Capitolul I

Societate, stat, drept, politica si morlaa

Societatea

Societatea umana= ansamblu unitar, complex sistematic, de relatii intre oameni, istoriceste
determinate, conditie si rezultat al activitatii acestora de creare a bunurilor materiale si
balorilor spirituale necesare traiului individual si colectiv.
Se deosebeste de cea animala prin caracterul organziat.
Factorii ideologici: orice societate umana are la baza un sistem de valori, structurant pentru
respectiva comunitate umana.
Factorii economici determina atat opiniile si atitudinea membrilor societatii.
Factorii istorici joaca un rol destul de important in cadrul diverselor societati, influentand
atat structura sa instutionala, cat si procesele decizionale si de executie cae au loc in cadrul
acesteia.
O societate umana poate sa existe, sa se dezvolte si sa se impuna numai in structuri
organizate. Structura care s-a impus, a rezistat si rezista este statul.

Statul

Statul este cea mai importanta institutie/institutie politica care exista intr-o societate.
Cuvantul stat are doua acceptiuni:
A. Suma a trei elemente: teritoriu+populatie+suveranitate
B. Forma organizata a puterii poporului, mecanismul/apartul statal

Hans Kelsen: Statul poate fi caracterizat ca:

 Ordine de conduita a oamenilor, o ordine juridica de constrangere
 Putere de comanda
 Vointa, distincta de vointa indivizilor, fiind mai mult decat suma vointelor
individuale, situandu-se deasupra lor.
 Juridic: statul= un ansambli sistematic de organe de stat (autoritati).
Statul are o serie de functii, examinate sub mai multe ipostaze (interne, externe, economice,
jurisdictionala, etc;)
Statul este si persoana juridica in raporturile in care participa nemijlocit, in nume propriu,
ca subiect de drepturi si obligatii.

Dreptul

Statul si dreptul sunt strans legate, se sprijina si se conditioneaza reciproc.

Creand dreptul, statul impune reguli de conduita, norme obligatorii pentru toti.
Dreptul:
 Drept obiectiv = totalitatea regulilor de conduita, instituite sau sanctionate de stat
 Drept subiectiv = posibilitatea garantata de lege vointei unei persoane, in vederea
valorificarii unui interes personal direct, sa desfasoare o conduita determinata sau sa
ceara unui tert indeplinirea unei actiuni/inactiuni.

Dreptul obiectiv:
 Dreptul public; curpinde normele juridice care privesc statul, colectivitatile publice si
raporturile lor cu persoane particulare atunci cand aceste raporturi prives prerogativele
subiectelor de drept public. E dominat de intereusl general.
 Dreptul privat: cuprunde normele juridice aplicabile persoanelor particulare si
raporturilor dintre ele.
 Dreptul mixt: caracterizat prin coexistenta atat a unor reglementari de ordin privat dar si
a numeroase de ordin public
Aceasta distinctie nu trebuie absolutizata, caci se produc imixtiuni, ele fiind parti ale
aceluiasi sistem de drept.
Asistam la o constitutionalizare a dreptului, transformarea unor reguli juridice din anumite
ramuri de drept in reguli constitutionale.
Legile: fundamentale. Organice, ordinare;
Dreptul si statul aceleiasi societati, in aceeasi unitate de timp, sunt simetrice ca surse si
trasaturi. (nu exista drept nedemocratic intr-un stat democratic.)

Politica
 Structurile constitutionale nmoderne nu pot fi explicate si nici concepute in afara sau fara
legatura cu politica.
Nu exista guvernare apolitica.
Politica este determinata in continutul sau de starea sociala a unei tari.

Morala

Morala = forma a constiintei sociale. Morala implica norme si exigente valorice.

Capitolul II
Dreptul constitutional roman

Notiunea de drept constitutional si notiunea de institutii

politice

Dreptul= ansamblul regulilor de conduita instituite sau sanctionate de stat, reguli ce

exprima vointa poporului ridicata la rang de lege si a caror aplicare este realizata de bunavoie
si, in ultima instanta, prin forta coercitiva a statului.
Dreptul romanesc= ansamblu sistematizat de norme juridice
Ramura principala a dreptului romanesc= ramura dreptului constitutional ce consacra si
ocroteste cele mai importante valori economice, sociale si politice.
Ramura dreptului constitutional se cristalizeaza mult mai tarziu decat celelalte. Inaintea
secolului 18 nu existau constitutii.
Exista o diversitate de pareri cu privire la definirea dreptului constitutional ca ramura a unui
sistem normativ statal.
Dreptul constitutional este alcatuit din norme juridice care reglementeaza forma statului,
organizarea, functionarea si raporturile dintre puterile publice, limitele puterilor publice,
organizarea politica a statului etc. Unele definitii includ drepturile si libertatile omului si
cetateanului.
Dreptul constitutional = acea ramura a dreptului unitar roman formata din normele juridice
care reglementeaza relatiile sociale fundamentale ce apar in procesul instaurarii, mentinerii si
exercitarii statale a puterii.
 Dreptul constitutional =/= Constitutia (constitutia= parte a dreptului constitutional)
Institutie= un grup de norme juridice, unite pe criteriul unui obiect comun de reglementare,
obiect care ii asigura unitatea si permanenta.
Institutiile politice se refera la organele insarcinate sa realizeze puterea politica si normele
privitoare la a aceasta realizare.

Raportul juridic de drept constitutional. Specificul normelor

de drept constitutional.

A. Identificarea raporturilor de drept constitutional

Relatiile sociale care formeaza obiectul de reglementare al dreptului constitutional

sunt acele relatii care apar in procesul instaurarii, mentinerii si exercitarii statale a
puterii.
Obiectul de reglementare al dreptului constitutional cuprinde doua categorii de relatii
sociale:
1. Relatii cu o dubla natura juridica (relatii reglementare atat de constitutie cat si de
alte ramuri)
2. Relatii specifice de drept constitutional (formeaza obiectul de reglementare
numai pentru normele de drept constitutional)

B. Subiectele raporturilor de drept constitutional

Subiecte ale raporturilor de drept constitutional sunt oamenii luati individual sau
grupati pe colective.
Acestia trebuie sa aiba doua trasaturi specifice:
- Unul dintre ei este detinatorul puterii de stat
- Aceste subiecte actioneaza intr-un raport juridic aparut in activitatea de instaurare,
mentinere si exercitare a puterii.

B1. Poporul
Poporul este subiect de drept, el putandu-se exprima nemijlocit in raporturile
constitutionale. (ex: referendum)
 B2. Statul
Poate aparea ca subiect fie direct, fie reprezentat prin organele sale. Statul ca intreg apare
direct ca subiect de drept in cadrul raporturilor juridice privitoare la acordarea sau retragerea
cetateniei sau in raporturile juridice care se stabilesc intre un stat federal si entitatile sale
componente (statele federate) .

B3. Organele statului (autoritatile publice)

Organele legiuitoare apar intotdeauna ca subiecte ale raporturilor de drept constitutional.
Celelalte autoritati ale statului (executive, judecatoresti) pot fi subiecte ale raporturilor de
drept constitutional numai daca participa la un raport juridic in care celalalt subiect este
poporul, statul sau organele legiuitoare si daca raportul se naste in procesul instaurarii,
mentinerii si execitarii puterii de stat.
Organele interne ale organelor legiuitoare pot fi si ele subiecte ale raporturilor de drept
constitutional. (comisiile parlamentare)

B4. Partidele, formatiunile politice, alte organizatii

Ca forme organizatorice prin care cetatenii participa la guvernare, patidele politice si
organizatile pot fi subiecte ale raporturilor de drept constitutional.

B5. Cetatenii
Pot aparea ca subiecte ale unora din raporturile de drept constitutional, fie ca persoane
fizice (deputat, senator) sau organizati pe circumscriptii electorale.

B6. Strainii si apatrizii

Pot aparea ca subiecte ale raporturilor de drept constitutional in raporturile ce se nasc cu
privire la acordarea cetateniei romane, a azilului politic etc.

C. Specificul normelor de drept constitutional

Toate prevederile constitutionale contin norme juridice.

