INMULTIREA LA CATINA ALBA.

OBTINEREA MATERIALULUI SADITOR

PENTRU INFIINTAREA PLANTATIILOR DE CATINA ALBA
Autor: Dragos Serban

Publicat la data de 25 Mar. 2016 in: Documentatii

CATINA ALBA - înmulțirea catinei albe, cultivarea catinei albe, ingrijirea la cătina
alba, documentatie de plantare la cătina alba

Sunt mai multe metode de înmulțire care se pretează la cătina alba. Cele mai
importante sunt butășirea, drajonarea, marcotajul, înmulțirea prin semințe sau prin
culturi de meristeme. 

Despre cătina alba mai puteți citi: descrierea speciei și folosirea fructelor în

obtinerea preparatelor naturiste 

Înmulțirea prin butași: 

Butășirea este o metoda de înmulțire vegetativa prin care portiuni de ramuri sau
lăstari sunt puse la înrădăcinat în condiții optime controlate, după desprinderea de planta
mama. Butașul poate avea lungimea de 18-22 cm și un diametru la baza de 6-10 mm.
In funcție de vârsta fragmentului detașat, distingem butășirea în uscat, la care se
utilizează ramuri de peste 1 an. Butășirea în verde se face după cum se poate
subintelege din denumirea, cu ramuri verzi, aceasta se practica în lunile de vara, cu
precadere în iunie-iulie, ramuri tinere care necesita o tehnologie superioara – ele se
cresc în solarii cu ceata artificiala și se pot aplica adaosuri cu substante favorizante
înrădăcinării (auxine).
Butășirea în sistem intensiv se face în sere cu temperatura controlata, tot sub ceata
artificiala, și cu încălzirea solului la 22°C.
In cazul butășirii în sistem clasic se recomanda plantarea butasilor la 10-15 cm
unul de altul, pe biloane.

Înmulțirea prin drajoni: Drajonarea este capacitatea plantelor de a produce

lăstari direct din mugurii adventivi aflati la nivelul coletului. Capacitatea mare de
drajonare a catinei permite recoltarea drajonilor și folosirea lor direct pentru plantare.
De cele mai multe ori, drajonii tineri au un sistem radicular slab dezvoltat, din care
cauza randamentul de prindere la plantare nu este cel mai bun. Se recomanda fertilizarea
terenului destinat plantarii drajonilor și adaos de mranita.

1
 Înmulțirea prin marcote: Marcotajul este o metoda de înmulțire similara
butășirii, cu diferenta ca lastarul nu este detasat de planta mama. Este o metoda de
înmulțire cel mai des utilizata la vita de vie. Catina se pretează la marcotajul prin
musuroire. Tehnica utilizata este cea clasica. Musuroiul se desface de regula după 2 ani,
cand marcotele sunt foarte bine înrădăcinate, iar de la o planta se pot obtine 10-12
marcote.

Înmulțirea prin semințe: Semințele de cătina pot germina din momentul în care

fructul a început sa-si schimbe culoarea în galben sau portocaliu. Insa, cu cat fructele
sunt mai coapte și puterea de germinare creste proportional. Pentru extragerea
semințelor, fructele bine coapte se zdrobesc, se preseaza printr-o sita deasa pentru a se
desprinde din invelisul protector.
Dezavantajul acestei metode fata de butasire și marcotaj este impurificarea
soiurilor, primele doua fiind tipuri de înmulțire
vegetativa prin care caracteristicile plantei mama se transmit fidel în descendenta.
Semințele se spala bine, se usuca la umbra în curent de aer, după care se pastreaza
în saculeti de panza până la data semanatului. Dintr-un kilogram de fructe se obtin 80-
90 g de samanta. Rezultate mai bune se obtin la semanarea de primăvara. 
Terenul destinat insamantarii trebuie sa fie curat, cu sol usor, maruntit și fertilizat.
Inainte de semanat, semintele se stratifica timp de 30 de zile în nisip sau în pământ
umed, la temperaturi de 3-5 °C. Pentru rezultate mai bune se practica inmuierea
semințelor timp de 30 de ore inainte de semanat în apa curata, la temperatura camerei.
Dupa ce se scot din apa, semintele se dezinfecteaza timp de 10 minute intr-o solutie de
hipermanganat de potasiu (KMnO7) sau termic, mai complicat, la 70°C timp de 3-4
zile. Desi metoda termica este mult mai costisitoare, este indicata atunci cand nu suntem
siguri de materialul biologic pe care il avem la dispozitie. Dezinfectarea chimica cu
permanganat este eficienta impotriva fungilor și a bacteriilor, ineficienta impotriva unor
eventuale infectii virale. Termoterapia actioneaza și impotriva virusurilor.
Semințele se seamana în straturi la distanta de 12-15 cm, 20-25 cm sau 30-35 cm,
în funcție de soi, după care puietii vor ramane în acelasi loc 1, 2 sau 3 ani. Adancimea
de semanat este de 1 cm, iar cantitatea de samanta este de 2-3 g/m2.
Semințele se pot trata impotriva ciupercii Pytium debaryanum, iar pământul se
trateaza saptamanal cu hipermanganat de potasiu de concentratie 1 la mie timp de 30-35
zile de la rasarire. In timpul vegetatiei se efectueaza lucrarile normale de ingrijire.

Înmulțirea prin puieti: se presupune în acest caz ca dispunem deja de materialul

saditor și nu ne ramane decat sa il plantam. Plantarea se face clasic, precedata de
fasonarea rădăcinilor (scurtarea lor) la 6-8 cm și mocirlirea rădăcinilor intr-un amestec
de nisip, argila și gunoi de grajd timp de 15 minute. Plantarea puietilor se poate face
toamna și primăvara. Este mai recomandata toamna, din mai multe motive:
 perioada de plantare este mai lunga
 temperaturile sunt mai blande
 precipitatiile se acumuleaza în sol ceea ce permite ca rădăcinile fasonate sa se
cicatrizeze, și sa realizeze un contact intre ele și particulele de sol. In acest caz,
procentul de prindere se apropie de 100%.

