Sunteți pe pagina 1din 8

Piaţa

191. În economiile contemporane:


a) economia naturală nu există;
b) relaţiile de piaţă sunt dominante;
c) există numai piaţa factorilor de producţie;
d) piaţa bunurilor de consum serveşte autoconsumului;
e) tranzacţiile sunt numai cu bunuri materiale.
192. Pentru caracterizarea pieţei nu este relevantă următoarea trăsătură:
a) spaţiu în care îşi desfăşoară activitatea agenţii economici;
b) cadru de formare a preţului la care sunt tranzacţionate mărfurile;
c) expresia manifestării cererii şi ofertei;
d) locul unde se fundamentează mărimea salariului nominal mediu;
e) principalul canal de comunicaţie între producţie şi consum.
193. Bursa de mărfuri este o formă modernă de piaţă unde se tranzacţionează:
a) valute;
b) mărfuri fungibile;
c) numai mărfurile perisabile;
d) servicii pentru consumul personal;
e) mărfuri neomogene.
194. Care din elementele de mai jos nu este caracteristic pieţei:
a) schimbul unui bun pe un alt bun;
b) cererea de factori de producţie;
c) oferta de bunuri de consum;
d) preţul factorilor de producţie;
e) costul marginal.
195. Coeficientul de elasticitate a ofertei în raport de preţ se calculează pe baza
formulei:
Δ% Px
a) ;
Δ%Qx
ΔQx Q0 x
b) ⋅ ;
ΔPx P0 x
Δ%Qx
c) ;
Δ% Px
ΔQx P1x
d) ⋅ ;
ΔPx Q1x
ΔQx ΔPx
e) ⋅ ;
Q0 x P0 x
196. Care din afirmaţiile de mai jos nu este adevărată:
a) cererea este cantitatea dintr-un bun marfar ce se doreşte a fi cumpărată;
b) cererea este dependentă de preţ;
c) cererea este mai mare decât nevoia socială;
d) cererea provine şi din partea administraţiilor;
e) cererea depinde şi de venitul cumpărătorilor.

197. Între modificarea preţului şi modificarea cantităţii cerute dintr-un bun există:
a) o relaţie directă;
b) o relaţie inversă;
c) atât o relaţie directă cât şi una indirectă;
d) o relaţie de la parte la întreg;
e) aceeaşi relaţie ca de la preţ la ofertă.

198. Gradul de sensibilitate a cererii la modificarea factorilor care o determină se


numeşte:
a) elasticitatea cererii;
b) rată marginală de substituţie;
c) utilitate marginală;
d) înclinaţia marginală spre consum;
e) risc în consum.

199. Coeficientul subunitar de elasticitate a cererii în raport de preţ pentru un


anumit bun economic arată:
a) o cerere elastică;
b) o cerere inelastică;
c) că bunul respectiv nu este de strictă necesitate pentru consumator;
d) o modificare a cererii în acelaşi sens cu preţul, dar mai lent;
e) o situaţie de cerere întâlnită la bunurile de lux.
200. Atunci când cererea pentru un bun este elastică în raport de preţ, iar
vânzătorul ia decizia să reducă preţul:
a) încasările firmei scad;
b) încasările firmei cresc;
c) firma este dezavantajată;
d) cumpărătorii sunt dezavantajaţi;
e) cantitatea vândută nu se modifică.
201. Atunci când se înregistrează o cerere inelastică în raport de preţ:
a) cantitatea cerută scade într-o proporţie mai mare decât scade preţul;
b) firma vânzătoare este avantajată când reduce preţul;
c) reducerea preţului determină scăderea volumului valoric al vânzărilor;
d) volumul valoric al vânzărilor creşte, indiferent de modificarea preţului;
e) firma este avantajată când sporeşte costul marginal.
202. Cererea elastică în raport de preţ este specifică:
a) bunurilor de strictă necesitate;
b) bunurilor la care modificarea preţului unitar antrenează modificarea în
acelaşi sens a cantităţii cerute;
c) bunurilor care au o plajă mare de înlocuitori;
d) perioadelor de criză;
e) ţărilor aflate în tranziţie.

203. Cererea inelastică în raport de modificarea preţului este specifică:


a) factorilor de producţie;
b) bunurilor de lux;
c) bunurilor la care modificarea preţului unitar antrenează modificarea în
acelaşi sens a cantităţii cerute;
d) pentru majoritatea bunurilor de strictă necesitate;
e) bunurilor la care modificarea preţului unitar determină modificarea în sens
contrar şi mai puternică a cantităţii cerute.