Particularitati ale sanctiunilor de drept constitutional:
 Pentru mai multe dispozitii este prevazuta o singura sanctiune
 Sanctiunile in dreptul constitutional sunt sanctiuni specifice (revocarea mandatului
parlamentar, revocarea unui organ de stat etc)
 Pentru reglementarile de principiu, de larga generalitate cuprinse in constitutie, unele
sanctiuni se regasesc in alte ramuri de drept

Normele constitutionale pot fi:

  Cu aplicare mijlocita: norme care dau reglementari de principiu si care, pentru a fi
puse in aplicare, la cazuri concrete, sunt urmate de reglementari suplimentare prin
alte ramuri de drept (casatoria, familia- Codul Civil)
 Cu aplicare nemijlocita: normele care reglementeaza direct, nemijlocit relatiile
sociale si nu mai au nevoie a fi precizate printr-o lege ordinara. (egalitatea in
drepturi a cetatenilor)

Izvoarele formale ale dreptului constitutional roman

Izvoarele de drept= formele de exprimare a normelor juridice

Pentru a fi izvor de drept constitutional roman, trebuie indeplinite 2 conditii:
1. Autoritatea publica emitenta: actele normative adoptate de autoritatile publice
reprezentative
2. Continutul normativ: norme juridice care reglementeaza relatii sociale fundamentale ce
apar in procesul instaurarii, mentinerii si exercitarii puterii statale.
§1. Constitutia si legile de modificare a Constitutiei
- Izvorul principal al dreptului constitutional
- Reglementeaza cele mai importante relatii sociale fundamentale pentru puterea de
stat.
- Valabil si pentru legile de modificare a Constitutiei.
§2. Legea ca act juridic al Parlamentului
- Nu toate legile sunt izvor de drept constitutional
- Legea in sens restrans
- Sunt izvoare de drept constitutional legile care reglementeaza relatii sociale
fundamentale ce apar in procesul instaurarii, mentinerii si exercitarii puterii. (ex:
legea privind cetatenia romana)

§3.Regulamentele parlamentare
- Sunt izvoare de drept constitutional pentru ca sunt emise de principala autoritate
reprezentativa a statului si reglementeaza relatii sociale fundamentale in procesul
instaurarii, mentinerii si exercitarii puterii.

§4. Ordonantele Guvernului

-art 115
-pot fi izovare ale dreptului constitutional daca indeplinesc conditia de a reglementa relatii
sociale fundamentale privind instaurarea, mentinerea si exercitarea puterii.
 §5. Tratatul international
Pentru ca un tratat international sa fie izvor formal in dreptul constitutional el trebuie sa
indeplineasca mai multe conditii:
 Sa fie licit, caci numai tratatele licite sunt izvoare de drept in general
 Sa fie de aplciatie directa, nemijlocita
 Sa fie ratificat conform dispozitiilor constitutionale
 Sa cuprinda reglementari ale relatiilor specifice dreptului constitutional
Din examinarea dispozitiilor constitutionale incidente (art. 11, art. 20) pot fi deduse cinci
reguli importante si anume:
a. Numai tratatele ratificate de Parlament fac parte din dreptul intern
b. Statul roman se obliga sa respecte intocmai si cu buna-credinta obligatiile ce ii revin
din tratatele la care este parte
c. In cazul in care un tratat la care Romania urmeaza sa devina parte cuprinde dispozitii
contrare Constitutiei ratificarea lui poate avea loc numai dupa revizuirea legii
fundamentale, astfel incat intre actul international si Constitutie sa nu mai existe
contradictii;
d. Interpretarea si aplicarea dispozitiilor constitutionale privind libertatile publice se va
face in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si
celelalte tratate internationale la care Romania este parte
e. Reglementarile internationale au prioritate in cazul unor neconcordante intre acestea si
reglementarile interne, cu exceptia cazului in care Constitutia sau legile interne contin
dispozitii mai favorabile.

Locul dreptului constitutional in sistemul de drept

Normele de drept constitutional reglementeaza acele relatii sociale fundamnetale care apar
in procesul instaurarii, mentinerii si exercitarii puterii statale.
Dreptul constitutional reprezinta ramura principala a oricarui sistem juridic. Aceasta
trasatura duce la doua consecinte cat priveste intreaga ordine juridica:
1. Regula conformitatii normelor din celelalte ramuri ale dreptului cu reglementarile de
mare generalitate cuprinse in Constitutie: - toate reglementarile dintr-o ramura de drept
trebuie sa fie compatibile cu dispozitiile constitutionale care stau la baza. (nu trebuie sa
existe contradictii)
2. Modificarea unei norme din dreptul constitutional impune modificari corespunzatoare
ale normelor din celelalte ramuri de drept, care contin reglementari ale acelorasi relatii
sociale.
 Capitolul III
Teoria constitutiei

Notiunea de constitutie

Constitutia= legea fundamentala a oricarui stat. Ea este asezamantul politic si juridic

fundamental.
Criteriul material: domeniul sau de reglementare (relatiile sociale ce intra in sfera de
cuprindere a normelor constitutionale).
Criteriul formal: o anumita modalitate de consacrare (sa fie cuprinse intr-o lege sistematica
si sa se bucure de o eficienta juridica superioara tuturor celelalte legi).
Caracterul de lege fundamentala a Constitutiei rezulta din continutul si calitatea
relgementarilor.
Continutul reglementarilor consitutionale da constitutiei caracterul de lege fundamentala
pentru ca relatiile sociale ce formeaza obiectul acestor reglementari sunt relatii sociale
fundamentale si care sunt esentiale pentru instaurarea, mentinerea si exercitarea puterii
statale.
Constitutia are o forta juridica suprema, ceea ce situeaza constitutia in varful ierarhiei
izvoarelor dreptului si impune regula conformitatii intregului drept cu dispozitiile
constitutionale.
Constitutia trebuie considerata a fi legea fundamentala a unui stat, constituita din norme
juridice, investite cu forta juridica suprema, si care reglementeaza acele relatii sociale
fundamentale care sunt esentiale pentru instaurarea, mentinerea si exrcitarea puterii.

Aparitia, adoptarea, modificarea, suspendarea si abrogarea constitutiei

§1. Aparitia constitutiei

Doctrina juridica nu este unitara in aceasta privinta.
a. Cauzele aparitiei constitutiei
Constitutia apare din necesitatea afirmarii si protejarii puterii statale instaurate printr-un
ansamblu de norme cu forta juridica suprema, adoptate in forme solemne.
b. Constitutia cutumiara si constitutia scrisa
Doua categorii de constitutii:
 - Scrise
- Nescrise (cutumiare); ex: Anglia, Israel, Noua Zeelanda

Avantaje constitutie scrisa:

 Clare, fara incertitudini |
 Permanente } superioritatea legii scrise
 Intangibile fara o procedura de revizuire |

Teoria contractului social: statul nu este altceva decat rezultatul unei intelegeri libere a
cetatenilor.

§2. Regimul juridic al constitutiei

2.1. Adoptarea constitutiei
Adoptarea constitutiei este un proces complex, cu profunde semnificatii politico-juridice,
proces in care se detaseaza clar cel putin trei elemente:
 Initiativa adoptarii constitutiei
 Organul competent (constituantul sau puterea constituanta)
 Modurile de adoptare

a. Initiativa adoptarii constitutiei

Initiativa constitutionala trebuie sa apartina acelui organism statal, politic sau social care,
ocupand in sistemul politic al unei societati locul cel mai inalt (organul suprem) este cel mai
in masura sa cunoasca evolutia societatii date, perspectivele sale. De asemenea, un rol poate
avea initiativa populara.
b. Autoritatea competenta sa adopte constitutia
Puterea constituanta= organul care, beneficiind de o autoritate politica speciala, are dreptul
de a adopta constitutia.
Apare sub doua forme:
 Originara (nu exista/nu mai exista constitutie in vigoare)
 Instituita (prevazuta de constitutia in vigoare sau anterioara, atat in ce priveste
competenta cat si organizarea si functionarea ei; poate modifica sau adopta o noua
constitutie)
c. Moduri de adoptare a constitutiei
 Constitutia acordata: adoptate de monarh ca stapan absolut; cea mai rudimentara.
 Statutul (constitutia plebiscitara): varianta mai dezvoltata a constitutiei acordate-
initiat de seful statului, ratificat prin plebiscit
 Pactul: contract intre rege si poporul reprezentat de Parlament.
  Constitutia-conventie (cu varianta constitutia referendara): opera unei adunari
numtia conventie, special aleasa pentru a adopta legea fundamentala.
 Constitutia parlamentara
Ele pot fi monarhiste/democratice; democratice(conventia, referendum)/monocratice
(acordata)/mixte (plebiscitul, pactul)

2.2. Modificarea constitutiei

Precizari:
- Dreptul de a revizui constitutia trebuie sa apartina aceluiasi organism care a
adoptat-o
- Autoritatea competenta de a revizui constitutia difera dupa felul constitutiei
- Procedura de modificare este asemanatoare celei de adoptare
Clasificare:
 Constitutii suple/flexibile: modificarea constitutiei se face dupa aceleeasi procedura
dupa care se modifica legile obisnuite
 Constitutii rigide: modificarea constitutiei se face dupa alte reguli decat cele obisnuite,
dupa care se modifica legile ordinare
Metode de asigurare a stabilitatii:
Interdictia modificarii constitutiei urmareste un scop legitim, acela de a realiza o anumita
stabilitate a Constitutiei. Aceasta poate fi asigurata prin precizarea doar a anumitor valori
constitutionale, considerate fundamentale pentru societate si stat, deci declarate intangibile.
Imposibilitatea modificarii pe o anumita perioada de timp. (constitutia americana 1787)
Stabilirea unei proceduri extrem de greoaie de modificare.