2
 Puieții plantați din toamna pornesc primăvara normal în vegetație, cu cresteri
viguroase, iar lemnul se matureaza inainte de venirea inghetului. Imediat după plecarea
în vegetație se mai efectueaza o lucrare de taiere în verde, cu scopul de a stimula
formarea coroanei, dar și cu scop de fasonare a acesteia, după preferinte, în funcție de
tipul de conducere preconizat. Despre acestea, în rândurile imediat urmatoare.

Înmulțirea prin altoi: altoirea se practica indeosebi la speciile lemnoase, de arbori

și arbusti. Este o metoda de înmulțire a soiurilor valoroase, aplicata în tara noastra de
foarte mult timp. Profesorul Ioan Ionescu de la Brad aminteste peste 10 tipuri de altoire
în tratatele sale de agricultura, printre primele de acest gen din Romania. Altoirea
presupune unirea a doi parteneri : port-altoiul și altoiul, primul avand sistem radicular
bine dezvoltat, și altoiul, detasat de la o planta cu caracteristici valoroase, pe care vrem
sa o replicam. In urma unei astfel de operatii reusite rezulta un individ care prezinta
insusirile urmarite, insusirile plantei mama (productivitate, vigurozitate, etc).
Compatibilitatea intre cei doi parteneri este o conditie esentiala reusitei altoirii.
Aceasta metoda se foloseste mai rar în cazul catinei, dar ea se aplica indeosebi în
ameliorare sau pentru raspandirea soiurilor certificate în plantatii.

Inmultire prin metode moderne: se utilizează din ce în ce mai mult pe plan

mondial. Dezavantajele legate de pretul ridicat, tehnologia necesara și cerinta de
personal calificat sunt depasite de principalele avantaje ale acestor metode, legate mai
ales de obtinerea de material saditor liber de virusuri, obtinerea materialului intr-o
cantitate foarte mare (de ordinul milioanelor) intr-un timp scurt și intr-un spatiu redus.
Metodele sunt deosebit de utile în cazul speciilor la care metodele traditionale de
înmulțire vegetativa sau sexuata nu dau randament.
Dintre aceste metode de care aminteam, fac parte culturile de meristeme, apexuri,
fragmente foliare, etc. Aceste culturi se realizeaza în laboratoare, pe medii de cultura
speciale și în condiții aseptice.
La cătina acest mod de înmulțire (micropropagarea) face apanajul laboratoarelor de
cercetare, în sensul producerii unor noi soiuri, devirozarilor, diferitelor studii
biochimice, histologice, etc.

IN ARTICOLUL URMATOR GASITI DOCUMENTATIE

COMPLETA PENTRU CEI INTERESATI DE 
CULTIVAREA CATINEI ALBE.
In incheiere, as recomanda celor care doresc sa infiinteze o astfel de plantatie sa isi
procure materialul biologic din surse autorizate, respectiv de la institutele de cercetari
din tara, unde el este obtinut tocmai prin metodele amintite mai sus. Institutele de la
Maracineni, Stefanesti, Fundulea sunt institutii prestigioase care s-au remarcat de-a
lungul timpului prin brevetarea unor soiuri valoroase, din diferite specii cultivate. Din
experienta, stiu ca specialistii de acolo sunt oricand bucurosi sa ofere informatii despre
modul de achizitie a puietilor.

Infiintarea și intretinerea plantatiilor de cătina

3
 In primul rand, în funcție de relief și tipul de sol se alege directia randurilor. Pe
terenurile în panta predispuse la eroziune se alege plantarea în triunghi, cu varful
corespunzator celui mai inalt punct al terenului, și astfel incat pomii randurilor cu sot sa
fie plantați la jumatatea distantei dintre pomii randurilor fara sot. Se obtine astfel o
plantatie în mozaic, specifica combaterii eroziunii. Pe terenurile plane, care nu prezinta
probleme, directia randurilor se va alege astfel incat plantele sa beneficieze de cat mai
mult soare, cătina fiind pretentioasa din acest punct de vedere. Forma plantatiei va fi
dreptunghiulara sau patrata, dar nu este o regula.
O ultima observatie: pe terenurile excesiv nisipoase, cu tendinta de desertificare,
cătina se plantează în copci la 20-30 cm adâncime.
In funcție de tipul de plantatie, intensiv sau clasic, cătina se poate conduce sub
forma aplatizata sau sub forma globuloasa.

Conducerea sub forma aplatizata, cu și fara trunchi, este în general caracteristica

tipurilor de plantatii intensive. Distantele de plantare sunt 2,8-3 m intre randuri și 2 m
pe rand. Prin dirijarea sub aceasta forma a coroanelor se realizeaza o serie de avantaje
de ordin agrotehnic, legate de mecanizarea de intretinere a solului, de combatere a
bolilor și daunatorilor, usurand executarea unor lucrari de taiere și recoltare.
Conducerea aplatizata a coroanei satisface în mare masura cerinta de lumina a catinei.

