Sunteți pe pagina 1din 2

Şcoala Postliceală Sanitară de Stat „Grigore Ghica Vodă”Iaşi

Fişatehnică 69

Testul de toleranţa la glucoză


Definiţie
Testul de toleranţă la glucoză reprezintă testul ce evaluează capacitatea organismului de a
metaboliza administrarea unei doze măsurate de glucoză, cu determinarea nivelurilor plasmatice şi
urinare ale glicemiei la intervale regulate, utilizat în special pentru diagnosticarea diabetului zaharat.
Recomandări pentru efectuarea testului de toleranţă la glucoză oral (TTGO)
- pacienţi cu glicemie bazala modificata (impaired fasting glucose, IFG);
- antecedente familiale de diabet zaharat;
- obezitate;
- istoric de infectii recurente (cutanate sau urinare);
- episoade inexplicabile de hipoglicemie;
- paciente cu avorturi spontane, nasteri premature, nasteri de feţi morţi sau macrosomi;
- glicozurie tranzitorie sau hiperglicemie în cursul sarcinii,
- după interventii chirurgicale, traumatisme, stres, infarct miocardic sau administrare de ACTH.
Contraindicaţiile testului 
- Testul nu trebuie efectuat la pacientii cu paralizie hipokaliemica periodica;
- De asemenea testul nu esteindicat in caz de: hiperglicemie bazala  ≥ 126 mg/dL la doua
determinari;
- valori ale glicemiei bazale constant normale;
- valori ale glicemiei  postprandiale ≥200mg/dL la doua determinari;
- diabet zaharat clinic manifest;
- diabet secundar (ex. dupaadministrare de hormoni).
Pregătirea pacientului 
 se face după de 3 zile de activitate fizică şi dietă obişnuite, fără restricţie de glucide;
 cu 12 ore înainte de test pacientul nu mai mănâncă nimic, nu fumează, nu bea cafea;
 este interzis fumatul si efortul fizic pe durata efectuarii testului.
Efectuarea testului
• dimineaţa se recoltează o probă de sânge pentru determinarea glicemiei bazale;
• se administrează oral, 75 g glucoză pulbere dizolvată în 200 ml apă,timp de 5-10 minute;
• 2 ore pacientul stă liniştit, la pat;
• se recoltează probe de sângela 2 ore dupa incarcarea cu glucoza;
• in anumite situatii clinice, la solicitarea medicului, se pot recolta mai multe probe la: 30, 60,
90, 120, 180 minute4.
Copii: Cantitatea de glucoza administrate este in functie de greutatea pacientului: 1.75g/kg
corp – maximum 75g.
Reactii adverse: unele persoane pot prezenta greata sau pot avea simptome vaso-vagale in
cursul efectuarii testului. 
Interpretarea rezultatelor
Interpretarea valorilor glicemiei bazale si in cadrul testului de toleranta la glucoza se efectueaza
conform criteriilor ADA (American Diabetes Association):
  Normoglicemie Conditii asociate cu risc crescut de DZ Diabet zaharat

Glicemie bazala <100 mg/dL (<5.6 100-126 mg/dL (5,6-6,9 mmol/L) (glicemie ≥126 mg/dL
mmol/L) bazala modificata) (7.0 mmol/L)

Glicemie la 2 ore dupa <140 mg/dL 140-200 mg/dL (7.8-11.1mmol/L) ≥200 mg/dL
administrarea a 75g (7.8 mmol/L) (intoleranta la glucoza) (≥11.1 mmol/L)
glucoza  
Şcoala Postliceală Sanitară de Stat „Grigore Ghica Vodă”Iaşi
Fişatehnică 69

Testul de toleranta la glucoza este util nu numai in diagnosticul diabetului zaharat, ci si in


identificarea pacientilor cu intoleranta la glucoza (impaired glucose tolerance, IGT).
Persoanele cu IFG, ca sicele cu cele cu IGT, fac parte dintr-un grup intermediar, care, desi nu
indeplineste criteriile de diagnostic ale diabetului zaharat, prezinta niveluri ale glucozei prea mari
pentru a fi considerate normale. Aceste persoana trebuie considerate categorii de risc crescut pentru
diabet si afectiuni cardiovasculare.IFG si IGT se asociaza cu obezitate (in special abdominala),
hipertensiune arterial si dislipidemie (trigliceride crescute si HDL-colesterol scazut).Cresterea
activitatii fizice, scaderea ponderala si administrarea anumitor agenti farmacologici previn sau
intarzie dezvoltarea diabetului la persoanele cu intoleranta la glucoza.
Alte conditii clinice asociate cu modificarea tolerantei la glucoza:
• Scaderea tolerantei la glucoza cu valori crescute ale glicemiei poate aparea: postgastrectomie, in
ingestia excesiva de glucoza, hiperlipidemie tipurile III, IV si V, hemocromatoza, boala Cushing,
leziuni SNC.
• Scaderea tolerantei la glucoza cu hipoglicemie poate aparea in: boala von Gierke, boli hepatice
severe, niveluri crescute de epinefrina.
• Cresterea tolerantei la glucoza cu aplatizarea curbei (obtinuta din valorile glicemiei la 30, 60, 90,
120, 180 minute) poate aparea in: hiperplazie sau tumori ale celulelor insulare pancreatice,
malabsorbtie (sprue, boala celiaca, boala Whipple), boala Addison, hipopituitarism,
hipoparatiroidism, hipotiroidie, boli hepatice1.

Limite si interferente
Testul are valoare limitata in diagnosticul diabetului zaharat la copii si este rar indicat in acest scop.
Fumatul poate creste nivelurile de glucoza. Dieta alterata (ex. Regim pentru scaderea in
greutate) poate scadea toleranta la glucoza si sugereaza un “fals diabet”. Bolile infectioase si
interventiile chirurgicale pot afecta toleranta la glucoza, de aceea testul se recomanda a fi efectuat la
un interval de 2 saptamani de la episodul acut. Repausul prelungit la pat poate de asemenea sa
afecteze rezultatele testului; atat cat este posibil, testul se va efectua doar la pacienti ambulatori.
Alte conditii patologice care pot genera rezultate fals patologice la testul de toleranta la
glucoza: ulcer duodenal, gastrectomie, hipokaliemie, hipermagneziemie.
• Medicamente
Cresterea tolerantei la glucoza: atenolol, clofibrat, gliburid, fenitoin, guanetidina, lisinopril,
inhibitori MAO, metformin, metoprolol, nandrolol, octreotid, prazosin.
Scaderea tolerantei la glucoza: acebutolol, acid nicotinic, atenolol, betametazona, calcitonina,
clorpromazina, clofibrat, contraceptive orale, estrogeniconjugati, cortizon, danazol, dexametazona,
diazoxid, dietilstilbestrol, foscarnet, furosemid, hormon de crestere, hidroclorotiaziad, imipramina,
interferon alfa-2a, litiu, medroxiprogesteron, metilprednisolon, metoprolol, naproxen, niacinamida,
nifedipin, pindolol, prednisolon, prednison, prometazina, spironolactona, streptozocin, triamcinolon,
triamteren, verapamil.
Daca este posibil, medicatia trebuie intrerupta cu celputin 3 zile înainte de test (in special
contraceptive orale, diuretice tiazidice, corticosteroizi, fenotiazine)3.