Sunteți pe pagina 1din 7

SISTEMUL ELECTORAL (II)

ORGANIZAREA ALEGERILOR. DESFĂȘURAREA VOTĂRII.


STABILIREA REZULTATELOR.
REFERENDUMUL

Secțiunea I
Organizarea alegerilor

§. 1. Stabilirea datei alegerilor


Este operațiunea cu care debutează organizarea și desfășurarea alegerilor. Se stabilește cu
cel puțin 45 de zile înaintea votării și până la împlinirea a 5 zile de la expirarea mandatului. În
general data alegerilor este stabilită într-o zi nelucrătoare (duminică).
§. 2. Stabilirea numărului, delimitarea și numerotarea circumscripțiilor electorale
Circumscripțiile electorale constituie cadrul organizatoric teritorial în care se desfășoară
operațiunile de alegere. Dacă în cazul alegerii șefului de stat întreaga țară constituie o unică
circumscripție electorală, alegerea deputaților, senatorilor și consilierilor locali presupune o
anumită divizare administrativă a teritoriului și populației, reprezentanții fiind aleși de cetățeni
grupați în circumscripții electorale pe criterii de domiciliu.
§. 3. Întocmirea listelor de alegători și a cărților de alegători
Această operațiune se derulează în considerarea a două reguli legale și anume: fiecare
alegător este înscris într-o singură listă electorală permanentă; obligativitatea înscrierii în listele
electorale permanente.
Autoritățile publice competente să întocmească și să mențină actualizate listele electorale
permanente sunt autoritățile administrative publice centrale însărcinate cu evidența populației și
primarii comunelor, orașelor, municipiilor sau subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale
municipiilor. Listele electorale permanente cuprind cetățenii cu drept de vot care domiciliază în
localitatea respectivă. Pentru corectitudinea listelor electorale permanente, legea permite
verificare înscrierii în liste a cetățenilor.
Cărțile de alegător se eliberează alegătorilor înscriși pe listele electorale permanente ale
localității unde domiciliază. Această modalitate legală exclude posibilitatea eliberării mai multor
cărți de alegător aceleiași persoane.
§. 4. Birourile și oficiile electorale.
a) Biroul Electoral Central
a.1. Compunere
Biroul Electoral Central este alcătuit distinct, după cum este vorba despre alegerea
membrilor Parlamentului sau a membrilor din România pentru Parlamentul European, pe de o
parte, și de alegerea Președintelui României, pe de altă parte. În ambele situații, Biroul Electoral
Central cuprinde 5 judecători ai Înaltei Curți de Casație și Justiție, președintele și
vicepreședintele Autorității Electorale Permanente. Diferența este dată de numărul
reprezentanţilor formațiunilor politice (partide politice, alianţe politice sau alianţe electorale). În
cazul alegerii membrilor Parlamentului și ai membrilor din România pentru Parlamentul
European, art.11 alin.(1) din Legea nr.208/2015 privind alegerea Senatului şi a Camerei
Deputaţilor, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente
prevede că acesta va cuprinde și cel mult 12 reprezentanţi ai formațiunilor politice, precum şi un
reprezentant desemnat de grupul parlamentar al minorităţilor naţionale din Camera Deputaţilor.
Art.16 alin.(1) din Legea nr.370/2004 pentru alegerea Preşedintelui României vorbește stabilește
că în compunerea Biroului Electoral Central vor intra cel mult 10 reprezentanţi ai formaţiunilor
politice.
a.2. Atribuții:
Atribuțiile Biroului Electoral Central sunt numeroase, fiind adaptate la tipul de alegeri în
vederea cărora se constituie. Printre cele mai importante se numără următoarele:
- urmăreşte aplicarea unitară a dispoziţiilor legale privitoare la alegeri şi asigură
interpretarea unitară a prevederilor acestora;
- veghează la depunerea în mod legal a candidaturilor;
