Sunteți pe pagina 1din 1

De foarte multe ori se întâmplă să începem cu entuziasm anumite lucruri, iar la un

moment dat să ne poticnim, să renunțăm sau chiar, în mod de neînțeles, să ne întoarcem


împotriva a ceea ce am decis să facem, din pricina faptului că nu mai avem dispoziție, că
ni se face lehamite de acel lucru sau pentru că am intrat într-un joc al gândurilor prin care
ni se naște în minte ideea că demersul nostru nu a fost bine gândit, că nu-i oportun, că
ne primejduim sănătatea etc. Tot așa se întâmplă și când e vorba despre lucrurile
duhovnicești. Când încercăm să ținem un post cu acrivie, o pravilă de rugăciune sau
încercăm lucrarea unei virtuți, sufletul trece printr-o stare contradictorie, de o intensitate
mai mică sau mai mare, în funcție de fiecare persoană, care-i pune hotărârea și
statornicia la încercare. Însă, această stare de instabilitate, care te predispune la
nepăsare sau la dorința de a te apuca de altceva înainte de final, numai să nu stărui în
lucrarea ta prezentă, a fost identificată de Părinții filocalici cu o patimă a sufletului, căreia
i-au dat numele de akedia sau nesimțirea sufletului.