calendaristice
înainte de data limită pentru depunerea ofertelor70.
Anunțul de licitație trebuie să cuprindă următoarele aspecte71:
-informații generale privind concedentul (denumire, adresă, cod fiscal,
număr de telefon, telefax și/sau adresa de e-mail a persoanei de contact, etc);
- informații generale privind obiectul concesiunii, în special descrierea și
identificarea bunului care urmează să fie concesionat;
-informații generale privind documentația de atribuire72(modalitatea sau
modalitățile prin care persoanele interesate pot intra în posesia unui exemplar al
documentației de atribuire, denumirea și adresa serviciului/compartimentului din
cadrul concedentului, de la care se poate obține un exemplar al documentației de
atribuire, costul și condițiile de plată pentru obținerea acestui exemplar, unde este
cazul, potrivit prevederilor OUG nr. 54/2006, data limită pentru solicitarea
clarificărilor);
70
Art. 21 din OUG nr 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică
71
Anexa 3 la Normele Metodologice de aplicare a OUG nr 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de
bunuri proprietate publică
72
Potrivit Anexei nr 2 la normele metodologiece de aplicare a OUG 54/2006 privind regimul contrcatelor de
concesiune a bunurilor proprietate publică, documentația de atribuire trebuie să cuprindă cel puțin următoarele
elemente:
- informații generale privind concedentul (denumire, adresă, cod fiscal, număr de telefon, telefax și/sau adresa de e-
mail a persoanei de contact, etc);
-instrucțiuni privind organizarea și desfășurarea procedurii de concesionare;
-caietul de sarcini;
-instrucțiuni privind modul de elaborare și prezentare a ofertelor;
-informații detaliate i complete privind criteriile de atribuire aplicate pentru stabilirea ofertei câștigătoare, precum și
ponderea lor;
-instrucțiuni privind modul de utilizare a căilor de atac;
-informații referitoare la clauzele contractuale obligatorii.
-informații privind ofertele (data limită de depunere a ofertelor, adresa la
care trebuie depuse ofertele, numărul de exemplare în care trebuie depusă oferta);
-data și locul la care se va desfășura ședința publică de deschidere a
ofertelor;
-denumirea, adresa, numărul de telefon, telefax și /sau adresa de e-mail a
instanței competente în soluționarea litigiilor apărute și termenele pentru sesizarea
instanței;
-data transmiterii anunțului de licitație către instituțiile abilitate, în vederea
publicării.
În afara caietului de sarcini, concedentul va elabora și instrucțiunile privind
organizarea și desfășurarea procedurii de concesionare, indiferent că se aplică
procedura licitației sau procedura negocierii directe. Aceste instrucțiuni sunt puse la
la dispoziția celor interesați odată cu vânzarea caietului de sarcini la sediul
concedentului și la locul prevăzut în anunțul publicitar.
Ofertele particularilor interesați se transmit administrației în două plicuri
sigilate, unul exterior și unul interior, care vor fi înregistrate în ordinea primirii lor
într-un registru special ținut de concedent (registru ″oferte″), la sediul său,
precizându-se data și ora primirii. Pe plicul exterior se va indica obiectul
concesiunii pentru care este depusă oferta.73
Plicul exterior trebuie să conțină:
-o fișă cu informații privind ofertantul i o declarație de paerticipare,
semnatată de ofertant, fără îngroșări, ștersături sau modificări;
-acte doveditoare privind calitățile li capacitățile ofertanților conform
solicitărilor concedentului;
-actele doveditoare privind intrarea în posesia caietului de sarcini.

Art. 11 alin 2 si alin 3 teza I din HG nr 168/2007 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a OUG
73

54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică


Pe plicul interior se înscriu numele sau denumirea ofertantului, precum și
domiciliul sau sediul social al acestuia, după caz. Acest plic conține oferta propriu-
zisă.
Plicurile sigilate vor fi predate comisiei de evaluare în ziua fixată pentru
deschiderea lor.
Oferta trebuie să conțină detailat toate condițiile prevăzute în caietul de
sarcini și în instrucțiuni elaborate de concedent, cu privire la următoarele dat
tehnice și financiare:
-investițiile pe care ofertantul se obligă să le realizeze;
-perioada preconizată de amortizare a investițiilor;
-standardele de calitate a bunurilor aduse ca investiții;
-standardele de calitate a activităților sau serviciilor publice ce urmează a fi
preatate;
-prețurile și tarifele pe care fi îi propune să le realizeze;
-redevența.
Ofertele se redactează în limba română și se depun la sediul concedentului
sau la locul precizat în anunțul de licitație ori în anunțul negocierii directe, după
caz, în două plicuri închise și sigilate. Fiecare participant poate depune doar o
ofertă, care va fi depusă într-un număr de exemplare stabilit de către concedent și
prevăzut în anunțul de licitație sau anunțul negocierii directe, exemplare care
trebuie să fie semnat de către ofertant.74
Oferta are un caracter obligatoriu, din punct de vedere al conținutului, pe
toată perioada de valabilitate stabilită de concedent. Persoana interesată are
obligația de a depune oferta la adresa și până la data limită pentru depunere,
stabilite în anunțul procedurii. Riscurile legate de transmiterea ofertei, inclusiv
forța majoră, cad în sarcina persoanei interesate. Oferta depusă la o altă adresă a
concedentului decât cea stabilită sau după expirarea datei limită pentru depunere se

Art. 23 si art. 24 din HG nr 168/2007 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a OUG 54/2006
74

privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică


returnează nedeschisă. Conținutul ofertelor trebuie să rămână confidențial până la
data stabilită pentru deschiderea acestora, concedentul urmând a lua cunoștiință de
conținutul respectivelor oferte numai după acesată dată.75
Potrivit art. 20 din OUG nr 54/2006 privind regimul contractelor de
concesiune de bunuri proprietate publică, procedura de licitație se poate desfășura
numai dacă în urma pubicării anunțului de licitație au fost depuse cel puțin 3 oferte
valabile. În caz contrar, concedentul este obligat să anuleze procedura i să
organizeze altă licitație.
Pentru desfășurarea licitației, concedentul numește o comisie de evaluare
care va fi alcătuită dintr-un număr impar de membri, dar care nu poate fi mai mic
de 5. În art. 15 alin 1 din HG nr 168/2007 pentru aprobarea Normelor
Metodologice de aplicare a OUG 54/2006 privind regimul contractelor de
concesiune de bunuri proprietate publică este prevăzut faptul că pentru fiecare
dintre membrii comisiei de evaluare i se poate desemna un supleant.
Comisia de evaluare este alcătuită după cum urmează76:
-în cazul în care concedentul este unul dintre ministerele prevăzute la art. 5
lit a)77 din OUG nr 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri
proprietate publică, din reprezentanți ai ministerelor respective și ai Ministerului
Finanțelor Publice, numiți în acest scop;
-în cazul în care concedentul este un organ de specialitate prevăzut la art. 5
lit a) din OUG nr 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri
proprietate publică, din reprezentanți ai acestuia și ai Ministerului Finanșelor
Publice, numiți în acest scop;