Initiativa modificarii poate apartine diferitor grupuri, in functie de constitutie.

2.3. Incetarea provizorie a efectelor juridice ale normelor constitutionale si

abrogarea constitutiei
Unele constitutii interzic posibilitatea suspendarii. In practica, ele au fost suspendate mai
ales in perioadele de crize politice. In general, s-a suspendat prin proclamarea starii de asediu
sau a starii de urgenta, prin guvernarea prin decrete-legi, prin lovituri de stat.
De regula, abrogarea constitutiei se produce cand se adopta o noua constitutie.

Continutul normativ al constitutiei

 Constitutia:
A. In sens material: dispozitiile cu caracter constitutional, indiferent in ce act normativ
sunt ele cuprinse;
B. In sens formal: toate acele dispozitii care sunt cuprinse in corpul constitutiei,
indiferent daca ele reglementeaza relatii sociale fundamentalesau de mai mica
importanta.

Opine: Trei elemente de continut ce trebuie cuprinse in constitutie:

a. Reguli relative la tehnica guvernamentala (cui apartine puterea etc.)
b. Reguli straine organizarii puterii (reguli carora se doreste sa le fie asigurata o anumita
stabilitate sau reguli privitoare la statutul persoanei, al bunurilor, dispozitii de ordin
economic, social)
c. Declaratiile de drepturi

Stabilirea continutului normativ al constitutiei se face in functie de continutul si valoarea

relatiilor sociale reglementate. Ele reglementeaza relatiile sociale fundamentale, esentiale
pentru instaurarea, mentinerea si exercitarea puterii. Stabilirea se face si prin considerarea
practicii si traditiilor statelor.
Continutul normativ al Constitutiei este exprimat in structura tehnico-juridica a acesteia, ce
cuprinde de regula articolul, Numarul articolelor unei constitutii este diferit de la constitutie
la constitutie (SUA 7 articole 26 amendamente ; China 138; India 395; Romania 156)

Suprematia constitutiei

§1. Conceptul de suprematie a constitutiei

Este o calitate a constitutiei care o situeaza in varful institutiilor politico-juridice dintr-o
societate si face din legea fundamentala sursa tuturor reglementarilor in domeniile
economice, politice, sociale si juridice. Este o categorie politico-juridica.
§2. Fundamentarea stiintifica a suprematiei constitutiei
Opinii
- Fundamentata pe principiul legalitatii
- Continutul si forma ei (materiala= intreaga ordine juridica se bazeaza pe
constitutie; divizarea intre constitutii rigide si flexibile)
- Ideea de democratism
 Trebuie cautata in dialectica fenomenului social-juridic. Totalitatea factorilor economici,
sociali, politici si juridici, care se afla intr-o stransa legatura si interactiune intre ei, reprezinta
conditiile care influenteaza legea fundamentala si suprematia acesteia.

§3. Consecintele juridice ale suprematiei constitutiei

3.1. Consecintele juridice privind adoptarea constitutiei
Procedura speciala de adoptare.
Proces complex, in care se detaseaza clar cel putin trei elemente: initiativa adoptarii,
organul competent, modul de adoptare.
3.2. Consecintele privind modificarea, suspendarea si abrogarea constitutiei
Modificarea constitutiei trebuie sa se realizeze prin proceduri si forme care sa puna in
valoare locul constitutiei in sistemul de drept.
3.3. Deosebirile dintre constitutie si legi, consecinte ale suprematiei constitutiei
Pozitia supraordonata a constitutiei se manifesta si in raport cu legea, fata de care se fac trei
mari deosebiri: de continut, de forma si de putere juridica.
3.4. Conformitatea intregului drept cu constitutia, consecinta a suprematiei
constitutiei
Prin continutul si pozitia sa in sistemul de drept, constitutia comanda insa intregul drept.
Toate celelalte ramuri de drept isi gasesc punctul de plecare numai in prevederile constitutiei.
Normele ramurilor trebuie sa fie in perfecta concordanta cu spiritul si litera constitutiei.
Orice abatere de la aceasta concordanta este o incalcare a constitutiei si a suprematiei sale,
ducand la nulitatea dispozitiilor legale in cauza.
Consecinte:
 Daca o dispozitie constitutionala e modificata, in mod obligatoriu trebuie sa se modifice
si normele din ramurile de drept corespondente.

§4. Garantiile juridice ale suprematiei constitutiei

4.1. Controlul general al aplicarii constitutiei
Controlul general al aplicarii constitutiei este rezultatul faptului ca intreaga activitate statala
este determinata si organizata prin constitutie. Toate autoritatile statale trebuie sa-si
desfasoare activitatea in conformitate cu legea fundamentala si in limitele stabilite prin
constitutie.
4.2. Controlul constitutionalitatii legilor
Controlul constitutionalitatii legii este activitatea organizata de verificare a conformitatii
legii cu constitutia, iar ca institutie a dreptului constitutional, el cuprinde regulile privitoare la
organele competente de a face aceasta verificare, procedura de urmat, precum si masurile ce
pot fi luate dupa realizarea acestei proceduri.

Controlul constitutionalitatii legilor.

Teoria Generala

§1. Notiunea controlului constitutionalitatii legilor

1.1. Definitia controlului constitutionalitatii legilor
Principiul constitutionalitatii legilor este inclus in principiul legalitatii.
Controlul constitutionalitatii legilor este activitatea organizata de verificare a conformitatii
legii cu constitutia, iar ca institutie a dreptului constitutional cuprinde regulile privitoare la
autoritatile competente a face aceasta verificare, procedura de urmat si masurile ce pot fi
luate dupa realizarea acestei proceduri.
1.2. Obiectul controlului constitutionalitatii legilor
Controlul constitutionalitatii legilor priveste numai legea ca act juridic al parlamentului sau
actele normative cu forta juridica egala cu a legii. Actele administrative nu pot contine
reglementari primare (cu caracter independent) iar controlul legalitatii lor (implicit si al
constitutionalitatii) se realizeaza prin mijloace obisnuite de control, inclusiv pe calea
contenciosului administrativ.
1.3. Functiile controlului constitutionalitatii legilor
Prin functiile acestui control se urmareste garantarea suprematiei constitutiei. Aceasta
suprematie implica si garantarea separatiei/echilibrului puterilor in stat, precum si protectia
drepturilor fundamentale.
El apare ca o garantie pentru pacificarea vietii politice. Mai mult, acesta permite exprimarea
eficienta a opozitei parlamentare, caci adoptarea sau modificarea unei constitutii se poate
realiza cu cel putin doua treimi dintre parlamentari.
§2. Apraritia controlului constitutionalitatii legilor
2.1. Cauzele aparitiei controlului constitutionalitatii legilor
Cauzele aparitei unor neconcordante intre legea ordinara si cea fundamentala trebuie
cautate in contradictiile sociale, in raporturile dintre fortele sociale.(ex: un grup cu interese
opus celui care a votat constitutia a dorit sa o schimbe pentru anumite beneficii)
Unele neconcordante se datoreaza rigiditati extreme a unor constitutii.
Anumite neconcordante se datoreaza neobservarii regulilor de tehnica legislativa
(procedura de adoptare).
 Justificat si in statele federative, realizandu-se o armonizare a intereselor generale cu cele
specifice.
2.2. Evolutie istorica si controverse teoretice
Marbury versus Madison, 1803 => instaurarea controlului in SUA.
Afacerea tramvaielor din Bucuresti, => instaurarea in Romania.
Arugmente:
 Menirea judecatorilor => ei au dreptul de a interpreta legile si in raporturile acestora
cu constitutia si pot aplica sanctiuni
 Teoria seperatiei puterilor in stat: puterea judecatoreasca poate si trebuie sa
controleze puterea legiuitoare si puterea executiva.
 Limitele competentei constitutionale a legiuitorului

Argumente impotriva:
 Teoria separatiei puterilor: independenta absoluta a puterilor, acordarea dreptului
judecatorilor de a controla actele puterii legiuitoare ar fi o eludare a principiului.
 Dreptul judecatorului de a controla activitatea legiuitorului => face din ea o
autoritate politica

§3. Clasificarea controlului constitutionalitati legilor

3.1. Criteriul inscrierii in constitutie
 Explicit: Constitutia prevede in mod expres
 Implicit: constitutia nu prevede in mod expres, dar exista ca urmare a principiului
legalitatii

3.2. Criteriul organului competent sa efectueze controlul

 Prin opinia publica: elementar, cuprinde reactia opiniei publice la violarea

constitutiei
 Politic: realizat de autoritatile constituite ale statului, altele decat cele judecatoresti
 Judecatoresc

SAU

 Parlamentar
  Politic: de un organ cu caracter politico-statal, ce functioneaza independent in afara
parlamentului
 Jurisdictional: prin instantele ordinare sau prin jurisdictiile speciale.

