Marturisirea de credinta atribuita Sfantului Vasile cel Mare N.A. LIPATOY, Birmingham/St. Petersburg” Majoritatea scrierilor atribuite de manuscrise Sfantului Vasile cel Mare au fost publicate pana acum. Noi editii, traduceri gi studii apar in numéar tot mai mare’. Acesta nu este un fapt surprinzator avand in vedere locul de cinste pe care-I ocupa Sfantul Vasile cel Mare in dezvoltarea spiritualitatii, dogmaticii, asceticii, omileticii $i canoa- nelor bisericesti crestine. Cu toate acestea, un numéar de texte pentru care manuscrisele revendica paternitatea basiliand raman nu doar nepublicate, ci si neexplorate. Cercetarea mea se ocupa de omilii, care in Clavis Patrum Graecorum sunt descrise ca Homiliae pseudo-Basilianae ineditae? si pe care le studiez gi le pregitesc pentru publicare. Unele sau chiar toaté se pot dovedi a fi atribuite in mod eronat Sfantului Va- sile. Cu toate acestea, pana ce procesul de examinare va fi fost finalizat, posibilitatea paternitafii nu poate fi respinsa pe loc doar din cauza numéarului mic de manuscrise in care aceste texte au supravietuit. Un interesant exemplu al unei astfel de scrieri atribuite Sfantu- lui Vasile este Marturisirea de credinta (Moric exteBetoa)’. Textul se 1 Traducere dupa: N. Lipatov, ,, The Statement of Faith attributed to St. Basil the Gr* at”, Studia Patristica 37, Peeters Leuven, 2001, pp. 147-160. Multumim Dr. Ni- kolai Lipatov si Peeters Publishers Leuven pentru amabilitatea cu care ne-au acordat drepturile de publicare a prezentei traduceri. (n. tr.) 2 Vezi PJ. Fedwick, Bibliotheca Basiliana Universalis. A Study of the Manuscrip! Tradition. Translations and Editions of the Works of Basil of Caesarea, vols. I; 11, 1 ; U1, 2: I, CCG (Turnhout, 1993-1997), referité mai departe ca BBU, si M. Geerard si J. Noret, Clavis Patrum Graecorum. Supplementum. CCG (Turnhout, 1998), referita in conti- nuare ca CPG Sup. 2CPG II, 2935-2937, 2939-2954. Vezi, de asemenea: Stig Y. Rudberg, Etudes sur 1a Tradition Manuscrite de Saint Basile (Lund, 1953), pp. 115-120. Niciuna dintre ele nu a fost studiata sau publicatd vreodata. ° Editio princeps a textului este in pregatire.Traduceri 523 pastreaza intr-un singur manuscris, Codex Upsaliensis Graecus 5 (ff. 143r- 146v). Este un manuscris pergament care, potrivit lui Stig Y. Rudberg*, a fost publicat in jurul anului 1100 d. Hr. Manuscrisul consista din 197 de pagini si contine o colectie de texte care formeaza o anto- logie ascetica, asamblata in mod evident pentru scopuri practice de edificare si lectura duhovniceasca pentru monahi. Textele atribuite Sfantului Vasile cel Mare formeaza o mare parte a colectiei. Doua din- tre ele, Marturisirea de credinta si Pentru cei care intri in miindstire si pentru cei care conduc comunitatea monahald, nu au fost pana acum publicate. Marturisirea de credintit consta din patru mari parti, care in schimb sunt divizate in sectiuni. Prima parte reprezinta un crez oficial si cuprinde patru parti, in locul celor trei care apar in mod obignuit, ocupandu-se de cele trei Persoane are Treimii. O prima foarte scurta sectiune vorbeste de- spre Dumnezeu Tatil, descriindu-L ca ,,Atotputernic” si ,, Nascatorul Unuia Nascut Fiului Sau”, dar nu face nici o referinta la rolul Sau de Creator. » Cea de-a doua sectiune vorbeste despre Fiul lui Dumnezeu, de- scriind relatia Sa cu Tatal si rolul Sau in creatie gi lume. A