Sunteți pe pagina 1din 24

GAZE REALE.

VAPORI

1. Proprietăţile gazelor reale

Gazul perfect a fost definit ca un corp gazos ipotetic, cu molecule punctiforme şi


lipsite de forţe de coeziune. Gazele perfecte reprezintă stări limită de comportare către
care tind gazele din natură, când presiunea lor tinde către zero.
Abaterile gazelor reale de la legile gazelor perfecte devin importante în
domeniul presiunilor mari şi al temperaturilor scăzute; de asemenea, gazele care se
găsesc în stări apropiate de domeniul de lichefiere – vaporii – prezintă abateri mari de la
legile gazelor perfecte. Explicaţia comportării diferite a gazelor reale în raport cu gazele
perfecte constă în faptul că, la presiuni mari şi temperaturi scăzute şi în special în
vecinătatea domeniului de lichefiere, distanţele între molecule sunt reduse, astfel încât
forţele de coeziune şi dimensiunile proprii ale moleculelor nu mai pot fi neglijate.
Diferenţele de comportare ale gazelor reale, în raport cu gazele perfecte, au fost
puse în evidenţă prin numeroase experienţe. Astfel, Thomas Andrews (1869) a urmărit
desfăşurarea procesului de comprimare a gazelor reale pe cale experimentală.
Comprimând la temperatură constantă un gaz, a cărui stare iniţială este reprezentată prin
punctul A în diagrama p-v (fig.1), se observă că la o anumită valoare a presiunii,
corespunzătoare punctului B, gazul începe să se lichefieze fără ca presiunea lui să se
modifice. În tot timpul lichefierii, care are loc de-a lungul palierului BC, presiunea şi
temperatura se menţin constante, iar volumul specific scade foarte mult. După starea C,
în care gazul este complet lichefiat, comprimarea izotermică este reprezentată în
diagrama p-v prin curba C-D cu panta foarte mare, deoarece lichidele sunt mai puţin
comprimabile decât gazele.
p

K
III I T > Tcr

II
C Tcr

m B n
A
v
0 vc vB

Fig. 1 Reţeaua de izoterme Andrews în diagrama p-V

Repetând acest proces de comprimare izotermică, la diferite valori ale


temperaturii se constată că, pe măsură ce temperatura creşte, porţiunea orizontală BC se
micşorează; la o anumită valoare a temperaturii (Tcr) bine determinată şi caracteristică
fiecărui fluid, palierul izotermei dispare, punctele B şi C se confundă în punctul K,
denumit punct critic. În acest punct, lichefierea sau vaporizarea se desfăşoară fără
variaţie de volum. Curba izotermică T = Tcr prezintă un punct de inflexiune (punctul K),

95
în care tangenta la curbă este orizontală.
Punctul K este caracterizat prin coordonatele: temperatura critică (Tcr), presiunea
critică (pcr) şi volumul critic (vcr).
La temperaturi mai mari decât cea critică, fenomenul de lichefiere nu mai are loc
oricât de mult ar creşte presiunea. Izotermele T > Tcr sunt curbe continue, fără a mai
prezenta porţiuni orizontale; la temperaturi ridicate, punctul de inflexiune dispare, iar
curbele izotermice tind a se confunda cu hiperbole echilatere, ca în cazul gazelor
perfecte.
Urmărind forma curbelor izotermice şi modificarea stării de agregare în cursul
comprimării, în diagrama p-v se pot deosebi trei zone:
a) zona fazei gazoase I;
b) zona fazei lichide III;
c) zona de coexistenţă a vaporilor şi lichidului II (în această zonă se desfăşoară
transformarea de fază).
Zona vaporilor este separată de zona amestecului lichid-vapori, prin curba Kn,
numită curba limită superioară; curba mK, numită curbă limită inferioară, desparte
zona lichidului de zona de amestec a celor două faze.

2. Ecuaţii termice de stare ale gazelor reale

Ecuaţia de stare a gazelor perfecte pv = RT nu exprimă particularităţile


comportării gazelor reale şi nu redă fenomenul modificărilor de fază.
Pentru gazele reale, au fost elaborate forme diferite ale ecuaţiilor de stare, ale
căror expresii matematice sunt cu atât mai complicate cu cât ecuaţiile descriu mai corect
comportarea gazelor. Unele dintre aceste formule au fost stabilite pe cale teoretică, pe
baza unor ipoteze simplificatoare, în timp ce alte ecuaţii de stare ale gazelor reale sunt
relaţii empirice deduse pe baza interpretării datelor obţinute din experienţe. O parte din
ecuaţii se referă numai la gazul real, altele caută să redea comportarea sistemului atât în
stare gazoasă, cât şi în stare lichidă.
Ecuaţiile de forma:
 B C D 
pv  RT  1   2  3  ...
 v v v 
unde A, B, C ... reprezintă funcţii de temperatură şi se numesc coeficienţi viriali,
aproximează în bună măsură comportarea gazelor reale.
Coeficienţii viriali se calculează cu ajutorul mecanicii cuantice, exprimând
interacţiunile duble (B), triple (C), cuadruple (D) etc. ale particulelor gazului.
Pentru calcul, se utilizează relaţii care stabilesc legătura dintre energia de
interacţiune a moleculelor, distanţa lor şi dispunerea lor în spaţiu. S-a stabilit că la
presiuni mici, coeficientul B este superior lui C şi creşte cu creşterea presiunii.
Pentru presiuni relativ joase (p < 0,5 pcr) se poate utiliza ecuaţia numai cu un
singur coeficient: pv = RT (1 + B/v).
Pentru diferite gaze reale, folosite ca agenţi termici în maşini şi instalaţii,
valorile lui B sunt tabelate şi exprimate sub forma unui polinom de forma B = (T).
Când se ţine seama nu numai de B, ci şi de C, ecuaţia dă rezultate satisfăcătoare
până la pcr (T > Tcr).