75
Art. 33 si art. 34 din OUG nr 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică
76
Art. 15 alin 3 din HG nr 168/2007 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a OUG 54/2006 privind
regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică
77
Art. 5 din OUG nr 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică prevede: Au
calitatea de concedent, în numele statului, județului, orașului sau comunei:
a)Ministerele sau alte organe de specialitate ale administtrației publice centrale, pentru bunurile proprietatea publică
a statului;
b)Consiile județene, consiile locale, Consiliul General al Municipiului București sau instituțiile publice de interes
local, pentru bunurile proprietatea publică a județului, orașului sau comunei.
-în cazul în care concedentul este unul dintre consiile prevăzut la art. 5 lit b)
OUG nr 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate
publică, din reprezentanți ai consiliului respectiv i ai direcțiilor generale ale
finanțelor publice județene sau a municipiului București, numiți în acest scop;
- în cazul în care concedentul este una dintre instituțiile publice prevăzute la
art 5 lit b) din OUG nr 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de
bunuri proprietate publică, din reprezentanți ai instituților publice respective, ai
consiliului județean sau ai consiliului local ori ai Consiliului General al
Municipiului București și ai direcțiilor generale al finanțelor publice județene sau a
municipiului București, numiți în acest scop.
Potrivit art. 15 alin 4 din HG nr 168/2007 pentru aprobarea Normelor
Metodologice de aplicare a OUG 54/2006 privind regimul contractelor de
concesiune de bunuri proprietate publică, în cazul în care pentru bunul care face
obiectul concesionării este necesară parcurgerea procedurii de reglementare din
punctul de vedere al protecției mediului, potrivit legislației în vigoare, comisia de
evaluare include în componența sa și un reprezentant al autorității competente
pentru protecția mediului.
Compenența comisiei de evaluare, membrii acesteia, precum și supleanții lor
se stabilesc și sunt numiți prin ordin, hotărâre sau decizie a concedentului, după
caz. Preedintele comisiei de evaluare este numit de concedent dintre reprezentanții
acestuia în comisie. Secretarul comisiei de evaluare este numit de către concedent
dintre membrii acesteia. La ședințele comisiei de evaluare președintele acesteia
paote invita personalități recunoscute pentru experiența și competența lor în
domenii care reprezintămmrelevanță din perspectiva concesionării bunului
proprietate publică, aceștia neavând calitatea de membri.78
Membrii comisiei de evaluarem supleanții i invitații sunt obligați să dea o
declarație de compatibilitate, imparțialitate și confidențialitate pe propria

Potrivit art. 16 din din HG nr 168/2007 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a OUG 54/2006
78

privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică


răspundere, după termenul limită de depunere a ofertelor, care se va păstra alături
de dosarul concesiunii. În caz de incompatibilitate, președintele comisiei de
evaluare îl va sesiza de îndată pe concedent despre existența cazului de
incompatibiliate și va porpune înlocuirea persoanei incompatibile, dintre membrii
supleanți.79
În O.U.G. nr. 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri
proprietate publică, la secțiunea 7, sunt prevăzute câteva reguli și dispoziții
referitoare la conflictul de interese.
Astfel, pe parcursul aplicării procedurii de atrinuire concedentul are obligația
de a lua toate măsurile neceare pentru a evita situațiile de natură să determine
apariția unui conflict de interese și/sau manifestarea concurenței neloiale. Persoana
care a participat la întocmirea documentației de atribuire are dreptul de a fi ofertant,
dar numai în cazul în care implicarea sa în elaborarea documentației de atribuire nu
este de natură să defavorizeze concurența. Persoanele care sunt implicate direct în
procesul de verificare sau de evaluare a ofertelor nu dreptul de afi ofertant sub
sancțiunea excluderii din procedura de atribuire.
Nu au dreptul să fie implicate în procesul de verificare/evaluare a ofertelor
următoaele categorii de persoane80:
-soțul sau soția, rudă sau afin până la gradul al patrulea inclusiv cu
ofertantul, persoană fizică;
-soțul sau soția, rudă sau afin până la gradul al patrulea inclusiv cu
persoanele care fac parte din consiliul de administrație, organul de conducere ori de
supervizare al unuia dintre ofertanți, persoane juridice;
-persoane care dețin părți sociale, părți de interes, acțiuni din capitalul
subscris al unuia dintre ofertanți sau persooane care fac parte din consiliul de
administrație, organul de conducere sau de supervizare al unuia dintre ofertanți;

79
Art. 18 alin 2 si alin 3 din HG nr 168/2007 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a OUG 54/2006
privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică
80
Art. 49 din OUG 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică
-persoane care pot avea un interes de natură să le afecteze imparțialitatea pe
parcursul procesului de verificare sau de evaluare a ofertelor.
Comisia de evaluare are următoarele atribuții81:
-analizarea și selectarea ofertelor pe baza datelor, informațiilor și
documentelor cuprinse în plicul exterior;
-întocmirea listei cuprinzând ofertele admise și comunicarea acesteia;
-analizarea și evaluarea ofertelor;
-întocmirea raportului de evaluare prevăzut în normele metodologice;
-întocmirea proceselor-verbale prevăzute în normele metodologice;
-desemnarea ofertei câștigătoare.
În art. 21 din HG nr 168/2007 pentru aprobarea Normelor Metodologice de
aplicare a OUG 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri
proprietate publică este prevăzută o condiție pentru ca această comise de evaluare
să fie legal întrunită, și anume prezența tuturor membrilor.
Membrii comisiei de evaluare au obligația de a păstra confdențialitatea
datelor, informațiilor și documentelor cuprinse în ofertele analizate82.
Potrivit art. 36 alin 1 din O.U.G. nr. 54/2006 privind regimul contractelor
de concesiune de bunuri proprietate publică coroborat cu art. 40 alin 2 din HG nr
168/2007 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a acestei ordonanță
de urgență, criteriul de selecție pentru atribuirea contractului de concesiune de
bunuri proprietate publică este cel mai mare nivel al redevenței. În cazul în care
concedentul va ține seama și de celelalte criterii precum: capapcitatea economica
financiară a ofertanților, protecția mediului sau anumite condiții specifice impuse
de natura bunului, ponderea criterului de cel mai mare nivel al redevenței trebuie să
fie mai mare de 50%.

