Sunteți pe pagina 1din 2

IZVOARE ÎN DEŞERT

1 Decembrie

Rămâne dar o odihnă ca cea de Sabat pentru


poporul lui Dumnezeu.(Evrei 4:9)
Această odihnă include biruinţă: „Domnul le-a dat odihnă de jur
împrejur … nici unul din vrăjmaşii lor nu putuse să le stea împotrivă, şi
Domnul i-a dat pe toţi în mâinile lor“ (Iosua 21:44). „Mulţumiri fie aduse lui
Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Hristos!“ (1
Corinteni 15:57).

Un credincios remarcabil a spus odată despre mama sa, care era o


creştină foarte îngrijorată şi neliniştită. Deseori vorbea cu ea ore în şir,
încercând s-o convingă de păcatul de a se îngrijora, dar fără nici un rezultat.
Era ca femeia aceea în vârstă care a spus odată că suferise foarte mult, mai
ales din cauza necazurilor care nu s-au întâmplat niciodată.Dar într-o
dimineaţă mama lui a venit la micul dejun cu un zâmbet care-i împodobea
faţa. El a întrebat-o ce se întâmplase, şi ea a început să-i povestească un vis
pe care-l avusese în noaptea aceea. În visul ei, ea mergea pe un drum mare
împreună cu o mare mulţime de oameni, care păreau toţi foarte obosiţi şi
împovăraţi. Toţi oamenii cărau nişte pachete mici şi negre, şi ea a observat
că tot mai multe pachete erau lăsate pe drum de numeroase creaturi cu o
înfăţişare dezgustătoare care păreau foarte demonice din fire. Când
pachetele erau aruncate jos, oamenii se aplecau să le ridice şi le cărau.Ca
toţi ceilalţi din visul ei, şi ea îşi căra povara inutilă, fiind trasă în jos de
pachetele diavolului. După un timp, a privit în sus şi a văzut un Om a cărui faţă
era iubitoare şi luminoasă în timp ce trecea prin mulţime, încurajându-i pe
oameni. În cele din urmă El a venit la ea, şi ea şi-a dat seama că era
Mântuitorul ei. S-a uitat la El, spunându-I cât de obosită era, şi El a zâmbit trist
şi a spus: „Draga mea copilă, aceste pachete pe care le cari nu sunt de la Mine,
şi tu nu ai nevoie de ele. Ele sunt poverile diavolului, şi ele îţi distrug viaţa. Tu
trebuie să le arunci şi pur şi simplu să refuzi să le atingi chiar şi cu unul din
degetele tale. Atunci calea ţi se va părea uşoară, şi te vei simţi ca şi cum Eu
«[te]-am purtat pe aripi de vultur» (Exod 19:4)“.

Mântuitorul i-a atins mâna, şi pacea şi bucuria i-au umplut repede


sufletul. În timp ce se vedea pe ea în visul ei aruncându-şi poverile la
pământ şi fiind gata să se arunce la picioarele Lui cu o recunoştinţă plină de
bucurie, s-a trezit deodată şi a văzut că toate îngrijorările ei dispăruseră.Din
ziua aceea şi până la sfârşitul vieţii ei, a fost cea mai veselă şi cea mai
fericită membră a familiei.

Şi noaptea va fi plină de muzică,

  Iar grijile care te copleşeau ziua,

Îşi vor strânge corturile ca arabii,

  Şi vor pleca în tăcere.

                                                   Henry Wadsworth Longfellow