Sunteți pe pagina 1din 9

Rolul capitalului uman

în organizații

Leucă Ana-Maria-Alexandra (304)


Cuprins
Rezumat.............................................................................3
Introducere.........................................................................3
Rolul capitalului uman în organizații................................4
Aspecte ale capitalului uman în România.........................7
Concluzii...........................................................................8
Bibliografie........................................................................9
Rezumat
Obiectivul acestei lucrări îl constituie rolul capitalului uman în
organizații, dar și înțelegerea termenului de „capital uman” care este
imperios necesar unei organizații atât publice cât și private. Voi arăta de
ce capitalul uman joacă un rol important în creșterea economică și
modul de dezvoltare al acestuia în România.

Introducere
Capitalul uman constă în acele abilități ale indivizilor care sunt
caracteristice acestora și rămân aceleași în orice mediu social, putând fi
valorificate pe piața muncii, în schimbul unor resurse economice de
orice tip. Practic, capitalul uman este format din capital educațional
(abilități dobândite de indivizi în procesul de instruire școlară, dar și în
afara acestuia) și capital biologic (abilități fizice ale indivizilor,
sintetizate, cel mai adesea, prin starea de sănătate).

Capitalul uman s-a dezvoltat ca și concept în economie, unde este privit,


în special, ca „estimare a abilității unei persoane de a produce venituri
prin muncă” (Di Bartolo, 1999).
Resursele umane au rol de forță creatoare de valoare cu rol hotărâtor în
procesul muncii. Ele asigură combinarea eficientă a celorlalte resurse
necesare creării de bunuri și servicii pentru producție și consum.

În sensul larg al termenului, capitalul uman reprezintă avuția colectivă


formată din cunoștințe, abilități, opinii și experiențe acumulate în timp
de către o populație. Capitalul uman este considerat din ce în ce mai
mult un factor determinant al creșterii economice și dezvoltării.

Rolul capitalului uman în organizații


Capitalul uman determină capacitatea unor organizații publice sau
private de a răspunde provocărilor și de asemenea de a crea condiții
teritoriale sau locale pentru ca inovația și productivitatea să prospere.

Capitalul uman joacă rolul cel mai important în cadrul unei organizații,
el reprezentând, practic, organizația. Societatea modernă se prezintă,
după cum se poate constata, ca o rețea de organizații care apar, se
dezvoltă sau dispar. În aceste condiții, oamenii reprezintă o resursă
comună și, totodată, o resursă cheie, o resursă vitală, de azi și de mâine,
a tuturor organizațiilor, care asigură supraviețuirea, dezvoltarea și
succesul competițional al acestora. Fără prezența efectivă a oamenilor
care știu ce, când și cum trebuie făcut, este imposibil ca organizațiile să-
și atingă obiectivele. În acest context, menționăm faptul că unii
specialiști în domeniu (De Cenzo, A.David, P. Robbins) sugerează nu
numai anumite întrebări referitoare la importanța resurselor umane, ci și
răspunsurile la acestea ca, de exemplu: „Ce este o organizație, fără
angajații săi? Nu este nimic în absența resurselor umane, eventual, o
mulțime de echipamente scumpe.” sau „Dacă am concedia angajații
diferitelor organizații cu ce am mai rămâne? Nu cu mare lucru.”

Resursele umane reprezintă una din cele mai importante investiții ale
unei organizații, ale cărei rezultate devin tot mai evidente în timp.
Investiția în oameni s-a dovedit a fi calea cea mai sigură de a garanta
supraviețuirea unei organizații sau de a asigura competitivitatea și
viitorul acesteia.

Organizațiile există deoarece oamenii au capacități fizice și intelectuale,


dar și capacitatea de a avea și dezvolta organizații. Prin urmare,
organizațiile implică oameni și, la final, depind de efortul oamenilor.

