copii cu tulburări de înţelegere sau cu retard perceptivo-motor);

• copii diabetici;
• copii maltrataţi.
Trecerea în revistă a acestei probleme pe care am realizat-o referitor la desenul
familiei permite relevarea de studii efectuate despre:
• ataşamentul copiilor faţă de animale (Kidd şi Kidd, 1995);
• copii bilingvi (Hamilton, 1984);
• copii cu tulburări afective (McPhee şi Wegner, 1976; Myers, 1978; Feuer, 1989);
• copii astmatici (Pecanha, 1997);
• copii cu dificultăţi de înţelegere (Pellettieri, 1971; Raskin şi Pitcher-Baker, 1997;
Raskin şi Bloom, 1979);
• identificarea copiilor dintr-un mediu familial stresant printr-un profil de desen
(Brakarsh, 1989);
• identificarea copiilor abuzaţi sexual (Hackbarth, Murphy şi McQaray, 1991);
Kaplan, 1991;Rodgers, 1992; Bristow, 1994) sau a impactului asupra adulţilor care au fost
abuzaţi sexual în copilărie (Glaister, 1994);
• copii în situaţia de doliu (Forrest şi Thomas, 1991);
• impactul cancerului asupra copilului şi asupra fratriei (Sourkes, 1991) sau asupra
familiei (Cornman, 1993);
• adolescenţi cu tulburări comportamentale (răspunsuri ale
mamelor la desenelor familiei în acţiune realizate de copii, Goldschmidt, 1991),
adolescenţi psihotici (Carneiro, 1988);
• femei alcoolice (Soulestrowska, Bienicka şi Arendarska, 1987),
copii proveniţi din familii alcoolice (Matejcek şi Strohbachova, 1981;Gardano, 1988);
• femei cu tulburări alimentare (Lindquist, 1992);
• pacienţi cu schizofrenie paranoidă (Grzywa şi Kucharska-Pietura, 1998);
• pacienţi depresivi (Wright şi Mclntyre, 1982).
Pentru a detalia un exemplu din această lungă listă a utilizărilor desenului familiei,
vom prezenta rezultatele a patru studii privind abuzul sexual al copiilor. Aceste studii arată că
desenul familiei (utilizat de clinicieni experimentaţi) constituie un bun mijloc de detectare a
abuzului. Mai mult, se pare că mai degrabă ambianţa familială de maltratare este cea care
afectează dezvoltarea copilului decât actul de abuz însuşi (Bristow, 1994). Hackbarth şi
colaboratorii (1991) au arătat că nu numai desenele familiei în acţiune ale copiilor abuzaţi
sexual îi diferenţiază de copiii care nu au suferit un abuz, ci, că şi desenele mamelor copiilor
abuzaţi reprezintă situaţii familiale semnificative mai puţin dezirabile decât cele ale celorlalte
mame. La rândul său, Rodgers (1992) a arătat pentru copii şi adolescenţi implicaţi în abuzul
sexual - ca victime sau ca agresori - că o analiză a regresiei multiple pune în evidenţă
diferenţele în raport cu grupul de control. în fapt, victimele -ca şi agresorii - desenează paturi,
personaje îmbrăcate cu lenjerie de corp sau dezbrăcate, omit bustul, desenează vag mâinile şi
reprezintă obiecte în gura personajelor mult mai frecvent decât copiii din grupul de control.
Subiecţii abuzaţi sau abuzatori fac desene care includ multe detalii, cu conotaţie sexuală, sau
fac desene rudimentare fără detalii. Aceasta confirmă rezultatele lui Kaplan (1991) care a
arătat că atunci când copiii desenează o familie în care se vede o activitate intimă sau sexuală,
există bănuiala prezenţei unui abuz sexual.
Grila de analiză pe care am elaborat-o (1997) pentru analiza desenului familiei a fost
utilizată în cadrul mai multor cercetări pe care le vom prezenta pe scurt. Cea mai mare parte
nefiind terminate, vom prezenta mai ales contextul acestora şi specificitatea contribuţiei lor la
desenul familiei.
Mai întâi, într-o cercetare în curs, Oullette, Charbonneau, Jourdan-Ionescu şi colaboratorii
(1999) explorează traiectoriile copiilor plasaţi în familii de plasament din cauza maltratării. în
acest cadru, una din modalităţile de-a studia legăturile familiale şi ataşamentul copiilor faţă de
familia lor de plasament constă în clasificarea producţiilor lor grafice. în fapt, desenul familiei
ni se pare perfect indicat pentru studiul impactului situaţiilor de separare asupra copiilor.
Astfel, am cerut fiecărui copil întâlnit pentru acest proiect (n=15) să deseneze familia sa.
Identificarea personajelor reprezentate în acest desen ne permitea să ştim care din familiile
copilului a fost reprezentată mai întâi (familia de origine sau cea de plasament). Când a
terminat, i s-a cerut să deseneze cealaltă familie. Datele, în curs de analiză, arată că marea
majoritate a acestor copii plasaţi desenează în primul rând familia de