SAU
 Realizat de adunarile legiuitoare
 De organele din afara lor

Exemplu organ politico-jurisdictional: Consiliul Constitutional Francez (fostii presedinti+

noua membri desemnati)

SAU
- Politic: atat de organele legiuitoare, cat si de cele de stat altele decat cele
legiuitoare.
- Judecatoresc

3.3. Criteriul temporal

 Controlul anterior intrarii in vigoare a legilor (prealabil, preventiv, a priori) – nu e
un control veritabil, caci proiectul poate fi schimbat
 Controlul posterior intrarii in vigoare a legilor (ulterior, a posteriori) – asupra
legilor deja adoptate sau asupra actelor cu forta juridica egala cu a legii
3.4. Criteriul procedurii de realizare a controlului
 Controlul pe calea actiunii/ pe cale de obiectie: procedeu ofensiv, permite atacarea
unei legi in fata unei instante determinate, careia i se cere sa examineze validitatea
constitutionala a unui act juridic si sa pronunte anularea lui daca a fost gasit
neconstitutional
 Controlul pe calea de exceptie: procedeu defensiv, pentru a ataca trebuie sa astepti
ca legea sa ti se aplice.
3.5. Criteriul sistemic
 Modelul american: de instante obisnuite, pe cale de exceptie
 Modelul european: de instante special abilitate, atat pe cale de obiectie cat si pe cale
de exceptie.

§4. Constitutionalizarea dreptului

=fenomen juridic complex ce afecteaza in ansamblul sau un sistem juridic, prin
interactiunea care se stabileste intre normele juridice ale legii fundamentale si celelalte norme
juridice.
 =proces general ce presupune o durata de timp (adoptarea constitutiei- continuat sub
controlul jurisdictiei constituionale), care afecteaza toate ramurile sistemului juridic.
Consta in interpretarea progresiva a normelor din constitutie si a celor de rang inferior
constitutiei. Se manifesta prin doua fenomene:
A. Ascendent (sporire cantitativa a normelor constitutionale)
B. Descendent (aprofundare a acestor norme)

Multiplicarea se face prin:

- Colectarea normelor si principiilor specifice altor norme si acordarea lor de valoare
constitutionala
- Interpretarea textelor Constitutiei de jurisdictia constitutionala care poate deduce
din dispozitiile exprese ale Constitutiei noi principii cu valoare constitutionala
Difuzarea se face prin:
- Impregnarea ramurilor de drept cu norme constitutionale direct aplicabile

Procesul este accelerat in domeniul drepturilor fundamentale si de accesul direct al

cetatenilor la jurisdictia constitutionala.
Consecinte:
 Transformarea dreptului sub influenta legii fundamentale se traduce prin deducerea
unor noi norme juridice pe baza celor deja existente/anularea normelor juridice
contrare constitutiei/interpretarea si aplicarea normelor juridice astfel incat ele sa fie
conforme cu cele cuprinse in legea fundamentala
 Simplificare a sistemului juridic

Constitutiile romane

§1. Aparitia constitutiei in Romania

A aparut mult mai tarziu decat constitutiile din tarile europene de vest.
§2. Statutul dezvoltator al Conventiei de la Paris
-se supune plebiscitului Statutul desvoltator al Conventiei din 7/19 august 1858 (statutul lui
Cuza)+ legea electorala.
- prima constitutie a Romaniei
§3. Constitutia romana de la 29 iunie 1866
§4. Constitutia Romaniei 29 martie 1923
§5. Constitutia Romaniei 28 februarie 1938
§6. Dezvoltarea constitutionala a Romaniei 1944-1948
§7. Constitutia 13 aprilie 1948
§8. Constitutia 24 septembrie 1952
§9. Constitutia 21 august 1965
§10. Regimul constitutional din Romania, stabilit dupa Revolutia din decembrie 1989
§11. Constitutia Romaniei din 8 decembrie 1993

Capitolul IV
Cetatenia Romana
Sectiunea I. Notiunea de cetatenie

1. Sensurile notiunii de cetatenie

Doua sensuri:
a. Eminamente juridic
b. Politic
In stiinta dreptului are doua acceptini:
a. institutie juridica
b. conditia(starea) juridica: in jurul ideii de subiect de drept
Cetatenia= legatura politica si juridica permanenta dintre o persoana fizica si un
anumit stat. Aceasta legatura se exprima prin totalitatea drepturilor si obligatiilor
reciproce dintre o persoana si statul al carui cetatean este. De asemenea, e o legatura juridica
speciala, pastrandu-se oriunde s-ar gasi persoana.

2. Definitia cetateniei romane

Reprezinta expresia relatiilor social-economice, politice si juridice dintre persoanele fizice
si statul roman. Asadar, cetatenia este o integrare angajata in sanul acestei colectivitati.
Doar persoanele fizice au cetatenie.
Cetatenia romana= acea calitae a persoanei fizice ce exprima relatiile permanente
social-economice, politice si juridice dintre persoana fizica si stat, dovedind apartenenta
sa la statul roman si atribuind persoanei fizice posibilitatea de a fi titularul tuturor
drepturilor si indatoririlor prevazute de Constitutia si legile Romaniei.

3. Precizari terminologice
 Initial cetatenia era desemnata de termenul nationalitate. Renuntarea se justifica prin faptul
ca e un termen politic.

Sectiunea a II-a. Natura juridica a cetateniei

Cetatenia este o parte componenta a capacitatii juridice.

Capacitatea juridica= posibilitatea de a fi subiect de drept si de a avea anumite drepturi si
obligatii. Continutul capacitatii juridice determina sfera subiectelor raporturilor juridice.
Elemente ale captacitatii juridice:
 Calitatea de persoana fizica (sau juridica)
 Cetatenia

Sectiunea a III-a. Regimul juridic al cetateniei romane

Izvoare principale: art. 5 Constitutie+ Legea cetateniei romane

1. Principiile cetateniei romane

Principii de baza:
I. Doar cetatenii romani sunt titularii tuturor drepturilor prevazute de
Constitutie si legi. Nu este considerat principiu in lucrarile de specialitate, dar
datorita importantei este analizat.
Drepturi care nu pot fi exercitate de straini/apatrizi:
a. Dreptul de vot (art.36)+ dreptul de a fi ales (art. 37)
b. Dreptul de a domicilia si deplasa nestanjenit pe teritoriul Romaniei: pot doar in
anumite conditii
c. Dreptul de a fi proprietar de terenuri in Romania: doar cetateni UE +alte conditii
(legi, tratate internationale)
d. Dreptul de a fi angajat in orice functie sau demnitate publica pentru care
indeplineste conditiile cerute de lege. Pentru anumite functii este necesara
calitatea de cetatean roman.
e. Dreptul de a nu fi extradat sau expulzat din Romania. (cetatenii romani pot fi
expulzati doar in alte state UE, necesar un mandat european de arestare)
f. Dreptul de a fi protejat diplomatic cand se afla in strainatate.
II. Numai cetatenii sunt tinuti a indeplini toate obligatiile stabilite prin Constitutie
si legile tarii.
III. Cetatenii romani sunt egali in drepturi si indatoriri, fara deosebire de rasa,
nationalitate, origine etnica, limba, religie, sex, opinie, apartenenta politica, de
avere sau origine sociala si indiferent de modul in care au dobandit cetatenia.
IV. Cetatenia este in exclusivitate o chestiune de stat.
V. Casatoria nu produce nici un efect juridic asupra cetateniei sotilor. Nici
schimbarea cetateniei.

