�nv�?a?

i copiii cum s� stea pe genunchi

C�nd �ntunerecul nop?ii se str�nge
Se vor ridica de acolo ca o p�dure t�n�r�,
Pe care nimic nu o fr�nge.

�nv�?a?i copiii semnele cerului ?i ale timpului,

Frumuse?ea Cuv�ntului,
Atunci nu se vor mai teme
De puterea ad�ncului.

Nu-i duce?i la marginea pr�pastiei,

S� le-ar�ta?i c�t de ad�nc� e ura,
A?eza?i-i la marginea cerului, s� vad�
C�t de necuprins�-i iubirea.

Dac� cerul li se pare prea sus,

Povesti?i-le mereu de Isus.
Dac� sunt tri?ti c� se ve?tejesc florile,
Desena?i-le curcubeul cu toate culorile.

Ar�ta?i-le cuvintele iubirii,

C�tre oameni cum curg,
�nv�?a?i-i c�ntecul,
Care se c�nt� pe rug...

S�di?i �n ei t�ria Cuv�ntului,

�nv�?a?i-i semnele cerului,
?i ale p�m�ntului.