- rezolvă întâmpinările referitoare la propria sa activitate şi contestaţiile cu privire la
activitatea birourilor electorale de circumscripţie;
- anulează alegerile dintr-o secţie de votare sau circumscripţie electorală în cazul în care
constată că votarea sau stabilirea rezultatului alegerilor a avut loc prin fraudă electorală;
- totalizează rezultatul naţional, pe baza proceselor-verbale primite de la birourile
electorale constituite la niveluri inferioare;
- stabileşte, la nivel naţional, numărul de mandate ce revin în fiecare circumscripţie
electorală fiecărui partid politic.
b) Birourile electorale de circumscripție (județene)
Atribuții:
- Urmărirea aplicării dispozițiilor legale privitoare la alegeri, vegherea la
organizarea secțiilor de votare.
- Înregistrarea candidaturilor depuse și constatarea celor rămase definitive.
- Realizarea publicațiilor și afișărilor necesare.
- Rezolvarea întâmpinărilor referitoare la propria lor activitate și a contestațiilor cu
privire la operațiunile birourilor electorale ale secțiilor de votare.
- Distribuirea birourilor electorale sale secțiilor de votare a buletinelor de vot,
ștampilelor de control și ștampilele cu mențiunea „votat”.
- Totalizarea rezultatelor alegerilor de la secțiile de votare și comunicarea către
biroul Electoral Central a procesului-verbal cuprinzând numărul de voturi valabil exprimate
pentru fiecare listă de candidați.
- Stabilire mandatele ce revin, la nivelul circumscripţiei, fiecărui partid politic,
fiecărei alianţe politice, alianţe electorale, organizaţii a cetăţenilor aparţinând unei minorităţi
naţionale, fiecărui candidat independent și eliberarea către candidaţii declaraţi aleşi a
certificatului doveditor al alegerii.
- Înaintarea Biroului Electoral Central a proceselor-verbale cuprinzând rezultatul
alegerilor, precum și a întâmpinărilor, contestațiilor și proceselor-verbale primite de la birourile
electorale ale secțiilor de votare.
d) Birourile electorale ale secțiilor de votare
Atribuții:
- Primesc de la primari copia listelor electorale, iar de la birourile electorale de
circumscripție, buletinele de vot pentru alegătorii ce urmează să voteze la secțiile de votare,
ștampila de control și ștampila cu mențiunea „votat”.
- Conduc operațiunile de votare, iau toate măsurile de ordine în localul secției de
votare și în jurul acesteia.
- Fac numărătoarea voturilor și consemnează rezultatul votului.
- Rezolvă întâmpinările referitoare la propria lor activitate.
- Înaintează birourilor electorale de circumscripție procesele-verbale cuprinzând
rezultatul votării, împreună cu contestațiile depuse și materialele la care acestea se referă.
- Predau prefectului buletinele de vot întrebuințate și necontestate, precum și cele
anulate, ștampilele și celelalte materiale necesare votării, listele electorale speciale de la secțiile
de votare constituite pe lângă unitățile militare se transmit sub pază militară, acestor unități și se
păstrează de comandantul unității.
§.5. Secțiile de votare
În vederea exercitării dreptului de vot se organizează secții de votare, în comune, orașe și
municipii. Secțiile de votare sunt delimitări teritoriale astfel organizate încât toți alegătorii să
poată vota într-o singură zi. De aceea, potrivit legii, se organizează secții de votare pentru minim
50 și maxim 2000 de locuitori. Sunt prevăzute însă și alte reguli privind organizarea secțiilor de
votare, ca, de pildă, cea potrivit căreia distanţa dintre sediul secţiei de votare şi
domiciliul/reşedinţa alegătorului să nu depăşească, de regulă, 3 kilometri. Se formează secții de
votare și în localurile misiunilor diplomatice și oficiilor consulare ale României de pe teritoriul
