Sunteți pe pagina 1din 113

TATIANA DOBRESCU

BAZELE GENERALE ALE


GIMNASTICII

CURS PENTRU STUDENTII DE LA IFR

În conŃinutul acestui curs se regăsesc capitole din „Gimnastica – baze teoretice şi


metodice” - Manual pentru studenŃii de la IFR, ISBN 978-973-716-987-7, Editura
Pim, Iaşi 2008
BAZE GENERALE ALE GIMNASTICII

Cuprins
OBIECTIVELE DISCIPLINEI.................................................................................... 5
COMPETENłE ASIGURATE PRIN PARCURGEREA DISCIPLINEI ................... 5
FOND DE TIMP ALOCAT, FORME DE ACTIVITATE, FORME DE
VERIFICARE, CREDITE ........................................................................................... 5
STABILIREA NOTEI FINALE .................................................................................. 6
TIMP MEDIU NECESAR PENTRU ASIMILAREA FIECĂRUI MODUL.............. 6
INSTRUCłIUNI PENTRU PARCURGEREA RESURSEI DE ÎNVĂłĂMÂNT..... 7
Modulul I. GIMNASTICA – REPERE ISTORICE, COMPONENTE
STRUCTURALE........................................................................................................ 8
Unitatea de studiu I.1. REPERE ISTORICE PRIVIND APARIłIA ŞI
EVOLUłIA GIMNASTICII..................................................................................... 9
GIMNASTICA LA POPOARELE ANTICE............................................................... 9
GIMNASTICA ÎN EVUL MEDIU............................................................................ 11
GIMNASTICA ÎN SECOLUL XX............................................................................ 17
GIMNASTICA ÎN ROMÂNIA ................................................................................. 19
Rezumatul unităŃii de studiu....................................................................................... 22
Autoevaluare .............................................................................................................. 22
Unitatea de studiu I.2. GIMNASTICA–COMPONENTE STRUCTURALE .... 23
SCOPUL ŞI OBIECTIVELE GIMNASTICII ........................................................... 23
CARACTERISTICILE GIMNASTICII .................................................................... 24
MIJLOACELE GIMNASTICII ................................................................................. 24
RAMURILE GIMNASTICII .................................................................................... 25
Rezumatul unităŃii de studiu....................................................................................... 28
Autoevaluare .............................................................................................................. 28
Test de autoevaluare a cunoştinŃelor din modulul I ................................................... 29
Modulul II. TERMINOLOGIA GIMNASTICII................................................... 31
Unitatea de studiu II.1. TERMINOLOGIA GIMNASTICII - EVOLUłIE ŞI
TERMENI DE BAZĂ .............................................................................................. 32
TERMINOLOGIA GIMNASTICII - DEFINIłIE ŞI EVOLUłIE 33
CERINłELE CARE STAU LA BAZA TERMINOLOGIEI GIMNASTICII .......... 33
TERMENI DE BAZĂ ÎN TERMINOLOGIA GIMNASTICII .....................................
Rezumatul unităŃii de studiu....................................................................................... 51
Autoevaluare .............................................................................................................. 51
Unitatea de studiu II.2. DESCRIEREA ŞI DESENAREA EXERCIłIILOR
DE GIMNASTICĂ................................................................................................... 52
DESCRIEREA EXERCIłIILOR DE GIMNASTICĂ………………………………
ALCĂTUIREA DESENELOR ÎN GIMNASTICĂ................................................... 53
Rezumatul unităŃii de studiu....................................................................................... 55
Autoevaluare .............................................................................................................. 55
3
TATIANA DOBRESCU
Test de autoevaluare a cunoştinŃelor din modulul II ..................................................56
Tema de control nr. 1:.................................................................................................57
MODULUL III. MIJLOACELE GIMNASTICII DE BAZĂ...................................
Unitatea de studiu III.1. EXERCIłII DE FRONT ŞI FORMAłII.....................59
TERMENI DE BAZĂ ................................................................................................59
ACłIUNI PE LOC .....................................................................................................60
ACłIUNI DIN DEPLASARE....................................................................................62
ALCĂTUIRI ŞI SCHIMBĂRI DE FORMAłII ........................................................63
DEPLASĂRI ÎN FIGURI...........................................................................................69
Rezumatul unităŃii de studiu .......................................................................................71
Autoevaluare...............................................................................................................71
Unitatea de studiu III.2. EXERCIłII DE DEZVOLTARE FIZICĂ
GENERALĂ..............................................................................................................72
CARACTERISTICI, OBIECTIVE, SISTEMATIZARE ...........................................72
EXERCIłII PENTRU EDUCAREA FORłEI MUSCULARE.................................73
EXERCIłII PENTRU EDUCAREA MOBILITĂłII/SUPLEłEI ............................74
EXERCIłII PENTRU DEZVOLTAREA CAPACITĂłII DE RELAXARE ...........76
EXERCIłII PENTRU FORMAREA łINUTEI CORECTE .....................................76
EXERCIłII LIBERE (FĂRĂ OBIECTE)..................................................................77
EXERCIłII CU PARTENER.....................................................................................83
EXERCIłII CU OBIECTE ........................................................................................84
EXERCIłII CU APARATE.......................................................................................84
Rezumatul unităŃii de studiu .......................................................................................89
Autoevaluare...............................................................................................................89
Unitatea de curs III 3. EXERCIłII APLICATIVE .............................................90
EXERCIłII APLICATIVE SPECIFICE GIMNASTICII..........................................90
EXERCIłII APLICATIVE NESPECIFICE GIMNASTICII ..................................104
PARCURSURI APLICATIVE.................................................................................106
Rezumatul unităŃii de studiu .....................................................................................108
Autoevaluare.............................................................................................................108
Test de autoevaluare a cunoştinŃelor din modulul III ...............................................109
Tema de control nr. 2:...............................................................................................110

