Momentele transformarii unei biocenoze terestre

intr-o biocenoza acvatica

Termenul biocenoză (din greacă koinosis -a împărți) reprezintă un nivel supraindividual de

organizare a materiei vii și descrie totalitatea organismelor vii, vegetale (fitocenoză) și animale
(zoocenoză), care interacționează între ele și care conviețuiesc într-o biosferă (biotop), formând
cu ea (el) un tot unitar și care se află într-un echilibru dinamic dependent de acel mediu. Ea se
caracterizează printr-o anumită structură și funcționare dată de modelul circulației materiei,
energiei și informației. Termenul de biocenoză a fost propus de Karl Möbius în 1877.
Biocenoza reprezinta o grupare de plante și animale dintr-un mediu, plantele și animalele fiind
adaptate la biotopul acelui mediu.
Biocenoza și mediul ei de viață (biotopul) formează ecosistemul, în cadrul căruia ele sunt
strâns corelate și intercondiționate dialectic, astfel că biocenoza poate fi definită ca populația
biotopului, iar biotopul ca locul, sau mediul, ocupat de biocenoză.
Știința care se ocupă cu studiul biocenozelor se numește biocenologie sau biosociologie.
Între organismele unei biocenoze există numeroase relații de interdependență:

 intraspecifice:
o de reproducere;
o de concurență;
 interspecifice:
o de concurență;
o de cooperare;
o de parazitism;
o neutre.
Caracteristicile biocenozei sunt:

 diversitatea: numărul de specii. Cu cât diversitatea este mai mare cu atât biocenoza este
mai stabilă.
 dominanța: specia predominantă.
 abundența: numărul de indivizi dintr-o biocenoză raportat la biomasă.
 constanța: consecvența cu care o specie trăiește in biocenoză.
 frecvența: raportul exprimat în procent dintre numărul de indivizi al unei probe și numărul
total al probei.
Bioceneza are o caraceteristica fundamentala si specifica viului: este dinamica si se schimba
constant. Un copac moare, altul ii ia locul. O padure si implicit animalele din ea, se schimba
necontenit: una este fenologia iarna, alta primavara, alta vara si alta toamna . In acest caz este vorba
despre o ritmicitate sezoniera. Pe linga acestea exista si alte tipuri de schimbari.

Biocenoza (si implicit ecosistemul) sunt supuse schimbarilor. O prima categorie grupeaza
schimbarile in nedirectionate si directionate (BREWER, 1988):

A. - schimbari nedirectionate (schimbari care nu afecteaza permanent biocenoza). Sunt incluse aici:
- modificarile diurne si nocturne

- modificarile sezoniere
 - schimbari de inlocuire (modificari aleatorii). Acestea contribuie la mentinerea stabilitatii
biocenozei (ex. locul unui pradator este luat de catre altul; o veriga dintr-un lant trofic se schimba cu
alta etc);

- fluctuatiile (fluctuatiile biocenozelor sunt asociate cu fluctuatiile factorilor fizici de mediu).

B. - schimbarile directionate (sunt modificari inregistrate in structura biocenozelor, datorita

modificarilor pe termen lung a factorilor de mediu; aceste schimbari au influente multiple asupra
biocenozei. In aceasta categorie intra: - extinctia (disparitia speciilor dupa fenomene de schimbare
majora a factorilor de mediu (vulcanism, cutremure, glaciatie);

- succesiunile = ecogeneza (un proces de dezvoltare a unei

biocenoze ce tinde sa atinga un stadiu de stabilitate).

Biocenoza cuprinde comunitatea de populații ( plante, animale, micro-organisme )

caracteristice unui biotop, aflate în relațiile specifice ( apărare, răspândire si
hrănire ).
Cum influențează biocenoza biotopul:
- viețuitoarele au rol în circuitul substanțelor în natură;

- organismele moarte modifică proprietățile solului, îmbogățindu-l în săruri minerale;

- eroziunea solului reduce intensitatea vântului;

- coroana arborilor reduce cantitatea de radiații care ajunge la nivelul solului.

Un ecosistem nu are granițe definite, astfel el poate avea dimensiuni foarte mari
(deșertul Sahara), sau dimensiuni foarte mici (un iaz).
După locul în care se găsesc, ecosistemele sunt în general clasificate în:
 Ecosisteme acvatice;
 Ecosisteme terestre.
O altă clasificare a ecosistemelor:
 ecosistem autotrof - ecosistem în care predomină activitatea plantelor verzi, și
care se poate autosusține.
 ecosistem heterotrof - ecosistem în care predomină activitatea organismelor
consumatoare.
 ecosistem tânăr - ecosistem în care producția plantelor verzi întrece consumul
organismelor heterotrofe.
 ecosistem matur - ecosistem în care producția plantelor verzi este aproximativ
egală cu cea a organismelor consumatoare.
 ecosistem natural - ecosistem care a apărut spontan, prin lupta pentru existență a
speciilor vegetale și animale, în care omul nu a avut nici un rol în modificarea
densității, abundenței și diversității organismelor.
 ecosistem antropogen - ecosistem în care intervenția omului este parțială sau
totală.
 ecosistem uman - ansamblul planetar în interacțiune al populațiilor umane,
împreună cu factorii de mediu.
Zona de întrepătrundere a două ecosisteme, de exemplu o pășune naturală și un ecosistem
agricol, se numește ecoton.
Totalitatea ecosistemelor formează ecosfera
Ecosistemele sunt naturale și artificiale.

Ecosisteme naturale:

- terestre ( pădurea );

- acvatic ( lac natural ).

Ecosisteme artificiale:

- terestre ( livada );

- acvatice ( lac artificial ).