altor state.
§. 6. Propunerea candidaturilor
Propunerile de candidați pentru președintele României se depun la Biroul Electoral
Central, iar cele pentru Parlament, primari, consilieri locali, la birourile electorale de
circumscripții.
Pentru președintele României se poate depune doar o singură candidatură pentru fiecare
partid, formațiune politică sau coaliție de partide, fiind admise și candidaturile independente.
Toate candidaturile pentru funcția de președinte al României trebuie să fie susținute de o listă cu
cel puțin 200.000 de alegători.
Pentru Parlament se poate candida numai într-o singură circumscripție electorală. De aici
rezultă că același candidat nu poate candida concomitent în două sau mai multe circumscripții
pentru una din Camerele Parlamentului, sau, în același timp, atât pentru Camera Deputaților, cât
și pentru Senat.
Propunerile de candidați se fac în scris, în patru exemplare, sub semnătura conducerii
partidului sau formațiunii politice ori pe baza listei alegătorilor în cazul candidaților
independenți.
§. 6. Buletinele de vot. Semnele electorale. Ștampilele electorale
Potrivit legii electorale pentru alegerile parlamentare, modelul, dimensiunile şi condiţiile
de tipărire ale buletinelor de vot se stabilesc prin hotărâre a Autorităţii Electorale Permanente.
Hârtia pentru buletinul de vot va fi de culoare albă și suficient de groasă pentru a nu se distinge
pe verso numele imprimat și votul dat.
Legea reglementează, de asemenea, trei aspecte importante privind buletinele de vot
precum: uniformitatea grafică a buletinelor de vot din aceeași circumscripție electorală, desigur
pentru alegerea aceluiași organ de stat ce urmează a fi ales, prevedere menită să garanteze
corectitudinea operațiunilor electorale; numărul buletinelor de vot care trebuie să acopere,
evident numărul alegătorilor, admițându-se un supliment de 10%; organele cărora le revine
obligația imprimării buletinelor de vot, acestea fiind birourile electorale de circumscripție și
prefecții; termenul de îndeplinire a acestor obligații și anume 10 zile înainte de data alegerilor.
Semnele electorale sunt folosite în alegeri întrucât sunt utile în desfășurarea campaniei
electorale. Conținutul și grafica semnului electoral sunt stabilite de către partidul, formațiunea
politică sau candidatul independent, nefiind permis ca acestea să reproducă sau să combine
simbolurile naţionale ale statului român, ale altor state, ale organismelor internaţionale ori ale
cultelor religioase.
Ștampilele electorale sunt accesorii necesare bunei desfășurări a operațiunilor de votare.
Legea stabilește două categorii de ștampile și anume: ștampila de control a secției de votare și
ștampila cu mențiunea „votat”.
§. 7. Campania electorală
Alegerile se caracterizează printr-o susținută campanie electorală, activitate în cadrul
căreia partidele și formațiunile politice, candidații și simpatizanții acestora popularizează prin
mitinguri, presă, radio, televiziune sau alte asemenea mijloace platformele lor politice, în scopul
de a orienta opțiunea electoratului.
Sunt prevăzute o serie de garanții materiale pentru organizarea și realizarea campaniei
electorale, precum și coordonate juridice în care trebuie să se desfășoare campania electorală.
Astfel, în campania electorală nu pot fi folosite mijloace care să contravină ordinii de drept. De
asemenea, legea stabilește o serie de reguli, precum cele privind dimensiunile afișelor electorale,
cele prin care interzice afișele electorale care îmbină culorile astfel încât să evoce drapelul
României sau al altui stat ori cele prin care obligă poliția să asigure integritatea panourilor și
afișelor electorale.