2. Modurile de dobandire a cetateniei romane

Doua principii penru modul originar de dobandire:
a. Ius sanguinis: copilul devine cetatean al statului daca se naste din parinti care,
amandoi sau numai unul, au cetatenia statului respectiv. Varianta adoptata de
Romania. Locul unde domiciliaza parintii nu conteaza.
b. Ius soli/Ius loci: copilul devine cetateanul unui stat daca se naste pe teritoriul acestuia
Moduri derivate:
 Repatriere
 Adoptie
 Cerere

2.1. Redobandirea cetateniei romane

 Aplicabila persoanelor care au avut cetatenie romana dar au pierdut-o in imprejurari
care nu au depins, de regula, de voia lor.
 Daca isi exprima vointa, ei si descendentii de maxim grad II o pot redobandi.
 Trebuie sa indeplineasca anumite conditii prevazute de lege la acordarea la cerere (art.8
lit b)-e) )
 Nu are efect asupra sotului
 Parintii hotarasc pentru minori, dar minorul cu varsta de 14 ani trebuie sa-si exprime
consimtamantul.
 In cazul in care nu cad de acord, va decide tribunalul.
2.2. Dobandirea cetateniei romane prin adoptie
 Daca parintii au cetatenii diferite, cetatenia adoptatului e hotarata de comun acord;
daca nu se hotarasc decide instanta
 Consimtamantul e necesar daca a implinit 14 ani sau e major
 Incuviintarea adoptiei este de competenta instantelor judecatoresti => cetatenia
ramane o problema de stat
2.3. Dobandirea (acordarea) cetateniei romane la cerere
 Priveste cetatenii straini sau persoanele fara cetatenie
Conditii:
 S-a nascut si domiciliaza la data cererii pe teritoriul Romaniei sau, desi nu s-a
nascut pe acesta, domiciliaza, in conditiile legii, de cel putin 8 ani sau 5 ani daca
este casatorit si convietuieste cu un cetatean roman. Aceste termene pot fi reduse
daca:
- Este o personalitate recunoscuta pe plan international
- Este cetatean UE
- A dobandit statutul de refugiat
 - A investit in Romania sume care depasesc 1.000.000 de euro.
Cetatenia romana poate fi acordata si celor care au contribuit in mod deosebit la
protejarea si promovarea culturii, civilizatiei si spiritualitatii romanesti, sau care pot
contribui in mod semnificativ la promovarea imaginii Romaniei prin performante
deosebite in domeniul sportului. Acestia isi pot mentine domiciliul in strainatate.
 Dovedeste, prin comportament, actiuni si atitudine, loialitate fata de statul roman;
nu intreprinde sau sprijina actiuni impotriva ordinii de drept sau a securitatii nationale
si declara ca nici in trecut nu a intreprins asemenea actiuni
 A implinit varsta de 18 ani
 Are asigurate in Romania mijloacele legale de existenta decenta, in conditiile
stabilite de legislatia privind regimul strainilor
 Este cunoscut cu o buna comportare si nu a fost condamnat in tara sau in
strainatate pentru o infractiune care il face nedemn de a fi ceteatean roman
 Cunoaste limba romana si poseda notiuni elemntare de cultura si civilizatie
romaneasca in masura suficienta pentru a se integra in viata sociala;
 Cunoaste prevederile Constitutiei Romaniai
Daca parintii dobandesc cetatenie, si minorul o va dobandi. Daca numai unul dintre ei
dobandeste, se stabileste de comun acord. Daca a implinit 14 ani, e necesar consimtamantul
sau.
Sunt detaliat reglementate si conditiile procedurale.
2.4. Cetatenia copilului gasit pe teritoriul Romaniei
 Copilul gasit pe teritoriul romaniei este cetatean roman daca nu este cunoscut niciunul
dintre parinti.
 Intemeiata pe ius sanguinis, in baza unei prezumitii legale relative, ca unul dintre
parinti ar fi fost roman.
 Daca parintii sunt gasiti si sunt straini, el pierde cetatenia romana. La fel daca se
gaseste doar un parinte si acesta este strain
2.5. Juramantul de credinta fata de Romania. Efecte Juridice.
 Necesar la dobandirea prin cerere si redobandire
 Afirmatie solemna a dorintei persoanei respective de a fi devotata patriei si poporului,
de a apara drepturile si interesle nationale, de a respecta constitutia si legile
 Procedural: la 6 luni de la data comunicarii ordinului de acordare a cetateniei sau de la
publicarea in M.Of. a hotararii guvernului de acordare. Poate fi prelungit o singura data,
cu dovada, si e semnata de presedintele Autoritatii Nationale pentru Cetateniei/seful
misiunii diplomtice/oficiului consular
 Se depune in fata ministrului justitiei si a presedintelui ANC, sau a unuia dintre cei
doi vicepresedinti. Juramantul are ca efect juridic, faptul ca cetatenia se dobandeste pe
data depuneri sale.
 Nedepunerea duce la incetarea efectelor hotararii de acordare a cetateniei
3. Modurile de pierdere a cetateniei
3.1. Retragerea cetateniei romane
 Sanctiune
 nu poate fi retrasa daca a fost dobandita prin nastere
 Se poate retrage cetatenia romana celui care:
a. savarseste fapte deosebit de grave in strainatate, care vatama interesele statului
roman sau lezeaza prestigiul Romaniei
b. aflandu-se in strainatate, se in roleaza in fortele armate ale unui stat cu care
Romania a rupt relatiile diplomatice sau cu care e in stare de razboi
c. a obtiunt cetatenia in mod fraudulos
d. e cunoscut ca avand legaturi cu grupari teroriste, sau le-a sprijinit, ori a savarsit
alte fapte care pun in pericol siguranta nationala.
De aici rezulta:
 nu se poate retrage cetatenia decat acelora care se afla in strainatate. Se poate retrage
cand domiciliaza in Romania doar in cazul dobandirii frauduloase
 numai impotriva persoanei vinovate
 procedura: se pronunta de ANC, prin ordin la propunerea Comisiei de cetateniei si se
comunica petitionarului. Efectele juridice se produc de la data publicari in M. Of.
3.2. Renuntarea la cetatenia romana
 Mod amiabil
 Trebuie ca cetateanul sa fi implinit 18 ani si sa aiba motive temeinice
Poate renunta la cetatenie cel care:
a. Nu e invinuit sau inculpat intr-o cauza penala ori nu are de executat o pedeapsa
penala
b. Nu este urmarit pentru debite de catre stat sau fata de persoane fizice/juridice din
tara. Daca are asemnea debite, le achita sau prezinta garantii corespunzatoare pentru
achitarea lor
c. A dobandit ori a solicitat si are asigurarea ca va dobandi o alta cetatenie
Procedural: aprobarea revine ANC la propunerea Comisei pentru Cetatenie. Depunerea si
rezolvarea cererii sunt supuse acelorasi reguli ca cele stabilite pentru cererile de dobandire a
cetateniei romane. Efectele se produc la data publicarii n M.Of. Are efecte numai asupra
solicitantuli. Daca ambii parinti pierd cetatenia, si minorul o pierde. Daca minorul paraseste
tara pentru a domicilia in strainatate dupa ce ambii parinti au pierdut cetatenia, o pierde la
data plecarii din tara. Daca a implinit 14 ani, e nevoie de consimtamant.
3.3. Alte cazuri de pierdere a cetateniei romane
a. Adoptia: pierde cetatenia daca adoptatorul solicita asta in mod expres si copilul sa fie
considerat ca a dobandit cetatenia straina. Daca e anulata sau declarata nula, copilul sub
18 ani e considerat ca si cand nu ar fi pierdut cetatenai romana niciodata
b. Anularea: anularea/declararea nulitatii adoptiei unui minor de cetateni romani- daca nu
a implinit 18 ani si domiciliaza in strainatate/paraseste tara pentru a domicilia in
strainatate => se considera ca nu a fost cetatean roman
c. Stabilirea filiatei copilului gasit pe teritoriul Romaniei, daca parintii sunt cetateni
straini

4. Alte reglementari referitoare la cetatenia romana

 4.1. Dovada cetateniei romane
Anume inscrisuri: buletin/CI, prin exceptie cu certificatul constatator. Copii sub 14 ani:
certificatul de nastere+ buletinul unuia dintre parinti. Daca copilul e inscris in buletinul unui
parinte, cu acela. Pot si cu certificatul eliberat de organele de evidenta a populatiei.
4.2. Cetatenia de onoare
O pot dobandi strainii care au adus servicii deosebite tarii si natiunii romane. Se da de
Parlament, la propunerea Guvernului, fara alta formalitate. Toate drepturile cu exceptia celor
exclusiv politice si celui de a ocupa o functie publica.
4.3. Dubla cetatenie
Permisa.
4.4. Strainii si apatrizii
Strain- are cetatenia altui stat
Apatrid- nu are cetatenie
4.5. Autoritatea Nationala pentru Cetatenie
 In subordinea Ministerului Justitiei
 In cadrul ei functioneaza comisia pentru cetatenie (verifica indeplinirea conditiilor
prevazute de lege pentur acordarea, redobandirea, retragerea sau renuntarea la cetatenie.