81
Art. 20 din HG nr 168/2007 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a OUG 54/2006 privind regimul
contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică
82
Art. 22 din HG nr 168/2007 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a OUG 54/2006 privind regimul
contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică
b. Procedura concesiunii prin negociere directă
Negociarea directă reprezintă forma de atribuire a contractului de concesiune
publică prin care concedentul negociază clauzele contractuale, inclusiv redevența,
cu unul sau mai multi participanți la procedura de atribuire a contractului de
concesiune83.
Concedentul are dreptul de a aplica procedura negocierii directe numai în
situația în care după repetarea procedurii de licitație, nu au fost depuse cel puțin 3
oferte valabile84. Altfel spus, procedura negocierii directe este aplicabilă în cazul în
care licitația nu a condus la desemnarea unui ofertant-câștigător.Această procedură
începe cu publicarea anunțului privind intenția de a recurge la negociere directă în
Monitorul Oficial al României, partea a IV-a, într-un cotidian de circulație
națională și într-un cotidian de circulație locală.
Anunțul privind intenția de a recurge la negociere directă conține
următoarele elemente:85
-informații generale privind concedentul (denumire, adresă, cod fiscal,
număr de telefon, telefax și/sau adresa de e-mail a persoanei de contact, etc);
- informații generale privind obiectul concesiunii, în special descrierea și
identificarea bunului care urmează să fie concesionat;
-informații generale privind documentația de atribuire86(modalitatea sau
modalitățile prin care persoanele interesate pot intra în posesia unui exemplar al
documentației de atribuire, denumirea și adresa serviciului/compartimentului din
83
Potrivit art. 14 lit b) din OUG 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică
84
Art. 26 din OUG 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică
85
Anexa nr 4 la Normele Metodologice de aplicare a OUG nr. 54/2006
86
Potrivit Anexei nr 2 la normele metodologiece de aplicare a OUG 54/2006 privind regimul contrcatelor de
concesiune a bunurilor proprietate publică, documentația de atribuire trebuie să cuprindă cel puțin următoarele
elemente:
- informații generale privind concedentul (denumire, adresă, cod fiscal, număr de telefon, telefax și/sau adresa de e-
mail a persoanei de contact, etc);
-instrucțiuni privind organizarea și desfășurarea procedurii de concesionare;
-caietul de sarcini;
-instrucțiuni privind modul de elaborare și prezentare a ofertelor;
-informații detaliate i complete privind criteriile de atribuire aplicate pentru stabilirea ofertei câștigătoare, precum și
ponderea lor;
-instrucțiuni privind modul de utilizare a căilor de atac;
-informații referitoare la clauzele contractuale obligatorii.
cadrul concedentului, de la care se poate obține un exemplar al documentației de
atribuire, costul și condițiile de plată pentru obținerea acestui exemplar, unde este
cazul, potrivit prevederilor OUG nr. 54/2006, data limită pentru solicitarea
clarificărilor);
-informații privind ofertele (data limită de depunere a ofertelor, adresa la
care trebuie depuse ofertele, numărul de exemplare în care trebuie depusă oferta);
-data și locul la care se va desfășura ședința publică de deschidere a
ofertelor;
-denumirea, adresa, numărul de telefon, telefax și /sau adresa de e-mail a
instanței competente în soluționarea litigiilor apărute și termenele pentru sesizarea
instanței;
-data transmiterii anunțului de licitație către instituțiile abilitate, în vederea
publicării.
Ca o observație ar fi aceea că procedura negocierii directe nu poate fi
inițiată de concedent decât după epuizarea celor două încercări de concesiune prin
licitație publică, pe scurt in viziunea legiuitorului român, concesiunea publică
reprezintă regula, iar negocierea directă a concesiunii publice este excepția.
Legislația și doctrina franceză în domeniu, au adoptat o alta soluție în cazul
procedurii concesiunii negociate87. Potrivit doctrinei franceze procedura este așa zis
negociată când persoana responsabilă a convenției publice, concedentul angajează
liber discuții pe care le consideră utile cu candidatul și atribuie contractul
candidatului pe care îl dorește.88
Astfel, în art. 103-108 din Codul Francez al convențiilor publice prevede că
utilizarea convențiilor negociate este limitată la următoarele cazuri: convențiile de
cercetare și studii; convențiile ce u făcut obiectul unor licitații rămase fără rezultat;
convențiile urgente, care sunt executate în locul unui anteprenor sau furnizor ce nu
și-a făcut datoria și a căror urgență este imperioasă; convențiile care necesită

87
Iulian Avram, Contractele de concesiune, Ed. Roseti, 2003, București, p. 138
88
Andre de Laubadère, J.C. Venezia, Y. Gaudement, Traite de droit administratif, LGDJ, Paris, 1996, p. 752
păstrarea unui secret sau în care sunt interesate probleme de apărare și sunt supuse
unor exigențe și în fine sunt convețiile care implică utilizarea unui brevet de
invenție sau a unor drepturi exclusive89.
La data prevăzută în anunțul publicitar pentru începerea procedurii directe,
concedentul programează ofertanții și îi informează, în scris, despre data negocierii
directe. Pentru negocierea directă va fi păstrată documentația de atribuire aprobată
pentru licitație. Concedentul va negocia cu fiecare ofertant la data stabilită conform
programării. Negocierile se desfășoară conform condițiilor prevăzute în
documentația de atribuire. În termen de trei zile lucrătoare de la primirea propunerii
comisiei de evaluare, concedentul o transmite ofertanților vizați, iar ofertanții
trenuie să răspundă la solicitarea concedentului în termen de două zile lucrătoare de
la primirea acesteia90.
Nu pot face obiectul negocierii ofertele care îndeplinesc criteriile de
valabilitate prevăzute în caietul de sarcini al concesiunii.
Regula acestor proceduri o reprezintă obligația autorității publice de a
încheia contractul de concesiune cu ofertantul a cărui ofertă a fost stabilită ca fiins
căștigătoare91, iar excepția reprezentând-o anularea procedurii de atribuire a
contractului de concesiune.
Astfel, potrivit art. 43 alin 1 din OUG nr 54/2006 această măsură poate fi
dispusă pe tot parcursul procedurii de atribuire a contractului, însă numai până în
momentul încheierii în formă scrisă a contractuui de concesiune.
Anularea procedurii de atribuire a contractului poate avea loc numai în
următoarele cazuri prevăzute expres prevăzute de lege, și anume: nu s-au depus cel
puțin trei oferte valabile pentru participarea la licitație; se constată abateri grave de
la prevederile legale, care afectează procedura de atribuire sau chiar fac imposibilă
încheierea contractului. Aceste abateri grave sunt cele referitoare la erorile sau

89
Iulian Avram, Contractele de concesiune, Ed. Roseti, 2003, București, p. 139
90
Art. 35 si urm din HG nr 168/2007 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a OUG 54/2006 privind
regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică
91
Art. 39 și art. 43 din OUG nr. 54/2006
omisiunile constatate în cadrul documentației de atribuire sau în realizarea
procedurii de atribuire și au ca efect încălcarea principiilor care stau la baza acestor
proceduri, respectiv transparența, tratamentul egal, proporționalitatea,
nediscriminarea și libera concurență.
Concedentul are obligația de a comunica în scris, tuturor participanților la
procedura de atribuire, în cel mult trei zile lucrătoare de la data anulării, atât
încetarea obligațiilor pe care aceștia și le-au creat prin depunerea ofertelor, cât și
motivul concret care a determinat decizia de anulare.92

