7.

Instalaţii termoenergetice cu abur

Transformarea energiei chimice a combustibililor (clasici) în lucru mecanic şi în

continuare (eventual) în energie electrică se realizează în maşini şi instalaţii
termoenergetice: motoare cu ardere internă, motoare cu reacţie, instalaţii cu turbine cu
gaze, instalaţii cu maşini cu abur.
În fig.20 este reprezentată schema cea mai simplă a unei centrale termoelectrice
(instalaţie termoenergetică cu turbină cu abur) constituită din cazanul de abur 1
(prevăzut cu supraîncălzitorul 1), turbina de abur 2, condensatorul 3, pompa de
alimentare 4 şi generatorul electric 5. Aburul supraîncălzit produs de cazan se destinde
în turbină, efectuând lucrul mecanic necesar antrenării generatorului electric (cuplat cu
turbina); la ieşirea din turbină, aburul saturat umed se condensează într-un schimbător
de căldură (condensator), fiind răcit cu ajutorul apei reci care circulă prin ţevile
aparatului. Apa produsă prin condensarea aburului este preluată de pompa de alimentare
a cazanului, care îi ridică presiunea până la valoarea necesară, cu care este introdusă în
cazan unde se vaporizează.

1

~
2 5

1 4 3

Fig.20 Schema de principiu a unei centrale termoelectrice

(instalaţie termoenergetică cu abur)
1 – cazan de abur; 1 - supraîncălzitor; 2 – turbină;
3 – condensator; 4 – pompă; 5 – generator electric

În fig.21 este reprezentată aceeaşi instalaţie simplă, pe schemă fiind notaţi

parametrii apei şi ai aburului, pentru a se urmări procesele de funcţionare. Ciclul
teoretic de funcţionare a instalaţiei este figurat în diagramele p-v, T-s şi i-s (fig.22).

p1,t1,i1

~
p2,t2,i2
p3 = p1
t3, i3
p3 = p2;t3,i3

Fig 21 Instalaţie termoenergetică cu abur supraîncălzit

95
 Aburul supraîncălzit care iese din cazan cu presiunea p1, temperatura t2 şi
entalpia i1 se destinde adiabatic (reversibil) până la presiunea p2 ; la ieşirea din turbină,
aburul este saturat umed având temperatura t2 = ts2 şi entalpia i2. În continuare, aburul
se condensează la presiune şi temperatură constante, considerând că din condensator
iese lichid saturat cu p3 = p2, t3 = ts2 şi i3 = i( p2 ) . Apa provenită din condensarea
aburului este comprimată adiabatic în pompa de alimentare a cazanului până la
presiunea p3 = p1 şi temperatura t3.
p K T
1
3 4 5 1 K

4
5

II 3 II

3 2 x=1
x=1 3 2
I x2 I x2
x1
0 v 0 A B s
a. b.
1
i

5
K II
2
x2
4
3

I 3

0 s3= s3 s1= s2 s

c.
Fig.22 Ciclul instalaţiei termoenergetice cu abur supraîncălzit

Ciclul teoretic reprezentat în diagramele a, b, c din fig.22 este compus din

următoarele transformări:
1-2 destindere adiabatică (reversibilă) a aburului în turbină;
2-3 condensare izobar-izotermică;
3-3 comprimare adiabatică (reversibilă) a apei în pompă;
3-4 încălzirea izobară a apei până la temperatura de saturaţie;
4-5 vaporizare izobar-izotermică;
5-1 supraîncălzire izobară a vaporilor.

Procesele 3-4-5-1 de încălzire a apei, vaporizare şi supraîncălzire a vaporilor se

desfăşoară în cazan la presiunea p1 = const. (neglijând pierderile de presiune datorate
circulaţiei apei în ţevile cazanului).