Capitolul V
Drepturile, libertatile si indatoririle fundamentale ale
cetatenilor

Sectiunea I. Notiunea de drepturi si indatoriri fundamentale ale

cetatenilor

1. Notiunea de drepturi fundamentale

Drepturile si libertatile omului reprezinta un domeniu important in preocuparile fiecarui
stat precum si in ale comunitatii umane internationale. Cercetarea stiintifica a acestora este o
misiune permanenta, juristilor revenindu-le misiunea de a analiza si de a realiza sinteze.
1.1. Afirmarea si evolutia drepturilor omului
 Originile istorice si filozofice: epoca antica/epoca premergatoare Secolului Luminilor
 Juridic: doar dupa adoptarea primelor constitutii scrise
 Afirmarea acestui concept necesita 2 premise:
  posibilitatea exprimata la nivel juridic de a recunoaste identitatea indivizilor ce
alcatuiesc corpul social
 precizarea unor limite pentru puterea politica organizata statal
Drepturile omului au aparut ca un instrument de protectie a individului in raporturile sale cu
colectivitate. Principala functie a fost limitarea puterii politice.
Propagare rapida, intai in Europa, dupa in lume. Apare in secolul XX, accelerandu-se dupa
WW2.
Acestea nu se gasesc in aceeasi masura peste tot in lume.
1.2. Aparitia drepturilor fundamnetale
Drepturile fundamnetale consacra la nivel normativ acele drepturi pe care guvernantii
doresc sa le garanteze. Asadar, forta lor juridica si garantiile lor vor fi cele ale normei
juridice prin care au fost consacrate.
Avantajul mentionarii drepturilor, pe langa mentionarea lor in acte juridice obligatorii, este
relativizarea discutiilor legate de numarul, definitia, continutul normativ si garantiile
drepturilor respective.
Drepturile fundamentale sunt atat garantii obiective cat si drepturi subiective.
Consacrarea la nivel constitutional asigura cea mai eficienta garantare juridica.
1.3. Definitia drepturilor fundamentale
Acestea:
a. Sunt drepturi subiective: facultati ale subiectelor raportului juridic de a actiona intr-
un anumit fel sau de a cere celuilalt/celorlalte subiecte o atitudine corespunzatoare si de
a beneficia de protectia si prijinul statului in realizarea pretentiilor legitime
b. Sunt drepturi esentiale pentru cetateni: cea mai importanta trasatura. Le diferentiaza
de celelalte drepturi subiective. Sunt determinante pentru statutul juridic al
cetateanului. Criteriul valoric. Sunt esentiale pentru cetateni, pentru viata, libertatea si
personalitatea lor. Acest caracter il capata in raport cu conditiile concrete de existenta
a unei societati. Asadar un drept isi poate pierde caracterul esential,i se in functie de
realitatea contemporana.
c. Datorita importantei lor sunt inscrise in acte deosebite, cum ar fii declaratii de
drepturi, legi fundamentale: li se confera o forma si ocrotire juridica aparte. Astfel, li
se recunoaste caracterul de drepturi fundamnetale, stabilindu-se garantii pentru
ocrotirea si exercitarea lor la nivel normativ si institutional.

Drepturile fundamnetale sunt acele drepturi subiective ale cetatenilor esentiale pentru
viata, libertatea si demnitatea acestora, indispensabile pentru libera dezvoltare a
personalitatii umane, drepturi stabilite prin Constitutie si garantate prin Constitutie si
legi.

Clasificarea drepturilor si libertatilor fundamentale

 Caracteristica a drepturilor fundamentale:indivizibilitatea
Criteriul continutului:
A. Inviolabilitatile: prin continutul lor asigura viata, posibilitatea de miscare libera,
singuranta fizica si psihica, precum si siguranta domiciliului persoanei fizice.
B. Drepturile si libertatile social-economice si culturale: prin continutul lor asigura
conditiile sociale si materiale de viata, educatia si posibilitatea protectiei asupra
acestora.
C. Drepturile exclusiv politice: prin continutul lor, pot fi exercitate de cetateni numai
pentru participarea la guvernare.
D. Drepturile si libertatile social-politice: prin continutul lor pot fi exercitate de
cetateni la alegere, fie pentru rezolvarea unor probleme sociale si spirituale, fie pentru
participarea la guvernare
E. Drepturile garantii: joaca rolul de garantii constitutionale
Principii generale ale drepturilor fundamentale
Universalitatea drepturilor:
 Sub aspectul sferei propriu zise a universalitatii, se refera la vocatia omului,
cetateanului, pe planul realitatilor juridice interne a fiecarei tari pentru toate drepturile
si libertatile
 Sub aspectul titularilor acestora, exprima ca toti cetatenii unui stat se pot bucura de
acestea
Neretroactivitatea legii:
 Art 15 alin (2)
 Exceptie: legea penala mai favorabila (prin interpretare si contraventii) + legea
interpretativa (in fond nu)
Egalitatea in drepturi a cetatenilor:
 Fara deosebire de rasa,nationalitate etc;
Functiile si demnitatile pot fi ocupate de persoanele care au cetatenia romana si
domiciliul in tara
Protectia cetatenilor romani in strainatate si obligatiile lor
 Cetatenia=legatura politica si juridica dintre cetatean si stat, determina statutul juridic al
persoanei oriunde s-ar afla=> romanii din strainatate pot apela la protectia autoritatilor
romane, ele fiind obligate s-o asigure
Cetatenii straini si apatrizii se bucura in Romania de protectie juridica
 Dreptul de azil se acorda/retrage in conditiile legii+respectarea tratatelor+conventiilor
 Protectie generala a persoanelor si a averilor
Cetatenii romani nu pot fi extradati sau expulzati din Romania
  Exceptii: UE (posibil)
 Extradara: predarea unui cetatean strain altui stat
 Expulzarea: obligarea unei persoane sa paraseasca tara (strain/apatrid)
 Pot fi hotarate doar de justitie
Prioritatea reglementarilor internationale
 Exceptie: Constitutia are un regim mai favorabil
 Consecinte: verificarea legii cu respectarea tratatelor+ controlul constitutionalitatii
tratatelor inainte de ratificare
Principiul liberului acces la justitie:
 Art 21
 Indiferent daca e cetatean/strain/apatrid
 Nicio lege nu il poate ingradi
 Partile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor intr-un termen
rezonabil + jurisdictiile speciale administrative=facultative si gratuite
Caracterul de exceptie al restrangerii exercitiului unor drepturi sau libertati
 Art 53
 Exceptie, numai conditionat si numai prin lege
 Se face doar daca se impune pentru: securitate nationala, ordine publica,
sanatate/morala publica, apararea drepturilor si libertatilor cetatenilor, instructie penala,
prevenirea unei calamitati naturale/dezastru/sinistru deosebit de grav
 Doar daca este necesara intr-o societate democratica
 Necesara proportionalitatea si aplicarea nediscriminatorie

Inviolabilitatile
Dreptul la viata, drpetul la integritate fizica, dreptul la integritate psihica
Art. 22 – Dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică
(1) Dreptul la viaţă, precum şi dreptul la integritate fizică şi psihică ale persoanei sunt
garantate.
(2) Nimeni nu poate fi supus torturii şi nici unui fel de pedeapsă sau de tratament inuman ori
degradant.
(3) Pedeapsa cu moartea este interzisă.
 Nimeni nu poate fi privat de viata sa in mod arbitrar