treia sectiune vorbeste i in oarecare detaliu despre Duhul Sfant, descriind relatia Sa cu Celelalte Persoane ale Sfintei Treimi, caracteristicile Sale si rolul Sau in lume. Implicarea Duhului Sfant in intrupare ii per- mite autorului s4 se intoarca la Fiul lui Dumnezeu (aceasta con- stituie cea de-a patra sectiune) gi si vorbeascé despre lucrarea Sa de mantuire care implica intruparea, suferinta, moartea, invierea, inaltarea Ja cer, a doua Venire si Judecata de Apoi. Lucrarea lui Hristos este legatd complet de lucrarea Duhului Sfant Care se spune ca in- deplineste Intruparea, serveste ca o pecete la botez, se comporta ca un mijlocitor in a-i face pe oameni fii ai lui Dumnezeu gi este im- preuna-lucrator cu Hristos la crearea lumii. Partea a doua consist& din doua sectiuni de anateme. Sectiunea intai condamna invataturile care-L prezinta pe Fiul atat de inde- partat de Tatal, respingand conceptiile potrivit cdrora Fiul lui Dumne- zeu este o creatura, este diferit de Tatal in substanta gi natura, este neasemenea Lui in Ipostas gi nu este vegnic. Sectiunea a doua este indreptata impotriva extremei opuse a dogmei trinitare, si anume ‘Stig Y. Rudberg, , Codex Upsaliensis Graecus 5”, Eranos 50 (1952), pp. 60-70.524 Credinta si marturisirea ei sabelianismul sau monarhismul modalist care confunda Persoa- nele Treimii, considerand mai degraba pe Fiul si pe Duhul ca si cand ar fi emanatii ale Tatalui sau parti din substanta Sa decat Fiinte individuale depline. Pana in momentul de fata structura si compozitia textului ur- meaza modelul traditional al crezurilor aparute in secolul al patrulea’. Partea a treia, cu toate acestea, prezinta o indepartare radicala fata de aceasta traditie gi scoate la iveala faptul ca textul de fapt nu este un crez, ci o omilie care incepe cu o marturisire de credinta si apoi continua sa se adreseze ascultatorilor. Partea a treia consista din patru sectiuni. in ele predicatorul isi instruieste auditoriul (utilizand per- soana a doua singular de dragul expresivitatii) despre modul cum sa raspunda cucernic si fara agresivitate, si totusi problematic, chestiunilor legate de natura lui Dumnezeu, celor legate de Tatal, respectiv Fiul si Duhul Sfant. Partea a patra este o concluzie formala si o binecuvantare pentru toti cei dintre voi care cred in acord cu prezenta marturisire si se tem de Dumnezeu”. Pentru a stabili data, provenienta si, speram, paternitatea omiliei, vom compara marturisirea sa de credinta cu cele doud puncte fo- cale in formudarea crezului crestin din secolul al patrulea, si anume crezurile Sinoadelor de la Niceea (325) si Constantinopol (381). La prima vedere, nu este evidenta o legatura intre Marturisirea de Credinta si crezul de la Niceea®. Niceea vorbeste despre Dum- nezeu Tatal ca ,,Facdtorul tuturor celor vazute si nevazute”, in timp ce Marturisirea, desi mentioneaza ,,acordul Tatalui”, pune accent pe rolul Fiului in crearea lumii. in partea a doua si a patra, care sunt dedicate Fiului, cele doua crezuri sunt de acord in ceea ce priveste punctele principale ale mesajului crestin, care este comun pentru toate crezurile trinitare. Astfel, ele vorbesc despre ,,Fiul Unul Nascut din Tatal” care S-a in- trupat pentru mantuirea lumii, a suferit, a fost rdstignit, a murit, a in- viat si S-a inalfat la ceruri gi va judeca viii si mortii. In ceea ce °Vezi A, Hahn si G.L. Hahn, Bibliothek der