3. Încheierea contractului de concesiune

În concepția legiutorului român, încheirea contractului de concesiune se


caracterizează prin automatismul încheierii lui, ceea ce înseamnă că adjudecarea
licitației publice sau câștigarea negocierii directe constituie în fapt, individualizarea
concesionarului, iar Încheirea contractului de concesiune este obligatorie,
nemaifiind supusă aprobării vreunui alt organ al administrației publice93.
Încheirea contractului de concesiune presupune parcurgerea unor etape
procedurale obligatorii, respectiv licitația sau negocierea directă, în lipsa cărora
contractul de concesiune nu se poate încheia în mod viabil. Totodată, adjudecarea
licitației publice a concesiunii sau nominalizarea ca și câștigător al negocierii
directe, dau naștere la drepturi și obligații, atât în favoare concedentului, cât și a
concesionarului (pentru concedent se naște dreptul de a încheia actul de concesiune
cu cel care a câtigat licitația publică sau negocierea directă, iar pentru concesionar
se naște ollbigația corelativă, respectiv de nu încheia contractul cu o altă persoană
fizică sau juridică).
De aici reiese și o caracteristică a contractelor de concesiune și anume că ele
sunt contracte încheiate ″intuitu persoanae″, în sensul că în considerarea

92
Art. 45 din OUG nr. 54/2006
93
Iulian Avram, Contractele de concesiune, Ed. Roseti, 2003, București, p. 140
cocontractantului care a dobândit, cu respectarea procedurilor legale, calitatea de
concesionar94.
Potrivit art. 42, OUG nr. 54/2006, contractul de concesiune se încheie în
termen de 20 de zile calendaristice de la data la care concedentul a informat
ofertantul despre acceptarea ofertei sale, dacă prin caietul de sarcini nu s-a stabilit
astfel. Ofertantul se consideră informat la dat recepționării scrisorii recomandate cu
confirmare de primire care conține acceptarea ofertei sale.
De asemenea, art. 44 alin 1 din Normele Metodologice de aplicare a OUG nr.
54/2006, contractul de concesiune se încheie în formă scrisă, sub sancțiunea
nulității, aspect care reprezintă o condiție de validitate a contractului de concesiune.
Nerespectarea termenului pentru încheierea în formă scrisă a contractului
atrage plata de daune-interese de către parte în culpă, iar refuzul ofertantului
declarat câștigător de a semna contractul are drept consecință, pe lângă plata de
daune interese, și anularea procedurii de atribuirii. În cazul în care ofertantul
declarat câștigător refuză semnarea contractului, procedura de atribuire va fi
anulată, iar concedentul va relua procedura în condițiile legii, studiul de
oportunitate păstrându-și valabilitatea95.
Având în vedere aceste aspecte, concedentul nu poate să se adreseze justiției
pentru obligarea ofertantului câștigător la încheiere de atribuire și să organizeze o
altă procedură pentru desemnarea unui alt cocontractant. De asemenea, ofertantul
declarat câștigător va putea cere aceleiași instanțe (de contencios administrativ)
obligarea concedentului la încheierea contractului în formă scrisă 96 la plata
despăgubiri, dacă este cazul, concedentul asumându-și obligația de a face, constând
în semnarea contractului, odată cu realizarea acordului de voință al părților privind
încheierea contractului de concesiune.

94
Jean Rivero, Jean Waline, Droit administratif, Dalloz, Paris, 1998 și Laurent Richer, Droit des contrats
administratif, LGDJ, Paris, 1995, p. 376
95
Art. 46 din HG nr 168/2007 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a OUG 54/2006 privind regimul
contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică
96
Potrivit art. 18 alin 4 lit b din Legea 544/2004
Contractul de concesiune va cuprinde clauze prevăzute în caietul de sarcini și
clauzele convenite de părțile contractante, în completarea celor din caietul de
sarcini, fără a contraveni obiectivelor concesiunii prevăzute în caietul de sarcini, și
totodată, va cuprinde și clauze contractualereferitoare la împărțirea
reponsabilităților de mediu între concedent și concesionar.97
În contractul de concesiune trebuie precizate în mod distinct categoriile de
bunuri ce vor fi utilizate de concesionar în derularea concesiunii, respectiv98:
-bunurile de retur de plin drept, gratuit și libere de orice sarcini
concedentului a încetarea contractului de concesiune. Sunt bunuri de retur bunurile
care au făcut obiectul cocnesiunii;
-bunurile proprii care la încetarea contractului de concesiune rămân în
proprietatea concesionarului. Sunt bunuri proprii bunurile care au aparținut
cocnesionarului și au fost utilizate de către acesta pe durata concesiunii.
Potrivit art. 7 din OUG 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune
de bunuri proprietate publică, contractul de concesiune va fi încheiat în
conformitate cu legea română, indiferent de naționalitatea sau de cetățenia
concesionarului, petru o perioadă de maximum 49 de ani, începând de la data
semnării lui. Durata concesiunii se stabilește în funcție de perioada de amortizare a
investițiilor ce urmează să fie realizate de către concesionar și poate fi prelungită
pentru o perioadă egală cuc el mult jumătate din durata sa inițială, prin simplul
acoerd de voință al părților.
Ca regulă de principiu, contractul trebuie format în momentul și în locul în
care oferta și acceptarea concordă99. Momentul și locul încheierii contractului de
concesiune nu au fost avute în vedere de legiuitor nici în OUG 54/2006 privind
regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică și nici în HG nr
168/2007 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a OUG 54/2006
privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică.
97
Art. 51 alin 1 si alin. 4 din OUG 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică
98
Art. 52 din OUG 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică
99
Liviu Pop, Tratat elementar de drept civil. Obligațiile, Ed. Universul Juridic, 2012, p. 116
În cazul în care încheierea contractului are loc între părțiile prezente, în alelai
loc, față în față, soluția este simplă, și anume, momentul încherii coincide cu
momentul declarării, de către cel care și-a adjudecat concesiunea, a voinței de a
închia contractul, prin semnarea acestuia, ceea ce înseamnă că în acest moment are
loc transformarea calității de ofertant câștigător al licitației, în aceea de
concesionar. Deși legiuitorul nu stipulează acest lucru, contractul de concesiune va
fi încheiat în cel puțin două exemplare originale, unul pentru concedent și unul
pentru concesionar, semnate de ambele părți contractante pe fiecare pagină100.
În cazul în care părțile nu sunt prezente, adică încheierea contractului are loc
între absenți, momentul încheierii lui trebuie să fie cel din sistemul recepțiunii,
acordul de voință s-a realizat în momentul primirii de către ofertantul câștigător a
comunicării acceptării ofertei sale de către concedent.
Astfel, prin acest sistem al recepțiunii, momemtul încheierii contractului de
concesiune este considerat ca fiind acela în care concedentul a luat la cunoștiință
despre acceptarea, de către viitorul concesionar, a încheierii contractului, acceptare
care trebuie să fie expresă, în formă scrisă și neechivocă.101
În privința locului încheierii contractului de concesiune, acesta este, atât în
situația încheierii contractului între prezenți, cât și în situația încheierii concesiunii
între absenți, la sediul concedentului. De asemenea, părțile, prin acordul lor, vor
putea stabili un alt loc pentru semnarea contractului. În situția în care
concesionarul, dacă este o persoană fizică sau o persoana juridică străină, locul
încheierii contractului, respectiv sediul concedentului, prezintă importanță din
punctul de vedere al dreptului internațional privat, acest loc determinând legea
aplicabilă contractului.
O importanță deosebită este acordată și momentului încheierii contractului
de concesiune, astfel102:
100
Iulian Avram, Contractele de concesiune, Ed. Roseti, 2003, București, p. 143
101
Potrivit art. 1188 din Cod Civil :,, o propunere constituie ofertă de a contracta dacă acesta conține suficiente
elemente pentru formarea contractului și exprimă intenția ofertantului de a se obliga în cazul acceptării ei de către
destinatar,,
102
Iulian Avram, Contractele de concesiune, Ed. Roseti, 2003, București, p. 144
-în caz de conflict al legilor în timp, momentul încheierii contractului
constituie criteriul după care se va stabili legea civilă aplicabilă;
-termenele legale și convenționale, cum ar fi, prescripția extinctivă, termenul
suspensiv sau extinctiv de executare, încep să curgă din momentul încheierii
contractului;
-momemtul încheierii contractului semnifică și momentul în care se naște
dreptul concesionarului, de a-și înscrie concesiunea asupra terenurilor în evidențele
de carte funciară;
-momentul încheierii contractului reprezintă și posibilitatea de determinare a
locului încheierii contractului.