96
Ecuaţia Van der Waals

În anul 1873, Johannes Van der Waals a stabilit o ecuaţie de stare pentru gazele
reale pe baza teoriei cinetico-moleculare.
Pornind de la ecuaţia termică de stare a gazului perfect p*v* = RT* ,Van der
Waals a considerat că presiunea p* corespunde gazului perfect, ale cărui molecule sunt
lipsite de forţe de coeziune. În cazul gazelor reale, presiunea p exercitată de molecule
asupra peretelui (presiunea înregistrată de un aparat de măsurare) este mai mică decât p*
datorită existenţei forţelor de interacţiune moleculară; pentru moleculele situate la
perete, forţele de coeziune sunt dirijate numai spre interiorul masei de gaz şi, ca urmare,
rezultanta acestor forţe nu este nulă, contribuind la reducerea presiunii exercitate de
perete.
Van der Waals a notat:
p = p * - pc (1)
Mărimea pc a fost numită presiune de coeziune şi considerată ca fiind invers
proporţională cu pătratul volumului specific v al gazului (micşorarea volumului având
ca urmare pe de o parte creşterea numărului de molecule pe unitatea de volum şi pe de
altă parte mărirea intensităţii forţelor intermoleculare, datorită micşorării distanţei dintre
molecule):
a
pc  2
v
unde a = const. Rezultă deci:
a
p*  p  2 (2)
v
Pentru gazul perfect, considerat cu moleculele punctiforme (molecule cu volum
propriu neglijabil), volumul v* ocupat de gaz reprezintă, în acelaşi timp, volumul liber
pentru mişcarea moleculelor; pentru gazul real, volumul de mişcare a moleculelor este
v-b, unde v reprezintă volumul ocupat de gaz şi b volumul propriu al moleculelor
(covolumul). Deci:
v* = v – b (3)
Considerând că temperatura absolută are aceeaşi semnificaţie atât în cazul
gazului perfect, cât şi pentru gazul real (T* = T) şi înlocuind relaţiile (2) şi (3) în ecuaţia
p*v* = RT*, rezultă expresia ecuaţiei Van der Waals pentru gazele reale:
 a
 p  2 (v  b)  RT (4)
 v 
în care R are semnificaţia constantei gazului perfect, iar a şi b sunt constante ale căror
valori depind de natura gazului real:
Ecuaţia (4) poate fi exprimată şi sub forma:
 RT  a ab
v 3    b v 2  v  0 (5)
 p  p p
Relaţia (5) reprezintă o ecuaţie de gradul trei în v şi are trei rădăcini reale, când
T < Tcr , sau una reală şi două imaginare în domeniul T > Tcr.
Reprezentând ecuaţia (5) în diagrama p-v pentru diferite valori constante ale
temperaturii, se obţin diferite curbe izotermice (izotermele Van der Waals), ca în fig.2.
- pentru o valoare a temperaturii T > Tcr, pe măsură ce temperatura este mai
ridicată, izotermele Van der Waals se apropie de hiperbola echilateră, ecuaţia

97
(5), în acest domeniu nu are decât o soluţie reală care reprezintă volumul efectiv
ocupat de gaz, pentru presiunea şi temperatura respectivă; în acest domeniu,
gazul Van der Waals se apropie calitativ de comportarea gazului perfect;
- când T = Tcr; izoterma Van der Waals prezintă un punct de inflexiune în punctul
critic K (de coordonate pcr, vcr) şi admite o tangentă orizontală;
- când T < Tcr, se obţine o curbă de forma ABCDEFG care diferă sensibil de
izoterma experimentală a unui gaz real (izoterma Andrews) şi prezintă în
domeniul bifazic un maxim şi un minim, respectiv punctele E şi C. Pentru o
anumită valoare a presiunii, se obţin trei soluţii reale, reprezentate prin punctele
B, D, F.

p
A

E
B F Tcr T > Tcr
p
D
C T < Tcr
G
0 v
v
b

Fig. 2 Trasarea izotermelor Van der Waals în diagrama p-v

Din punct de vedere fizic, fenomenul real de vaporizare se desfăşoară izoterm-


izobar şi se reprezintă prin segmentul BF, în B fiind lichid saturat şi în F vapori saturaţi
uscaţi. Rezultă că izotermele Van der Waals corespund din punct de vedere calitativ
comportării gazului real, numai în porţiunile AB (lichid) şi FG (gaz), şi nu corespund în
domeniul bifazic BCDEF (lichid gaz). Aceasta se explică de altfel prin faptul că ecuaţia
Van der Waals exprimă numai stări omogene ale fluidului şi deci nu poate reprezenta
palierul BF care corespunde stărilor de echilibru a două faze ale fluidului real (sistem
eterogen).
 p 
Porţiunea CDE este irealizabilă, întrucât pe această porţiune    0 , ceea ce
 v T
este incompatibil cu echilibrul termodinamic şi nu s-au observat fenomene care să
corespundă acestei zone.
Porţiunea FE poate corespunde stărilor unui fluid care continuă să rămână în
stare de vapori, cu toate că se găseşte sub temperatura corespunzătoare de vaporizare;
acesta este fenomenul de întârziere la condensare şi vaporii sunt subrăciţi. Porţiunea
BC corespunde unei întârzieri la vaporizare; lichidul este supraîncălzit, adică fluidul
se menţine în stare lichidă, deşi temperatura sa este mai mare decât temperatura de
vaporizare la presiunea respectivă. Aceste două stări sunt instabile, în sensul că apariţia
unor factori perturbatori fac să înceteze întârzierea la schimbarea fazei şi deci echilibrul
se modifică.

98
În domeniul subcritic (T < Tcr), izoterma gazului real cuprinde totdeauna palierul
BF corespunzând stărilor de echilibru bifazic lichid + vapori; în cazul gazului Van der
Waals, în domeniul bifazic curba izotermică este astfel încât ariile BCD şi DEF sunt
egale.
În punctul critic K(pcr, vcr, Tcr), izoterma critică Van der Waals admite un punct
de inflexiune, în care tangenta la curbă este orizontală şi deci trebuie îndeplinite
condiţiile:
 p   2 p 
   0 şi  2   0
 v Tcr  v Tcr
În cazul gazului Van der Waals, ecuaţia izotermei critice (T = Tcr) fiind
RTcr a
pcr   2
vcr  b vcr
condiţiile devin:
 p  RTcr 2a
    3 0
 v T (vcr  b) 2
cr
vcr
 p
2
2 RTcr 6a
 2    4 0
 v  Tcr (v cr  b)
3
vcr
Trecând al doilea termen în partea dreaptă şi divizând ultimele două ecuaţii,
membru cu membru, se obţine:
2 3
 , de unde vcr  3b (6)
vcr  b vcr
2a (vcr  b) 2 8a
Tcr  3
 (7)
Rvcr 27 Rb
RTcr a a
pcr   2  (8)
vcr  b vcr 27b 2
Reciproc, cunoscând coordonatele punctului critic se pot determina constantele
ecuaţiei Van der Waals:
v 8 pcr vcr
b  cr ; a  3 pcr vcr2 ; R 
3 3 Tcr
(9)
Parametrii punctului critic K (pcr, vcr şi Tcr) sunt daţi în tabele pentru diferite
gaze, ceea ce permite să se calculeze cu relaţiile (9) coeficienţii a, b, R ai ecuaţiei Van
der Waals pentru aceste gaze.
Înlocuind în ecuaţia Van der Waals coeficienţii a, b şi R cu valorile date de (9),
pentru un gaz real oarecare, se obţine ecuaţia de stare sub forma:
 3 p v 2  v  8 pcr vcr
 p  cr2 cr  v  cr   T
 v  3  3 Tcr