Symbole und Glausbenregein der alten Kirche (3rd ed., Breslau, 1897); R.P.C. Hanson, The Search for the Christian Doctrine of God (Edinburgh, 1988); J.N.D. Kelly, Early Christian Creeds (3rd ed., London, 1972). *Hahn, pp. 160-161; Kelly, pp. 215-216; CPG IV, 8512.Traduceri priveste expresiile mai putin comune, Marturisirea detine un acord literal cu Niceea numai in urmatoarele: , Lumina din Lumina”, ,Dumnezeu din Dumnezeu”, , pentru mantuirea (noastra)’”. In mod semnificativ, cele doua fraze care reprezinta insdsi esenta invata- turii niceene: ,,care este din substanta Tatalui” si ,nascut, nu facut, din aceeasi substanta cu Tatal” sunt absente. Niceea are deosebit de putine de spus despre Duhul Sfant. In contrast, Marturisirea ofera mai degraba o invatatura elaborata de- spre lucrarea Duhului in lume. Abia in momentul in care ajungem la anateme discernem ca cele doua crezuri impartasesc mai mult decat par si sugereze declara- tiile pozitive. Textul nostru urmeaza crezul niceean in anatematiza- rea declaratiei fundamentale ariene: ,, A existat 0 vreme cand El (adica, Fiul lui Dumnezeu) nu era”*. Atunci cand Niceea condamna pe cei care afirma c& Fiul lui Dumnezeu este dintr-un Ipostas sau sub- stanf&, sau este mutabil sau schimbabil”, Marturisirea ii raspunde respingand pe acei care ,,spun ca El este diferit in substanta Sa si nu Ia fel cu ipostasul Tatalui”. Ambele utilizeaza aceeagi expresie: /Anatematismele Bisericii universale si apostolesti”®. Acordul total asupra acestor doua puncte indic4 in mod foarte clar faptul ca, in pofida evitarii cu prudenta a termenului ,,din aceeasi substanta”, textul nostru urmeaza, daca nu litera, cel putin duhul niceean. Sinodul de la Niceea a marcat deschiderea etapei controversei ariene si a inaugurat procesul de realizare a crezului oficial. Discu- tiile trinitare au ajuns la 0 concluzie in 381, la Sinodul I] Ecumenic de la Constantinopol. Dupa o lunga perioada de cercetare atenta, ter- menul niceean dyoUotos (din aceeasi substanta) - care a fost absent realmente din toate crezurile sinodale intre 325 si 381 - a fost re- abilitat si pastrat cu evlavie in crezul universal. Principalul punct pe care Sinodul de la Constantinopol l-a adaugat la crezul niceean este invatatura despre Duhul Sfant. Marturisirea impartageste ace- leasi pozitii cu cele ale crezului constantinopolitan”, precum gi cu cele ale crezului niceean, si, desigur, fundamentele mesajului cres- tin privind mantuirea. Intelegerea lor in ceea ce priveste rolul Du- hului Sfant este cea care dezvaluie o legdtura intre textul nostru gi 7 @ug ex dw706, OEoV Ex BEo, Sta THY... OUTNPLAV emt /aoTNpLA. *Hy Tote ote ux NV. *AvaBepaTiGet n KOBOALKT KOL GMOGTOALKN EKKANI. Hahn, pp. 162-165; Kelly, pp. 297-298; CPG IV, 8599.526 Credinta si marturisirea ei teologia Sinodului II Ecumenic, de vreme ce ambele marturisesc faptul ci Duhul Sfant ,,purcede din Tatal”, il numeste pe El ,,datator de viata’" si recunoaste rolul Siu in intrupare. Faptul ca Marturi- sirea nu vorbeste despre adorarea si slavirea imbinate a celor trei Persoane, si nu mentioneaza Duhul ca graind prin proroci indica faptul c4 degi teologia sa privind Duhul se deplaseaza inspre di- rectia crezului constantinopolitan, ea se afla doar pe calea catre el. Compararea textului nostru cu multitudinea de declaratii credale sinodale si personale produse de-a lungul celui de-al