Existența oricărei organizații este efortul uman, iar eficiența și


eficacitatea acesteia sunt influențate, în mare măsură, de
comportamentul oamenilor în organizație. Așadar, organizațiile există
deoarece oamenii lucrează împreună pentru realizarea obiectivelor
organizaționale, în vederea îndeplinirii propriilor obiective. Organizațiile
sunt implicate în viața noastră zilnică și reprezintă o parte din existența
noastră cotidiană, locul în care consumăm cea mai mare parte a timpului
nostru.
Resursele umane reprezintă, după cum au demonstrat Wright și
McWilliams, acele resurse ale firmei care îndeplinesc criteriile necesare
pentru a putea fi considerate sursă principală de asigurare a
competitivității, deoarece resursele umane sunt: valoroase, rare, dificil
de imitat și de neînlocuit. Toate celelalte resurse ale organizației sunt
importante și folositoare, însă resursele umane și managementul lor sunt
foarte importante și foarte valoroase în confruntarea cu necunoscutul.

Exemplu:

Dacă ne referim la producția de bunuri, spre exemplu, mașinile și


utilajele sunt cele care produc bunurile materiale de diferite forme și
dimensiuni, prin urmare, adaugă valoare care este înglobată în valoarea
totală a bunului respectiv. Pe de altă parte, aceste mașini și utilaje au fost
inventate și create de către om, așadar capitalul uman a dus la
funcționarea și dezvoltarea organizației.

Prin acest exemplu am vrut să evidențiez importanța majoră pe care


capitalul uman o are în bunul demers al organizației din care face parte.
Astfel, investițiile în capitalul uman nu trebuie privite ca pe un cost, ci
dimpotrivă, ca pe un beneficiu pe care organizația îl va dobândi la
sfârșitul pregătirii acestuia.
Aspecte ale capitalului uman în România
România se află pe locul 51, din 141 de economii, în ceea ce privește
clasamentul competitivității la nivel global, urcând o poziție față de
2018, reiese dintr-un raport al World Economic Forum (WEF). Vecinii
noștri, bulgarii, se află pe poziția 49, urcând 2 poziții în clasament.
Ungaria e acum pe 47, urcând o poziție, iar Polonia pe 37 păstrându-și
același loc ca anul trecut.

România a intrat în liga I a statelor europene, aceasta urcând de pe locul


54 în 2013 pe locul 50 în ierarhia indicatorului de dezvoltare umană la
nivel global și pe locul 27 în ierarhia Uniunii Europene cu o valoare a
IDH(indicele de dezvoltare umană) de 0.802 în 2015 în comparație cu
0.785 în anul 2013.

Din punct de vedere al rolului pe care capitalul uman îl deține în


România, acesta este esențial în dezvoltarea organizațiilor, aspect care
poate conduce la o creștere economică semnificativă.
Concluzii
În concepția modernă, oamenii nu sunt recrutați și selectați pentru a
ocupa anumit posturi vacante, ci aceștia sunt căutați și atrași pentru rolul
deosebit de important în cadrul organizației.

Relația capital uman – capital intelectual contribuie la sustenabilitatea


unei organizații pe termen lung, având în vedere următoarea idee:
cunoașterea înseamnă putere și profitabilitate.

Capitalul uman este definit drept valoarea cunoștințelor, a abilităților și


experienței angajaților firmei, iar capitalul structural constă în toate
acele lucruri care constituie suportul capitalului uman într-o firmă.

O creștere economică este condiționată de o dezvoltare continuă a


capitalului uman.

În concluzie, resursa fără de care o organizație nu poate funcționa este


reprezentată de capitalul uman. Acesta prin informare, educație,
experiență și perseverență, poate atinge obiectivele organizației și astfel
îndeplinindu-și propriile obiective.
Bibliografie

www.stiucum.com/management/managementul-resurselor-
umane/Capital-uman-forta-fundament45829
https://prezi.com/yc8vpp-kukq1/utilizarea-capitalului-uman-in-
organizatie/
,,Human Capital and Economic Growth”, Andreas Savvides; Thanasis
Stengos, Ed. Stanford Economics and Finance, 2009