Secțiunea a II-a
Desfășurarea votării

Votarea se realizează la secțiile de votare. Localurile secțiilor de vot vor fi dotate cu


cabine de vot și cu urnele și ștampilele necesare, de către primari și prefecți.
Votarea se desfășoară într-o singură zi, între orele 7 și 21. În ziua votării, la ora 6
dimineață, președintele biroului electoral al secției de votare, în prezența membrilor biroului,
verifică urnele, existența listelor electorale, a buletinelor de vot și a ștampilelor, după care
închide și sigilează urnele și aplică ștampila de control a secției de votare.
Legea electorală reglementează și situațiile alegătorilor netransportabili din cauză de
boală sau invaliditate.
Pentru motive temeinice, votarea poate fi suspendată, fără ca această suspendare să
depășească o oră. Președintele biroului electoral al secției de votare are obligația de a anunța
suspendarea, prin afișarea la ușa localului de vot, cu cel puțin o oră înainte.

Secțiunea a III-a
Stabilirea rezultatului votării. Atribuirea mandatelor

§. 1. Stabilirea rezultatului votării la secția de votare


După ce președintele biroului electoral al secției de votare declară votarea închisă, în
prezența membrilor biroului și a persoanelor ce au dreptul să asiste, se procedează la
inventarierea și sigilarea ștampilelor cu mențiunea „votat”, la numărarea și anularea buletinelor
de vot rămase neîntrebuințate, precum și la verificarea sigiliilor de pe urnele de votare. Apoi se
deschid urnele și se face numărătoarea voturilor pentru fiecare organ de stat care s-a votat la
secția respectivă.
Președintele biroului electoral al secției de votare prezintă buletinele de vot, rezultatul se
consemnează în câte două tabele, pentru fiecare autoritate publică, de către un membru al
biroului electoral. Aceste tabele vor folosi la întocmirea proceselor-verbale potrivit indicațiilor
din lege, în dublu exemplar, pentru Camera Deputaților, Senat și Președintele României, în care
se consemnează rezultatul votării.
Biroul electoral al secției de votare va întocmi câte un dosar, sigilat și ștampilat, pentru
fiecare organe de stat alese, care vor fi predate biroului electoral de circumscripție în cel mult 24
de ore.
Biroul electoral de circumscripție, primind dosarele, va avea grijă să trimită unul din
exemplarele procesului-verbal la tribunalul județean. Exemplarul trimis tribunalului județean va
îndeplinii rolul de document probatoriu în cazul în care vor fi plângeri sau contestații.
§. 2. Rolul Biroului Electoral Central și al biroului electoral de circumscripție în
stabilirea rezultatelor votării
Biroul Electoral Central conduce operațiunile electorale pentru alegerea Președintelui
României, în această mare circumscripție electorală care este întreaga țară. Pentru alegerea
Președintelui României, birourile electorale de circumscripției sunt trepte intermediare între
birourile electorale de secție și Biroul Electoral Central, organisme de adiționare a rezultatelor de
la secțiile de votare și de comunicare a lor către Biroul Electoral Central. Cât privește alegerea
deputaților și senatorilor rolul Biroului Electoral Central este de asemenea important, cu
mențiunea că o parte din mandate se repartizează direct la nivelul circumscripțiilor electorale.
§. 3. Atribuirea mandatelor
În sistemul majoritar mandatele sunt atribuite listelor sau candidaților care obțin
majoritatea absolută sau simplă.
Atribuirea mandatelor în sistemul reprezentării proporționale începe în mod necesar prin
determinarea coeficientului electoral într-o circumscripție dată. Coeficientul electoral se obține
prin împărțirea numărului de voturi exprimate la numărul mandatelor atribuite unei
circumscripții electorale. Apoi se procedează la repartizarea acestor mandate între listele în
competiție, împărțind la coeficientul electoral numărul voturilor obținute de fiecare listă. Potrivit
metodelor practicate, se distinge reprezentarea proporțională apropiată și reprezentarea
proporțională integrală.
Atribuirea mandatelor parlamentare este deseori condiționată, în sistemul scrutinului de
listă și reprezentării proporționale, de obținerea unui număr minim de voturi valabil exprimate,
de regulă calculat în procente și stabilit de la nivel de țară, numit prag electoral. Mărimea lui
variază, putând fi de 2, 3, până la 10% din numărul voturilor valabil exprimate.

