1.

Scurt istoric
Deşi pârghiile şi alte mecanisme simple erau cunoscute de mai mult timp,
Arhimede a fost primul care a stabilit legile matematice de mişcare a
pârghiilor. În legătură cu aceste realizări ale lui Arhimede, au apărut o serie
de legende. Potrivit uneia dintre ele, Arhimede a utilizat un sistem de pârghii
pentru a trage un vas încărcat la ţărm, vrând să demonstreze astfel ideea
exprimată într-o afirmaţie ce i se atribuie: "Dați-mi un punct de sprijin și voi
urni Pământul".

2. Pârghia

DEFINIŢIE:
O pârghie este o bară rigidă care se poate roti în jurul unui punct fix, numit
punct de sprijin.

Asupra unei pârghii acţionează două forţe: o forţă activă, F, care pune în
mişcare pârghia şi o forţă rezistentă, R, care trebuie învinsă. La pârghia
osoasă, punctul de sprijin – S, este reprezentat de axul biomecanic al mişcării,
de punctul de sprijin pe sol sau de un aparat oarecare (din sala de sport).
Forţa rezistentă – R este reprezentată de greutatea corpului sau segmentului
care se deplasează, iar forţa activă – F este reprezentată de muşchiul care
realizează mişcarea.

Acţiunea pârghiilor se bazează pe echilibrul momentelor celor două forţe:

activă şi rezistentă pasivă.
unde:

MF– momentul forţei active;

MR– momentul forţei rezistente;

bF– braţul forţei active;

bR– braţul forţei rezistente.

Pârghiile sunt caracterizate prin trei puncte principale:

- punctul de aplicaţie a forţei F,

- punctul de aplicaţie a rezistenţei R,

- punctul de aplicaţie S a rezultantei forţelor, numit punct de sprijin al

pârghiei, în jurul acestuia forţele F şi R dând pârghiei o mişcare de rotaţie.

Clasificarea pârghiilor se face în funcţie de poziţiile celor trei puncte de

aplicaţie F, R şi S :
- pârghia de gradul I are punctul de sprijin situat între punctele de aplicaţie ale
celor două forţe

- pârghia de gradul II are punctul de sprijin situat la un capăt, iar la celălalt

capăt se află punctul de aplicaţie al forţei active

- pârghia de gradul III are punctul de sprijin situat situat la un capăt, iar la
celălalt capăt se află punctul de aplicaţie al forţei rezistente

3. Exemple de pârghii
- pârghii de gradul I : balanţa, balansoarul, foarfecele, cleştele, ranga,
levierul etc.
- pârghii de gradul II : roaba, spărgătorul de nuci, pedala de frână, perforatorul,
vâsla etc.

- pârghii de gradul III : penseta, capsatorul, grebla, băţul undiţei etc.

4. Pârghii în organismul uman
Pârghiile de gradul I sunt pârghii de echilibru deoarece realizează echilibrul static. Forţa
rezistentă este reprezentată de greutatea corpului sau a segmentului care se deplasează, iar forţa
activă este reprezentată de inserţia pe segmentul osos a muşchiului care realizează mişcarea.
Identificarea pârghiilor de gradul I în organismul uman:

 trunchiul se află în echilibru pe picioare ca o pârghie de gradul I;

 capul în echilibru pe coloana vertebrală. Punctul de sprijin este vertebra atlas, rezistenţa
este reprezentată de greutatea capului, care tinde să cadă înainte, iar forţa activă este
dezvoltată de muşchii cefei, care opresc căderea capului înainte;
 antebraţul în extensie se comportă ca o pârghie de gradul I; când se face îndoirea şi
extinderea braţelor în poziţia „stând pe mâini”, antebraţul acţionează ca o pârghie de
gradul I, muşchii extensori preiau rolul de agonişti atât în mişcarea de extensie, cât şi în
cea de flexie, îndoirea braţelor în această poziţie o face greutatea şi o gradează muşchii
extensori (triceps), iar extensia coatelor este realizată de muşchii extensori;

în situaţia în care piciorul este fixat pe sol (la mers, alergare, momentul bătăii în săritură, cădere
de la înălţime), segmentul gambei este tot o pârghie de ordinul I cu punctul de sprijin la mijloc.
Pârghiile de gradul II sunt pârghii de forţă deoarece au rolul de a multiplica forţa. Aceste
pârghii au, de obicei, formă de pană.
Identificarea pârghiilor de gradul II în organismul uman:

 incisivii
 caninii
 piciorul având ca rezistenţă greutatea corpului transmisă prin tibie; greutatea corpului
este aplicată la nivelul articulaţiei tibio-tarsiene, astfel încât forţa o vor da muşchii
inseraţi prin tendonul lui Ahile pe calcaneu; punctul de sprijin, când stăm pe vârful
picioarelor, se află la extremitatea metatarsienelor în contact cu solul;
 segmentul membrului superior în timpul executării flotărilor.
Pârghiile de gradul III sunt pârghii de deplasare, ele utilizând o forţă mare pentru a învinge o
forţă mică, în schimb deplasează mult punctul de aplicaţie a forţei rezistente. Acest tip de pârghii
este cel mai frecvent întâlnit în corpul uman.
La acest tip de pârghii punctul de aplicaţie al forţei active – locul de inserare a muşchiului – se
află întru punctul de sprijin – articulaţia – şi punctul de aplicaţie a forţei rezistente.
Identificarea pârghiilor de gradul III în organismul uman:

 antebraţul în flexie funcţionează ca o pârghie de gradul al III-lea când muşchii flexori se

contractă pentru a-l ridica; bicepsul se contractă producând o forţă care are punctul de
aplicaţie pe antebraţ. În acest caz, braţul forţei active este de aproximativ 8 ori mai mic
decât braţul forţei rezistente, rezultă că forţa activă trebuie să fie de 8 ori mai mare decât
forţa rezistentă;
 coastele, în timpul respiraţiei, la inspiraţie şi expiraţie. Articulaţia costo – vertebrală
reprezintă punctul de sprijin, zonele de inserţie a muşchiului pe corpul coastei reprezintă
punctul de aplicaţie al forţei active iar partea anterioară a coastelor reprezintă rezistenţa;
 gamba acţionează ca o pârghie de gradul III, la fotbal, în cazul unui voleu, piciorul nu
este fixat pe sol, deci punctul de aplicaţie al forţei active se află la mijloc iar rezistenţa
este reprezentată de un ansamblu de forţe (greutatea mingii, greutatea piciorului etc.).
Spre exemplu, însumând greutatea piciorului, greutatea gambei, greutatea obiectului lovit
(mingii), forţa de contracţie a extensorilor gambei pe coapsă, precum şi valorile
 acceleraţiei rezultate din pendularea gambei spre înainte, rezultă că o minge de fotbal
poate fi lovită cu o forţă de aproximativ 2 kN chiar de un individ neantrenat;

Trebuie să reţinem faptul că, în organismul uman, aceeaşi pârghie poate să-şi
schimbe gradul în raport cu poziţia în care acţionează segmentele: antebraţul, în
mişcarea de flexie, se comportă ca o pârghie de gradul III, iar în poziţia stând pe
mâini, ca o pârghie de gradul I.