4
BAZE GENERALE ALE GIMNASTICII

OBIECTIVELE DISCIPLINEI
1. Abilitarea studenŃilor cu cunoştinŃe teoretice privind conŃinutul gimnasticii de
bază şi de a opera cu terminologia domeniului în vederea formării
competenŃelor generale ale viitorului formator;
2. Formarea unui bogat bagaj de cunoştinŃe teoretice privind folosirea mijloacelor
gimnasticii de bază necesare formării complexe a viitorului specialist în sensul
organizării şi desfăşurării activităŃilor specifice domeniului EducaŃie Fizică şi
Sport.
3. Formarea capacităŃii de a însuşi şi executa corect exerciŃiile de front şi formaŃii,
exerciŃiile aplicative şi de dezvoltare fizică generală.

COMPETENłE ASIGURATE PRIN PARCURGEREA


DISCIPLINEI
1. Proiectarea modulară (EducaŃie fizică şi sportivă, Sport şi performanŃă
motrică, Kinetoterapie şi motricitate specială) şi planificarea conŃinuturilor de
bază ale domeniului cu orientare interdisciplinară
2. Organizarea curriculumului integrat si a mediului de instruire şi învăŃare, cu
accent interdisciplinar (Sport şi performanŃă motrică, EducaŃie fizică şi
sportivă, Kinetoterapie şi motricitate speciala)

FOND DE TIMP ALOCAT, FORME DE ACTIVITATE,


FORME DE VERIFICARE, CREDITE

Forma de activitate Număr ore semestru Număr credite


Lucrări practice 28 1
Studiu individual 47 2
Verificare finală Colocviu Validare total credite: 3

5
TATIANA DOBRESCU

STABILIREA NOTEI FINALE


Forma de verificare (Examen, Colocviu, Verificare Colocviu
pe parcurs)
Modalitatea de susŃinere (Scris şi Oral, Oral, Test Scris Puncte sau
grilă, etc.) procentaj
Test grilă /lucrare scrisă 5 (50%)
NOTARE