96
 Ciclul teoretic 1 2 3 3 4 5 1 compus din două izobare (încălzirea şi vaporizarea
în cazan, condensarea în condensator) şi din două adiabate reversibile (destinderea
aburului în turbină, comprimarea apei în pompă) poartă numele de ciclul Clausius-
Rankine.
Căldura q preluată în cazan de un kilogram de apă-abur în procesul izobar 3-4-
5-1 se calculează cu relaţia:
q  q3451  i1  i3 [kJ/kg] (49)
Căldura q0 cedată în condensator se exprimă astfel:
q 0  q 23  i3  i2 [kJ/kg] (50)
Lucrul mecanic tehnic efectuat de un kilogram de abur în procesul de destindere
adiabatică reversibilă 1-2 în turbină se determină cu relaţia:
lT  l t ,12  i1  i2 [kJ/kg] (51)
Dacă se ţine seama că destinderea reală a aburului în turbină reprezintă o
transformare adiabatică nereversibilă (fig.23), lucrul mecanic se obţine:
lTr  l t ,12 r  i1  i2 r [kJ/kg]
i1  i2 r
fiind cunoscut randamentul intern al turbinei  iT 
i1  i2
Lucrul mecanic tehnic consumat pentru comprimarea unui kilogram de apă în
pompă este:
l P  lt ,33  i3  i3 [kJ/kg] (52)
Lucrul mecanic al ciclului se poate calcula astfel: lc  lT  l p sau lc  q  q0 şi
rezultă:
l c  (i1  i2 )  (i3  i3 ) [kJ/kg] (53)
Puterea teoretică a instalaţiei, considerând un debit masic de abur la cazan m 
[kg/s], se calculează cu relaţia:
Pt  m  lc [kW] (54)

i p1

1 t1

p2 = ct.
x=1

2r
2 x2

0 s1= s2 s

Fig.23 Destinderea adiabatică ireversibilă a aburului supraîncălzit în turbină

lc q
Randamentul termic t   1  0 al ciclului teoretic Clausius-Rankine
q q

97
rezultă utilizând relaţia:
(i1  i2 )  (i3  i3 )
t  (55)
i1  i3
Ciclul Clausius-Rankine poate fi simplificat ţinând seama că, în procesul de
comprimare a apei, temperatura şi entalpia cresc foarte puţin. Neglijând creşterea
temperaturii (T3  T3) şi a entalpiei (i3  i3) în procesul de comprimare a apei în pompă,
punctele 3 şi 3 coincid, obţinându-se astfel ciclul simplificat, reprezentat în diagrama
T-s din fig.24; în acest ciclu, izobara de încălzire a apei în cazan se suprapune peste
curba limită inferioară, iar lucrul mecanic consumat de pompă se neglijează
(lp = i3 - i3  0).
Căldura preluată de un kilogram de agent termic în cazan, se determină astfel
q = i1 – i3 (56)
Lucrul mecanic al ciclului are expresia:
l c  lT  i1  i2 [kJ/kg] (57)
iar puterea teoretică a instalaţiei este:
Pt  m  l c  m(i1  i2 ) [kW] (58)
T
1
K

4
5

II
3
x=1
2
I x2

0 s1 = s 2 s

Fig.24 Ciclul teoretic Rankine

Randamentul teoretic al ciclului rezultă din relaţia:

l i i
t  c  1 2 (59)
q i1  i3
În afară de randamentul termic, se mai folosesc alţi doi indici tehnico-economici
pentru a ilustra performanţele unei centrale termoelectrice: consumul specific de abur şi
consumul specific de căldură.
Exprimând debitul orar de abur a cazanului D = 3600 m  [kg/h] şi puterea
P
teoretică a centralei t  m
 lc [kW], se poate determina consumul specific (teoretic) de

abur :
D 3600  kg abur 
d  (60)
Pt lc  kWh 
În practică, consumul specific (efectiv) de abur al centralelor termoelectrice
variază între limitele def = 3 ... 4 kg abur/kWh.
Consumul specific (teoretic) de căldură exprimă căldura consumată la cazan
pentru fiecare kWh produs în instalaţie :

98
  kg   kJ  3600 3600  kJ 
d   q   q (61)
 kWh   kg  lc t  kWh 
Consumul specific (efectiv) de căldură al unei centrale termoelectrice
3600
[ kJ/kWh ] are valori între 9000 şi 11000 kJ/kWh.
ef
Economicitatea (randamentul) centralelor termoelectrice depinde de principalii
parametri ai agentului termic în instalaţie: temperatura t1 de supraîncălzire a aburului,
presiunea p1 a aburului la cazan, presiunea p2 la condensator (la ieşirea din turbină).
În mod obişnuit, centralele termoelectrice actuale funcţionează cu următorii
parametri: p1 = 100...150 bar; t1 = 500...550C; p2 = 0,03...0,06 bar.
Creşterea temperaturii t1 de supraîncălzire a aburului are ca efect mărirea
randamentului termic al ciclului datorită creşterii temperaturii medii superioare în ciclu.
În fig.25 s-au reprezentat două cicluri Clausius-Rankine suprapuse (1 2 3 4 5 1 şi
1 2 3 4 5 1) având aceleaşi presiuni p1 şi p2, dar cu temperaturi diferite ale aburului
supraîncălzit la ieşirea din cazan ( T1  T1 ); după cum rezultă din figură, temperatura
medie a procesului de încălzire are ca urmare creşterea randamentului termic al ciclului.
În fig.26 se prezintă diagrama de variaţie a randamentului în funcţie de temperatura t1 a
aburului supraîncălzit, la diferite presiuni p1.
T
T1 1 t
p1 = 120 bar
T1 1
K 0,42
4 p1 = 90 bar
5 0,40