Împărţind cu produsul pcr vcr, se obţine:

 p  v   v
2
1 8 T
  3 cr     
 pcr  v   vcr 3  3 Tcr

99
Notând rapoartele:
p v T
pr  ; vr  ; Tr 
pcr vcr Tcr
unde pr, vr şi Tr reprezintă mărimi adimensionale şi poartă denumirea de parametri
reduşi, se obţine ecuaţia lui Van der Waals sub forma:
 3
 pr  2 (3vr  1)  8Tr (10)
 vr 
Această ecuaţie, exprimată cu ajutorul parametrilor reduşi de stare, poartă
numele de ecuaţia stărilor corespondente. Din această ecuaţie au dispărut constantele
a, b şi R dependente de natura fluidului considerat; prin urmare, ecuaţia devine
aplicabilă pentru toate gazele care admit ecuaţia de stare Van der Waals, indiferent de
natura lor.
Stările a două sau mai multe gaze, în care valorile parametrilor reduşi pr, vr şi Tr
sunt aceleaşi, se numesc stări corespondente sau stări asemănătoare. În cazul particular
al stării din punctul critic, parametrii reduşi sunt egali cu unitatea şi deci stările critice
ale tuturor corpurilor sunt stări corespondente. Rezultă, de asemenea, că dacă două
fluide au doi parametri reduşi egali atunci şi al treilea parametru redus va fi respectiv
egal şi deci cele două fluide sunt în stări corespondente. Egalitatea a doi parametri
reduşi este suficientă pentru a determina corespondenţa sau asemănarea termodinamică
a celor două fluide; această consecinţă poartă denumirea de legea stărilor
corespondente sau similitudine termodinamică.
Legea stărilor corespondente se poate stabili şi cu ajutorul altor ecuaţii de stare
ale gazelor reale; orice relaţie între parametrii p, v şi T ai unui fluid, deci orice ecuaţie
termică de stare care conţine trei constante, poate fi adusă într-o formă redusă, luând
drept stare de referinţă starea punctului critic.
Între corpurile care satisfac legea stărilor corespondente există o similitudine
termodinamică; toate mărimile care pot fi deduse din ecuaţia termică de stare redusă
sunt egale în stările corespondente. Importanţa practică acestei legi constă în faptul că
permite să se stabilească proprietăţile unor gaze în regimuri ce nu pot fi cercetate
experimental (la temperaturi prea joase sau la temperaturi prea înalte) din proprietăţile
cunoscute ale unui alt gaz asemănător, cunoscând numai parametrii critici ai fluidului
respectiv.

3. Vaporizarea la presiune constantă

3.1. Echilibrul fazelor

Un corp omogen din punct de vedere fizic, care reprezintă o parte a unui sistem
eterogen, poartă numele de fază; fazele sunt delimitate între ele prin suprafeţe de
separaţie pe care apar variaţii în salt (discontinuităţi) ale unora dintre proprietăţile fizice,
respectiv ale unor parametri de stare.
În cazul unei substanţe pure care se vaporizează, sistemul termodinamic este
format din două faze: lichidul şi vaporii. Dacă sistemul termodinamic este format din
mai multe substanţe (corpuri) el poate fi constituit din mai multe faze; de exemplu într-
un amestec de lichide şi vapori, se pot deosebi mai multe faze în stare lichidă (apă, ulei
ş.a.) şi în stare gazoasă.
Sistemul format din două faze ale aceluiaşi corp (solid-lichid, lichid vapori sau

100
solid-vapori) are un grad de libertate, adică există o relaţie de dependenţă p = f(t) care
exprimă o legătură biunivocă între presiunea şi temperatura de echilibru a acelor două
faze.
În fig.3 şi in fig.4 sunt reprezentate diagramele de echilibru al fazelor pentru CO2
şi H2O. Curbele de echilibru solid-lichid, solid-vapori şi lichid-vapori care se întâlnesc
în punctul triplu (A) împart planul diagramei în trei zone: zona fazei solide, zona fazei
lichide şi zona fazei gazoase. Curba A-K reprezintă curba de vaporizare (curba de
echilibru lichid-vapori) care începe în punctul triplu (A) şi se termină în punctul critic
(K).

p p

221,3 bar K
73,51 K
Topire bar Vaporizare
Apă 374,15C
Lichid
Solid CO2 +31C
CO2 Gheaţă
5,18 A Gaz 0,006108 Abur
A
bar CO2 bar
Sublimare
0 -56,6C t 0 0,0098C t

Fig. 3 Diagrama fazelor pentru CO2: Fig. 4 Diagrama fazelor


A – punctul triplu; K – punctul critic pentru apă

3.2. Procesul de vaporizare

În fig.5 sunt prezentate cinci poziţii (momente) ale desfăşurării procesului de


încălzire şi de vaporizare, la presiune constantă, a unei mase de lichid. Lichidul este
introdus într-un vas cilindric, închis cu un piston mobil, asigurându-se astfel menţinerea
constantă a presiunii în cursul procesului. În momentul iniţial (poziţia 1), lichidul are
temperatura t0 (mai mică decât temperatura de vaporizare). Lichidul este încălzit până la
atingerea temperaturii de saturaţie ts (poziţia 2), în cursul procesului de încălzire
înregistrându-se o uşoară creşterea a volumului său.
Momentul în care lichidul a fost adus în stare de saturaţie (la temperatura ts,
corespunzătoare presiunii p) marchează începutul procesului de vaporizare. Continuând
încălzirea, lichidul se vaporizează treptat, în cursul procesului de vaporizare presiunea p
şi temperatura ts menţinându-se constante; în general, procesul de vaporizare este însoţit
de o creştere puternică a volumului (de exemplu la p = 1 bar şi ts = 99,64C, prin
vaporizare volumul specific se măreşte de 1624 ori). Vaporii care se separă la suprafaţa
liberă a lichidului, având temperatura de saturaţie, se numesc vapori saturaţi uscaţi. În
general, însă, vaporii antrenează particule fine de lichid în suspensie; amestecul de
vapori saturaţi uscaţi şi de lichid în stare de saturaţie poartă numele de vapori saturaţi
umezi (poziţia 3). La sfârşitul procesului de vaporizare, în momentul în care ultimele
picături de lichid s-au vaporizat, în vas se găsesc numai vapori saturaţi uscaţi (poziţia 4),
care au încă temperatura ts.