Capitolul V. EFECTELE CONTRACTELOR DE CONCESIUNE

1.Forța obligatorie a contractului de concesiune


În dreptul civil103, principiul forței obligatorii a contractului are rolul primar
de a explica și ordona raportul juridic născut între părți ca urmare a încheierii
contractului, pentru ca apoi să se poată impune ca realitate obiectivă terților, prin
intermediul opozabilității efectelor contractelor. De aceea, urmând ordinea
reglementării în această materie, trebuie reținut ca și urmări imediate ale acestei
forțe obligatorii, următoarele consecințe:
-părțile contractante sunt ținute să execute întocmai, una față de cealaltă
obligațiile la care s-au îndatorat, deoarece ,,contractul valabil încheiat are putere de
lege între părțile contractante″104
-o a două consecință primară a forței obligatorii este regula conform
căreia ,,contractul se modifică sau încetează numai prin acordul părților ori din
cauze autorizate de lege″ (art. 1270 alin 2 Cod Civil), de unde și așa-numita regulă

103
Liviu Pop, Tratat elementar de drept civil. Obligațiile, Ed. Universul Juridic, 2012, p. 143
104
Art. 1270 alin 1 Cod Civil
a simetriei în contracte care implică, între altele, irevocabilitatea unilaterală a
cocntractelor, precum și revocabilitatea acestora prin consimțământ mutual;
-în sfârșit, obligațiile contractuale trebuie să fie executate întotdeauna cu
bună-credință105.
Dacă în drept civil fără inddoială că așa stau lucrurile, în domeniul
contractelor administrative-din răndul cărora face parte și contractele de
concesiune- deși unele din caracteristicile contractelor civile se păstrează, totuși
apar și câteva particularități106.
Astfel, doctrina franceză, referindu-se la contractele adinistrative, arată că
totdeauna, forța obligatorie a contractului, fără a fi suprimată este atenuată prin
existența puterii de modificare unilaterală și de puterea de reziliere unilterală107.
Aceste două caracteristici: puterea modificării unilaterale și a rezilierii
unilaterale, sunt esențiale pentru definirea contractelor administrative și delimitarea
acestora de contractele civile. Așa cum contractele civile sunt obligatorii pentru
părți, potrivit adagiului latin, pacta sunt servanda, tot așa, contractul de concesiune
constituie legea părților pentru toată durata sa de executare. Ca și legea, contractul
constituie un liant, dar diferența față de lege este că părțile sunt legate doar pentru o
perioadă predeterminată108.
Potrivit aceluiași autor, faptul că modalitatea specifică dreptului
administrativ, de alabirare pe cale unilaterală a clauzelor din partea reglementară a
contractului, este completată de principiile dreptului civil în materie de contracte,
rezultă și din prezența, în cuprinsul actului juridic și a unor clauze de natură
contractuală, bazate pe acordul de voință al părților. Contractele de concesiune se
află din punct de vedere doctrinal, la frontiera dintre ambele ramuri de drept. În
privința elementelor specifice dreptului administrativ, ale contractului de

105
Actuala reglementare a forței obligatorii nu mai reține regula executării cu bună credință –astfel cum o făcea
vechiul Cod Civil în art. 970 alin 1-
106
Iulian Avram, Contractele de concesiune, Ed. Roseti, 2003, București, p. 146
107
Laurent Richer, Droit de Contracts administratifs, LGDJ,EJA, Paris, 1995, p. 172
108
Iulian Avram, Contractele de concesiune, Ed. Roseti, 2003, București, p. 148
concesiune și care își au originea în voință unilaterală a cncedentului- în calitate de
autoritate publică acestea sunt:
-puterea modificării unilaterale și rezilierii unilaterale a contractului;
-puterea de control a concedentului asupra respectării condițiiloe și clauzelor
contractuale, de către concesionar.

2.Drepturile și obligațiile părților

După cum s-a statuat în doctrina juridică română caracteristica esențială a


contractelor sinalagmatice, o constituie reciprocitatea și intedependența obligațiilor
ce revin părților. Fiecare dintre părți are concomitent, față de cealaltă parte, atât
calitatea de debitor, cât și calitatea de creditor.109
Același autor mai arată că obligația ce revine uneia dintre părți își are cauza
juridică în obligația reciprocă a celeilalte părți, ambele obligații fiind
interdependente.
În doctrina franceză, s-a exprimat opinia că în general regimul contractelor
administrative se exprimă prin trei idei: jocul stipulațiilor contractuale;
prerogativele administrației și dreptul cocontractantului la respectarea echilibrului
financiar.110
În lucrarea sa ,,Contractele de concesiune,, Iulian Avram a menționat că
acest joc al stipulațiilor contractuale vizează, în fond, drepturile și obligațiile
părților.
Prin efectele contractului de concesiune se înțelege drepturile și obligațiile
concedentului și ale concesionarului care izvorăsc din acest contract.