II p1 = 30 bar
3 0,38
2 x=1
2
I x2
0,36
350 400 450 500 t1C
0 s

Fig.25 Influenţa modificării Fig.26 Variaţia randamentului termic

temperaturii aburului supraîncălzit al ciclului Rankine în funcţie de
asupra ciclului Rankine temperatura aburului supraîncălzit

Mărirea presiunii p1 de încălzire şi vaporizare a apei în cazan, conduce de

asemenea la creşterea temperaturii medii superioare în ciclu şi ca urmare conduce la
creşterea randamentului termic al ciclului instalaţiei. În fig.27 sunt prezentate ciclurile
1 2 3 4 5 1 şi 1 2 3 4 5 1 cu aceeaşi temperatură a aburului supraîncălzit ( T1  T1 ) şi
aceeaşi presiune p2, dar cu presiuni diferite la cazan ( p1  p1 ) şi respectiv cu
temperaturi de vaporizare diferite ( Ts1  Ts1 ); din figură rezultă că temperatura medie
în procesul de încălzire şi vaporizare 3 4 5 1 este mai mare decât temperatura medie în
procesul 3 4 5 1. Variaţia randamentului termic al ciclului Clausius-Rankine în funcţie
de presiunea p1 la cazan şi de temperatura de supraîncălzire t1 este prezentată în

99
diagrama din fig.28.
T
1 1
T1 t
t1 = 550C
K t2 = 500C
0,44
4 5
Ts1
4 t3 = 400C
Ts1
5 0,40

3 2
x=1 0,36
2
30 90 150 p1 bar
x x2
2

0 s
Fig.27 Influenţa modificării presiunii Fig.28 Variaţia randamentului termic al
aburului la cazan asupra ciclului Rankine în funcţie de presiunea
ciclului Rankine aburului la cazan

Randamentul termic al ciclului creşte, de asemenea, odată cu micşorarea

presiunii p2 la condensator ; scăderea presiunii p2 are ca urmare micşorarea
temperaturii de saturaţie Ts2 , adică micşorarea temperaturii medii inferioare în ciclu şi
deci creşterea randamentului termic al ciclului.
Ciclurile 1 2 3 4 5 1 şi 1 2 3 4 5 1 reprezentate în fig.29 au aceeaşi presiune p1
şi aceeaşi temperatură Ts1, dar au presiuni diferite de condensare ( p2  p2 ) şi respectiv
temperaturi de saturaţie diferite ( Ts2  Ts 2 ); rezultă,deci, că temperatura medie
inferioară ciclului 1 2 3 4 5 1 este mai mică decât cea a ciclului 1 2 3 4 5 1. În fig.30
este prezentată variaţia randamentului termic al ciclului în funcţie de presiunea p2.

T
1
T1

K
5 t
4
0,40
Ts2 3
3 2 0,35
Ts2 x=1
2
x x2
2 0,32
0 0,2 0,4 0,6 0,8 p2 bar
0 s1 = s2 s
Fig.29 Influenţa modificării presiunii Fig.30 Variaţia randamentului termic
la condensator asupra ciclului Rankine ciclului Rankine în funcţie de presiunea
la condensator