101
p = const.
1 2 3 4 5

to < ts ts ts ts to > ts

Procesul de vaporizare

Fig. 5 Procesul izobar de încălzire şi vaporizare a lichidului

Dacă vasul este încălzit în continuare, temperatura vaporilor creşte depăşind


temperatura de saturaţie odată cu creşterea moderată a volumului; vaporii cu
temperatura t > ts poartă numele de vapori supraîncălziţi (poziţia 5).
Procesul de transformare a lichidului în vapori supraîncălziţi, la presiune
constantă, este reprezentat în diagrama p-v (fig.6). La presiunea p1= const., punctul A
reprezintă starea lichidului la temperatura t0, punctul 1 - lichid în stare de saturaţie (cu
temperatura ts1), punctul 1 - vapori saturaţi uscaţi (ts1) şi punctul B corespunde
vaporilor supraîncălziţi (t > ts1). În mod similar, segmentul C22D reprezintă procesul
de încălzire, vaporizare şi supraîncălzire a vaporilor la p2 = const., segmentul E33F
reprezintă acelaşi proces la p3 = const. şi aşa mai departe. Din datele experimentale
rezultă că, pe măsură ce presiunea creşte, volumul specific al lichidului în stare de
saturaţie creşte foarte puţin ( v3  v2  v1 ), în timp ce volumul specific al vaporilor
saturaţi uscaţi scade foarte repede ( v3  v2  v1 ); rezultă deci că, odată cu creşterea
presiunii, variaţia volumului specific în cursul procesului de vaporizare izobară este din
ce în ce mai redusă ( v3  v3  v2  v2  v1  v1 ).

E 3 3 F
p3
C 2 2 D
p2
A 1 1 B
p1

0 v

Fig. 6 Reprezentarea unor procese izobare de încălzire a lichidului,


de vaporizare şi supraîncălzire a vaporilor în diagrama p-v

102
Unind punctele 1, 2, 3 ..., care reprezintă stări ale lichidului la temperatura de
saturaţie la diferite presiuni p1, p2, p3, ... , în diagrama din fig.6 se obţine curba limită a
lichidului în stare de saturaţie (curba limită inferioară I), reprezentând locul geometric
al punctelor în care începe procesul de vaporizare; în mod similar punctele 1, 2, 3 ...,
se găsesc pe curba limită a vaporilor saturaţi uscaţi (curba limită superioară II),
reprezentând locul geometric al punctelor în care se încheie procesul de vaporizare.
Cele două curbe se întâlnesc în punctul critic (K) în care procesul de vaporizare se
desfăşoară brusc, fără modificarea volumului specific. În cazul apei, parametrii
punctului critic (K) sunt: pcr = 221,29 bar; tcr = 373,15 C; vcr=3,26  10-3 m3/kg.
La presiuni superioare presiunii critice (p > pcr), vaporizarea se desfăşoară de
asemenea brusc, fără creşterea volumului specific, practic la atingerea unei temperaturi
egală cu temperatura critică.
În fig.7 s-au trasat curbele limită în p-v, segmentul 0112 (reprezentând
încălzirea, vaporizarea şi supraîncălzirea vaporilor la presiune constantă) şi curba
izotermică ce trece prin punctul K (izoterma critică Tcr = Tk = const.). Curbele limită I şi
II şi izoterma critică împart planul diagramei p-v în trei zone: zona lichidului (la stânga
curbei limită inferioară), zona vaporilor saturaţi umezi, corespunzătoare desfăşurării
procesului de vaporizare (între curbele limită), şi zona vaporilor supraîncălziţi (la
dreapta curbei limită superioară).
În diagrama T-s, curbele limită pentru apă-abur au forma prezentată în fig.8,
punctul critic (K) fiind punct de maxim; în aceeaşi diagramă, s-au trasat curbele izobare
(corespunzătoare proceselor reprezentate în fig.6). Figura 9 conţine zonele de lichid,
vapori saturaţi umezi şi vapori supraîncălziţi, în diagrama T-s.
Forma curbelor izobare în diagrama T-s (fig.8) se justifică astfel (de ex. pentru
izobara p1 = const.):

K
Vapori
Lichid supraîncălziţi

TK = ct.
0 1 1 2
p
Vapori
saturaţi II
I umezi
0 v

Fig. 7 Reprezentarea curbelor limită ale apei şi vaporilor saturaţi, în diagrama p-v

- în domeniul lichid, în procesul izobar de încălzire qi = cl dT = T ds, de unde


rezultă s = cl,m lnT + const.; deci, în zona lichidului, izobara se reprezintă în diagrama
T-s printr-o curbă exponenţială (ramura A1). Pe măsura apropierii de temperatura
critică, izobarele din zona lichidului se abat tot mai mult de la forma exponenţială,
deoarece căldura specifică reprezintă variaţii foarte mari în raport cu temperatura;

103
T T
K
K
p3 = const.
Lichid Vapori
p2 = const. I supra-
Ts,3
3 3 Vapori încălziţi
p1 = const.
Ts,2 saturaţi II
B
2 2 umezi
Ts,1 A
1 1

0 sA s1 s1 sB
s 0 s

Fig. 8 Reprezentarea unor procese Fig. 9 Reprezentarea curbelor limită


izobare de încălzire a apei, de vaporizare ale apei şi vaporilor saturaţi uscaţi,
şi de supraîncălzire a vaporilor, în diagrama T-s în diagrama T-s

- procesul izobar de vaporizare se desfăşoară cu menţinerea constantă a


temperaturii; rezultă că, în zona vaporilor saturaţi umezi (între curbele limită), izobara
se reprezintă prin segmentul orizontal 11;
- în domeniul vaporilor supraîncălziţi, căldura elementară primită în procesul
izobar de încălzire se exprimă qvap = cvap, p dT = T ds, de unde se obţine s
= cvap, p, m  ln T + const.; din această relaţie rezultă că, în zona vaporilor supraîncălziţi în
diagrama T-s, izobara trebuie să se reprezinte de asemenea printr-o curbă exponenţială.
În mod riguros, însă, forma curbei izobare în domeniul vaporilor supraîncălziţi (ramura
1B) se abate de la curba exponenţială ţinând seama de variaţiile mari ale căldurii
specifice a vaporilor cu temperatura, în special în vecinătatea curbei limită.
În diagrama T-s, se poate figura căldura necesară pentru producerea vaporilor; în
fig.10 este reprezentat procesul izobar 0112 de încălzire şi de vaporizare a unui
kilogram de apă de la temperatura iniţială t0 până la formarea vaporilor supraîncălziţi.

