Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1
~
2 5
1 4 3
p1,t1,i1
~
p2,t2,i2
p3 = p1
t3, i3
p3 = p2;t3,i3
95
Aburul supraîncălzit care iese din cazan cu presiunea p1, temperatura t2 şi
entalpia i1 se destinde adiabatic (reversibil) până la presiunea p2 ; la ieşirea din turbină,
aburul este saturat umed având temperatura t2 = ts2 şi entalpia i2. În continuare, aburul
se condensează la presiune şi temperatură constante, considerând că din condensator
iese lichid saturat cu p3 = p2, t3 = ts2 şi i3 = i( p2 ) . Apa provenită din condensarea
aburului este comprimată adiabatic în pompa de alimentare a cazanului până la
presiunea p3 = p1 şi temperatura t3.
p K T
1
3 4 5 1 K
4
5
II 3 II
3 2 x=1
x=1 3 2
I x2 I x2
x1
0 v 0 A B s
a. b.
1
i
5
K II
2
x2
4
3
I 3
96
Ciclul teoretic 1 2 3 3 4 5 1 compus din două izobare (încălzirea şi vaporizarea
în cazan, condensarea în condensator) şi din două adiabate reversibile (destinderea
aburului în turbină, comprimarea apei în pompă) poartă numele de ciclul Clausius-
Rankine.
Căldura q preluată în cazan de un kilogram de apă-abur în procesul izobar 3-4-
5-1 se calculează cu relaţia:
q q3451 i1 i3 [kJ/kg] (49)
Căldura q0 cedată în condensator se exprimă astfel:
q 0 q 23 i3 i2 [kJ/kg] (50)
Lucrul mecanic tehnic efectuat de un kilogram de abur în procesul de destindere
adiabatică reversibilă 1-2 în turbină se determină cu relaţia:
lT l t ,12 i1 i2 [kJ/kg] (51)
Dacă se ţine seama că destinderea reală a aburului în turbină reprezintă o
transformare adiabatică nereversibilă (fig.23), lucrul mecanic se obţine:
lTr l t ,12 r i1 i2 r [kJ/kg]
i1 i2 r
fiind cunoscut randamentul intern al turbinei iT
i1 i2
Lucrul mecanic tehnic consumat pentru comprimarea unui kilogram de apă în
pompă este:
l P lt ,33 i3 i3 [kJ/kg] (52)
Lucrul mecanic al ciclului se poate calcula astfel: lc lT l p sau lc q q0 şi
rezultă:
l c (i1 i2 ) (i3 i3 ) [kJ/kg] (53)
Puterea teoretică a instalaţiei, considerând un debit masic de abur la cazan m
[kg/s], se calculează cu relaţia:
Pt m lc [kW] (54)
i p1
1 t1
p2 = ct.
x=1
2r
2 x2
0 s1= s2 s
lc q
Randamentul termic t 1 0 al ciclului teoretic Clausius-Rankine
q q
97
rezultă utilizând relaţia:
(i1 i2 ) (i3 i3 )
t (55)
i1 i3
Ciclul Clausius-Rankine poate fi simplificat ţinând seama că, în procesul de
comprimare a apei, temperatura şi entalpia cresc foarte puţin. Neglijând creşterea
temperaturii (T3 T3) şi a entalpiei (i3 i3) în procesul de comprimare a apei în pompă,
punctele 3 şi 3 coincid, obţinându-se astfel ciclul simplificat, reprezentat în diagrama
T-s din fig.24; în acest ciclu, izobara de încălzire a apei în cazan se suprapune peste
curba limită inferioară, iar lucrul mecanic consumat de pompă se neglijează
(lp = i3 - i3 0).
Căldura preluată de un kilogram de agent termic în cazan, se determină astfel
q = i1 – i3 (56)
Lucrul mecanic al ciclului are expresia:
l c lT i1 i2 [kJ/kg] (57)
iar puterea teoretică a instalaţiei este:
Pt m l c m(i1 i2 ) [kW] (58)
T
1
K
4
5
II
3
x=1
2
I x2
0 s1 = s 2 s
abur :
D 3600 kg abur
d (60)
Pt lc kWh
În practică, consumul specific (efectiv) de abur al centralelor termoelectrice
variază între limitele def = 3 ... 4 kg abur/kWh.