Evaluarea pe parcurs a activităŃii la lucrări practice 3,5 (35%)


Teme de casă 1,5 (15%)
TOTAL PUNCTE SAU PROCENTE 10 (100%)

TIMP MEDIU NECESAR PENTRU ASIMILAREA


FIECĂRUI MODUL

Nr. Timp mediu necesar


Denumire modul
Crt. SI LP Total
1 Gimnastica – istoric, obiective, 2 - 2
caracteristici, mijloace, ramuri
2 Terminologia gimnasticii 11 6 17
3 ExerciŃii de front şi formaŃii 6 4 10
4 ExerciŃii de dezvoltare fizică generală 18 12 30
5 ExerciŃii aplicative 10 6 16
Timp total necesar 47 28 75

6
BAZE GENERALE ALE GIMNASTICII

INSTRUCłIUNI PENTRU PARCURGEREA RESURSEI


DE ÎNVĂłĂMÂNT

Prezenta resursă de învăŃare conŃine toate informaŃiile necesare însuşirii


cunoştinŃelor teoretice şi metodice referitoare la exerciŃiul fizic şi specificitatea
aplicării lui în educaŃie fizică şi sport.
ConŃinutul este structurat în module, în cadrul fiecărui modul regăsindu-se
unul sau mai multe unităŃi de studiu, în aşa fel încât să eşaloneze şi să faciliteze
parcurgerea materialului şi însuşirea sa.
Pentru parcurgerea resursei de învăŃământ se recomandă următoarea
succesiune :
1. Citirea, cu atenŃie, a fiecărei unităŃi de studiu şi, consultarea recomandărilor
bibliografice în legătură cu aceasta.
2. Parcurgerea rezumatului fiecărei unităŃi de studiu.
3. Rezolvarea temelor de autoevaluare (pentru fiecare unitate de studiu).
4. Rezolvarea testului de autoevaluare (pentru fiecare modul).
5. Conceperea unor mijloace specifice gimnasticii.
6. Explicarea şi demonstrarea unor mijloace ale gimnasticii.

7
TATIANA DOBRESCU

Modulul I. GIMNASTICA – REPERE ISTORICE,


COMPONENTE STRUCTURALE

Scopul modulului:
 Formarea unei viziuni globale asupra problemei gimnasticii.
 Cunoaşterea etapelor principale ale dezvoltării gimnasticii.

Obiective operaŃionale:

 să identifice caracteristicile fiecărei perioade studiate;


 să înŃeleagă contribuŃia sistemelor de gimnastică în conturarea
gimnasticii ca disciplină a educaŃiei fizice şi sportului;
 să identifice direcŃiile în care s-a dezvoltat gimnastica şi contribuŃia
Ńării noastre în aceast sens.
 să identifice obiectul şi caracteristicile gimnasticii;
 să identifice ramurile şi mijloacele gimnasticii.

8
BAZE GENERALE ALE GIMNASTICII

Unitatea de studiu I.1. REPERE ISTORICE PRIVIND


APARIłIA ŞI EVOLUłIA GIMNASTICII

Termenul „gimnastică” îşi are originea în jurul anului 400 î.Hr. şi provine
din cuvântul grec „gymnos” care înseamnă „gol”, deoarece în Grecia antică
exerciŃiile se practicau fără îmbrăcăminte sau îmbrăcat lejer. Multă vreme cuvântul
gimnastică a înglobat totalitatea exerciŃiilor fizice confundându-se cu noŃiunea de
educaŃie fizică. Astăzi termenul de gimnastică denumeşte o formă de manifestare a
exerciŃiilor fizice.
Gimnastica s-a dezvoltat pe parcursul mai multor secole, în strânsă
legătură cu evoluŃia societăŃii omeneşti.