T K
2

1 1

qi iv
qsi

0 A B C D s
Fig. 10 Reprezentarea căldurilor de încălzire a lichidului,
de vaporizare şi de supraîncălzire a vaporilor

Căldura de încălzire a lichidului de la t0 până la ts se determină astfel:


qi = cl,m(ts – t0) [J/kg] (11)
qi = q01 = aria 01BA

104
Căldura latentă de vaporizare – căldura necesară pentru a transforma un kg de
lichid saturat în vapori saturaţi uscaţi, la presiune constantă – se reprezintă prin:
lv = q11 = aria 11 CB [J/kg]
Reprezentarea grafică a căldurii de vaporizare, în diagrama T-s, pune în evidenţă
faptul că în punctul critic căldura de vaporizare este nulă.
Căldura necesară pentru supraîncălzirea izobară a vaporilor se determină astfel:
qsi = cvap, p ,m (t2 - ts) [J/kg]
qsi = q12 = aria 12DC (12)

4. Mărimile de stare ale vaporilor

În literatura de specialitate mărimile specifice de stare ale lichidului în stare de


saturaţie se notează cu:
v [m3/kg]; u [J/kg]; i [J/kg]; s [J/(K kg)]
şi mărimile specifice de stare ale vaporilor saturaţi uscaţi:
v [m3/kg]; u [J/kg]; i [J/kg]; s [J/(K kg)]
Calculul valorilor mărimilor de stare ale vaporilor, cu ajutorul relaţiilor şi
ecuaţiilor termice de stare corespunzătoare, este dificil şi necesită un volum mare de
muncă. Pentru a simplifica efectuarea calculelor, valorile mărimilor de stare ale
lichidului şi vaporilor – pentru diferite substanţe şi în particular pentru apă şi abur –
sunt date sub formă de tabele, în lucrările de specialitate. În general, mărimile de stare
ale apei şi aburului se prezintă în cadrul a două tabele:
- mărimile de stare ale apei şi ale aburului la saturaţie (ordonate fie după
valorile presiunii, fie după valorile temperaturii);
- mărimile de stare ale apei (sub temperatura de saturaţie) şi ale aburului
supraîncălzit.
Pentru determinarea mărimilor calorice de stare, s-a adoptat în mod convenţional
drept stare de referinţă starea de saturaţie a apei la temperatura t0 = 0C şi presiunea
p0 = 0,006107 bar; se consideră că, în starea de referinţă, valorile mărimilor calorice de
stare ale apei saturate sunt nule u0 = i0 = s0 = 0. Mărimile de stare ale apei la t0 = 0C
şi la diferite valori ale presiunii se pot determina considerând un proces de comprimare
izotermică a apei (la temperatura 0C), de la p0 = 0 până la presiunea p. După cum
rezultă din tabele, valorile energiei interne, entalpiei şi entropiei apei la 0C, la presiuni
până la 30 bar, sunt foarte reduse şi pot fi considerate nule.

4.1. Relaţii între mărimile de stare ale lichidului şi vaporilor

Considerând un proces de încălzire izobară a lichidului, de la temperatura iniţială


t0 = 0C până la temperatura de saturaţie ts, se determină mărimile de stare ale
lichidului saturat.
Din ecuaţia primului principiu di = q + vdp, integrând se obţine:
i   io  q i  io  cl ,m (t s  t o )
(13)
i   io  cl ,m t s  cl ,m t s [J/kg]
Energia internă a lichidului saturat rezultă din ecuaţia du = q + pdv, prin
integrare:

105
u  uo  qi  p (v  vo )  uo  cl , m (t s  to )  p (v  vo )
(14)
u  uo  cl , mt s  p (v  vo )  cl , mt s  p (v  vo ) [J/kg]
q
Din ecuaţia principiului al doilea ds  , rezultă:
T
Ts dT T
s  so    so  cl , m ln s
To T To
(15)
Ts
s  cl , m ln [J/(K kg)]
273,15
Integrând ecuaţiile principiilor termodinamicii în procesul izobar-izoterm de
vaporizare, între starea lichidului saturat şi starea vaporilor saturaţi uscaţi, se obţin
mărimile de stare ale vaporilor saturaţi uscaţi:
i = i + lv [J/kg] (16)

u = u + lv – p(v - v) [J/kg] (17)


sau lv = (u- u) + p(v - v) =  +  [J/kg]
Căldura de vaporizare se compune din căldura internă de vaporizare
 = u - u şi căldura externă de vaporizare  = p(v - v). Entropia vaporilor saturaţi
uscaţi rezultă astfel:
l
s  s  v [J/(K kg)] (18)
Ts
Căldura necesară pentru supraîncălzirea vaporilor de la temperatura de saturaţie
Ts până la temperatura T, la presiune constantă, se determină cu relaţia:
T s
qsi  Ts
cvap , p dT  
s 
Tds [J/kg] (19)
Mărimile de stare ale vaporilor supraîncălziţi rezultă astfel:
i  i   q si  i   cvap, p , m (T  Ts ) [J/kg] (20)
T
s  s  cvap , p , m ln [J/kg] (21)
Ts

4.2. Mărimile de stare ale vaporilor saturaţi umezi, curbe de titlu constant

În cursul procesului de vaporizare, faza lichidă coexistă cu faza gazoasă în


condiţii de echilibru (la saturaţie); ansamblul celor două faze reprezintă starea de vapori
saturaţi umezi. Calitatea vaporilor saturaţi umezi se modifică continuu, în procesul de
vaporizare, prin transformarea treptată a lichidului în vapori. Pentru a caracteriza starea
vaporilor saturaţi umezi, la un moment dat, se introduce mărimea (x) numită titlul
vaporilor saturaţi umezi, care reprezintă raportul dintre cantitatea de vapori saturaţi
uscaţi şi cantitatea totală de vapori saturaţi umezi:
m mv
x v  (22)
m ml  mv
unde: ml [kg] reprezintă masa de lichid;
mv [kg] – masa vaporilor saturaţi uscaţi;
m = ml + mv [kg] – masa vaporilor saturaţi umezi.