Consumul specific (teoretic) de căldură exprimă căldura consumată la cazan
pentru fiecare kWh produs în instalaţie :
98
kg kJ 3600 3600 kJ
d q q (61)
kWh kg lc t kWh
Consumul specific (efectiv) de căldură al unei centrale termoelectrice
3600
[ kJ/kWh ] are valori între 9000 şi 11000 kJ/kWh.
ef
Economicitatea (randamentul) centralelor termoelectrice depinde de principalii
parametri ai agentului termic în instalaţie: temperatura t1 de supraîncălzire a aburului,
presiunea p1 a aburului la cazan, presiunea p2 la condensator (la ieşirea din turbină).
În mod obişnuit, centralele termoelectrice actuale funcţionează cu următorii
parametri: p1 = 100...150 bar; t1 = 500...550C; p2 = 0,03...0,06 bar.
Creşterea temperaturii t1 de supraîncălzire a aburului are ca efect mărirea
randamentului termic al ciclului datorită creşterii temperaturii medii superioare în ciclu.
În fig.25 s-au reprezentat două cicluri Clausius-Rankine suprapuse (1 2 3 4 5 1 şi
1 2 3 4 5 1) având aceleaşi presiuni p1 şi p2, dar cu temperaturi diferite ale aburului
supraîncălzit la ieşirea din cazan ( T1 T1 ); după cum rezultă din figură, temperatura
medie a procesului de încălzire are ca urmare creşterea randamentului termic al ciclului.
În fig.26 se prezintă diagrama de variaţie a randamentului în funcţie de temperatura t1 a
aburului supraîncălzit, la diferite presiuni p1.
T
T1 1 t
p1 = 120 bar
T1 1
K 0,42
4 p1 = 90 bar
5 0,40
II p1 = 30 bar
3 0,38
2 x=1
2
I x2
0,36
350 400 450 500 t1C
0 s
99
diagrama din fig.28.
T
1 1
T1 t
t1 = 550C
K t2 = 500C
0,44
4 5
Ts1
4 t3 = 400C
Ts1
5 0,40
3 2
x=1 0,36
2
30 90 150 p1 bar
x x2
2
0 s
Fig.27 Influenţa modificării presiunii Fig.28 Variaţia randamentului termic al
aburului la cazan asupra ciclului Rankine în funcţie de presiunea
ciclului Rankine aburului la cazan
T
1
T1
K
5 t
4
0,40
Ts2 3
3 2 0,35
Ts2 x=1
2
x x2
2 0,32
0 0,2 0,4 0,6 0,8 p2 bar
0 s1 = s2 s
Fig.29 Influenţa modificării presiunii Fig.30 Variaţia randamentului termic
la condensator asupra ciclului Rankine ciclului Rankine în funcţie de presiunea
la condensator
100
p1 = 150...250 bar şi temperaturi t1 de supraîncălzire a aburului limitate la valori de 550-
560C, la sfârşitul destinderii în turbină aburul devine saturat umed, cu valori reduse ale
titlului (cu umiditate ridicată). Din fig.27 rezultă că mărirea presiunii la cazan ( p1 p1 ),
menţinând constantă temperatura T1 de supraîncălzire, conduce la scăderea titlului
aburului saturat umed la sfârşitul destinderii adiabatice în turbină ( x2 x2 ).
În practică, se limitează umiditatea aburului saturat la ieşirea în turbină pentru a
se evita erodarea paletelor din ultimele trepte ale turbinei de către picăturile de apă din
abur, care curg cu viteze foarte mari în canalele dintre palete; valorile limită inferioare
admisibile ale titlului x al aburului saturat umed se situează între 0,86 şi 0,9.
Pentru a se evita scăderea titlului aburului saturat umed sub aceste valori limită
inferioare, se foloseşte procedeul de supraîncălzire repetată a aburului din instalaţie. În
fig.31 este prezentată schema instalaţiei (a) şi ciclul teoretic de funcţionare (b). Aburul
supraîncălzit se destinde într-o primă turbină T1 (transformarea 1-A, în fig.31, b), după
care este redus în cazan suferind un nou proces de supraîncălzire izobară (transformarea
A-B) şi în continuare se destinde în turbina T 2 (procesul B-2). După cum rezultă din
diagrama din fig.31 b, la sfârşitul destinderii în turbina T 2 titlul aburului saturat umed
este mai mare decât titlul aburului ce ar fi rezultat dacă procesul de destindere s-ar fi
efectuat integral în turbina T1, de la presiunea p1 până la presiunea p2 (x2 > x2).