GIMNASTICA LA POPOARELE ANTICE

Egiptenii
ExerciŃiile fizice prezente în numeroase reprezentări artistice erau
practicate în şcoli de copiii claselor dominante. Ele făceau parte şi din educaŃia
principilor. Un loc important îl ocupa gimnastica analitică care cuprindea exerciŃii
de braŃe, trunchi şi picioare.
Picturile murale şi cele de pe diferite vase evidenŃiază multe mişcări
bazate pe mobilitatea coloanei vertebrale ca de pildă podul, mişcări acrobatice ca
răsturnarea în doi şi morişca.
Muzica şi dansul erau prezente în viaŃa egiptenilor. Se jucau dansuri
populare, dansuri acrobatice şi dansuri războinice.

Hinduşii
În poemele redactate în mileniul IV î.e.n. în limba sanscrită “Vedele” se
găsesc şi preocupări pentru educaŃia fizică. Ele sunt “cartea sfântă care formează
baza religiei, filozofiei, moralei şi a instituŃiilor sociale ale hinduşilor.
Legile lui Manu din mileniul II î.e.n. prescriu şi un program de exerciŃii
de respiraŃie care au constituit un sistem naŃional de educaŃie fizică denumit
Pranayama. Tehnica acestor exerciŃii consta dintr-o serie de poziŃii şi mişcări ale
trunchiului şi membrelor combinate cu inspiraŃii şi expiraŃii întretăiate de apnee.
Sistemul Yoga consta atât în exerciŃii fizice cât şi în exerciŃii de
gimnastică respiratorie care ajutau la dezvoltarea fizică şi desăvârşirea trupului. Ele
erau completate de meditaŃie.

9
TATIANA DOBRESCU

Chinezii
Chinezii acordau o mare importanŃă educaŃiei complexe, ea fiind o
educaŃie integrală, morală, intelectuală şi fizică. Această educaŃie se continua până
la 30 de ani şi cuprindea exerciŃii fizice ca tragerea cu arcul, arta conducerii carului
şi dansul.
Cel mai vechi sistem de educaŃie fizică medicală a fost creat de medicul
Kong-Fu care consta din exerciŃii însoŃite de gimnastică respiratorie
corespunzătoare în funcŃie de bolile care trebuiau prevenite sau vindecate. Acest
sistem s-a răspândit în întreaga Chină prin introducerea lui în ritualul religios de
către împăratul Hoan-Ti (2698 î.e.n.).
Pe baza sistemului lui Kong-Fu, generalul Yo-Fei (1102-1142 î.e.n.) a
creat un sistem care s-a practicat până în timpurile moderne şi care cuprindea
exerciŃii de Ńinută şi lupte stilizate cu un caracter de dans.

Grecii
Grecii au acordat exerciŃiilor fizice cea mai mare importanŃă. Ele erau însă
practicate numai de aristocraŃi şi cetăŃenii liberi.
Grecii defineau prin cuvântul gimnastică totalitatea exerciŃiilor fizice
practicate pentru întărirea sănătăŃii, a corpului şi înnobilarea spiritului.
Ideea armoniei fiinŃei umane, a influenŃei asupra sănătăŃii şi importanŃei
lor pentru pregătirea de război sunt caracteristicile exerciŃiilor fizice greceşti.
Gimnastica în Sparta (una din puterile diriguitoare ale Greciei începând
aproximativ din anul 700 î.e.n) se caracteriza într-o primă perioada prin legăturile
sale strânse cu muzica şi dansul. Începând din anul 300 î.e.n. gimnastica devine
unilaterală spre pregătirea militară.
La atenieni, până la mijlocul sec. al V-lea î.e.n. gimnastica avea obiective
militare fiind apoi înlocuită cu o gimnastică care constituia parte integrantă şi
indispensabilă, a unei educaŃii democratice al cărei prim scop era perfecŃionarea
individuală, atât corporală cât şi morală. Gimnaziul (instalaŃie sportivă antică)
devine locul cel mai important de educaŃie şi de pregătire al tineretului grec.
Atenienii considerau perfecŃiunea ca un ideal uman care era concretizat în
formula „Kalos Kai Agatos” care înseamnă om frumos şi bun. Acest ideal de
perfecŃiune putea fi realizat prin perfecŃionarea corporală şi intelectual morală.
Gimnasticii i se adaugă educaŃia în filozofie şi în artele libere care dezvoltă
însuşirile spirituale.
Mari personalităŃi ale Greciei antice ca medici, filozofi, conducători, au
subliniat importanŃa practicării gimnasticii.
Platon mai ales în Republica (Stat, Cartea III-a) arată că gimnastica
înseamnă educaŃia prin corp şi împreună cu educaŃia muzicală constituia formarea
preştiinŃifică de bază a tuturor bărbaŃilor şi femeilor libere. La Aristotel este mai
net pusă în prim plan semnificaŃia igienică şi instrumentală a gimnasticii. La