Conducerea globuloasa a tufelor se practica în plantatiile clasice, unde distantele

de plantare sunt 3,5/2 – 2,5 m, sau la plantele isolate, aceasta fiind de fapt forma
naturala a catinei. (Lenuta Chira)

Întreținerea solului
Pentru a asigura condiții bune de creștere și dezvoltare a rădăcinilor și a inlatura
orice concurenta, solul, în plantatiile de cătina, se mentine obligatoriu ca ogor negru.
Exceptii se pot face în primul an și eventual în anul 2 de la plantare, cand pe mijlocul
intervalului este posibila cultivarea plantelor de talie mica, ce nu concureaza cătina și
permit executarea mecanizata a lucrarilor.
Inierbarea intervalelor este indicata și pentru usurarea culesului, a taierilor,
efectuarii diferitelor lucrari, mai ales în zonele cu precipitatii frecvente, unde mocirlirea
ar putea crea probleme.
In plantatiile unde cătina are și rolul de a preveni sau combate eroziunea solului,
intervalul dintre randuri se poate mentine inierbat, iar terenul pe directia randurilor se
lucreaza ca ogor negru (similar plantatiilor viticole).
Solul se poate inierba și pastra ca atare și pe terenurile plane și umede cu exces
temporar de apa cu conditia ca în perioadele secetoase iarba sa fie cosita des iar în jurul
plantelor sa se lucreze ca ogor negru.
Daca spatiul dintre randuri permite, toate lucrarile solului se pot face mecanizat cu
combinatorul.

Taierile de formare și fructificare

Taierea de formare incepe o data cu plantarea sau imediat după plantare și se
executa diferentiat în funcție de tipul de coroana ce urmeaza sa se proiecteze. Pentru
formele de coroana globuloasa sau usor turtite, taierea de formare consta în alegerea
axului și a 3-5 ramuri laterale cat mai bine asezate pe ax. Atat ramurile cat și axul se
4
scurteaza cu 1/2 sau 1/3, în funcție de vigurozitatea cresterilor. In anii 2 și 3 se
urmareste garnisirea axului din 30 în 30 cm cu ramuri de schelet, până la inaltimea de
1,6-1,7 m considerata ca potrivita pentru executarea manuala a lucrarilor de taiere și
recoltare.
Concomitent cu imbracarea corecta a axului cu ramuri de schelet, se executa
aceeasi operatie și pe ramurile de schelet, cu deosebirea ca distantele dintre ramurile de
semischelet este de 12-15 cm și sunt preferate acelea care au o pozitie bilaterala alterna.
Pentru obtinerea de coroane aplatizate taierea de formare incepe tot de la plantare.
Se indeparteaza axul la 35-40 cm inaltime, la care se și proiecteaza primul etaj. Se aleg
2 ramuri de schelet ce au pozitii în directia randului.
In continuare, în anii 2 și 3, din cresterile rezultate se aleg ramurile de schelet care
sunt orientate pe directia randului, până la inaltimea de 1,6-1,8 m. In scopul obtinerii
unei garnisiri bune cu ramuri de schelet și semischelet, cresterile anuale de prelungire se
scurteaza cu 1/3. Ramurile de semischelet se raresc la 15 cm una de alta și se scurteaza
la 30 cm. Ramurile de schelet se pot dirija pe sarmele spalierului, fie prin taieri fie prin
palisare.
Taierea de fructificare este orientata mai mult asupra ramurilor care rodesc,
urmarindu-se ca rodul sa se gaseasca cat mai la periferia coroanei. Catina intra pe rod în
anul 2, 3 sau 4 de la plantare. La început rodul este concentrat pe ax și la baza ramurilor
de schelet. Pe masura ce plantele avanseaza în vârsta, prin taiere, rodul se dirijeaza spre
periferia coroanei. De asemenea, taierea urmareste repratizarea uniforma a ramurilor de
rod, precum și intinerirea lor.
Anual se raresc formatiunilor de rod la distanta de 10-12 cm în zonele mai putin
luminate și de 6-7 cm catre periferia coroanei. O parte din formatiunile de rod se
elimina de la baza, iar o alta parte se taie în cepi de 1-1,5 cm. Din lastarii care se
formeaza pe cepi, se elege cel mai viguros și cel mai bine plasat, care va inlocui
formatiunea de rod care a fructificat anul precedent. Aceasta operatiune de inlocuire
alternativa se repeta după aceleasi principii an de an. Taierea de fructificare se
efectueaza toamna sau primăvara, dar partial se poate executa și în perioada maturarii
fructelor cand recoltarea se face prin detasarea ramurilor de rod.

Recoltarea și valorificarea catinei albe

Operatiunea cea mai dificila este recoltarea. Tufele dese cu spini lungi și puternici,
fructele mici și aglomerate, prinderea lor
puternica de ramuri precum și pedunculul scurt sunt principalele cauze care ingreuneaza
recoltarea.
Momentul optim de recoltare se stabileste în funcție de modul de valorificare a
fructelor. Culesul se va efectua în momentul în care fructele ajung la greutate maxima,
și deci sunt acumulate majoritatea substantelor active.
Calendaristic, culesul se efectueaza din a doua jumatate a lunii august până la
jumatatea lunii octombrie. Dupa aceasta data, fructele sunt supramaturate, scad în
greutate, se zdrobesc, iar o parte din ele crapa în momentul recoltarii.
Recoltarea manuala se face prin desprinderea bob cu bob direct de pe tufa. Fructele
culese manuale sunt curate, iar planta nu este deloc afectata prin taierea formatiunilor de
rod, în schimb randamentul este scazut. Un muncitor poate culege 5-10 kg pe zi. Se mai
practica sistemul de detasare a ramurilor cu rod și recoltarea ulterioara a fructelor.
5
 Se folosesc și sisteme mai practice de recoltare, care se bazeaza pe folosirea unor
instrumente ajutatoare ca piepteni de metal cu dinti lungi, carlige, greble, etc.
Cu ajutorul acestor instrumente randamentul creste simtitor, un muncitor ajungand
sa recolteze 15-16 kg pe zi direct din tufa, și 20-22 kg pe zi de pe ramuri detasate.
Pentru obtinerea de suc de fructe de cătina în scopuri industriale, s-a recurs la
instalatii mobile de presare a fructelor direct de pe tufa, precum și instalatii fixe unde
ramurile cu fructe detasate sunt fragmentate, zdrobite și presate.
Deoarece fructele de cătina sunt perisabile, depozitarea lor trebuie sa se faca în
ambalaje mici, iar transportul în ladite ce nu depasesc cantitatea de 4 kg. Trebuie
acordata mare atentie la manipularea, transportul și depozitarea fructelor, mai ales în
faza de maturitate deplina. In stare proaspata ele se pot pastra timp de 3-4 saptamani în
depozite frigorifice la temperatura de 0 °C. Fructele de cătina se pot valorifica sub
forma de suc, sirop, nectar, gem, marmelada, etc. (Lenuta Chira)

