Sunteți pe pagina 1din 6

CENTRUL DE EXCELENȚĂ ÎN MEDICINĂ ȘI

FARMACIE ,,Raisa Pacalo”

Referat
Virusurile
pe tema:
febrelor hemoragice
Cuprins
 Febra hemoragică virală

 Tipuri de febră hemoragică virală

 Cauze

 Simptome

 Factori de risc

 Diagnosticul febrei hemoragice

 Tratamentul febrei hemoragice

 Prevenirea febrei hemoragice

Febra hemoragică virală este o boală infecțioasă care afectează capacitatea de


coagulare a sângelui. Această boală poate de asemenea afecta pereții vaselor de
sânge conducând la hemoragii interne. 

Hemoragiile pot fi minore sau pot pune viața persoanei în cauză în pericol.
Acestea se produc ca urmare a contactului cu animale, oameni sau insecte
purtătoare ale virușilor. De obicei, apar în zonele tropicale de pe Glob sau sunt
aduse în alte regiuni de persoane care au călătorit în zonele respective.

Prevenția este extrem de importantă, deoarece nu există niciun tratament care să


vindece febra hemoragică virală în momentul de față.

Tipuri de febră hemoragică virală


 Ebola
 Lassa
 Dengue
 Marburg
 febra galbenă

Febra hemoragică poate fi de mai multe tipuri, clasificându-se în functie de


familiile de virusuri care o cauzează. Astfel, se evidențiază tipuri distincte
precum febra hemoragică Ebola, febra hemoragică Marburg, febra Lassa, febra
Dengue, sindromul pulmonar cu hantavirus sau febra galbenă.
Toate tipurile de febră hemoragică au câteva manifestări commune, afectează
organe multiple, deteriorează vasele de sânge și influențează capacitatea
organismului de a-și autoregla funcțiile. Febra hemoragica Ebola sau febra
hemoragică Marburg pot cauza cu rapiditate moartea.

Bolile hemoragice sunt răspândite în toate colțurile lumii, însă se regasesc în


special în regiunile în care virusurile pot fi transportate de animale și transmise
omului. De pildă, febra Lassa este intâlnită exclusiv în zonele rurale din Vestul
Africii, unde șobolanii sunt purtătorii virusului care produce boala.

Cauze
Cauza exactă o reprezintă contaminarea cu virușii găzduiți de animale și
insecte, de obicei țânțari, căpușe, rozătoare. Unele tipuri se pot transmite și
de la persoană la persoană, de obicei prin contactul cu sânge sau spermă în
care există virusul.

Calea de transmitere variază și ea, în funcție de virusul specific. Multe dintre bolile
care se manifestă prin febra hemoragică se răspândesc prin înțepături de țânțar sau
căpușe. Altele ajung să infecteze organisme sănătoase prin sânge sau spermă ori
prin inhalarea urinei sau a fecalelor șobolanilor.

În general, perioada de incubație a virusurilor poate să dureze până la 21 de zile


de la infectare. Factorii de risc sunt deplasarea în regiunile geografice în care există
virusurile cauzătoare de febra hemoragică sau interacțiunea cu persoane bolnave,
sacrificarea animalelor infectate; utilizarea acelor de seringă folosite pentru
înjectarea de substanțe intravenoase; vizitarea subsolului imobilelor infectate cu
colonii de șobolani; întreținerea de relații sexuale neprotejate cu un partener
infectat.

Simptome
In cadrul simptomatologiei specifice, semnele difera de la tip la tip, insa prezinta
initial o gama generala de manifestari clinice comune:

 febră ridicată
 oboseală
 dureri musculare
 dureri articulare
 dureri osoase
 amețeală
 slăbiciune musculară
 hemoragii la nivelul organelor interne
 hemoragii sub piele
 hemoragii la nivelul cavității bucale, al ochilor sau al urechilor
 comă
 delir
 insuficienţă renală
 insuficiență hepatică
 sepsis (răspunsul inflamator al corpului la infecţie care afectează ţesuturi şi
organe, ducând la şoc şi insuficienţă multiplă de organe, până la deces)
La acestea se pot adauga sangerarile potential cauzatoare de moarte, la nivelul
tesutului cutanat, in jurul orificiilor (gura,urechi,ochi) sau chiar la nivelul organelor
interne.
Alte simptome, precum: starea de soc, disfunctiile neurologice, delirul, coma,
insufiecienta renala sau hepatica, se numara in categoria celor agravante si pot
conduce la afectarea severa a organelor esentiale (a creierului, inimii, ficatului,
splinei sau a plamanilor).