10
BAZE GENERALE ALE GIMNASTICII
sfârşitul sec. al V-lea î.e.n. forma clasică a gimnasticii se modifică conturându-se
două direcŃii:
a) atletismul devine din ce în ce mai autonom şi profesionist
b) restul gimnasticii din ce în ce mai mult o problemă de sănătate şi de
igienă corporală

Romanii
Romanii nu au avut un sistem propriu de educaŃie fizică ci l-au
împrumutat de la greci, dându-i un caracter militar. Ei foloseau calul de lemn
pentru învăŃarea călăriei, scara şi alte construcŃii din lemn pentru învăŃarea cuceririi
cetăŃilor.
Gimnastica a fost folosită şi în scopuri medicale, medici ca Celsus şi
Galenus susŃinând că gimnastica face parte din igienă şi implicit din medicină.

GIMNASTICA ÎN EVUL MEDIU


În evul mediu educaŃia fizică ia două direcŃii; una a claselor dominante
care dă naştere instituŃiei cavalerismului şi a doua aparŃine maselor populare şi e
reprezentată prin jocuri.
EducaŃia fizică, partea cea mai importantă a pregătirii cavalerului, consta
în deprinderea celor şapte exerciŃii cavalereşti; călăria, înotul, mânuirea armelor,
aruncarea, lupta, viaŃa la curte şi turnirul. În afară de acestea, ei învăŃau şi alte
exerciŃii dintre care ascensiunea necesară pentru escaladarea zidurilor la asedierea
cetăŃilor care se făcea pe scări, prăjini şi frânghii. Au continuat să se perfecŃioneze
exerciŃiile la calul de lemn ca pregătitoare pentru învăŃarea călăriei.
O largă răspândire au căpătat exerciŃiile acrobatice şi exerciŃiile de
echilibru (pe frânghie) executate de către artişti ambulanŃi. În epoca Renaşterii, un
rol esenŃial în dezvoltarea gimnasticii l-au jucat umaniştii, care considerau
gimnastica greacă un sistem de educaŃie fizică ideal pentru întărirea sănătăŃii şi
dezvoltarea calităŃilor fizice ale omului.
Medicul Hieronimus Mercurialis publică la VeneŃia în a doua jumătate a
sec. XVI (1569) lucrarea “Ars gimnastica” (Despre arta gimnasticii). El împarte
gimnastica în trei ramuri: militară, medicală şi atletică, şi reînvie cuvântul grec
gymnastica folosindu-l în loc de exercitium sau exercitic.
Acrobatica profesionistă larg răspândită în evul mediu a exercitat o mare
influenŃă asupra dezvoltării gimnasticii.
În anul 1599 Arhangelo Tuccaro, acrobat la curtea FranŃei, a scris
lucrarea „Trei dialoguri despre exerciŃiul săriturilor şi voltijelor în aer” alcătuită din
trei părŃi distincte; prima parte inspirată din cartea lui Mercurialis tratează istoria,
partea a doua cuprinde tehnica mişcărilor iar partea a treia cuprinde indicaŃii cu
caracter igienic.