204. Decizia de a reduce preţul unitar pe piaţa unui bun se ia atunci când cererea
pentru bunul respectiv este:
a) inelastică;
b) cu elasticitate unitară;
c) elastică;
d) independentă de veniturile consumatorilor;
e) independentă de volumul valoric al vânzărilor.

205. La o cerere inelastică în raport de preţ, dacă vânzătorul urmăreşte să mărească


încasările, atunci el va acţiona în direcţia:
a) sporirii cantităţii bunului pe piaţă;
b) creşterii preţului;
c) menţinerii preţului;
d) menţinerii cantităţii bunului pe piaţă;
e) reducerii preţului.

206. Atunci când coeficientul de elasticitate a cererii în raport de venit este pozitiv,
dar subunitar, cererea:
a) este elastică;
b) evoluează în sens opus faţă de venit;
c) este inelastică,
d) este cu elasticitate unitară;
e) evoluează în acelaşi sens cu venitul, dar mai puternic.
207. La o cerere elastică, în raport de venit, cantitatea cerută:
a) este mai mică decât oferta;
b) este mai mare decât oferta;
c) se modifică mai mult decât venitul;
d) se modifică în aceeaşi proporţie cu venitul;
e) se modifică mai puţin decât venitul.

208. Coeficientul de elasticitate a cererii în raport de venit are valoarea:


a) 1 la o cerere elastică;
b) 2 la o cerere inelastică;
c) 0,5 la o cerere elastică;
d) 1,5 la o cerere inelastică;
e) 0,5 la o cerere inelastică.

209. La o cerere inelastică în raport de venit, coeficientul de elasticitate poate să


aibă valoarea:
a) 1;
b) 3;
c) 0,33;
d) 1,5;
e) 2.

210. La o cerere elastică în raport de preţ, coeficientul de elasticitate poate să fie


egal cu:
a) 0;
b) 1/4;
c) 2;
d) 0,5;
e) 25%.
211. Dacă celelalte împrejurări rămân neschimbate, modificarea preţului
determină, în mod normal:
a) scăderea cantităţii oferite;
b) schimbarea în sens opus a cantităţii oferite;
c) creşterea cantităţii oferite;
d) schimbarea în acelaşi sens a cantităţii oferite;
e) schimbare direct proporţională a cantităţii oferite.
212. Între modificarea preţului unitar şi cantitatea oferită din bunul respectiv:
a) există o relaţie negativă;
b) se constată o extindere, când preţul scade;
c) se constată o contracţie, când preţul creşte;
d) există o relaţie pozitivă;
e) există o relaţie indirectă.
213. În raport cu producţia totală dintr-un bun, oferta lui pe piaţă reprezintă:
a) o cantitate mai mare când preţul creşte;
b) o cantitate mai mică, indiferent de evoluţia preţului;
c) o cantitate egală, indiferent de preţ;
d) o parte egală cu ceea ce se stochează;
e) o parte mai mică decât ceea ce se stochează.

214. Dacă pe piaţa unui bun, se realizează un exces de cerere:


a) preţul de echilibru scade;
b) cantitatea de echilibru scade;
c) preţul pieţei creşte şi tinde spre preţul de echilibru;
d) cantitatea de echilibru creşte;
e) pe piaţă vor fi atraşi din ce în ce mai puţini producători.

215. Când pe piaţa unui bun oferta creşte mai puţin decât creşte cererea:
a) preţul de echilibru scade;
b) cantitatea de echilibru scade;
c) preţul şi cantitatea de echilibru scad;
d) preţul şi cantitatea de echilibru cresc;
e) preţul de echilibru creşte şi cantitatea de echilibru scade.

216. Când pe piaţa unui bun, cererea creşte mai puţin decât creşte oferta, preţul şi
cantitatea de echilibru:
a) cresc;
b) scad;
c) nu se modifică;
d) scade şi, respectiv, creşte;
e) creşte şi, respectiv, scade.
217. Când pe piaţa unui bun, cererea creşte şi oferta scade, preţul şi cantitatea de
echilibru:
a) cresc;
b) scad;
c) nu se modifică;
d) creşte şi, respectiv, creşte, scade sau nu se modifică;
e) scade şi, respectiv, creşte, scade sau nu se modifică.
218. Când pe piaţa unui bun, cererea scade şi oferta creşte, preţul şi cantitatea de
echilibru:
a) scad;
b) cresc;
c) nu se modifică;
d) scade şi, respectiv, creşte;
e) scade şi respectiv, creşte, scade, nu se modifică.
219. Când pe piaţa unui bun, oferta creşte mai mult decât scade cererea, preţul şi
cantitatea de echilibru:
a) scad;
b) cresc;
c) nu se modifică;
d) scade şi, respectiv, creşte;
e) creşte şi, respectiv, scade.