patrulea secol scoate la iveala un crez cu care, fara indoiala, se afla in legatura. Acesta este Crezul Sinodului din 341, asa-numitul al doilea Crez de la Antiohia”. El a ap&rut ca un rezultat al eforturilor majoritatii epis- copatului oriental de a gasi o interpretare a credintei de la Niceea care ar condamna in mod expres nu doar separatia ariand dintre Fiul si Tatal, ci, de asemenea, confuzia sabeliana si monarhiand a Treimii. Ei considera ca, asupra celui de-al doilea punct, formula niceeand putea fi pasibila de interpretari gresite si astfel trebuia re- formulata. Textul nostru igi trage teologia sa privind plinatatea si desa- varsirea ipostasului lui Hristos din Sinodul de la Antiohia, decla- randu-L pe Ela fi nascut din Tatal, ,intreg din intreg, desavarsit din desavarsit, unic din unic, Imparat din Imparat, Domn din Domn, chipul exact al substantei, puterii, slavei si vointei” Tatalui®, si i] descrie pe Hristos ca ,,imutabil si neschimbabil”“, atribuindu-I ace- leagi epitete biblice: ,, Lumina adevarata”, , Adevar”, ,,inviere” si »Pastor”'5, Ambele crezuri m&rturisesc in mod explicit trei lpos- tasuri gi insisté asupra faptului cd numele aplicate Tatalui, Fiului si Duhului Sfant nu sunt doar cuvinte, ci 0 indicatie esentiald a indivi- dualitatii fiecdrui ipostas. Marturisirea si Sinodul utilizeaza aceleasi expresii: , Daca cineva spune cd Fiul este o creatura sau o lucrare””, pentru a introduce anatema impotriva acelora care neaga divinitatea completa lui Hristos. MEK Tou maTpos/maTpos exdopeBeTaL; Gwodotov. Hahn, pp. 184-186; Kelly, pp. 268-270.CPG IV, 8557. BORov of odov, TeAELoV ek TEACLOL, HOVOV ek HovoU, BactAEa ck BaoLAEWs. Kuplov amo KUptoL, aUGLOG Kat SuvaLEUs Kat SokNG Kai BouAng Etkova anaps- MaKTov ExovTa. MATpEnTo<, avadhowTos. Beug aAnOivov, adnteta, avactacic, Town. WEL Se TI Acyet TOV ULOV... KTLOPa 1) TOUNpA...Traduceri — Exist4 in mod evident o stransa relatie intre Marturisirea de cre- dinfi si Crezul Sinodului de la Antiohia. Totusi teologia lor nu este cu totul identica. Asupra a doua puncte textul nostru se departeaza de crezul de la Antiohia. Evita descrierea lui Hristos ca ,,mijlocitor in- tre Dumnezeu gi oameni” si conceptia potrivit careia cele trei Iposta- suri ale Sfintei Treimi sunt ,,una in conlucrare”””. Prima dintre cele doua fraze este mai degraba vaga si susceptibila de interpretari gre- site. Cea de-a doua, judecaté dupa standardele ortodoxiei niceene, este o declaratie categoric periculoasa, care - indiferent daca in mod intentionat sau nu - desface unitatea Dumnezeirii aproape dincolo de monoteism. in final, trebuie si admitem faptul ca crezul nostru este direct legat de inca o marturisire de credinta. De data aceasta este un crez personal al Sfantului Grigorie Taumaturgul, care s-a pastrat in viata lui compusa de Sfantul Grigorie de Nyssa, fratele mai mic al Sfan- tului Vasile cel Mare"*. Acesta este crezul din care textul nostru preia, mai intai, descrierea sa referitoare la Tatal ca ,, Nascdtor al Unuia- Nascut Fiului Sau’”” si, in al doilea rand, un sir de epitete: , nevazut”, mmestricacios”, , nemuritor”, ,,vegnic”, ,neschimbabil” si ,,imutabil””, care se aplica atat Tatalui, cat si Fiului, urmandu-si cu fidelitate sursa. Vorbind despre Duhul Sfant, Marturisirea de credinté imprumuta termenii UmdpEtc (existent) si Gytaopds (sfintenie). Analizat din perspectiva