11
TATIANA DOBRESCU

GIMNASTICA ÎN EPOCA MODERNĂ

În secolul al XVIII-lea două mari personalităŃi au avut o considerabilă


influenŃă asupra dezvoltării gimnasticii Jean Jacques Rousseau (1712-1778) şi
îndeosebi I.H.Pestalozzi (1746-1827).
Jean Jacques Rousseau a propus pentru educaŃia fizică a copilului
aplicarea jocurilor care dezvoltă organele de simŃ a exerciŃiilor cu scopul
dezvoltării priceperii de măsurare a forŃelor, alergarea, săriturile, înotul şi alte
exerciŃii executate în aer liber.
I. H. Pestalozzi, pedagog elveŃian, acordă o mare importanŃă educaŃiei
corporale a copiilor, punând în evidenŃă aportul posibil al acesteia la dezvoltarea
armonioasă, a forŃelor intelectuale, estetice şi morale ale omului. Scrie în 1807
cartea „Pregătirea corporală. Introducere la un eseu al gimnasticii elementare
printr-o succesiune ordonată de exerciŃii corporale.”
Gimnastica elementară a lui Pestalozzi cuprindea exerciŃii determinate de
structura aparatului locomotor constând din mişcări simple de cap, trunchi, braŃe şi
picioare. El este considerat întemeietorul exerciŃiilor libere.
În deceniul opt al secolului al XVIII-lea au început să apară în unele oraşe
ale Germaniei şcoli de tip nou-filantropiile (întemeietor Bernard Basedov) în
cadrul cărora se acorda o mare atenŃie educaŃiei fizice. Timpul zilei de şcoală
stabilit la 17 ore era împărŃit astfel: 5 ore pentru studiu (unele ore se desfăşoară în
clasă, altele afară sub formă de jocuri în aer liber); 3 ore pentru exerciŃii de
mişcare, muzică; 2 ore lucrări manuale în atelier; 1 oră pentru gospodărie
personală; 6 ore repaus, masă distracŃii personale şi somn. Cei mai reprezentativi
conducători ai educaŃiei fizice în filantropii au fost Vieth şi Guts Muths.
Vieth efectua lecŃiile de gimnastică sub formă de jocuri distractive
folosind toate exerciŃiile fizice cunoscute în acea vreme. El a descris detaliat
exerciŃiile la calul de lemn.
Johann Cristoph Guts Muths (1759-1839) a lucrat aproape concomitent
cu Vieth, dar la o altă filantropie. În anul 1793 scrie cartea „Gymnastik für die
Jugend” (Gimnastica pentru tineret) considerată ca prime carte modernă de
educaŃie fizică din lume, dar şi care a pus temeliile pedagogice ale educaŃiei fizice
şcolare şi bazele gimnasticii şcolare germane.
Guts Muths consideră că gimnastica este un sistem de exerciŃii corporale
care au ca scop perfecŃionarea acestuia, fiind necesară dezvoltarea armonioasă a
întregii fiinŃe omeneşti. El împarte exerciŃiile în trei categorii: exerciŃii gimnastice
propriu-zise, lucrări manuale şi jocuri colective.
Dintre exerciŃiile gimnastice propriu-zise făceau parte săritura, alergare,
aruncarea cu piatra, lupta, căŃăratul, exerciŃiile de echilibru şi balans, exerciŃiile de
12
BAZE GENERALE ALE GIMNASTICII
ridicare, de purtare şi de tragere, dansurile, marşurile şi exerciŃii militare. Marşurile
sunt concepute în sensul executării mişcărilor numite mai târziu „exerciŃii de
ordine”.
Ca aparate foloseşte pentru sărituri calul de lemn, iar pentru căŃărări
prăjina, scara de frânghie, scara oblică. Pentru complicarea exerciŃiilor de alergare
şi sărituri foloseşte coarda şi cercul.
În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea au apărut aproape în acelaşi
