Sunteți pe pagina 1din 2

Schimbarile climatice

Schimbarea climatică reprezintă o schimbare în distribuția statistică a


modelelor meteorologice atunci când această schimbare durează o perioadă
extinsă de timp (adică, zeci de ani până la milioane de
ani). Schimbările climei se pot referi la o schimbare a condițiilor meteorologice
medii sau la variația vremii în contextul condițiilor medii pe termen lung.
Schimbările climei sunt cauzate de factori precum procesele biotice, variațiile
radiației solare primite de Pământ, tectonica plăcilor și erupțiile vulcanice.
Anumite activități umane au fost identificate drept principalele cauze ale
schimbărilor climei în curs, adesea denumite încălzire globală.
Oamenii de știință lucrează activ pentru a înțelege climatul trecut și viitor,
utilizând observațiile și modelele teoretice. O înregistrare climatică - care se
extinde mult în trecutul Pământului - a fost inițiată și continuă pe baza dovezilor
geologice provenite din profilurile de temperatură ale forajelor, miezurile
desprinse din acumulările adânci de gheață, înregistrările care țin
de floră și faună, procesele glaciare și periglaciare, - izotopi stabili și alte analize
ale straturilor de sedimente și înregistrări ale nivelurilor mării din trecut. Datele
mai recente sunt furnizate de înregistrarea instrumentală. Modelele de circulație
generală, bazate pe științele fizice, sunt adesea folosite în abordări teoretice
pentru a se potrivi cu datele din trecut privind clima, a face proiecții viitoare și a
lega cauzele și efectele în schimbările climatice.

Pe scara cea mai largă, rata la care energia este primită de la Soare și rata la care
este pierdută în spațiu determină temperatura și climatul de echilibru al
Pământului. Această energie este distribuită pe tot globul prin vânturi, curenți
oceanici și alte mecanisme care afectează climatul diferitelor regiuni.
Factorii care pot forma clima se numesc forțări climatice sau "mecanisme de
forțare".Acestea includ procese precum variațiile în radiația solară, variațiile
orbitei Pământului, variațiile în albedo sau reflexie a continentelor, atmosferei și
oceanelor, formarea munților și deriva continentală, și modificările
concentrațiilor de gaze cu efect de seră. Există o varietate de feedback-uri
privind schimbările climatice care pot amplifica sau diminua forțarea inițială.
Unele părți ale sistemului climatic, cum ar fi oceanele și capacele de gheață,
răspund mai încet ca reacție la forțările climatice, în timp ce altele răspund mai
repede. Există, de asemenea, factori de prag cheie care, atunci când sunt
depășiți, pot produce schimbări rapide.
Mecanismele de forțare pot fi "interne" sau "externe". Mecanismele interne de
forțare sunt procese naturale din cadrul sistemului climatic propriu-zis (de
exemplu, circulația termohalină). Mecanismele externe de forțare pot fi fie
naturale (de exemplu, schimbări în activitatea solară, orbita pământului, erupțiile
vulcanice) sau antropice (de exemplu, emisii crescute de gaze cu efect de seră și
praf).
Indiferent dacă mecanismul inițial de forțare este intern sau extern, răspunsul
sistemului climatic ar putea fi rapid (de exemplu, o răcire bruscă datorată cenușii
vulcanice din aer care reflectă lumina solară), lentă (de ex., expansiunea termică
a apelor calde ale oceanelor) sau o combinație (de ex., pierderea bruscă
de albedo în Oceanul Arctic, pe măsură ce gheața de mare se topește, urmată de
expansiunea termică mai graduală a apei). Prin urmare, sistemul climatic poate
răspunde brusc, dar răspunsul deplin la mecanismele de forțare ar putea să nu fie
pe deplin dezvoltate de secole sau chiar mai mult timp.