Dreptul la integritate fizica

 Restrangeri doar cu respectarea art 53

Libertatea individuala
 Art. 23 – Libertatea individuală
(1) Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile.
(2) Percheziţionarea, reţinerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai în cazurile şi
cu procedura prevăzute de lege.
(3) Reţinerea nu poate depăşi 24 de ore.
(4) Arestarea preventivă se dispune de judecător şi numai în cursul procesului penal.
(5) În cursul urmăririi penale arestarea preventivă se poate dispune pentru cel mult 30 de zile
şi se poate prelungi cu câte cel mult 30 de zile, fără ca durata totală să depăşească un termen
rezonabil, şi nu mai mult de 180 de zile.
(6) În faza de judecată instanţa este obligată, în condiţiile legii, să verifice periodic, şi nu mai
târziu de 60 de zile, legalitatea şi temeinicia arestării preventive şi să dispună, de îndată,
punerea în libertate a inculpatului, dacă temeiurile care au determinat arestarea preventivă au
încetat sau dacă instanţa constată că nu există temeiuri noi care să justifice menţinerea
privării de libertate.
(7) Încheierile instanţei privind măsura arestării preventive sunt supuse căilor de atac
prevăzute de lege.
(8) Celui reţinut sau arestat i se aduc de îndată la cunoştinţă, în limba pe care o înţelege,
motivele reţinerii sau ale arestării, iar învinuirea, în cel mai scurt termen; învinuirea se aduce
la cunoştinţă numai în prezenţa unui avocat, ales sau numit din oficiu.
(9) Punerea în libertate a celui reţinut sau arestat este obligatorie, dacă motivele acestor
măsuri au dispărut, precum şi în alte situaţii prevăzute de lege.
(10) Persoana arestată preventiv are dreptul să ceară punerea sa în libertate provizorie, sub
control judiciar sau pe cauţiune.
(11) Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, persoana este
considerată nevinovată.
(12) Nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condiţiile şi în temeiul legii.
(13) Sancţiunea privativă de libertate nu poate fi decât de natură penală.
 Libertatea individuala= libertatea fizica a persoanei
 Siguranta persoanei= ansambul garantiilor care protejeaza persoana in situatiile in
care autoritatile publice iau masuri care prives libertatea individuala.
 Perchezitia: domiciliara/corporala; poate fi dispus de organul de urmarire
penala/instanta
 Retinerea: maxim 24h;
 Arestarea: doar pe baza de mandat; (dispus de judecator); maxim 30 zile, extins
maxim pana la 180 (cu cate 30)
 Necesara existenta motivelor legale
Dreptul la aparare
Art. 24 – Dreptul la apărare
(1) Dreptul la apărare este garantat.
(2) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din
oficiu.
 Acceptiune larga: totalitatea drepturilor si regulilor procedurale care ofera persoanei
posibilitatea de a se apara impotriva acuzatiilor, sa conteste invinuirile, sa scoata la
iveala nevinovatia sa;
  Acceptiune restransa: posibilitatea folosirii unui avocat
Dreptul la libera circulatie
Art. 25 – Libera circulaţie
(1) Dreptul la liberă circulaţie, în ţară şi în străinătate, este garantat. Legea stabileşte
condiţiile exercitării acestui drept.
(2) Fiecărui cetăţean îi este asigurat dreptul de a-şi stabili domiciliul sau reşedinţa în orice
localitate din ţară, de a emigra, precum şi de a reveni în ţară.
 Restrictiile: Prevazute de lege + necesare pentru siguranta nationala, ordine publica,
sanatate/moralitate publica + Compatibile cu celelalte drepturi recunoscute
Dreptul la ocrotirea vietii intime, familiale si private
Art. 26 – Viaţa intimă, familială şi privată
(1) Autorităţile publice respectă şi ocrotesc viaţa intimă, familială şi privată.
(2) Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăşi, dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile
altora, ordinea publică sau bunele moravuri.
 Nimeni nu se poate amesteca in viata intima/familiala/privata a persoanei fata
consimtamantul ei
 Trebuie luate toate masurile posibile si rezonabile pentru ocrotirea acesteia
 In dimensiunile vietii intime: dreptul la propria imagine
Inviolabilitatea domiciliului
Art. 27 – Inviolabilitatea domiciliului
(1) Domiciliul şi reşedinţa sunt inviolabile. Nimeni nu poate pătrunde sau rămâne în
domiciliul ori în reşedinţa unei persoane fără învoirea acesteia.
(2) De la prevederile alineatului (1) se poate deroga prin lege pentru următoarele situaţii:
a) executarea unui mandat de arestare sau a unei hotărâri judecătoreşti;
b) înlăturarea unei primejdii privind viaţa, integritatea fizică sau bunurile unei persoane;
c) apărarea securităţii naţionale sau a ordinii publice;
d) prevenirea răspândirii unei epidemii.
(3) Percheziţia se dispune de judecător şi se efectuează în condiţiile şi în formele prevăzute
de lege.
(4) Percheziţiile în timpul nopţii sunt interzise, în afară de cazul infracţiunilor flagrante.
 Implica inviolabilitatea si libera alegere a domicilului
 Ddomiciliu= sens civil+resedinta+orice loc unde traieste (gradina etc)
 La b) legea nu ordona, dar nu sanctioneaza patrunderea in domiciliu (starea de
necesitate)
 Doar judecatorul dispune perchezitiile

Drepturile si libertatile social-economice si culturale

Dreptul la invatatura
Art. 32 – Dreptul la învăţătură
(1) Dreptul la învăţătură este asigurat prin învăţământul general obligatoriu, prin
învăţământul liceal şi prin cel profesional, prin învăţământul superior, precum şi prin alte
forme de instrucţie şi de perfecţionare.
(2) Învăţământul de toate gradele se desfăşoară în limba română. În condiţiile legii,
învăţământul se poate desfăşura şi într-o limbă de circulaţie internaţională.
(3) Dreptul persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale de a învăţa limba lor maternă şi
dreptul de a putea fi instruite în această limbă sunt garantate; modalităţile de exercitare a
acestor drepturi se stabilesc prin lege.
(4) Învăţământul de stat este gratuit, potrivit legii. Statul acordă burse sociale de studii
copiilor şi tinerilor proveniţi din familii defavorizate şi celor instituţionalizaţi, în condiţiile
legii.
(5) Învăţământul de toate gradele se desfăşoară în unităţi de stat, particulare şi confesionale,
în condiţiile legii.
(6) Autonomia universitară este garantată.
(7) Statul asigură libertatea învăţământului religios, potrivit cerinţelor specifice fiecărui cult.
În şcolile de stat, învăţământul religios este organizat şi garantat prin lege.

Accesul la cultura
Art. 33 – Accesul la cultură
(1) Accesul la cultură este garantat, în condiţiile legii.
(2) Libertatea persoanei de a-şi dezvolta spiritualitatea şi de a accede la valorile culturii
naţionale şi universale nu poate fi îngrădită.
(3) Statul trebuie să asigure păstrarea identităţii spirituale, sprijinirea culturii naţionale,
stimularea artelor, protejarea şi conservarea moştenirii culturale, dezvoltarea creativităţii
contemporane, promovarea valorilor culturale şi artistice ale României în lume.
 Parte integranta a unui drept la educatie
 Obligatie: nu atunge atingere+ asigura pastrarea identitatii
Dreptul la ocrotirea sanatatii
Art. 34 – Dreptul la ocrotirea sănătăţii
(1) Dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat.
(2) Statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei şi a sănătăţii publice.
(3) Organizarea asistenţei medicale şi a sistemului de asigurări sociale pentru boală,
accidente, maternitate şi recuperare, controlul exercitării profesiilor medicale şi a activităţilor
paramedicale, precum şi alte măsuri de protecţie a sănătăţii fizice şi mentale a persoanei se
stabilesc potrivit legii.
Dreptul la un mediu inconjurator sanatos
Art. 35 – Dreptul la mediu sănătos
(1) Statul recunoaşte dreptul oricărei persoane la un mediu înconjurător sănătos şi echilibrat
ecologic.
(2) Statul asigură cadrul legislativ pentru exercitarea acestui drept.
(3) Persoanele fizice şi juridice au îndatorirea de a proteja şi a ameliora mediul înconjurător.
  Drept de generatia a treia
 Drept subiectiv al fiecarei persoane+obligatie
Dreptul la munca si la protectia sociala a muncii
Art. 41 – Munca şi protecţia socială a muncii
(1) Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei,
precum şi a locului de muncă este liberă.
(2) Salariaţii au dreptul la măsuri de protecţie socială. Acestea privesc securitatea şi sănătatea
salariaţilor, regimul de muncă al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe
ţară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiţii deosebite
sau speciale, formarea profesională, precum şi alte situaţii specifice, stabilite prin lege.
(3) Durata normală a zilei de lucru este, în medie, de cel mult 8 ore.
(4) La muncă egală, femeile au salariu egal cu bărbaţii.
(5) Dreptul la negocieri colective în materie de muncă şi caracterul obligatoriu al convenţiilor
colective sunt garantate.
Art. 42 – Interzicerea muncii forţate
(1) Munca forţată este interzisă.
(2) Nu constituie muncă forţată:
a) activităţile pentru îndeplinirea îndatoririlor militare, precum şi cele desfăşurate, potrivit
legii, în locul acestora, din motive religioase sau de conştiinţă;
b) munca unei persoane condamnate, prestată în condiţii normale, în perioada de detenţie sau
de libertate condiţionată;
c) prestaţiile impuse în situaţia creată de calamităţi ori de alt pericol, precum şi cele care fac
parte din obligaţiile civile normale stabilite de lege.
Dreptul la greva
Art. 43 – Dreptul la grevă
(1) Salariaţii au dreptul la grevă pentru apărarea intereselor profesionale, economice şi
sociale.
(2) Legea stabileşte condiţiile şi limitele exercitării acestui drept, precum şi garanţiile
necesare asigurării serviciilor esenţiale pentru societate.
 Drept social-economic si social-olitic
 Doar salariatii
Dreptul la proprietate privata
Art. 44 – Dreptul de proprietate privată
(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi
limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular.
Cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor
numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană şi din alte tratate
internaţionale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condiţiile prevăzute prin
lege organică, precum şi prin moştenire legală.
(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit
legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.
(4) Sunt interzise naţionalizarea sau orice alte măsuri de trecere silită în proprietate publică a
unor bunuri pe baza apartenenţei sociale, etnice, religioase, politice sau de altă natură
discriminatorie a titularilor.
(5) Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei
proprietăţi imobiliare, cu obligaţia de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului,
plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune imputabile autorităţii.
(6) Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) şi (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul
sau, în caz de divergenţă, prin justiţie.
(7) Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi
asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau
obiceiului, revin proprietarului.
(8) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.
(9) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate
numai în condiţiile legii.