106
Considerând 1 kg de vapori saturaţi umezi, se poate scrie 1 kg vapori saturaţi
umezi = (1 - x)[kg lichid] + x [kg vapori saturaţi uscaţi].
m
Mărimea l  1  x reprezintă umiditatea vaporilor saturaţi umezi. Valoarea
m
titlului x al vaporilor saturaţi umezi variază între 0 şi 1; lichidul saturat are titlul x = 0
(pe curba limită inferioară), iar vaporii saturaţi uscaţi au titlul x = 1 (pe curba limită
superioară).
Valorile mărimilor de stare ale vaporilor saturaţi umezi se determină cu ajutorul
mărimilor de stare ale lichidului la saturaţie (v, u, i, s) şi ale vaporilor saturaţi uscaţi
(v, u, i, s), în funcţie de titlul x.
Volumul total a m kilograme de vapori saturaţi umezi este format din volumul
lichidului (Vl) şi din volumul vaporilor uscaţi (Vv);
V = Vl + Vv [m3]
Masa vaporilor saturaţi umezi este:
m = ml + mv [kg]
 V
Introducând volumele specifice ale vaporilor saturaţi umezi  v   , lichidului
 m
  V   V 
 v  vl  l  şi vaporilor saturaţi uscaţi  v  vv  v  , se poate scrie:
 m  mv 
mv = mlv + mvv
ml m
v v  v v  (1  x)v  xv
m m
Rezultă relaţia de calcul a volumului specific al vaporilor saturaţi umezi, sub
forma:
v = v + x(v + v) [m3/kg] (23)
În mod asemănător, se stabilesc formulele pentru mărimile calorice de stare ale
vaporilor saturaţi umezi:
u = u + x(u + u) [J/kg] (24)
i  i   x(i   i )  i   xlv [J/kg] (25)
l
s  s  x ( s  s)  s  x v [J/(K kg)] (26)
Ts
În aceste relaţii, se introduc valorile mărimilor de stare ale lichidului saturat şi
ale vaporilor saturaţi umezi (din tabele), corespunzător presiunii (respectiv temperaturii
de saturaţie) la care se găsesc vaporii saturaţi umezi.
În diagramele p-v şi T-s din fig. 11, punctul 1 reprezintă starea aburului saturat
umed la presiune p1 (respectiv la temperatura Ts1) şi titlul x. Se poate scrie:
v  v1 1 1
v  v1  x(v  v11 ); x  (27)
v  v11 1 1
s  s1 1 1
s  s1  x( s  s11 ); x  (28)
s  s11 1 1

După cum rezultă din relaţiile (27) şi (28), atât în diagrama p-v, cât şi în
diagrama T-s, punctul 1 determină – pe segmentul 11 subsegmentul 11 proporţional
cu titlul x.

107
În mod asemănător, în diagramele din fig. 11 s-au figurat punctele 2 şi 3 care
reprezintă stări ale vaporilor saturaţi umezi cu acelaşi titlu x, dar la presiuni diferite.
Curba care uneşte punctele 1, 2, 3 (având acelaşi titlu x) se numeşte curbă de titlu
constant. Curba limită inferioară reprezintă curba de titlu constant x = 0, iar curba
limită superioară este curba de titlu x = 1. Toate curbele de titlu constant se întâlnesc în
punctul critic K.

p K T

K
3 3 3
p3 3
ts,3 3 3
2 2 2
p2 2 ts,2 2 2

1 ts,1 1 1 1
p1 1 1
x=1 x=1
x = const. x=0 x = const.
x=0

0 v1 v1 v1 v 0 s1 s1 s1 s

a. b.

Fig. 11 Trasarea curbei de titlu constant

4.3. Ecuaţia Clausius-Clapeyron (relaţia între presiune şi temperatura de


saturaţie)
În cursul procesului de vaporizare, amestecul de lichid şi vapori în stare de
saturaţie constituie un sistem bifazic (faza lichidă şi gazoasă ale aceluiaşi corp) în
echilibru termodinamic. Condiţia de echilibru termodinamic a celor două faze se
exprimă prin egalitatea potenţialelor chimice:
l = v sau  =  (29)
unde potenţialul chimic are expresia  = i – Ts [J/kg]
Considerând sistemul bifazic în echilibru, mai întâi la presiunea p şi la
temperatura T (temperatura de saturaţie corespunzătoare) rezultă i   Ts   i   Ts  şi
apoi în echilibru la presiunea p + dp şi temperatura T + dT:
(i   di )  (T  dT )( s   ds )  (i   di )  (T  dT )( s   ds )
Făcând diferenţa celor două relaţii şi neglijând infiniţii mici de ordinul doi,
rezultă:
di   Tds   s dT  di   Tds   s dT

Înlocuind di = Tds + vdp, se obţine:

- sdT + vdp = sdT + vdp


(s - s) dT = (v - v) dp (30)

108
dp s  s

dT v  v
Relaţia (30) exprimă legătura între presiunea şi temperatura la care are loc
transformarea de fază şi poartă numele de ecuaţia Clausius-Clapeyron.
lv
Se înlocuieşte diferenţa s  s  rezultată cu formula (18) şi se aproximează
Ts
v  v  v (la presiuni depărtate de punctul critic); în mod convenţional, se exprimă
RTs
v  unde R [J/(kg K)] are semnificaţia unei constante numai pe intervale mici de
p
variaţie a presiunii şi respectiv a temperaturii de saturaţie. Rezultă:
dp l
 v 2 dT (31)
p RTs

Ecuaţia (31) se integrează în două ipoteze:

a) se consideră căldura de vaporizare constantă lv = const. într-un interval redus


de temperaturi şi se obţine:
l
ln p   v  const. (32)
RTs

b) se consideră variaţia liniară a căldurii de vaporizare cu temperatura de


saturaţie, după o relaţie de forma lv = a - bTs (unde a şi b sunt constante).
Rezultă:
a b
ln p    ln Ts  const. (33)
RTs R

Ecuaţia Clausius-Clapeyron, sub forma relaţiilor (32) sau (33), poate fi utilizată
pentru a determina temperatura de saturaţie în funcţie de presiune, prin interpolare între
valorile determinate experimental.

În cazul apei, la presiuni sub 10 bar, ecuaţia Clausius-Clapeyron are expresia:


2976
lg p  25,50   5,262 lg Ts cu p în bar şi Ts în K.
Ts

5. Diagrame termodinamice ale vaporilor

109
În calculele termodinamice referitoare la vapori, alături de tabelele cu valorile
mărimilor de stare se utilizează pe scară largă diagrame în care sunt trasate curbele
reprezentative ale principalelor procese. Cu ajutorul diagramelor termodinamice, trasate
pentru vapori, se pot determina mărimile de stare şi se pot urmări procesele termice ce
se desfăşoară în maşinile şi instalaţiile cu vapori.

5.1. Diagrama p-v a vaporilor de apă

Fig. 12 Diagrama p-v a vaporilor de apă

În fig.12 este reprezentată diagrama p-v pentru apă-abur. În diagramă sunt


trasate curbele limită şi curbele izotermice: în domeniul vaporilor saturaţi umezi, între
curbele limită, sunt trasate de asemenea curbele de titlu constant.

5.2. Diagrama T-s a vaporilor de apă

110
Fig. 13 Diagrama T-s a vaporilor de apă

Diagrama T-s pentru apă-abur, prezentată în fig.13, este utilizată în calculele


termodinamice pentru a evidenţia căldura aferentă proceselor de încălzire, vaporizare
sau condensare. În această diagramă sunt trasate, în afară de curbele limită, curbele
izobare şi cele izocore, iar în domeniul vaporilor saturaţi urmează sunt trasate curbele de
titlu constant. În zona vaporilor supraîncălziţi, izobarele şi izocorele sunt curbe
exponenţiale, panta izocorelor fiind mai mare decât cea a izobarelor. În zona vaporilor
saturaţi umezi, izocorele sunt reprezentate prin curbe cu concavitatea în jos.