teologica, textul indica faptul cd autorul lor este cineva care provine dintr-un tip de mediu homoiousian, se gasegte intr-un proces de apropiere de terminologia niceeana si are o legatura cu traditia Sfantului Grigorie Taumaturgul, apostolul din Pont. Chestiunea ramdane daca Sfantul Vasile ar putea fi autorul Mar- turisirii de credinta. Pentru a incerca s4 raspundem la ea, ar trebui s& avem in vedere méarturisirile de credinta care apartin in mod indubita- bil lui si, de asemenea, sa cdutam paralele stilistice, lingvistice si doctrinale cu alte scrieri necontestate ale Sfantului Vasile. 7 Meormny Beou Kat avOpwmwy; Th OUppwVIA EV. 8G, Heil, Gregorii Nysseni Sermones, Pars Il (Gregorii Nysseni Opera X, 1) (Leiden ~ New York ~ Kobenhavn - Koln, 1990), pp. 3-57; Hahn, pp. 253-255; CPG Il, 3184. }Tevvntup... VL HOvoyEvoUs. 2 Aopatos, adtaptoc, aBavatos, atSi0¢, avadAowwTos, aTpPETTOG.528 ‘Credinfa si marturisirea ei Epistola 1257 contine o marturisire de credinta pe care Sfantul Va- sile, i-a dat-o, in 373, lui Eustatie de Sebasta si o semneze pentru a-si demonstra ortodoxia. Ea consist din crezul niceean, cu unele expli- catii aditionale privind termenul homoousios si Persoana Duhului Sfant. Acestea din urmd, desi nu contin paralele literale cu Marturisirea de credinti, arat& aceleasi preocupari si aceeasi directie a gandirii teologice. Prologul Despre credintd? care precede Regulile morale evita in mod deliberat aproape orice ar putea fi controversat. Sfantul Vasile admite deschis faptul cd motivul pentru aceasta este, de fapt, acela c& a trebuit sd faci o marturisire™ scrisd (lucru pe care el intotdeauna 1-a tratat cu prudenta). Fiind in linii mari de acord, Marturisirea de credin{a si Prologul sunt apropiate in doua privinte, in mod parti- cular. in primul rand, ambele admit faptul ci numele Persoanelor Sfintei Treimi indic& distinctia lor speciala™. in al doilea rand, Pro- logul - in dezbaterea* lui - si Marturisirea - in practicd - demonstrea- z& aceeasi dispozitie pentru aplicarea a numeroase nume gi titluri pentru a-L descrie pe Dumnezeu; deoarece luate separat, fiecare din- tre ele raman incomplete, de vreme ce indica doar o singura caracte- risticd particulara. Omilia Despre credintd se apropie de textul aflat in consideratie nu doar ca doctrind, ci, de asemenea, ca stil si terminologie”. 4 | EustSeb. 11125 (abrevierile lucrarilor Sfantului Vasile sunt date urmand BBU). Epistolele citate in editia Saint Basile, Lettres, texte établi et traduit par Yves Courtonne, t. 1 (Paris, 1957); t. 2 (Paris, 1961); t. 3 (Paris, 1966). 2 MorPr2 (Prologus VIII (De fide)) CPG II, 2886. PG 31, 676-692. 2PG 31, 676 C10-D1. PG 31, 685 C10-688 A3. PG 31, 684 A13-C9. 26 Fide CPG IJ; 2859. Vezi, de exemplu PG 31, 465 C8-468 A2 si PG 31, 465 B15- GS:... avvongov Thy Oetav guaty EaTuOay, aTpETToy, avadAowWTOV, anaTn, GOUvOETOV, aSiaipetov, duc anpoaitov, Suvoyty adatov, peyeBos anepiopiatov, So&av une- paotpantovsay, ayadotnTa emBuvnTHY, KAAAOG aynxavov... Urmatorul pasaj cu sirul su de 13 epitete aplicate lui Dumnezeu arata in mod foarte clar faptul ca aceasta caracteristicd nu era deloc strdina stilului omiliilor Sfantului Vasile. Pentru propria sa explicatie si justificare privind un astfel de stil, vezi Prologul Despre credintit PG 31, 684 A13-C9. Considerand Marturisirea trebuie sa luaim, de asemenea, in con- sideratie faptul c& apartine