Nici la umblet mai frumos : Era inger la iubire, Zmeu era la razboire ; Intre fete curcubeu, La batai trasnet si leu.
El cu dragii sai tovarasi
La razboi pornit-a iarasi, Dar pe drumul lat si-ntins L-a cuprins un dor pe cale : Dorul Angelinei sale. Si el zice catre frati : Dragii mei ! Voi m-asteptati, Pana-n seara, pana-n noapte, Pane maine-seara poate, Pan ma duc la draga mea Caci nu pot de dor de ea ! Astfel zise lin si bland Si-apoi pleaca suierand Pe poteca mult batuta, Care duce la paluta ! La palat daca-a sosit Portile-nchise-a gasit. Ce-i aceasta ? Niciodata N-a fost poarta sub lacata, Si-acum pentr-ntaia oara Geme poarta sub zavoara ? !