5.3. Diagrama i-s a vaporilor de apă

Această diagramă, având entropia specifică în abscisă şi entropia specifică în


ordonată, a fost introdusă de Mollier în anul 1904; în literatura de specialitate, diagrama
mai este notată i-s (folosind simbolul i pentru entalpie).

În această diagramă, punctul K nu mai este punct de maxim pe curbele limită, ci


un punct de inflexiune. În diagrama trasată şi folosită pentru calcule este figurată numai
curba limită superioară, axa ordonatelor fiind trasată la dreapta punctului critic (linia
punctată, verticală, în fig.14).

111
Fig. 14 Diagrama i-s a vaporilor de apă

În diagrama i–s sunt trasate curbele izobare, izoterme şi izocore precum şi


curbele de titlu constant în domeniul vaporilor saturaţi umezi.
Izobarele se reprezintă prin drepte înclinate (având panta cu atât mai mare cu cât
valoarea presiunii este mai ridicată) în zona vaporilor saturaţi umezi (sub curba limită
superioară) şi prin curbe exponenţiale în zona vaporilor supraîncălziţi (deasupra curbei
limită).
Din ecuaţia di = q + vdp = Tds + vdp, panta unei curbe izobare (p = const.) în
 
di
diagrama i-s se determină astfel: (tg ) p   ds   T .
 p
În zona vaporilor saturaţi umezi, procesul izobar este în acelaşi timp şi izotermic
(izobara p = const. coincide cu izoterma T = Ts = const.), astfel încât (tg)p = const.
În zona vaporilor supraîncălziţi, izobarele devin curbe exponenţiale, iar
izotermele se continuă sub forma unor curbe cu concavitatea în jos. Izocorele sunt curbe
exponenţiale (cu panta mai mare decât a izobarelor) pe întregul câmp al diagramei.
Această diagramă este mult utilizată pentru calculul proceselor termice şi
instalaţiile cu abur deoarece permite determinarea cu uşurinţă a lucrului mecanic produs
prin destinderea adiabatică a aburului, ca şi a vitezei de curgere a aburului în ajutaje.

6. Procese termodinamice ale vaporilor

Studiul proceselor termodinamice ce se desfăşoară în maşini şi în instalaţii cu


abur se efectuează cu ajutorul diagramelor p-v, T-s şi i-s sau cu ajutorul tabelelor cu
mărimi de stare ale apei şi aburului. Schimbul de energie sub formă de căldură şi lucru
mecanic, în cursul acestor procese, se poate calcula din expresiile matematice ale
principiilor termodinamicii.

112
6.1. Transformarea izocoră

În fig.15 este prezentat procesul izocor de încălzire şi vaporizare 1-2-3, în


diagramele p-v, T-s şi i-s.
După cum rezultă din aceste diagrame, prin încălzire la volum constant, aburul
saturat umed îşi măreşte titlul (x2 > x1) devenind saturat uscat punctul 1 şi, în
continuare, abur supraîncălzit (punctul 3).

p K T

K
3 3

1 v = const.
1
x=0

2 2
x=0 1
x=1
1 x=1
x2 x1 x2
x1
0 v1 = v2 = v3 v 0 s
a. b.
i
3
v = const.
1
x=1
2 x2
1 x1

0 s
c.
Fig. 15 Transformarea izocoră a vaporilor de apă

Pentru procesul de încălzire 1-2 în domeniul aburului saturat umed, din condiţia
v1 = v2 [unde v = v + x(v - v)] , se obţine:
v1  x1 (v1  v1 )  v2  x2 (v2  v2 )
v1  v2 v  v
x2   x1 1 1 (34)
v2  v2 v2  v2

Variaţia de entropie în procesul 1-2 se determină (ţinând seama că entropia


lv
vaporilor saturaţi umezi este s  s  x ) cu relaţia:
Ts
l l
s2  s1  s2  s1  x2 v 2  x1 v1 [J/(K kg)]
Ts 2 Ts1
Căldura primită în procesul de încălzire izocoră 1-2, se calculează integrând
expresia q = du + pdv (unde v = const.):

113
q1 2  u2  u1 [J/kg]
q1 2  u2  u2 (u2  u2 )  [u1  x1 (u1  u1)] [J/kg] (35)

Lucrul mecanic în transformarea izocoră este nul.

În aceste relaţii, mărimile v1, v1, u1 , u1, s1, lv1 se determină din tabele
corespunzător presiunii p1 (sau temperaturii t s1 ), iar mărimile v2 , v2, u2 , u2, s2 , lv 2
corespunzător presiunii p2 (sau ts2).
Dacă în starea iniţială aburul saturat umed are volumul v1 < vcr, prin încălzire la
volum constant se atinge curba limită inferioară, adică umiditatea aburului creşte până
ce aburul devine lichid saturat.

6.2. Transformarea izobară

Procesele de încălzire a apei şi de vaporizare sau de condensare, în cazane sau în


instalaţiile termice, se studiază ca transformări izobare.
În fig.16 este reprezentat procesul izobar 0-1-2-3 de încălzire a apei, vaporizare
şi supraîncălzire a vaporilor, în diagramele p-v, T-s şi i-s.
Căldura primită în cursul acestui proces se determină integrând ecuaţia
q  di  vdp (cu p = const.):
q03 = i3 – i0 = i [J/kg] (36)

Lucrul mecanic în transformarea izobară se obţine cu relaţia:


3
l03  
0
pdv  p (v3  v0 ) [J/kg] (37)

Dacă se urmăreşte transformarea izobară 1-2, în domeniul aburului saturat umed,


se pot scrie relaţiile:

v2  v1  ( x2  x1 )(v1  v1 ) [m3/kg] (38)


i 2  i1  ( x 2  x1 )l v [J/kg] (39)
lv
s2  s1  ( x2  x1 ) [J/K kg] (40)
Ts
q12  i2  i1  Ts ( s 2  s1 ) [J/kg] (41)
l12  p (v2  v1 ) [J/kg] (42)

114
p K T

K
3

0 1 1 2 1 3 p = const.
1 1 2 1

x=0
0
x=1
x=0
x=1
x2 x1 x2
x1
0 0 s
v
a. b.
i

3
p = const.
1
x=1
2 x2
1 x1

0 s
c.