mai degrabi genului marturisirii de credinti decat propriu-zis omiliei, si se bazeazA pe Cel de-al Doilea Crez de la Antiohia care este plin de astfel de giruri de nume si titluri aplicate lui Dumnezeu. Nu orice scriere ne- controversat& a Sfantului Vasile arat& aceeasi perfectiunea stilistic’ unica’ precum Hexaemeron-ul si alte omilii tarzii. Valoroase aga cum sunt, omiliile timpurii relie- feaza in mod inevitabil faptul cd autorul lor este unul care inca isi formeaza stilul.Traduceri 529 Cele trei carti fmpotriva lui Eunomie urmeaza foarte mult aceeasi linie a invataturii trinitare cu cea a Marturisirii de credinti, si ele ar putea foarte bine servi drept un comentariu extins la ea, atat de nu- meroase sunt exemplele acordului dintre ele”. Ambele texte atacd arianismul extrem de pe pozitia unui teolog homoiousian care este intr-un acord substantial cu credinta niceean, gi evita termenul ho- moousion doar din pricina posibilei interpretari gresite de tip sa- belian, preferand sa vorbeascé despre completa (amapadAaktoc) 2 Basile de Césarée, Contre Eunome, intr., tr. et notes de B. Sesboiié, G.-M. de Durand et L. Doutreleou tome J, SCh 299 (Paris, 1982); tome Il, SCh 305 (Paris, 1983). CEun 1, 7, 4-29 (@vpay, odov, aptov, opmedov, romeva, ow); E, 8, 47-58 (ava- MowwTov, aoparov, ag@apTov); 1,10, 1-35 (ad@aprov, aopatav, adavatoy, ayevvntoy, ayaTov, Sikatov, Snyt- oupyov, KptThy); 1, 19, 27-44; Ul, 16, 24-38; II, 17, 5-11 (crxwy, amavyoopa ths Aoxng Tov cou, gopta, Suvapig SiKaLoauvn); II, 22, 39-51 (Tov wey TpoTIov Kad" ov eyewvnaev o @e0g we AppETOV Kal aTEPLVONTOV AdtEVTE... Ta OVOHATG... THY MpOG aAAEAG aXEGLv avSetxvuTat povny); IL, 24, 32-34 (0 tparag appntag Ken amepivantas); IL, 25, 4-7 (ug etvat Tov Yiov yevwntov, ek TOU ayEvyNTOU dwtog amoAa- pbavta, Kat auTogwny Kat avoayatov ek THg GwoTooU Mmyng Kat THs TaTPLKNS ayaotnTo nporAtovta); IL, 25, 28-29 (napnaraxOau To dws Nps TO dus Kat THY CUNY MPS THY Gun. kat Thy Suvaytv mpog Thy Suvapty cf. Mérturisirea: gus ek gwtog SuvopiV eK Suvapews Cuny ek Gung care par sd se situeze exact impotriva acestor cuvinte ale lui Eunomie). IL, 27, 36-39(aya0ou ev Matpos ayadog 0 Ytos, gutog S¢ Tov ayewynTou gus c&ehopipe TO aLStov, Ka ek THS OVTUg Gung CwomoLog MpONADE MHyN, Kol EK Tg avToSuvapews n Tov Ocou Suvapig e&edavn); IL, 29, 25-29 (my Tou amAov Kat apepous Evvotav... copaTov, aSapTov, ava- Aoiwtov Squtopyoy, KELTNY); IL, 32, 47-48 (Ytog adnTHSGS Kat ELKwY TOU cou Kat UMOGTAGEWS xapaKTNP); II], 2, 27-29 (to noepoviKov Th duaet, aUTE TH KTLGEL SuVapLOLELY TO TH Beta KAL paKapia Tptadt evapt@youpevov); II], 3, 15-16 (otketwata npog Tov Matepa Kat Yiov 1 Kotwwvta Tuy ovopatwv naptaTnat); IIL, 6, 36-40 (TIveupa aytov, Kat FIveupa @cov, Kot Fveuper aAnOetag, anoc- TedAopevov Mapa Oeov, 51a Ytou Xopnyoupevov, ov Sovrov, add’ aytov, ayadov, nyeHoviKoy, Fvevpa viOeoa1c, ematapevov navta Ta Tou O¢ou).530 Credinja si marturisirea ei aseménare a substantei”*. Toate acestea, in opinia mea, sprijind datarea Marturisirii de credinfé cam in aceeasi perioada cu tratatul Impotriva lui Eunomie (pentru cel din urma accept anul 360 sau in- ceputul lui 361, aga cum a demonstrat Thomas Kopecek”). Marturia interna a textului ar putea sugera o anume perioada pen- tru conceperea sa. Marturisirea de credinti este 0 omilie care oferd o profesiune de credinta gi da sfaturi despre modalitatea de a