Aplicarea supraîncălzirii repetate (intermediare) a aburului contribuie, de asemenea, la
creşterea randamentului termic al ciclului centralei termoelectrice. În cazul presiunilor
foarte mari la cazan, se pot aplica două supraîncălziri repetate a aburului.
T
1 B
K
T1 T2 ~ 4
5
A
3
2
2 x=1
x2
0 s2 s2 s
Fig.31 Schema şi ciclul instalaţiei termoenergetice cu abur cu supraîncălzire
repetată a aburului la cazan
101
procese constituie preîncălzirea regenerativă a apei de alimentare a cazanului.
14
Cazan 1
(abur saturat
uscat)
2
13 T
3
K
12
Preîncălzitoare 4
de apă 5 14 1
13 3 2 5
11 12 5 54 5
6 11 7 56 5
10 8
10 q2-3
7 9
q4-5
q6-7
9 8 0 s
102
Pt [ D(i1 ia1 ) ( D a1 )(ia1 ia 2 ) ( D a1 a2 )(ia 2 ia 3 )
1 (62)
( D a1 a2 a3 )(ia 3 i2 )] [kW]
3600
Cu notaţiile din figură, bilanţurile termice teoretice ale preîncălzitoarelor de apă
se pot exprima astfel:
- preîncălzitorul III
kJ
a3 (i a 3 ia 3 ) ( D a1 a 2 )(i III i3 )
h
- preîncălzitorul II
kJ
a1ia 2 a1ia 2 ( D a1 a 2 )i III Di II h
- preîncălzitorul I
kJ
a1 (i a1 ia1 ) D (ial i II )
h
D, p1, t1, i1
~
D, p1, ta1, ia1
1 2
a1, pa1, ia1 3
p2, i2
a 2,
a 3,
pa2,
pa3,
PI PII ia2 PIII ia3
Entalpiile aburului extras la prizele turbinei se pot determina din diagrama i-s
(fig.34), considerând destinderea adiabatică reversibilă 1-2 sau destinderea adiabatică
nereversibilă 1-2r a aburului din turbină.
În prezent, în toate centralele termoelectrice se aplică preîncălzirea regenerativă
a apei de alimentare a cazanului cu abur extras la prizele turbinei, ca metodă generală de
ridicare a randamentului termic al ciclului. Creşterea randamentului este cu atât mai
mare, cu cât numărul prizelor
i este mai ridicat. În practică, turbinele cu abur folosite în
centralele termoelectrice sunt prevăzute cu 5 până la 9 prize de prelevare a aburului.
1 ts = ct.
p1 = ct.
pa1
pa2
pa3
103
2r
p2 = ct. 2
0 s 1= s 2 s
Fig.34 Determinarea entalpiilor aburului extras la prizele turbinei
T
1
K
5
~ 4
S.C. lc
3
2
C.E. x=1
QCE
0 A B s
Fig.35 Schema de principiu a unei Fig.36 Ciclul teoretic al instalaţiei
centrale electrice cu termoficare din fig.35
C.E.
C.E.
104
a. b.
Fig.37 Scheme de centrale de termoficare:
a – alimentarea consumatorului extern cu abur de la priza turbinei;
b –alimentarea consumatorului extern cu abur viu (de la cazan) printr-un ventil de laminare.
105
aburului de 25 ... 30 bar. Astfel, condensatorul instalaţiei cu mercur este utilizat ca
generator de vapori în ciclul de abur, pentru producerea unui kilogram de abur fiind
necesar să se condenseze circa 10 kg de vapori de mercur (căldura de vaporizare a
mercurului este de cca. 295 kJ/kg).
Q1
g Abur
L1
1
1 5
T1 T2 ~ Q2 Q2
4 6 L2
Hg 2 2
3 7
Q3
Dacă randamentele celor două cicluri sunt 1 şi 2 (ele consumând din exterior
căldurile Q1 şi Q2 pentru producerea lucrurilor mecanice L1 şi L2 - fig.39), randamentul
global al instalaţiei care cuprinde cele două cicluri cuplate, este:
L1 L2
Q1 Q2
1 2 1 2 k 2
1 k
106
randamentului termic global devine:
1 2 1 2
T 1
4
Hg 5
3 2
6
8 9
Abur
7
6
0 s
107