7.1. Instalaţii cu supraîncălzire repetată a aburului

În cazul funcţionării unor centrale termoelectrice cu presiuni mari la cazan

100
p1 = 150...250 bar şi temperaturi t1 de supraîncălzire a aburului limitate la valori de 550-
560C, la sfârşitul destinderii în turbină aburul devine saturat umed, cu valori reduse ale
titlului (cu umiditate ridicată). Din fig.27 rezultă că mărirea presiunii la cazan ( p1  p1 ),
menţinând constantă temperatura T1 de supraîncălzire, conduce la scăderea titlului
aburului saturat umed la sfârşitul destinderii adiabatice în turbină ( x2  x2 ).
În practică, se limitează umiditatea aburului saturat la ieşirea în turbină pentru a
se evita erodarea paletelor din ultimele trepte ale turbinei de către picăturile de apă din
abur, care curg cu viteze foarte mari în canalele dintre palete; valorile limită inferioare
admisibile ale titlului x al aburului saturat umed se situează între 0,86 şi 0,9.
Pentru a se evita scăderea titlului aburului saturat umed sub aceste valori limită
inferioare, se foloseşte procedeul de supraîncălzire repetată a aburului din instalaţie. În
fig.31 este prezentată schema instalaţiei (a) şi ciclul teoretic de funcţionare (b). Aburul
supraîncălzit se destinde într-o primă turbină T1 (transformarea 1-A, în fig.31, b), după
care este redus în cazan suferind un nou proces de supraîncălzire izobară (transformarea
A-B) şi în continuare se destinde în turbina T 2 (procesul B-2). După cum rezultă din
diagrama din fig.31 b, la sfârşitul destinderii în turbina T 2 titlul aburului saturat umed
este mai mare decât titlul aburului ce ar fi rezultat dacă procesul de destindere s-ar fi
efectuat integral în turbina T1, de la presiunea p1 până la presiunea p2 (x2 > x2).
Aplicarea supraîncălzirii repetate (intermediare) a aburului contribuie, de asemenea, la
creşterea randamentului termic al ciclului centralei termoelectrice. În cazul presiunilor
foarte mari la cazan, se pot aplica două supraîncălziri repetate a aburului.
T

1 B
K

T1 T2 ~ 4
5
A

3
2
2 x=1
x2

0 s2 s2 s
Fig.31 Schema şi ciclul instalaţiei termoenergetice cu abur cu supraîncălzire
repetată a aburului la cazan

7.2. Instalaţii cu preîncălzire regenerativă a apei de alimentare a cazanului

În fig.32, a este reprezentată schema de principiu a unei instalaţii termoenergetice

cu abur saturat uscat, în care aburul produs de cazan se destinde succesiv în mai multe
maşini, înainte de condensator ; între două trepte succesive de destindere, aburul trece
prin câte un schimbător de căldură, unde preîncălzeşte apa de alimentare a cazanului.
După cum rezultă din diagrama T-s (fig.32, b), căldura cedată de aburul saturat umed în
procesul izobar-izoterm de răcire 2-3 este preluată de apa de alimentare a cazanului în
procesul 12 – 13 (q2-3 = q12-13) ; în mod similar rezultă q4-5 = q11-12 şi q6-7 = q10-11. Aceste

101
procese constituie preîncălzirea regenerativă a apei de alimentare a cazanului.

14
Cazan 1
(abur saturat
uscat)
2
13 T

3
K
12
Preîncălzitoare 4
de apă 5 14 1
13 3 2 5
11 12 5 54 5
6 11 7 56 5
10 8
10 q2-3
7 9
q4-5
q6-7
9 8 0 s

Fig.32 Schema de principiu şi ciclul unei instalaţii termoenergetice cu abur,

cu preîncălzire a apei de alimentare a cazanului

În ciclul de funcţionare al instalaţiei termoenergetice cu abur saturat (fig.32, b),

agentul termic (apă-abur) primeşte căldură din exterior numai pe porţiunea 13-14-1,
care poate fi asimilată cu izoterma T1 = const. (neglijând procesul de încălzire 13-14);
aburul cedează căldură către mediul exterior, numai în condensator, la T8 = T9 = const.
Procesele de destindere în maşini sunt adiabatice, iar comprimarea apei în pompă este
de asemenea adiabatică. Deci ciclul de funcţionare al instalaţiei din fig.32 poate fi
asimilat cu un ciclu Carnot; procedeul este cunoscut sub denumirea de regenerare sau
carnotizare a ciclului Clausius-Rankine şi reprezintă o metodă generală de ridicare a
randamentului termic al ciclului instalaţiilor termoenergetice cu abur.
În practică, pentru a evita scăderea nepermisă a titlului aburului saturat umed la
sfârşitul procesului de destindere (x8) sub limitele admisibile, ca şi pentru a nu complica
construcţia instalaţiei, preîncălzirea regenerativă a apei de alimentare a cazanului se
realizează cu cantităţi de abur extrase la prizele turbinei şi nu cu tot debitul de abur care
se destinde în turbină.
În fig.33 este prezentată schema unei instalaţii termoenergetice cu abur
supraîncălzit cu preîncălzire regenerativă a apei de alimentare a cazanului, în trei etape
de preîncălzire. Aburul extras la prizele turbinei alimentează cele trei preîncălzitoare de
apă; preîncălzitoarele PI şi PIII sunt de suprafaţă, iar preîncălzitorul PII este de amestec.
În fig.33 s-a notat cu D [kg/h], debitul de abur la cazan şi cu a1, a2 , a3 [kg/h] debitele de
abur extrase la prizele turbinei.