aborda chestiuni dificile despre doctrina. Prima - cu lungile sale siruri de nume si epitete ~ seaman cu o incercare de a apara pozitia teologica a cuiva. Cea din urma pare a fi o instructiune adresata anturajului predicatorului. Aceasta atmosfera s-ar potrivi foarte bine cu situatia din primavara anului 360. Episcopul Dianios al Cezareii semnase cre- zul homoian care fusese formulat la Constantinopol in decembrie 359 si ratificat in ianuarie 360. Sfantul Vasile, care el insugi fusese pre- zent la sinodul din decembrie, a gasit crezul atat de inacceptabil, incat, cu toata afectiunea personala pentru Dianios, a rupt comuniunea cu episcopul s&u gi s-a retras la manastirea sa ponticd™”. S-ar parea ca el a trebuit sa-gi justifice in fata ucenicilor sai masura sa drasticd, sa-si clarifice atitudinea sa fata de un numér uluitor de mare de cre- zuri emise de sinoadele recente si si ofere orientari teologice pentru discipolii sit Sugerez ideea ci Marturisirea de credintit reprezinta tex- tul mesajului Sfantului Vasile cdtre monahii lui, cu aceasta ocazie. 8 Miirturisirea: ovc.ac Kai Suvapews Kai S0En¢ Kai Boudns Etkova anapa- Aaktov exovta Thy UTapELV Tov MavToKpatopos cou. CEun. I, 18, 7-9: etxwv Cwoa, yadAov £ avTooVEa Guy, OUK EV GXNHATO opO- LoTHT, AX” EV aUTH TH aUatA TO aTapaKToV aEt SLadwtouca. CEun. I, 27, 21: 10 THs guaews onapadAaKTov napioTwvTos avTEvBEoV. CEun. Il, 6, 20: Tov yevvnPvtos orkews EXetv adeiAovTos TaVvTUG Kat anapa- MaxKTws Tpog Tov yevvnoavta. MaxPh. 9, 3, 1-4: 10 opo.ov Kat’ auatay, El EV TPOOKEIEVOV EXEL TO aTapa- Maxtus, BEXOHAL THY wYNV WG ELg TAUTOV Tw ONOOUALOL. ...EL SE TLG TOU OLOLOU To amapoAAaKToV aTOTEpVOL... UMOTTELW TO THC... Apol. 11361, 24-28: npog 8 Tv To1ouTHY Evvotav Boel Hol _n Tou anapa- MaKtws LOLOL dwvn, LAAAOV NEP n TOV OHOOUGIOU apHOTTELV... ONOLOV Be Kat’ avotay aKpiBws Kat anapaaraKTws, opBug av o1pat AeyeoBat. (Epistola 361 citre Apolinarie este citaté dupa C. de Riedmatten, ,,La correspondence entre Basile de Césarée et Apollinaire de Laodicée”, JThS, n.s., VIL, 2 (1956), pp. 202-203. »T.A. Kopecek, A History of Neo-Arianism, Patristic Monograph Series, No. 8, vol. 2 (Cambridge, MA, 1979), pp. 364-372. * Vezi Epistola 51 catre episcopul Bosporios (Bos 51).Traduceri 531 Aceasta datare ne permite s4 explicam de asemenea de ce textul nu a fost copiat mai des. Schimbarea rapida a circumstantelor in Bi- sericd gi evolutia teologica personala a lui Vasile (s-a miscat catre acceptarea totala a termenului homoousios gia pozitiei speciale a Cre- zului de la Niceea) a facut foarte repede ca invatatura Marturisirii de credintd si para depasita, iar stilul siu ~ unul nu foarte demn de maturitatea predicatorului. De altfel, ocazia cu care a fost transmis omilia nu era una fericita. Probabil dupa impacarea lui cu Dianios, Vasile a incercat sa lase intreaga chestiune la o parte. Aceasta poate fi dedusa din tacerea Sfantului Grigorie cu referire la incident, dar si din faptul cd, chiar la distanta de ani dupa, Sfantul Vasile a trebuit si dezminta acuzatiile malitioase potrivit carora el il excomunicase pe Dianios. Traducere din limba englezd de Daniel JUGRINCREDINTA SI MARTURISIREA EI Carte tiparita cu binecuvantarea tnaltpreasfintitului TEOFAN Mitropolitul Moldovei si Bucovinei Coordonatori: Pr. Petre Semen si Diac. Liviu Petcu Mitropolia Moldovei si Bucovinei Editura DOXOLOGIA Tasi, 2010