a. Drepturile și obligațiile concesionarului

109
Constantin Stănescu, Bârsan Corneliu, Dept Civil, Teoria Generală a obligațiilor, Ed. All, București, 1992, p. 80
110
G.Vedel, P. Delvolve, Droit administratif, Tome, 1, PUF Paris, 1992, p. 413
Drepturile concesionarului sunt reglementate în art. 47 din Normele
metodologice de aplicare a OUG 54/2006. Aceste sunt următoarele:
-drepturile de a exploata, în mod direct, pe riscul și perăspunderea sa,
bunurile publice care fac obiectul contractului, potrivit obiectivelor stabilite de
către concedent;
-dreptul de a folosi și de a culege fructele bunurilor ce fac obiectul
concesiunii, potrivit naturii bunului și scopului stabilit de părți prin contractul de
concesiune;
-potrivit art. 54 alin 2 din OUG 54/2006, concesionarul are dreptul de a nu fi
obligat să suporte creștere sarcinilor legate de executarea îndatoritorii sale, în cazul
în care acestea rezultă din: unei măsuri dispuse de o autoritate publică; unui caz de
forță majoră sau a unui caz fortuit.
Obligațiile concesionarului sunt reglementate de art. 48-51 din Normele
metodologice de aplicare a OUG 54/2006. Aceste sunt următoarele:
-asigurarea exploatării eficace, în regim de continuitate și permanență, a
bunurilor proprietate publică ce fac obiectul concesiunii;
-exploatarea în mod direct a bunurilor concesionate, fără a putea
subconcesiona unei alte persoane, în tot sau în parte, obiectul concesiunii;
-plata redevenței la valoarea prevăzută în ofertă și modul stabilit în
contractul de concesiune;
-asigurarea continuității activității de exploatare a bunului public în cazul
încetării contractului de concesiune din alte cauze decât expirarea termnului
acestuia, forța majoră sau cazul fortuit. Acestă obligație revine concesionarului și în
cazurile în care încetarea contractului are loc din inițiativa uneia dintre părți și
subzistă până la preluarea bunului de către concedent;
-notificare de îndată, a concedentului cu privire la existența unor cauze sau
imineța producerii unor evenimente de natură să conducă la imposibilitatea
exploatării bunului public, în vederea luării măsurilor ce se impun pentru
asigurarea continuității executării contractului;
-art 55 din OUG nr. 54/2006, prevede concesionarul își execută obligațiile
potrivit termenilor și condițiilor prevăzute în contractul de concesiune și în acord
cu prevederile legale specifice bunului concesionat.
-la încetarea contractului de concesiune, concesionarul este obligat să
restituie, în deplină proprietate, liber de orice sarcină, bunul concesionat.111
Concesionarul are obligația ca în termen de cel mult 90 de zile de la data
semnării contractului de concesiune să depună cu titlu de garanție, o sumă fixă
reprezentând o cotă parte din suma obligației de plată către concedent, stabilită de
acesta și datorată pentru primul an de exploatare. Din această sumă sunt reținute,
dacă este cazul, penalitățile și alte sume datorate concedentului de către
concesionar, în baza contractului de concesiune.Concesionarul poate constitui drept
garanție și titluri de credit, asupra cărora se va institui garanția reală mobiliară, cu
acordul concedentului.112

b.Drepturile si obligațiile concedentului


Drepturile concedentului sunt reglementate în art. 53-54 din Normele
metodologice de aplicare a OUG 54/2006.
Aceste sunt următoarele:
-dreptul de supraveghere și control asupra activității concesionarului
urmărindu-se modul de respectare a obligațiilor asumate de către acesta cu privire
la exploatarea bunului concesionat. Control se va efectua cu notificarea prealabilă a
concesionarului și în condițiile stabilite în contractul de concesiune. În acest sens,
concedentul are dreptul să inspecteze bunurile, să verifice stafiul de realizarea a
investițiilor, precum și modul în care este satifăcut interesul public prin realizarea
activității de exploatare a bunurilor publice.
-dreptul de a modifica, în mod unilateral, partea reglementară a contractului
de concesiune. Conținutul acest drept îî este recunoscut doar concedentului, pentru

111
Art. 57 alin 2 din OUG 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică
112
Potrivit art. 56 din OUG 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică
motive de interes general și în mod excepțional, putând fiid exercitat doar după
notificarea prealabilă a concesionarului.
Potrivit art. 54 alin 2 din Normele metodologice de aplicare a OUG 54/2006
concesionarul este obligat să continuie exploatarea bunului în noile condiții
stabilite de concedent, fără a putea solicita încetarea contractului de concesiune.
Dacă prin modificare unilaterală a contractului de concesiune se aduce un
prejudiciu concesionarului, acesta are dreptul să primească, în mod promt, o
despăgubire adecvată și efectivă. În caz de dezacord între concedent și concesionar
cu privire la suma despăgubirii, aceasta va fi stabilită de către instanța de
judecată.113
Obligațiile concedentului sunt prevăzute în art. 55 din Normele metodologice
de aplicare a OUG 54/2006.
Aceste sunt următoarele:
-obligația de a pune la dispoziție concesionarului bunurile concesionate și de
a nu-l tulbura pe acesta în exercitarea drepturilor rezultate din contractul de
concesiune;
-obligația de a-l notifica pe concesionar apariția oricărei împrejurări de
natură să aducă atingere drepturilor acestuia sau executării corespunzătoare a
contractului de concesiune.

Capitolul VI. ÎNCETAREA CONTRACTULUI DE CONCESIUNE.


SFÂRȘITUL CONCESIUNII

113
Potrivit art. 53 alin 2 din OUG 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică
Contractul de concesiune produce efecte pe perioada cuprinsă între
momentul încheierii și cel al încetării sale.
O caracteristică importantă a contractului de concesiune o reprezintă durată
determinată a acestuia. Așa cum arată un autor român din perioada interbelică
″deoarece un bun public concesionat rămâne mai departe un bun public,
administrația nu îl poate înstrăina pentru întotdeauna, ci numai pentru o aumită
perioadă de timp. Pe de altă parte, însă, chiar, și cursul acestei perioade
administrația trebuie să aibă posibilitatea să dispună de bunul public concesionat,
așa după cum va crede ea că este în interesul general″.114
Un alt autor român interbelic, menționa următoarele situații în care
concesiunea ia sfârșit și anume: ajungerea la termen; rezilierea cerută de una dintre
părți pentru nerespectarea condițiilor contractuale de către parte; căderea în stare de
faliment a concesionarului; prin răscumpărare concesiunii; prin efectul legii care ar
opri concesiunea pentru un anumit fel de servii publice, și care ar echivala cu o
răscumpărare neconsimțită și în fine, prin nerespectarea condițiilor esențial cerute
pentru funcționarea unui serviciu public.115
Legislația română enumeră și ea situațiile prin contractul de concesiune
încetează.
Astfel, prin OUG nr. 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de
bunuri proprietate publică, prevede la art. 57 următoarele cazuri în care operează
încetarea unui conttract de concesiune:
-la expirarea duratei stabilite în contractul de concesiune;
-în cazul în care interesul național sau local o impune, prin denunțare
unilaterală de către concedent, cu plat unei despăgubiri juste și prealabile în sarcina
acestuia, în caz de dezacord fiind competentă instanța judecătorească;
-în cazul nerespectării obligațiilor contractuale de către concesionar, prin
reziliere de către concedent, cu plata unei despăgubiri în sarcina concesionarului;