Puterea teoretică a instalaţiei se determină cu relaţia:

102
 Pt  [ D(i1  ia1 )  ( D  a1 )(ia1  ia 2 )  ( D  a1  a2 )(ia 2  ia 3 ) 
1 (62)
 ( D  a1  a2  a3 )(ia 3  i2 )] [kW]
3600
Cu notaţiile din figură, bilanţurile termice teoretice ale preîncălzitoarelor de apă
se pot exprima astfel:
- preîncălzitorul III
 kJ 
a3 (i a 3  ia 3 )  ( D  a1  a 2 )(i III  i3 )  
h
- preîncălzitorul II
 kJ 
a1ia 2  a1ia 2  ( D  a1  a 2 )i III  Di II  h 
- preîncălzitorul I
 kJ 
a1 (i a1  ia1 )  D (ial  i II )  
h

D, p1, t1, i1

~
D, p1, ta1, ia1

1 2
a1, pa1, ia1 3
p2, i2
a 2,
a 3,
pa2,
pa3,
PI PII ia2 PIII ia3

iII iIII p3, i3

a1, ia1 a3, ia3

Fig.33 Schema instalaţiei termoenergetice cu abur,

cu preîncălzire regenerativă a apei de alimentare a cazanului

Entalpiile aburului extras la prizele turbinei se pot determina din diagrama i-s
(fig.34), considerând destinderea adiabatică reversibilă 1-2 sau destinderea adiabatică
nereversibilă 1-2r a aburului din turbină.
În prezent, în toate centralele termoelectrice se aplică preîncălzirea regenerativă
a apei de alimentare a cazanului cu abur extras la prizele turbinei, ca metodă generală de
ridicare a randamentului termic al ciclului. Creşterea randamentului este cu atât mai
mare, cu cât numărul prizelor
i este mai ridicat. În practică, turbinele cu abur folosite în
centralele termoelectrice sunt prevăzute cu 5 până la 9 prize de prelevare a aburului.
1 ts = ct.

p1 = ct.
pa1
pa2
pa3
103

2r
p2 = ct. 2

0 s 1= s 2 s
 Fig.34 Determinarea entalpiilor aburului extras la prizele turbinei

7.3. Instalaţii termoenergetice cu termoficare

Centralele electrice cu termoficare alimentează consumatorii externi atât cu
energie electrică, cât şi cu căldură (pentru încălzire sau în scopuri tehnologice).
În funcţionarea unei centrale termoelectrice obişnuite aburul cedează apei de
răcire în condensator 60-70% din căldura preluată în cazan; această importantă căldură
este însă neutilizabilă, deoarece la presiuni p2 = 0,03 ... 0,06 bar, temperatura de
saturaţie a aburului care se condensează este cuprinsă între 24 şi 36C, iar temperatura
apei de răcire între 20 şi 30C, astfel încât apa de răcire a condensatorului nu poate fi
folosită ca agent termic primar în alte instalaţii.
Pentru a folosi căldura cedată prin condensarea aburului, s-a dezvoltat ideea de a
ridica presiunea p2 la ieşire din turbină, iar aburul să cedeze căldură unui agent termic
secundar (apă de răcire) într-un schimbător de căldură. În acest caz, apa de răcire cu
temperaturi 90-95C, poate fi folosită pentru alimentarea cu căldură a unui consumator
extern. O astfel de schemă de instalaţie termoenergetică cu termoficare este prezentată
în fig.35, iar ciclul teoretic de funcţionare este reprezentat în fig.36.

T
1
K
5
~ 4

S.C. lc
3
2
C.E. x=1
QCE

0 A B s
Fig.35 Schema de principiu a unei Fig.36 Ciclul teoretic al instalaţiei
centrale electrice cu termoficare din fig.35

În fig.37, a şi b se pot urmări două scheme de instalaţii cu termoficare, cu

turbine de condensaţie, la care alimentarea cu căldură a consumatorilor externiV.L.
se face
~
~ laminarea aburului viu de la cazan.
fie cu abur de la priza turbinei, fie prin

C.E.
C.E.
104

a. b.
 Fig.37 Scheme de centrale de termoficare:
a – alimentarea consumatorului extern cu abur de la priza turbinei;
b –alimentarea consumatorului extern cu abur viu (de la cazan) printr-un ventil de laminare.