Art. 45 – Libertatea economică

Accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera iniţiativă şi exercitarea acestora în
condiţiile legii sunt garantate.
Art. 46 – Dreptul la moştenire
Dreptul la moştenire este garantat.
Art. 47 – Nivelul de trai
(1) Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură
să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent.
(2) Cetăţenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistenţă medicală în
unităţile sanitare de stat, la ajutor de şomaj şi la alte forme de asigurări sociale publice sau
private, prevăzute de lege. Cetăţenii au dreptul şi la măsuri de asistenţă socială, potrivit legii.
Art. 48 – Familia
(1) Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi, pe egalitatea acestora şi pe
dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor.
(2) Condiţiile de încheiere, de desfacere şi de nulitate a căsătoriei se stabilesc prin lege.
Căsătoria religioasă poate fi celebrată numai după căsătoria civilă.
(3) Copiii din afara căsătoriei sunt egali în faţa legii cu cei din căsătorie.
Art. 49 – Protecţia copiilor şi a tinerilor
(1) Copiii şi tinerii se bucură de un regim special de protecţie şi de asistenţă în realizarea
drepturilor lor.
(2) Statul acordă alocaţii pentru copii şi ajutoare pentru îngrijirea copilului bolnav ori cu
handicap. Alte forme de protecţie socială a copiilor şi a tinerilor se stabilesc prin lege.
(3) Exploatarea minorilor, folosirea lor în activităţi care le-ar dăuna sănătăţii, moralităţii sau
care le-ar pune în primejdie viaţa ori dezvoltarea normală sunt interzise.
(4) Minorii sub vârsta de 15 ani nu pot fi angajaţi ca salariaţi.
(5) Autorităţile publice au obligaţia să contribuie la asigurarea condiţiilor pentru participarea
liberă a tinerilor la viaţa politică, socială, economică, culturală şi sportivă a ţării.
Art. 50 – Protecţia persoanelor cu handicap
Persoanele cu handicap se bucură de protecţie specială. Statul asigură realizarea unei politici
naţionale de egalitate a şanselor, de prevenire şi de tratament ale handicapului, în vederea
participării efective a persoanelor cu handicap în viaţa comunităţii, respectând drepturile şi
îndatoririle ce revin părinţilor şi tutorilor.
Art. 51 – Dreptul de petiţionare
(1) Cetăţenii au dreptul să se adreseze autorităţilor publice prin petiţii formulate numai în
numele semnatarilor.
(2) Organizaţiile legal constituite au dreptul să adreseze petiţii exclusiv în numele
colectivelor pe care le reprezintă.
(3) Exercitarea dreptului de petiţionare este scutită de taxă.
(4) Autorităţile publice au obligaţia să răspundă la petiţii în termenele şi în condiţiile stabilite
potrivit legii.
Art. 52 – Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică
(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică,
printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este
îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea
actului şi repararea pagubei.
(2) Condiţiile şi limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organică.
(3) Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Răspunderea
statului este stabilită în condiţiile legii şi nu înlătură răspunderea magistraţilor care şi-au
exercitat funcţia cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă.
Art. 53 – Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi
(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai
dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a
moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale;
prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru
deosebit de grav.
(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică.
Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod
nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii.

Alte articole importante

Art. 74 – Iniţiativa legislativă
(1) Iniţiativa legislativă aparţine, după caz, Guvernului, deputaţilor, senatorilor sau unui
număr de cel puţin 100.000 de cetăţeni cu drept de vot. Cetăţenii care îşi manifestă dreptul la
iniţiativă legislativă trebuie să provină din cel puţin un sfert din judeţele ţării, iar în fiecare
din aceste judeţe, respectiv în municipiul Bucureşti, trebuie să fie înregistrate cel puţin 5.000
de semnături în sprijinul acestei iniţiative.
(2) Nu pot face obiectul iniţiativei legislative a cetăţenilor problemele fiscale, cele cu caracter
internaţional, amnistia şi graţierea.
(3) Guvernul îşi exercită iniţiativa legislativă prin transmiterea proiectului de lege către
Camera competentă să îl adopte, ca primă Cameră sesizată.
(4) Deputaţii, senatorii şi cetăţenii care exercită dreptul la iniţiativă legislativă pot prezenta
propuneri legislative numai în forma cerută pentru proiectele de legi.
(5) Propunerile legislative se supun dezbaterii mai întâi Camerei competente să le adopte, ca
primă Cameră sesizată.
Art. 146 – Atribuţii
Curtea Constituţională are următoarele atribuţii:
a) se pronunţă asupra constituţionalităţii legilor, înainte de promulgarea acestora, la sesizarea
Preşedintelui României, a unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a Guvernului, a Înaltei
Curţi de Casaţie şi Justiţie, a Avocatului Poporului, a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi
sau de cel puţin 25 de senatori, precum şi, din oficiu, asupra iniţiativelor de revizuire a
Constituţiei;
b) se pronunţă asupra constituţionalităţii tratatelor sau altor acorduri internaţionale, la
sesizarea unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi
sau de cel puţin 25 de senatori;
c) se pronunţă asupra constituţionalităţii regulamentelor Parlamentului, la sesizarea unuia
dintre preşedinţii celor două Camere, a unui grup parlamentar sau a unui număr de cel puţin
50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori;
d) hotărăşte asupra excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele, ridicate
în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial; excepţia de neconstituţionalitate
poate fi ridicată şi direct de Avocatul Poporului;
e) soluţionează conflictele juridice de natură constituţională dintre autorităţile publice, la
cererea Preşedintelui României, a unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a primului-
ministru sau a preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii;
f) veghează la respectarea procedurii pentru alegerea Preşedintelui României şi confirmă
rezultatele sufragiului;
g) constată existenţa împrejurărilor care justifică interimatul în exercitarea funcţiei de
Preşedinte al României şi comunică cele constatate Parlamentului şi Guvernului;
h) dă aviz consultativ pentru propunerea de suspendare din funcţie a Preşedintelui României;
i) veghează la respectarea procedurii pentru organizarea şi desfăşurarea referendumului şi
confirmă rezultatele acestuia;
j) verifică îndeplinirea condiţiilor pentru exercitarea iniţiativei legislative de către cetăţeni;
k) hotărăşte asupra contestaţiilor care au ca obiect constituţionalitatea unui partid politic;
l) îndeplineşte şi alte atribuţii prevăzute de legea organică a Curţii.
Art. 150 – Iniţiativa revizuirii
(1) Revizuirea Constituţiei poate fi iniţiată de Preşedintele României la propunerea
Guvernului, de cel puţin o pătrime din numărul deputaţilor sau al senatorilor, precum şi de cel
puţin 500.000 de cetăţeni cu drept de vot.
(2) Cetăţenii care iniţiază revizuirea Constituţiei trebuie să provină din cel puţin jumătate din
judeţele ţării, iar în fiecare din aceste judeţe sau în municipiul Bucureşti trebuie să fie
înregistrate cel puţin 20.000 de semnături în sprijinul acestei iniţiative.
Art. 151 – Procedura de revizuire
(1) Proiectul sau propunerea de revizuire trebuie adoptată de Camera Deputaţilor şi de Senat,
cu o majoritate de cel puţin două treimi din numărul membrilor fiecărei Camere.
(2) Dacă prin procedura de mediere nu se ajunge la un acord, Camera Deputaţilor şi Senatul,
în şedinţă comună, hotărăsc cu votul a cel puţin trei pătrimi din numărul deputaţilor şi
senatorilor.
(3) Revizuirea este definitivă după aprobarea ei prin referendum, organizat în cel mult 30 de
zile de la data adoptării proiectului sau a propunerii de revizuire.
Art. 152 – Limitele revizuirii
(1) Dispoziţiile prezentei Constituţii privind caracterul naţional, independent, unitar şi
indivizibil al statului român, forma republicană de guvernământ, integritatea teritoriului,
independenţa justiţiei, pluralismul politic şi limba oficială nu pot forma obiectul revizuirii.
(2) De asemenea, nici o revizuire nu poate fi făcută dacă are ca rezultat suprimarea
drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor sau a garanţiilor acestora.
(3) Constituţia nu poate fi revizuită pe durata stării de asediu sau a stării de urgenţă şi nici în
timp de război.