114
E.D.Tarangul, Tratat de drept adminnistrativ român, Cernăuți, 1944, p.430
115
Paul Negulescu, Tratat de drept administrativ, Vol. 1, București, 1934, p.169
- în cazul nerespectării obligațiilor contractuale de către concedent, prin
reziliere de către concesionar, cu plata unei despăgubiri în sarcina concedentului;
-la dispariția dintr-o cauză de forța majoră, a bunului concesionat sau în
cazul imposilibității obiective a concesionarului de a-l exploata, prin renunțare, fără
plata unei despăgubiri.
Sintetizând cele expuse mai sus, contractul de concesiune poate înceta în una
din următoarele cazuri:
a.Încetarea contractului de concesiune de drept (pentru împlinirea
termenului)
b.Denunțarea unilaterală a contractului de concesiune
c.Rezilierea contractului
d.Renunțarea la concesiune

a.Încetarea contractului de concesiune de drept (pentru împlinirea


termenului)
Potrivit art. 7 din OUG nr. 54/2006 privind regimul contractelor de
concesiune de bunuri proprietate publică, contractul de concesiune are o durată
determinată, de cel mult 49 de ani, întrucât un bun sau un patrimoniu public nu
poate fi indisponibilizat în mod definitiv.
Ca atare, contractul de concesiune fiind un contract cu executare succesivă și
pe durată determinată, încetează de drept la expirarea periaodei pentru care a fost
încheiat, dacă părțile nu au convenit prelungirea acestuia, în condițiile legii.116

b.Denunțarea unilaterală a contractului de concesiune


Potrivit art. 57 alin 1 lit b, din OUG nr. 54/2006 privind regimul contractelor
de concesiune de bunuri proprietate publică, în cazul în care interesul național sau
local o impune, prin denunțare unilaterală de către concedent, cu plat unei

Potrivit art. 57 alin 1 lit. a) din OUG 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate
116

publică
despăgubiri juste și prealabile în sarcina acestuia, în caz de dezacord fiind
competentă instanța judecătorească.
Totodată, concedentul va notifica de îndată intenţia de a denunţa unilateral
contractul de concesiune şi va face menţiune cu privire la motivele ce au determinat
această măsură.117
Așa cum s-a arăta în doctrina juridică română ″dacă un contract este
rezultatul unui mutuus consensus și revocarea lui trebuie să fie rezultatul unui
mutuus dissensus″.118
Dacă aceasta este regula, atunci denunțarea unilaterală constituie excepția și
este stipulată în art. 1276 din Cod Civil, care prevede: Dacă dreptul de a denunţa
contractul este recunoscut uneia dintre părţi, acesta poate fi exercitat atât timp cât
executarea contractului nu a început. În contractele cu executare succesivă sau
continuă, acest drept poate fi exercitat cu respectarea unui termen rezonabil de
preaviz, chiar şi după începerea executării contractului, însă denunţarea nu produce
efecte în privinţa prestaţiilor executate sau care se află în curs de executare. Dacă s-
a stipulat o prestaţie în schimbul denunţării, aceasta produce efecte numai atunci
când prestaţia este executată.
De asemenea, în dreptul civil, clauza de denunțare unilaterală poate fi
introdusă în contracte cu respectarea anumitor reguli.119
Astfel, dacă denunțarea unilaterală a contractelor civile poate fi realizată de
către oricare dintre părți, în cazul contrcatului de concesiune situația este diferă în
sensul că denunțarea contractului poate fi făcută doar de către concedent. Totodată
dacă în cazul contractelor civile părțile pot invoca orice mitiv pentru denulațare, în
cazul contractului de concesiune denunțarea poate avea loc doar în situația în care
interesul național ori local o impune.

117
Art. 57 alin 2 din Normele Metodologice de aplicare a OUG nr. 54/2006
118
Constantin Stănescu, Bârsan Corneliu, Dept Civil, Teoria Generală a obligațiilor, Ed. All, București, 1992, p. 59
119
Ibidem, p. 60, autorii menționează următoarele reguli: a)clauza de denunțare unilaterală nu poate fi înscrisă într-un
contract declarat de lege ca fiind irevocabil ți b)clauza de denunțare unilaterală să nu reprezintă o condiție pur
potestativă din partea celui ce se obligă.
Concesionarul nemulțumit de măsura denunțării contractului sau de suma
despăgubirilor oferite de către concedent, poate ataca la instanța judecătoreacă de
contencios administrativ120 actul de autoritate prin care s-a luat aceatsă măsură și s-
a stabilit cuantumul despăgubirilor. Instanța de contecios administrativ va verifica
legalitatea actului atatcat, inclusuv existența motivelor invocate de către concedent
în susținerea măsurii de denunțare a contractului și la cererea concesionarului, se va
pronunța și asupra cuantumului despăgubirilor.
În acest sens, OUG nr. 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune
de bunuri proprietate publică prevede în art. 57 alin 1 lit b) în cazul în care interesul
național sau local o impune, prin denunțare unilaterală de către concedent, cu plat
unei despăgubiri juste și prealabile în sarcina acestuia, în caz de dezacord fiind
competentă instanța judecătorească.
O definiție a interesului național sau local ar putea fi formulată în sensul că
acesta ar putea consta în acele împrejurări sau evenimente de natură de a afecta
interesele naționale sau locale și care impun conformarea conduitei tuturor, pentru
asigurarea binelui general sau local.