Secțiunea a IV-a
Exercitarea democrației semi-directe.
Referendumul

Exercitarea puterii de stat se realizează de către popor preponderent prin intermediul


reprezentaților aleși în mod democratic, în cadrul procesului electoral, delegând exercițiul puterii
unui grup restrâns de cetățeni. Se dă astfel expresie așa-numitei democrații reprezentative. Există
însă riscul ca acești reprezentanți să se îndepărteze, în timp, de voința generală. Acest dezavantaj
al democrației reprezentative poate fi atenuat prin instituirea unor modalități de participare
directă a cetățenilor la conducerea societății. Referendumul este instrumentul democrației
directe cel mai des utilizat în acest scop, întrucât reprezintă modul cel mai eficient și clar de
consultare directă a voinței populare. O finalitate similară o are și inițiativa populară. Constituția
României adoptată în anul 1991 a reținut atât referendumul, cât și inițiativa populară ca
modalități de facilitare a participării directe a poporului la exercitarea puterii de stat.
§. 1. Inițiativa populară
Reprezintă o procedură prin care populația unui stat dă impulsul unui proces decizional;
acest început de decizie se poate finaliza tot cu intervenția poporului sau printr-o decizie adoptată
de autoritățile legal desemnate de acesta.
§. 2. Tipuri de referendum
Sub denumirea de referendum se desemnează în fapt mai multe tipuri de consultări
populare.
După criteriul efectelor juridice produse, referendumurile pot fi:
- decizionale, care produc efecte juridice obligatorii;
- consultative, care nu produc efecte juridice obligatorii.
În cadrul referendumului decizional se pot realiza încă două distincții, după criteriul
obiectului asupra căruia poate purta decizia luată de popor și după tipul de decizie luată.
După criteriul tipului de decizie adoptată în urma referendumului cu precădere în cazul
referendumului legislativ, se distinge între referendumul normativ și cel abrogativ.
Referendumurile consultative sunt de regulă prevăzute la nivel constituțional.
După criteriul competenței discreționare lăsate inițiatorului referendumului, se poate face
o distincție între referendumul obligatoriu și cel facultativ. Referendumul obligatoriu este impus
de Constituție, el se organizează de îndată ce condițiile descrise de norma constituțională sunt
îndeplinite. Referendumul facultativ este prevăzut de Constituție ca posibil, dar depinzând de
manifestarea expresă a voinței unuia (Președintele Republicii, în Franța sau România) sau mai
multor subiecte de drept (Guverne, Parlamente în Spania sau Grecia).
§. 3. Consacrarea referendumului în Constituția României
Referendumul a fost prevăzut în Constituția din anul 1948 (art. 39 potrivit căruia decizia
consultării revenea Marii Adunări Naționale), în Constituția din anul 1965 (art. 43 potrivit căruia
Marea Adunare Națională hotăra consultarea poporului prin referendum, asupra măsurilor de
importanță deosebită care privesc interese supreme ale țării). Referendumul este nominalizat în
Constituția actuală în art. 2, art. 90, art. 151. Referendumul local a fost pentru prima dată
reglementat prin Legea nr. 215/2001. Dacă referendumul național rămâne de domeniul dreptului
constituțional, referendumul local este în esență o problemă de drept administrativ.
Constituția României stabilește două tipuri de consultări populare: una cu caracter pur
consultativ-facultativ și una cu caracter decizional-obligatoriu. Prima, cea consacrată prin art. 90,
face trimitere în mod direct la plebiscit (fără conotațiile negative care îi sunt alăturate uneori
eminamente în plan tehnologic); a doua, consacrată în art.95 și art.151 vizează adoptarea unor
decizii fie de natură instituțională, fie de tip normativ.
Art.90 din Constituție permite Preşedintelui României ca, după consultarea
Parlamentului, să ceară poporului să-şi exprime, prin referendum, voinţa cu privire la probleme
de interes naţional. Acest tip de referendum este facultativ atât sub aspectul organizării, cât și al
transpunerii în practică a rezultatului.
Art. 95 din Constituție impune organizarea unui referendum național în vederea demiterii
din funcție a Președintelui României. Se consacră, așadar, un referendum obligatoriu, de natură
decizională, dar care vizează un anumit angajament instituțional și nu adoptarea sau abrogarea
unui act normativ.
Art.151 din Constituție reglementează procedura revizuirii Legii fundamentale, precizând
că aceasta este definitivă doar după aprobarea sa prin referendum. Aceasta reprezintă forma
referendumului cel mai des întâlnită și în dreptul comparat, anume un referendum de tip
obligatoriu, decizional, normativ la nivel constituțional.