6
 Tehnologia de cultivare pentru cătina: cum o plantam și cum o
ingrijim pentru a avea recolte bogate
Autor: 
Redactor 
 
Catina reprezinta o alternativa importanta și profitabila la culturile pomicole
existente, avand capacitatea sa valorifice cu succes terenurile improprii altor
specii.
 Fructele catinei, frunzele și lemnul au un continut deosebit de bogat și variat
(peste 150 de substante identificate până în prezent): aproape toata gama de vitamine
naturale, uleiul bogat în caroten cu efecte curative certe, acizii organici, sarurile
minerale (calciu, magneziu, potasiu etc.) și multe alte substante cu rol biologic activ,
drept pentru care cătina alba este considerata o planta
miraculoasa și o adevarata „uzina vie”.
 Cei care intentioneaza sa dezvolte o plantatie de cătina trebuie sa stie ca aceasta
rezista bine la gerurile din timpul iernii, la ingheturile tarzii din primăvara și la cele
timpurii din toamna, precum și la temperaturile caniculare. Catina este de asemenea o
mare iubitoare de lumina. Desi cătina se adapteaza la conditii de seceta puternica, în
primii 2-3 ani după infiintarea plantatiei este destul de sensibila la lipsa apei din sol. De
aceea necesita irigarea în momentele critice. In ceea ce priveste solul, catita are
capacitatea sa valorifice diverse tipuri de sol, de la cele sarace, degradate, erodate până
la soluri bogate în humus și elemente minerale (cernoziomuri). Catina este
definita ca o planta „pionier” deoarece colonizeaza terenurile lipsite de vegetație
(nisipuri,
grohotisuri, pante abrupte, prundisuri din luncile apelor) contribuind la fixarea
acestora și la ameliorarea proprietatilor fizico-chimice ale solului, prin fixarea în
nodozitati a azotului atmosferic.
Pregatirea terenului în vederea infiintarii unei culturi
 Avand o mare plasticitate ecologica cătina se poate planta din zonele de campie
până la cele submontane, cu conditia ca solurile sa aiba o fertilitate medie, sa fie usoare
și permeabile. Trebuie evitate solurile grele și fara drenaj, cu apa stagnanta la suprafața
sau la adancimi mai mici de 1,5-2,0 m. Se aleg terenurile expuse la soare (orientare S,
S-V și S-E) și se stabilesc distante de  plantare care sa nu conduca la umbrirea reciproca
a plantelor. Orientarea randurilor sa fie pe cat

7
  
 posibil, pe directia nord-sud astfel ca plantele vor fi luminate deopotriva în timpul
zilei și pe-o  parte și pe cealalta a randului. Parcela aleasa se curata de resturi vegetale,
se ara la adancimea de 25
 – 
30 cm și se discuie pentru ca plantarea sa se execute în conditiile cele mai bune. Pe
terenurile cu panta neterasata după curatirea de resturile vegetale se executa gropile de
plantare, fara a mai mobiliza solul prin aratura. Densitati: distantele de plantare se aleg
în functie de vigoarea soiului, forma de conducere a  plantelor, modul de recoltare și nu
în ultimul rand de fertilitatea și configuratia terenului. Pe terenurile în panta se adopta o
distanta mai mica intre randuri. In cazul în care terenul în panta s-a terasat numarul de
randuri intr-o terasa este în functie și de latimea terasei. Distantele pot fi urmatoarele:
1. 2,8 – 3,0 m intre randuri și 2,0 m intre plante pe rand cand coroana pomului se
aplatizeaza pe rand;
2. 3,5 – 4,0 m intre randuri și 2,0 –  2,5 m intre plante pe rand la forma
globuloasa;
3. 3,7-4,0 m intre randuri și 1,10-1,25 m intre plante pe rand , în plantatii superi
ntensive, cu recoltarea fructelor prin detasarea ramurilor și separarea fructelor
de ramuri după congelare, cu masini speciale.
4. 4,0 m intre randuri și 3,0 m pe rand în cazul soiurilor foarte viguroase, pe
terenuri fertile, cu recoltarea fructelor fara taierea ramurilor, forma globuloasa a
coroanei;

8
 Întreținerea solului
 Menținerea curata a solului prin prașile repetate este foarte importanta pentru
dezvoltarea  plantelor în primii 2-3 ani. In aceasta perioada pentru folosirea mai
intensiva a solului intre rândurile de cătina se pot cultiva diferite plante cu talie joasa,
cum ar fi legumele: rădăcinoase, cartofi, etc. De asemenea, în primii ani nu se
recomanda utilizarea erbicidelor, cătina fiind o  planta destul de sensibila la diferitele
substante chimice. Lucrarea solului intre randuri se face mecanizat, prin 3-4 discuiri,
lucrari cu cultivatorul sau cu freza. Acestea trebuie executate superficial la adancimea
maxima de 8-10 cm, pentru a nu distruge rădăcinile care cresc razant aproape de
suprafața solului. De asemenea, pe rand prasila manuala sa nu depaseasca adancimea de
6-7 cm. In zonele cu rozatoare (iepuri, caprioare etc.) se vor inveli trunchiurile pe
timpul iernii cu benzi din hartie cerata, plase de material plastic etc. sau se
imprejmuieste plantatia cu plasa de sarma prinsa pe s palieri, cu inaltimea gardului de
120-150 cm.
Tehnica taierilor de formare
 Forma de coroana piramidala: taierile se fac cu scopul formarii coroanei pomului,
a usurarii culesului, a stimularii cresterii ramurilor fructifere printr-o expunere cat mai
buna a acestora la lumina-soare și de a limita inaltimea pomului. Catina suporta bine
taierea, putandu-se conduce sub diferite forme, de la coroana globuloasa la gardul
fructifer de tip cordon. Pentru forma de coroana piramidala în primii 2-3 ani se
urmareste formarea unui schelet al coroanei alcatuit din axul principal pe care se
insereaza bratele laterale, sarpantele, în numar de 3-5, cat mai bine distantate pe ax.
Imediat după plantare se alege tulpina principala din care se scurteaza o treime din
lungimea ei, la plantele viguroase, sau la jumatate din lungime la plantele mai mici. In
anul al 2-lea și al 3-lea se urmareste ca pe axul principal la inaltimea de 1,6-1,7 m sa se
formeze aproximativ din 30 în 30 cm ramurile de schelet, iar pe ramurile de schelet
ramificatii dese purtatoare de rod, distantate la 12-15 cm și dispuse în pozitie alterna.