c.Rezilierea contractului
Rezilierea contractului reprezintă o formă de rezoluțiune a acestuia ale cărui
efecte nu au caracter retroactiv, ci numai pentru viitor și este specifică contractelor
cu executare succesivă.121
Potrivit art. 57 alin. 1 lit. c) și d) din OUG nr. 54/2006 privind regimul
contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică, în cazul nerespectării
obligațiilor contractuale de către concesionar, prin reziliere de către concedent, cu
plata unei despăgubiri în sarcina concesionarului, iar în cazul nerespectării
120
Astfel, conform art. 66 alin 1 din OUG nr. 54/2006, soluționrea litigiilor apărute în legatură cu atribuirea,
încheierea, executarea, modificarea și încetarea contractelor de concesiune, precum și a celor privind acordarea de
despăgubiri se realizează potrivit prevederilor Legii de contecios administrativ nr 554/2004, cu modificările
ulterioare. Același articol din OUG nr. 54/2006 prevede în alin. 2 și 3, că ațiunea ăn justiție se introduce la secția de
contecios administrativ a tribunalului în a cărei jurisdicție se află sediul concedentului, hotărârea tribunalui putând fi
atacată cu recurs la Curtea de Apel.
121
Liviu Pop, Tratat elementar de drept civil. Obligațiile, Ed. Universul Juridic, 2012, p. 300
obligațiilor contractuale de către concedent, prin reziliere de către concesionar, cu
plata unei despăgubiri în sarcina concedentului.
În cazul nerespectării din culpă a obligaţiilor asumate de către una dintre
părţi prin contractul de concesiune sau al incapacităţii îndeplinirii acestora, cealaltă
parte este îndreptăţită să solicite tribunalului în a cărui rază teritorială se află sediul
concedentului să se pronunţe cu privire la rezilierea contractului, cu plata unei
despăgubiri, dacă părţile nu stabilesc altfel122.
Așadar ar fi două cauze pentru care una dintre părți poate solicita rezilierea
concesiunii, respectiv neîndeplinirea obligațiilor contrcatuale și incapacitatatea
celeilalte părți de a nu le indeplini.
Din această perspectivă, rezilierea se deosebește în mod fundamental de
denunțarea unilaterală a contractului de concesiune.123
Dacă denunțarea unilaterală este făcută doar de către concedent, rezillierea
poate fi cerută și de către concesionar. Totodată, denunțarea unilaterală se poate
face numai pentru motive de interes național sau local, pe când rezilierea
contractului de concesiune are drept temei neîndeplinirea obligațiilor contractulae
sau incapacitatea celeilate părți de a le îndeplini sau executa.
Rezilierea presupune existența prealabilă a unei culpe a uneia din părțile
contractuale, spre deoasebire de celelalte cazuri de încetare a contractului de
concesiune, respectiv denunțarea unilaterală, expirarea duratei pentru care a fost
încheiat contractul, renunțarea unde nu se pune problema existenței unei aemenea
culpe contractuale.
Referitor la această culpă, ea poate consta fie în neîndeplinirea obligațiilor
contractuale, fie a incapacității îndeplinirii acestora. Incapacitatea neîndeplinirii
obligațiilor concesionarului trebuie, însă să se datoreze culpei exclusivei a acestuia
și nu unei imposibilități obiective de executare, pentr că, în acest caz din urmă caz,
intervine renunțarea la concesiune și nu rezilierea acesteia.

122
Art. 58 din Normele Metodologice de aplicare a OUG nr. 54/2006
123
Iulian Avram, Contractele de concesiune, Ed. Roseti, 2003, București, p. 196
Rezilierea este o sancțiune contractuală pe care o are la îndemână una dintre
părți, în cazul în care cealaltă parte nu-și execută propria culpă, obligațiile
contractuale.124

d.Renunțarea la concesiune
Potrivit art. 57 alin. 1 lit e) din OUG nr. 54/2006 privind regimul contractelor
de concesiune de bunuri proprietate publică, la dispariția dintr-o cauză de forța
majoră, a bunului concesionat sau în cazul imposilibității obiective a
concesionarului de a-l exploata, prin renunțare, fără plata unei despăgubiri.
In cazul dispariţiei, dintr-o cauză de forţă majoră, a bunului concesionat sau
în cazul imposibilităţii obiective a concesionarului de a-l exploata, acesta va
notifica de îndată concedentului dispariţia bunului ori imposibilitatea obiectivă de
exploatare a acestuia, declarând renunţarea la concesiune.125
Ca urmare a imposibilității de executare a contractului de cocnesiune, aceste
cauze de încetare a acestuia trebuie să fie total străine de activitatea și persoana
concesionarului, și totoadată nu să presupună nicio formă de culpă, nici cea mai
ușoara a acestuia cu privire la gestionarea și exploatarea bunurilor concesionate. În
caz contrar, concesionarul nu va putea fi exonerat de obligațiile sale cntractuale.
Cazul fortuit este o împrejurare de fapt imprevizibilă și de neînlăturat, însă
nu are o origine exterioară persoanei sau sferei de activitate a acesteia, ca
evenimentul de forță majoră. Concesionarul nu va fi exonerat de obligațiile sale
pentru intervenirea cazului fortuit, deoarece acesta acționează pe riscul și pe
răspunderea sa. De asemenea, concesionarul nu va fi exonerat de obligațiile
contractuale nici în raport cu concedentul și nici cu terții, asumându-i această
obligație la momentul semnării contractului, fiind absolvit de răspundere numai
pentru cauze de împiedicare a executării contractului, complet străine de persoana
și activitatea sa.

124
G. Vedel, P. Delvolvè, Droit adminitratif. Tome 1, PUF, Paris, 1992 p. 429
125
Art. 59 alin. 1 din din Normele Metodologice de aplicare a OUG nr. 54/2006
Potrivit art. 54 alin 2 din OUG nr. 54/2006 privind regimul contractelor de
concesiune de bunuri proprietate publică, concesionarul nu va fi obligat să suporte
creșterea sarcinilor legate de executarea obligațiilor sale, în cazul în care această
creștere este rezultatul:
-unei acțiuni sau a unei măsuri dispuse de către o autoritate publică;
-unui caz de forță majoră sau unui caz fortuit.
Referitor la prima situație, aici este vorba despre fapta administrației publice,
care poate avea sau nu calitatea de concedent ăn cadrul contractului de concesiune,
dar care acționează în calitatea sa de putere publică. Deci, măsura administrativă,
care are repercursiuni asupra echilibrului financiar al contractului, poate fi luată și
de autoritatea publică concedentă, dar nu în acesată calitate a sa, ci în calitate de
putere publică.

Bibliografie

Acte normative:

 Constitutia Romaniei, modificata si completata


 Legea nr. 287/2009 privind Codul Civil
 Legea 15/1990 privind reorganizarea unităților ecomonice de stat ca regii
automone și societăți comerciale
 Ordonanta de Urgenta nr. 54/2006, privind regimul contractelor de
concesiune de bunuri proprietate publica, modificata si completa prin
Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 77/2010
 Hotărârea nr. 168/2007 privind Normele metodologice de aplicare a
Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr.54/2006 privind regimul contractelor
de concesiunede bunuri proprietate publica,
 Legea nr. 213/2008 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia
 LEGEA nr. 554/2004, actualizata 2014, a contenciosului administrativ

Tratate, cursuri:

 Iulian Avram, Contractele de concesiune, Ed. Roseti, 2003


 Jean Rivero, Jean Waline, Droit administratif, 18e edition, Dalloz, Paris,
2000
 Michael R. Așimow, Administrative Law, 12th edition, Harcourt Brace Legal
and Professional Publicotions, Inc. Chicago, SUA, 1992
 Dacian Cosmin Dragoș, Drept Administrativ, Ed. Accent, 2005
 Lucian Chiriac, Drept administrativ. Activitatea autorităților administrației
publice, Ed. Hamangiu, 2011
 Gabriel Boroi, Liviu Stănciulescu, Instituții de drept civil, în reglemetarea
noului Cod Civil, Ed. Hamangiu,București, 2012
 Constantin Stănescu, Bârsan Corneliu, Dept Civil, Teoria Generală a
obligațiilor, Ed. All, București, 1992
 Andre de Laubadère, J.C. Venezia, Y. Gaudement, Traite de droit
administratif, LGDJ, Paris, 1996
 Liviu Pop, Tratat elementar de drept civil. Obligațiile, Ed. Universul Juridic,
2012
 G.Vedel, P. Delvolve, Droit administratif, Tome, 1, PUF Paris, 1992
 Erast Diti Tarangul, Tratat de drept adminnistrativ român, Cernăuți, 1944