Fig. 16 Transformarea izobară a vaporilor de apă

6.3. Transformarea izotermică

Procesul 0-1-2-3 trasat în diagramele p-v, T-s şi i-s din fig.17 reprezintă o
transformare izotermică, din domeniul lichid până în domeniul vaporilor supraîncălziţi.
Căldura schimbată de agentul termic (apă-abur) cu mediul exterior în acest
proces, se determină integrând relaţia q = T ds (cu T = const.):
q03 = T (s3 – s0) [J/kg] (43)
Lucrul mecanic efectuat de fluid în cursul destinderii izotermice 0-1-2-3 se
calculează cu expresia matematică a primului principiu pdv = q – du :
3
l03  
0
pdv  q03  (u3  u0 ) [J/kg] (44)

În zona vaporilor saturaţi umezi, transformarea izotermică 1-2 este în acelaşi


timp şi izobară (p = const., T = Ts = const.), astfel încât se folosesc relaţiile (38) ... (42).
p K T

0 K

1 2 1
x=0

3 0 1 1 2 1 3
1
x=0 x=1
x=1 115
x2 x1 x2
x1
0 v 0 s

a. b.
i
T = const.
3
1
x=1
2 x2
1 x1

0 s

c.
Fig. 17 Transformarea izotermică a vaporilor de apă

6.4. Transformarea adiabatică

Destinderea aburului în maşinile cu piston sau în turbine se consideră, în


calculele termotehnice, transformare adiabatică, neglijând schimbul de căldură între
agentul termic şi mediul exterior.
În fig.18 s-au reprezentat procese de destindere adiabatică (reversibile) în
diagramele p-v, T-s şi i-s. În diagramele entropice T-s şi i-s, transformarea adiabatică
reversibilă se reprezintă printr-un segment vertical (s = const.). Ecuaţia curbei
adiabatice reversibile, în diagrama p-v, este de forma pvn = const., exponentul n având
valorile:
- pentru abur supraîncălzit, n = 1,3;
- pentru abur saturat umed (cu titlul 0,75  x  1), n = 1,035 + 0,1 x.
Curba de destindere adiabatică 1-2 a vaporilor supraîncălziţi are pantă mai mare
decât curba limită superioară, în diagrama p-v (fig.18, a). Prin destinderea adiabatică,
vaporii supraîncălziţi se transformă în vapori saturaţi umezi (punctul 2).
Lucrul mecanic efectuat în procesul de destindere adiabatică se determină din
relaţia du = q – pdv (cu q = 0):
2
l12   pdv  u1  u2 [J/kg] (45)
1

unde u2  u2  x2 (u2  u2 ) . Titlul vaporilor saturaţi umezi, la încheierea destinderii
adiabatice (la presiunea p2) se calculează din condiţia s1 = s2 :
l
s1  s2  x2 ( s2  s2 )  s2  x2 v 2
Ts 2
(46)
Ts 2
x2  ( s1  s2 )
lv 2
În calculele referitoare la instalaţiile termoenergetice cu abur interesează lucrul
mecanic ce poate fi efectuat de 1 kg de abur ce se destinde adiabatic în turbină; folosind
relaţia di = q – vdp (cu q = 0), se obţine:
2
l t ,12    vdp  i1  i 2 [J/kg]
1

(47)
unde i2  i2  x 2 (i2  i2 )  i2  x 2 l v 2 . Diagrama i-s permite să se determine direct variaţia
entalpiei i1 – i2 şi deci să se calculeze lucrul mecanic tehnic.

116
p K T

K
1
1
1a
1 1
1a
x=0 x=0
2a
2 2 x=1
2a x=1
x2 x1 x2
x1
0 v 0 s
a. b.

i p1

1 t1

p2
1
x=1

x2
2

0 s 1= s 2 s

c.

Fig.18 Transformarea adiabatică a vaporilor de apă

În cazul vaporilor saturaţi umezi cu titlul x < 0,5, prin destindere adiabatică se
obţine micşorarea umidităţii şi creşterea titlului vaporilor. După cum rezultă din
diagramele 18, a şi b, dacă lichidul saturat suferă o destindere adiabatică (procesul 1a-
2a), acesta se transformă în vapori saturaţi umezi.
Curba de titlu constant x = 0,5 împarte (cu aproximaţie) câmpul diagramelor în
două domenii: la stânga acestei curbe (x < 0,5), prin destindere adiabatică aburul saturat
umed îşi măreşte titlul (se usucă), iar la dreapta curbei (x > 0,5) aburul se umezeşte în
cursul destinderii adiabatice.

6.5. Laminarea vaporilor

În cursul proceselor de laminare, entalpia vaporilor se menţine constantă, în timp


ce presiunea se reduce. Procesul de laminare se reprezintă în diagrama i-s printr-un
segment orizontal (i = const.).
În fig.19, în diagrama i-s, s-au reprezentat procese de laminare în domeniul
vaporilor saturaţi umezi 1-2-1, în domeniul vaporilor supraîncălziţi (1b-2b), precum şi
laminarea vaporilor saturaţi uscaţi (1a-2a).

117
i
p1
t1b p2 t2b
1b
2b
1a
2a
1 1
2 x=1
x2
x1

0 s

Fig. 19 Laminarea vaporilor de apă

Laminarea fiind un proces ireversibil (considerat adiabatic în raport cu mediul


exterior), procesul este însoţit de creşterea entropiei.
Prin laminare, titlul vaporilor saturaţi umezi se măreşte (x2 > x1), la limită
vaporii devenind saturaţi uscaţi (punctul 1). Din condiţia i2 = i1, se obţine:
i1  x1l v1  i2  x 2 l v 2
i  i l
x 2  1 2  x1 v1 (48)
lv 2 lv 2
În urma procesului de laminare, vaporii saturaţi uscaţi se supraîncălzesc
(procesul 1a-2a), odată cu reducerea presiunii.
Laminarea vaporilor supraîncălziţi este însoţită de scăderea temperaturii (t2b <
t1b).
În instalaţiile termoenergetice, procesul este utilizat pentru laminarea aburului
viu produs de cazan, obţinându-se astfel abur de presiune mai redusă, cu aceeaşi
entalpie, necesar pentru încălzire sau în procese tehnologice.
Laminarea aburului saturat umed constituie, de asemenea, una dintre metodele
experimentale pentru determinarea titlului aburului; laminând aburul saturat umed de la
presiunea p1 (la temperatura ts1) până ce devine supraîncălzit la presiunea p şi
temperatura t, din condiţia i1 = i, rezultă:
i  i1
i1  x1l v1  i; x1 
l v1
unde entalpia aburului supraîncălzit i se determină cunoscând presiunea p şi
temperatura t (prin măsurarea directă), iar i1 şi l v1 se iau din tabelele de apă şi abur,
corespunzător presiunii p1.

118