Citiți o previzualizare
Încărcați documente pentru a descărca.
Sau
Deveniți membru Scribd pentru acces complet. Primele 30 de zile sunt gratuite.
Continuați gratuit
 
Forma de coroana aplatizata pe rand: formarea incepe tot de la plantare cand se
alege tulpina centrala și 2 ramuri pozitionate pe directia randului. Tulpina centrala,
adica axul, se scurteaza la 30-40 cm inaltime și impreuna cu cele 2 ramuri formeaza
primul etaj al pomului. In anii al 2-lea și al 3-lea se aleg alte ramuri pe directia randului
la distanta de 25 cm intre ele, ale caror lastari de  prelungire se scurteaza cu o treime din
lungimea lor spre a favoriza astfel garnisirea lor cu ramuri de semischelet. Aceste
ramuri ca și în cazul formei globuloase se raresc la 12-15 cm una de cealalta și se
scurteaza la o lungime de 30-35 cm. Forma de coroana cu trunchi de 40-50 cm, ramurile
din coroana scurtate în cepi de 3-4 muguri, cu un numar de 8-12 cresteri verticale
viguroase și 3-4 cu creștere orizontala sau pendenta mai scurte. In perioadele critice se
recomanda aplicarea de udari, cu norme diferite în functie de sistemul de udare, varsta
plantelor, tipul de sol. Normele de udare recomandate sunt de 300
9
  – 
400 m3/ha (5-7 aplicatii) si, respectiv, cu 2-3 ore de picurare la o aplicatie, cu un
numar de 12-15 udari pe sezon.
Recoltarea fructelor
 Inceputul coacerii este marcat de intensificarea culorii, cand fructele capata
culoarea caracteristica soiului, fiind mai tari și rezistente la crapare. In general,
momentul cand toate componentele  biochimice ating valoarea maxima (maturarea
deplina ) corespunde calendaristic cu sfarsitul lunii septembrie
 – 
 prima jumatate a lunii octombrie. Datorita dificultatii culesului, ponderea
cheltuielilor aferente culturii o detine cheltuielile cu recoltarea fructelor. Se practica
diferite modalitati de recoltare a fructelor de cătina: manual, prin taierea ramurilor,
recoltarea mecanizata și cea semi-mecanizata prin scuturare. Recoltarea manuala consta
în desprinderea individuala a fructelor de pe planta, cu un randament foarte scazut, un
muncitor, în functie de indemanare, putand sa culeaga intre 10 și 15 kg fructe pe zi.
Taierea ramurilor în lungimi de 30-40 cm, incarcate cu fructe, transportul lor în spatii
amenajate unde se efectueaza desprinderea individuala a fructelor manual, cu ajutorul
unor carlige, piepteni, etc. In acest caz, randamentul la cules poate ajunge la 25-28
kg/culegator/zi. Procesul este urmat de congelarea fructelor la -25..-30 0C. Este indicat
sa nu se taie toate ramurile cu fructe de pe o  planta, deoarece cătina fructifica pe ramuri
de 2 ani. Inseamna ca în anul urmator, plantele nu vor mai avea rod iar o productie la 2
ani nu este convenabila și eficienta pentru fermier. De aceea,  pentru a obtine productie
în fiecare an, se va efectua o taiere alternanda prin rarirea ramurilor cu fructe în coroana
pomului sau numai pe o jumatate a acesteia, apoi în anul urmator, sa fie taiate toate
ramurile de pe cealalta jumatate. In acest fel se vor obtine productii mai mici insa
recoltarea este mult mai usoara și economica. Recoltarea mecanizata este metoda cea
mai indicata pentru plantatiile comerciale și consta în scuturarea individuala a ramurilor
cu ajutorul unui vibrator pneumatic actionat de la priza de forta a unui tractor. Fructele
cad pe o prelata colectoare care se aseaza sub pom, după care se pot curata de impuritati
cu o instalatie de ventilare.
Sursa: Ghidul „Pomi, arbusti fructiferi, capsun
 –  Ghid tehnic și economic”, realizat de Institutul de Cercetare
 –  Dezvoltare pentru pomicultura și Societatea Nationala a Pomicultorilor din
Romania.