220. Pe o piaţă cu concurenţă perfectă, preţurile pieţei tind spre:


a) maximizare;
b) minimizare;
c) echilibru;
d) un nivel care să avantajeze numai cumpărătorii;
e) un nivel care să avantajeze numai vânzătorii.

221. În condiţii normale, dacă venitul cumpărătorului sau numărul cumpărătorilor


vor creşte, echilibrul se va forma:
a) la un preţ mai mic;
b) la o cantitate de echilibru mai mică;
c) la un preţ şi cantitate de echilibru mai mare;
d) la un preţ mai mare şi o cantitate de echilibru mai mică;
e) la un preţ mai mic şi la o cantitate de echilibru mai mare.

222. Dacă preţul unui bun este 2000 u.m., atunci oferta este de 200 de unităţi.
Dacă preţul este de 4000 u.m., atunci oferta este de 240 unităţi. Coeficientul
elasticităţii ofertei în funcţie de preţ este:
a) 5;
b) 0,5;
c) 0,8;
d) 0,2;
e) 1.

223. Pe piaţa grâului, cererea şi oferta sunt Qc= 50 – 2P şi, respectiv, Qo = 10 + 4P,
(unde Q – cantitatea, P – preţul). Dacă guvernul intervine asupra preţului
fixându-l la un nivel de 5 u.m., pe piaţă apare un exces de:
a) ofertă de 10 unităţi;
b) cerere de 40 unităţi;
c) cerere de 10 unităţi;
d) ofertă de 30 unităţi;
e) ofertă de 40 unităţi.
224. Pe piaţa unui bun, cererea şi oferta sunt Qc= 30 – 5P şi, respectiv, Qo = 12 +
P, (unde Q – cantitatea, P – preţul). Preţul şi cantitatea de echilibru sunt:
a) 3 şi, respectiv, 20;
b) 4 şi, respectiv, 10;
c) 4 şi, respectiv, 16;
d) 3 şi, respectiv, 15;
e) 5 şi, respectiv, 5.

225. Dacă preţul unui bun se reduce de la 300 la 250 u.m., iar cantitatea cerută
creşte de la 200 la 400 bucăţi, coeficientul de elasticitate a cererii în raport de
preţ este:
a) 2;
b) 4;
c) 0,9;
d) 12;
e) 6.

226. Cererea pentru reviste are un coeficient de elasticitate în raport cu preţul de


1,25. Dacă preţul revistelor creşte cu 10%, atunci cantitatea cerută:
a) scade cu 8%;
b) creşte cu 8%;
c) nu se modifică;
d) scade cu 12,5%;
e) creşte cu 12,5%.

227. Pe piaţa untului, la un preţ de 20.000 u.m. apare un exces de ofertă, iar la un
preţ de 10.000 u.m. apare un exces de cerere. Preţul de echilibru la unt este:
a) mai mare de 20.000 u.m.;
b) mai mic de 10.000 u.m.;
c) între 10.000 u.m. şi 20.000 u.m.;
d) 22.000 u.m.;
e) 9.000 u.m..

228. Cererea şi oferta de benzină sunt reprezentate prin relaţiile Qc= 40 – 2P şi,
respectiv, Qo = 20 + 3P, (unde Q – cantitatea, P – preţul). În cazul unui exces
de cerere pe piaţă, preţul benzinei este:
a) mai mare decât 4 u.m.;
b) egal cu 6 u.m.;
c) mai mare decât 6 u.m.;
d) mai mic decât 4 u.m.;
e) mai mare decât 8 u.m.
229. În situaţia în care pe piaţă preţul unei bun creşte de la 100 la 120 de u.m., iar
cantitatea cerută se reduce de la 500 la 400 de unităţi, coeficientul de
elasticitate a cererii în funcţie de preţ este:
a) 0,2;
b) 1;
c) 5;
d) 0,5;
e) 1,5.

230. Dacă oferta unui bun are o elasticitate unitară, iar preţul bunului creşte cu
10%:
a) cantitatea oferită creşte cu mai mult de 10%;
b) cantitatea cerută scade cu cel puţin 10%;
c) cantitatea oferită creşte cu 10%;
d) cantitatea oferită nu se modifică
e) cantitatea oferită scade cu 1%.