 Factori de risc
 contactul cu animale contaminate
 contactul sexual neprotejat
 consumul de droguri (prin folosirea la comun de seringi și ace)

Diagnosticu febrei hemoragice


La aparitia primelor semne ale bolii, pacientul trebuie sa consulte un medic
specialist in boli infectioase. Numai acesta poate realiza o evaluare competenta a
bolii si tratamentului optim.
Precizarea zonei din care provine infectarea este unul dintre punctele – cheie ale
etapei de diagnosticare, specialistul putand identifica astfel mai rapid si mai bine
boala. Medicul va efectua o serie de analize de laborator, in special de sange, ce il
vor ajuta la confirmarea diagnosticului.
Chiar si in cazul analizelor de laborator, acestea trebuie efectuate in laboratoare
specializate, in conditii de igiena stricta, cu precautie deosebita, pentru a se
impiedica astfel raspandirea nedorita a virusurilor.

Tratamentul febrei hemoragice


Nu exista un tratament specific pentru tratarea acestui tip de boala, insa ribavirina,
o substanta antivirala, ii poate stopa evolutia, inlaturand in proportii variabile riscul
de deces.
Esentiala este ingrijirea suportiva. Administrarea de lichide la nivel intravenos
impiedica deshidratarea si ajuta la echilibrarea electrolitica a organismului, iar 
furnizarea de minerale esentiale contribuie la functionarea sistemului nervos si
muscular.
Tratamentul poate include si eliminarea toxinelor din sange prin dializa, mai ales
in cazul in care rinichii nu mai functioneaza corect.

Prevenirea febrei hemoragice


Prevenirea acestei boli poate lua doua forme: la nivel local si la nivel extern.
Astfel, la nivel local, tarile subdezvoltate sau in curs de dezvoltare pot adopta
masuri sociale, in sfera medicala si a igienei, a ecologiei sau a economiei, prin care
sa se reduca riscul imbolnavirii populatiei locale si astfel sa se reduca riscul
transmiterii virusurilor. Accesul la apa, la asistenta medicala, la educatie pot
conduce la inlaturarea cauzelor producerii si raspandirii acestei boli.
La nivel extern, tarile dezvoltate pot ajuta pe cele defavorizate, iar turistii care
doresc sa viziteze aceste zone geografice expuse riscului trebuie sa fie precauti, sa
se vaccineze anterior si sa evite, pe cat posibil,contactul direct cu animalele sau
persoanele infectate.
De-a lungul timpului, vaccinarea impotriva „febrei galbene” s-a dovedit eficienta
in prevenirea imbolnavirii, vaccin interzis insa femeilor insarcinate si copiilor mai
mici de noua luni. Cercetatorii din intreaga lume lucreaza la crearea unor vaccinuri
viabile si in alte cazuri de febra hemoragica.
Se recomanda evitarea intepaturilor insectelor, folosindu-se spray-uri, lotiuni sau
creme protectoare, purtarea hainelor adecvate (bluze cu maneci lungi, pantaloni
lungi sau confectionate din materiale speciale, precum sunt acelea acoprite cu un
strat protector  de permetrin, o substanta chimica sintetica, avand rol insectricid,
acaricid, repelent)…
O alta modalitate de preventie a imbolnavirii este izolarea spatiilor de locuit sau a
adaposturilor temporare din zonele predispuse la infectare, cu plase contra
insectelor sau prin plasarea dispozitivelor care impiedica patrunderea rozatoarelor.