10
 Catina alba – cultivare, creștere, înmulțire și fructificare
Cuprins
 Particularități de creștere și fructificare ale cătinii albe
 Cum se deosebesc plantele mascul de plante femela la cătina alba
 Înmulțirea se face prin butași de rădăcină.
 Când și cum se plantează cătina

Fructele de cătină albă sunt bogate și în alte vitamine (A, B1, B2, B6, B9, E, F, K,
P), constituind o veritabilă polivitamină naturală. Ele conțin și alte substanțe (macro și
microelemente, enzime) necesare pentru desfășurarea normală a proceselor biochimice
și fiziologice din organismul uman, de aceea sunt utilizate în industria farmaceutică,
precum și la prepararea de suc, vin și gem de cătina alba (amestecate cu prune sau
cireșe) sau a uleiului de cătina alba.
Întrucât drajonează puternic, cătina alba se utilizează pentru consolidarea
terenurilor în pantă. Ea asimilează azotul atmosferic direct prin rădăcini și ameliorează
solul. Având spini puternici și numeroși, formează garduri vii impenetrabile pentru
animalele rozătoare, câini și oameni.

Particularități de creștere și fructificare ale cătinii albe

Catina alba crește ca arbust (tufă), având o înălțime de 1,5 – 2 m, uneori mai mult.
Este o specie unisexuat – dioică (are plante cu flori femeiești și plante cu flori
bărbătești). A fost identificat și un tip hermafrodit.

Cum se deosebesc plantele mascul de plante femela la cătina alba

Plantele bărbătești sunt mai viguroase ca cele femeiești, au creșterile anuale mai
lungi și mai groase, de culoare mai închisă. Florile bărbătești se găsesc pe ramurile
anuale, fiind grupate în conuri scurte (5-6 mm), de culoare brună. Plantele femeiești au
ramurile anuale cu muguri mici, bombați, așezați în spirală, uneori opuși, câte unul la un
nod. Înfloritul are loc spre sfârșitul lunii aprilie.
Toate creșterile anuale ale cătinii albe sunt terminate cu spini puternici. Ramurile
anticipate au tot formă de spini (este un arbust extrem de spinos care îngreuiază
recoltarea fructelor). Pe ramurile de 2 ani se găsește câte un spin la fiecare nod, iar
internodiile sunt foarte scurte (2-12mm, mai frecvent 5-8 mm). În Delta Dunării a fost
identificat un tip de că tina alba fără spini.

11
 Frunzele sunt lungi și înguste. Fructele sunt bace (bobițe) cu formă de butoiaș,
mici (0,15 – 0,50 g), galben – portocalii. Ele au o codiță foarte scurtă (2mm) care face
culesul și mai dificil. Fructele de cătină albă ajung la coacere între 15 august – 15
septembrie. Dacă recoltarea nu se face la timp, fructele pierd unele calități (unele crapă
și pierd din suc).
Înmulțirea se face prin butași de rădăcină.
Distanțele de plantare sunt de 3X2m sau de 3X1.5m. Se plantează 8 plante femeiești la
2 plante bărbătești. În grădina casei, cătina alba poate fi reprezentată de 2-3 plante
femele și mascule amplasate în loc luminos și separate de alei asfaltate sau pietruite
pentru a preveni extinderea drajonilor. Eventual, cătina se cultivă sub formă de gard viu.
Catina alba crește destul de repede. Plantele de 2 ani au o înălțime de 50-140 cm, iar
diametrul tufei ajunge la 50-100 cm.
Catina alba cere locuri deschise, bine luminate și călduroase. Ea nu suportă umbra altor
specii pomicole sau silvice. Plantele umbrite cresc slab, cele tinere pier, iar cele în
vârstă se degarnisesc.
Catina alba este foarte rezistentă la ger (-50 grade Celsius) și la căldurile mari din
vară. Reușește pe toate formele de relief și este total indiferentă la natura solului. Crește
pe terenuri uscate, sărace, chiar lipsite de stratul de humus, pe soluri nisipoase,
grohotișuri și prundișuri. Această plantă poate valorifica terenuri compacte, cu
argilozitate mare, sărăturoase, pe care alte specii pomicole nu reușesc.

Când și cum se plantează cătina

Puieții de cătina se plantează toamna după ce ies din vegetație. Pot fi plantați până în
momentul în care pământul îngheață și nu se mai poate lucra. De asemenea, cătina se
plantează primăvara, până în momentul în care intra în vegetație. In general ca planta,
nu are nevoie de îngrijiri speciale.

Este în regula daca înainte de a planta copacei se pune gunoi ars sau
compost în groapa sau nu este necesar?
Nu este indicat sa puneți gunoi în groapa s-ar putea arde rădăcinile. Este indicat
sa puneți gunoi de grajd la suprafața gropi deasupra rădăcinilor dar asta din anul 2.

La ce adâncime se plantează cătina?

Groapa de plantare se face cam de 40 cm adâncime, dar efectiv rădăcinile vor
veni la acoperite doar de 20 cm de pământ. Restul de 20 cm din groapa ii reumpleți cu
pământ afânat pentru buna dezvoltare a rădăcinilor.

12
13
https://www.botanistii.ro/blog/catina-cum-sa-plantezi-si-sa-ingrijesti-acest-arbust-
fructifer/

Catina, cum sa plantezi și sa ingrijesti acest arbust fructifer

Catina alba sau Catina de râu (Hippophae rhamnoides) este o specie rustica,
întâlnită frecvent in zonele de deal și de munte din Romania. Este o specie cu o
plasticitate ecologica foarte ridicata. Creste și se dezvolta pe terenurile saraturate, acide
sau nisipoase. Poate ameliora terenurile erodate și fixează versantii sau taluzurile.
Catina rezista la ger, seceta și vânt. Fructele de cătină contin cantitati mari de
vitamine și elemente nutritive, indispensabile organismului uman (C, A, B, K, fier,
calciu, sodiu, magneziu) și din acest motiv cătină este utilizata in industra farmaceutica
și alimentara.