Economicitatea generală a centralelor electrice cu termoficare, care exprimă

gradul de utilizare a căldurii preluată în cazan, este mai ridicată cu până la 50% decât
economicitatea centralelor termoelectrice obişnuite.
Referindu-ne la ciclul teoretic de funcţionare, randamentul general al unei
centrale electrice cu termoficare se poate exprima cu relaţia:
Lc  QCE
 gen  (63)
Q
unde:
Lc [kJ] – lucrul mecanic al ciclului;
QCE [kJ] – căldura livrată consumatorilor externi;
Q [kJ] – căldura preluată de agentul termic (apă-abur) în cazan.

7.4. Instalaţii termoenergetice cu cicluri combinate

Valorificarea resurselor secundare din industria chimică şi metalurgică impune

folosirea unor agenţi termici cu valori ridicate ale parametrilor critici. Pentru îmbinarea
avantajelor pe care le prezintă posibilităţile aburului ca agent termic în instalaţiile
termoenergetice, cu posibilitatea de recuperare a căldurii disponibile la nivel ridicat de
temperatură, se folosesc ciclurile combinate în care condensatorul primului ciclu
constituie vaporizatorul celui de al doilea (fig.38). Printre cei mai utilizaţi agenţi
termodinamici folosiţi în ciclurile primare este mercurul, care are temperatura critică
899C şi presiunea critică de circa 180 bar. Folosirea mercurului prezintă avantajul unei
valori ridicate a densităţii (ceea ce face să nu mai fie necesară o pompă pentru
generatorul de vapori, alimentarea asigurându-se printr-o diferenţă corespunzătoare de
înălţime faţă de condensator) şi în plus valoarea redusă a căldurii de încălzire a
lichidului până la vaporizare.
Dezavantajele utilizării mercurului sunt în special legate de toxicitatea ridicată,
precum şi de valoarea mare a tensiunii superficiale, ceea ce îngreunează procesul de
transmitere a căldurii.
Destinderea mercurului în turbină are loc până la presiuni de ordinul 0,1 bar,
ceea ce corespunde unei temperaturi de circa 250C, suficientă pentru producerea

105
aburului de 25 ... 30 bar. Astfel, condensatorul instalaţiei cu mercur este utilizat ca
generator de vapori în ciclul de abur, pentru producerea unui kilogram de abur fiind
necesar să se condenseze circa 10 kg de vapori de mercur (căldura de vaporizare a
mercurului este de cca. 295 kJ/kg).

Q1
g Abur
L1
1
1 5
T1 T2 ~ Q2 Q2

4 6 L2
Hg 2 2

3 7
Q3

Fig.38 Instalaţie termoenergetică Fig.39 Schema bloc a instalaţiei binare

binară cu mercur-abur (cu ciclu combinat mercur-abur)

Supraîncălzirea vaporilor de apă (necesară asigurării unei căderi mari de entalpie

în turbina de abur) se face în afara condensatorului de mercur, de obicei
supraîncălzitorul de abur fiind plasat în apropierea generatorului vaporilor de mercur.

Dacă randamentele celor două cicluri sunt 1 şi 2 (ele consumând din exterior
căldurile Q1 şi Q2 pentru producerea lucrurilor mecanice L1 şi L2 - fig.39), randamentul
global al instalaţiei care cuprinde cele două cicluri cuplate, este:

L1  L2

Q1  Q2

sau în funcţie de cele două randamente parţiale şi raportul k  Q2 / Q1 se obţine:

1   2  1 2  k 2

1 k

În cazul limită, considerând consumul de căldură al celui de-al doilea ciclu

acoperit integral de căldura cedată în primul ciclu (adică pentru k = 0) expresia

106
randamentului termic global devine:

  1   2  1 2

Această relaţie arată că randamentul termic al ciclului combinat este superior

valorilor parţiale ale randamentelor ciclurilor componente.

Din reprezentarea celor două cicluri în diagrama T-s (fig.40) rezultă că

temperatura maximă a ciclului produs de mercur, respectiv de abur, poate fi aceeaşi
T1 = T5 dacă, pe lângă căldura de condensare a mercurului folosită pentru vaporizarea
apei, se asigură o sursă suplimentară de căldură pentru supraîncălzirea aburului.

T 1
4

Hg 5
3 2
6
8 9
Abur
7
6

0 s

Fig.40 Ciclul combinat al instalaţiei termoenergetice cu mercur-abur

107