Particularitățile de creștere și fructificare

Catina este un arbust fructifer ce creste sub forma de tufa, cu o inaltime cuprinsa
intre 1,5 și 5 m. In zonele cu climat aspru (altitudini mari sau zonele aride), acesta
planta creste sub forma de tufa taratoare. Este o planta unisexuat dioca. Plantele
mascule sunt mai viguroase, au cresteri anuale mai lungi, de culoare mai inchisa, iar
mugurii sunt vizibil mai dezvoltati. Florile barbatesti se formeaza pe ramurile anuale și
sunt organizate in formatiuni numite conuri, de culoare bruna. Acestea infloresc mai
devreme decat florile femeiesti. Plantele femele infloresc odata cu aparitia frunzelor, iar
florile sunt grupate in inflorescente de tip racem. Perioada de inflorire este cuprinsa
intre martie și aprilie.  Polenizarea se realizeaza cu ajutorul vantului, din acesta motiv,
in plantatie, raportul dintre plantele mascule și cele femele este de 1:8.
Tulpina arbustului prezinta numerosi spini ascutiti și foarte rezistenti. Frunzele
sunt mici, argintii, liniar-lanceolate și dispuse altern. Sistemul radicular este bine
dezvoltat, atat pe verticala, cat și pe orizontala și are capacitate de drajonare. De
asemenea, radacinile secundare formeaza simbioze cu bacterii fixatoare de azot.
Fructul este o baca de culoare portocalie, carnoasa. Maturarea fructelor incepe in
prima parte a lunii august și se incheie la sfarsitul lunii octombrie. In perioada de
maxima productie, cantintatea de fructe recoltata ajunge la aproximativ 25 tone/ha.
Dupa 18 – 20 ani, plantatia intra in declin, iar productiile scad semnificativ.

Cerinte fata de clima și sol

Aceasta specie are cerinte ridicate fata de lumina iar in conditii de umbra coroana
se degarniseste. Nu este o specie pretentioasa fata de temperatura. Suporta bine gerul
din timpul iernii, rezistand pana la -40℃ si nu este afectata de canicula din timpul verii,
suportand temperaturi de pana la 45℃. Valorifica bine toate tipurile de sol, inclusiv pe
cele erodate, nisipuri, piertrisuri, dar nu suporta solurile cu exces de umiditate.

14
 Alegerea si pregatirea terenului
Desi are o plasticitate ecologica ridicata, productii mari se obtin pe terenuri cu
expozitie sudica, plane, cu o permeabilitate ridicata și fertile. Solul nu trebuie sa
prezinte exces de umiditate și sa nu aiba pH-ul sub 5,5. Se pot obtine rezultate bune pe
solurile aluvionare, din apropierea raurilor, cu apa freatica la adancimea mai mare 1,5
m.
Bune premergatoare pentru plantatia de
cătină sunt cerealele paioase. Terenul se elibereaza
de resturile vegetale ale culturii anterioare și se
realizeaza o scarificare la adancimea de 50-60
cm. In toamna, se realizeaza o aratura de 25-35
cm adancime, urmata de maruntirea pamantului, in
vederea pregatirii pentru plantare.

Plantarea
Perioada optima de plantat este toamna, in cursul lunii octombrie. Daca plantarea
nu se poate realiza toamna, acesta operatiune se poate efectua și primavara devreme.
Distantele de plantare se aleg in functie de tehnologia de cultura aplicata
plantatiei. Astfel, distantele dintre randuri și dintre plante, pe rand, pot fi urmatoarele:
o 3 m x 2 m, in cazul coroanei aplatizate;
o 4 m x 2,5 m, in cazul coroanei globuloase;
o 4 m x 1,5 m pentru plantatiile superintensive.
Dupa stabilirea schemei de plantare se realizeaza
pichetarea terenului, operatiune ce consta in
marcarea pozitiei fiecarei plante pe teren. Pichetarea
terenului trebuie sa tina cont de raportul dintre
plantele mascule și cele femele, de 1:8. Astfel, rezulta ca 12% din plante trebuie sa fie
mascule. Orientarea randurilor trebuie sa fie, pe cat posibil, pe directia nord-sud,
pentru ca plantele sa beneficieze de lumina pe parcursul intregii zile. De asemenea,
randurile se vor pozitiona pe directia vantului permanent, pentru a asigura raspandirea
polenului.
Urmatoarele etape sunt reprezentate de saparea gropilor și
plantarea propriu-zisa. Gropile trebuie sa aiba
dimensiunea de 40x40x40 cm și se pot realiza manual sau
cu ajutorul unui burghiu. In fiecare groapa se administreaza
8-10 kg de gunoi de grajd bine descompus și 40-50 g
ingrasamant complex de tip NPK, cu eliberare lenta. Aceste
ingrasaminte se adauga in pamantul scos din groapa.
Inainte de plantare, se fasoneaza materialul saditor,
eliminandu-se radacinile uscate sau deteriorate. Radacinile
sanatoase se scurteaza la 20-22 cm. Pentru a favoriza prinderea arbustilor, se realizeaza
mocirlirea. Aceasta lucrare presupune introducerea radacinilor intr-o mocirla de
consistenta smantanii, formata din pamant galben, balegar de bovine și apa.

Plantarea se realizeaza astfel incat radacinile sa fie asezate rasfirat in groapa, iar
planta trebuie sa fie in pozitie verticala. Pamantul se taseaza in jurul plantelor, pentru a
15
asigura un contact cat mai bun intre radacini și pamant. Se realizeza obligatoriu udarea
imediat dupa plantare. Cele mai cunoscute soiuri de cătină sunt: Clara, Mara, Dora,
Cora, Andros, Maracineni 1, Delta 1, Delta 3, Serpeni 11, Victoria, Auras, Ovidiu,
Tiberiu, Pitesti 1, Pitesti 2.

Lucrarile de intretinere
In primii doi ani de la plantare trebuie acordata o atentie deosebita intretinerii
solului din plantatie. Plantele tinere de cătină sunt foarte sensibile la imburuienare,
prezenta buruienilor afectandu-le cresterea și dezvoltarea. Terenul se mentine curat prin
prasile repetate, realizate manual sau mecanizat. Este interzisa folosirea erbicidelor in
primii ani, deoarece plantele de cătină sunt sensibile la aceste substante. Lucrarea se
poate face mecanizat, cu discul, grapa sau freza. Solul trebuie
mobilizat pe adancimea de 8-10 cm pentru a nu distruge
radacinile arbustilor. In zonele in care exista pericolul atacului
de rozatoare, tulpina se va proteja cu benzi de hartie, plase etc.
O lucrare importanta ce asigura
productii ridicate și constante este
reprezentata de irigare. In primii
doi ani, aportul suplimentar de apa
asigura prinderea plantelor,
cresterea și formarea coroanei.
Normele de udare sunt calculate in functie de proprietatile
solului și de conditiile climatice. Acestea au valori cuprinse intre 300 și 400 metri cubi
pe hectar. Se recomanda ca irigarea sa se realizeze prin aspersiune sau prin picurare.
De asemenea, taierile reprezinta o lucrare importanta in tehnologia de cultura a catinei.
Aceste lucrari au ca scop formarea coroanei, favorizarea fructificarii și faciliteaza
realizarea lucrarilor de intretinere și recoltare. Catina suporta bine taierile și se poate
conduce sub diferite forme. In plantatiile comerciale, cele mai intalnite forme sunt
coroana globuloasa și coroana aplatizata. Taierile se realizeaza anual, deoarece
formatiunile de rod se formeaza spre exteriorul coroanei, iar plantele se degarnisesc
rapid. Taierile se realizeaza odata cu recoltarea fructelor, iar daca este necesar, se
definitiveaza in perioada de repaus vegetativ.

Formarea coroanei globuloase. Imediat dupa

plantare se alege axul central și se scurteaza la o treime
din lungimea sa. In anul al doilea și al treilea se
urmareste formarea ramurilor de schelet. Acestea se
insereaza pe axul central la o distanta de aproximativ 30
cm intre ele, dispuse altern. In urmatorii ani se va
finaliza formarea coroanei și va incepe aplicarea taierilor
de fructificare. In acest caz, cea mai simpla metoda este
taierea la cep a cresterilor vegetative și a celor de rod de pe o parte a coroanei, iar in
anul urmator taierile se vor efectua pe partea opusa a coroanei. Astfel in fiecare an
coroana se va intineri și va produce fructe.

16
 Formarea coroanei aplatizate. Dupa plantare, se alege o tulpina principala și
doua sarpante pozitionate pe directia randurilor. Axul central se scurteaza la 30-40 cm
inaltime. Axul și cele doua brate formeaza primul etaj al coroanei. In anii urmatori se
aleg alte doua sarpante, aflate la 25-30 cm distanta de primul etaj și se formeaza
urmatoarele etaje ale coroanei. Lastarii de prelungire ai sarpantelor se scurteaza cu o
treime din lungimea lor, pentru a favoriza garnisirea. Pe sarpante se vor dezvolta
ramurile de semischelet. Acestea se raresc la 12-15 cm una de alta și se scurteaza la
aproximativ 30 cm.
Dupa primii 2 ani de la plantare radacinile plantelor de cătină incep sa formeze
nodozitati, ce vor capta azotul din atmosfera și il vor pune la dispozitia plantelor.
Incepand cu anul al treilea, plantatia are nevoie de fertilizare suplimentara pentru a
atinge potentialul de productie. In functie de fenofaza, se administreaza radicular
ingrasaminte cu macro și microelemente, in cantitatile necesare. Daca exista
posibiliatea, se pot aplica 20-30 t/ha gunoi de grajd, o data la 3-4 ani.
Suplimentarea fertilizarii radiculare se poate efectua prin aplicarea de ingrasaminte
foliare precum Cropmax, Amalgerol, Microcat Calciu-Bor, Nutri-Leaf 20-20-20,
Kelkat Mix, Microcat Fier, Microcat Mg, in functie de necesitatile plantei și de
conditiile de mediu.

Pentru a sprijini plantele sa depaseasca perioadele de stres, se pot efectua fertilizari

foliare și radiculare cu Terra-Sorb Foliar și Terra-Sorb Complex. Radicular, se poate
aplica Blackjak, pentru imbunatatirea structurii solului și a absorbtiei radiculare.

Combaterea bolilor și daunatorilor. Pentru mai multe informatii despre bolile și

daunatorii ce afecteaza cultura de cătină, precum și informatii despre metodele de
combatere ale acestora, click aici.

Recoltare

Recoltarea reprezinta una din cele mai dificile lucrari

efectuate intr-o plantatie de cătină. Frunctele sunt
dispuse apropiat in jurul ramurilor, imbracandu-le ca un
manson. Fructele sunt foarte bine prinse de ramuri și in
timpul recoltarii se pot vatama. Pe de alta parte, acesta
prindere puternica de ramuri permite prelungirea
recoltarii chiar pana primavara devreme. Momentul
optim de recoltare se stabileste in functie de destinatia
productiei și de metoda de recoltare. In conditiile din Romania, culesul se poate realiza
de la sfarsitul verii pana la sfarsitul toamnei. Recoltarea se poate realiza manual,
mecanizat sau prin taierea ramurilor. Recoltarea manuala se realizeaza de catre lucratori
și are o eficienta scazuta deoarece un lucrator poate sa culeaga 15-20 kg de fructe pe zi.
Recoltarea mecanizata este cea mai eficienta și se realizeaza cu un dispozitiv ce scutura
tufele de cătină, iar fructele cad pe membrane de polietilena asezate pe sol. Pe langa
aceste doua metode, se poate practica recoltarea prin taierea ramurilor. Ramurile
incarcate cu fructe se taie și se transporta in spatii special amenajate, unde fructele se

17
desprind de pe ramuri. Aceasta metoda are o eficienta medie insa, nerealizata corect,
poate influenta negativ productiile din anii urmatori.

18
19
20
21
22