timp în mai multe Ńări sisteme de gimnastică.
În FranŃa creatorul sistemului de gimnastică este considerat Don
Francesco Amoros (1770 – 1848). OfiŃer spaniol, s-a refugiat la Paris unde a
înfiinŃat şi condus Gimnaziul Normal Militar pe lângă care s-a creat şi o secŃie
şcolară, Gimnaziul Civil Normal şi a publicat şi câteva lucrări fundamentale.
După scopul propus Amoros împarte gimnastica în trei categorii:
gimnastica civilă, militară şi medicală care foloseau exerciŃii comune dar şi
exerciŃii proprii fiecăreia.
Gimnastica civilă cuprindea exerciŃii elementare şi aplicative. Cele
elementare constau din mişcări simple şi gradate pentru toate articulaŃiile (flexii,
extensii, rotaŃii), mers, alergare, exerciŃii de echilibru, de forŃă, de îndemânare şi
sărituri. ExerciŃiile de aplicaŃie sau cu aparate erau şi ele exerciŃii utilitare. Unele
dintre aparate au fost împrumutate de la Jahn iar altele au fost inventate de el, cum
ar fi trapezul.
Gimnastica militară folosea porticul necesar pregătirii soldaŃilor în lupta
de atac pentru asedierea cetăŃilor. Porticul amorosian cuprindea mai multe frânghii
simple cu noduri, scări de lemn şi frânghie, catarge, etc.
Gimnastica medicală cuprindea 4 părŃi: igienică, terapeutică, analeptică
(fortifiantă) şi ortosomatică (prin care se urmăreşte tratarea „diformităŃilor”).
Sistemul lui Amoros nu a căpătat o mare răspândire, dar educaŃia fizică
modernă a regăsit unele puncte de contact cu concepŃiile şi practica lui Amoros.
Phokion Henri Clias (1782 – 1854) este considerat alături de Amoros
întemeietorul şcolii franceze vechi. El s-a inspirat din gimnastica lui Guts Muths şi
a inventat mai multe aparate: triunghiul mobil, frânghii, catarge, scări. Pentru
gimnastica feminină întrebuinŃa bastoane, cercuri, corzi de sărit. Cel mai mare
merit al lui Clias constă însă în punerea bazelor gimnasticii primei copilării.
După moartea lui Amoros, gimnastica franceză a fost continuată de
Napoleon Laisne care a condus şcoala de la Joinville le Pont unde s-a cultivat
tradiŃia amorosiană.
În Germania, Friedrich Ludwig Jahn (1778 – 1852) este considerat
întemeietorul gimnasticii germane. Rupând tradiŃia gimnasticii şcolare Jahn

13
TATIANA DOBRESCU
desfăşura lecŃiile în aer liber, pe terenuri amenajate cu instalaŃii şi aparate variate
denumite Turnplatz.
Cartea sa „Die deutsche Turnkunst” (Arta gimnastică germană) scrisă în
anul 1816 împreună cu Eiselen cuprinde patru părŃi; terminologia, exerciŃiile,
jocurile gimnastice şi metodica.
Terminologia folosită era pur germană denumind gimnastica sa Turnen iar
pe elevi turner.
ExerciŃiile gimnice erau sistematic ordonate după forma şi natura lor.
Foloseşte exerciŃii din lucrările predecesorilor săi Guts Muths şi Vieth dar şi
exerciŃii originale ca cele de suspensie şi sprijinire a braŃelor pentru care a
construit aparate noi; bara fixă (Reck) şi paralelele (Barren). Pe lângă aceste
aparate construite de el sunt prezente şi cele întrebuinŃate înaintea lui ca: grinda
oscilantă, capra de sărit, calul de lemn şi accesorii ca prăjini, scări, frânghii. Jahn
poate fi considerat întemeietorul gimnasticii la aparate.
Jocurile gimnastice erau de preferinŃă jocuri de echipă, militare. Ultima
parte a lucrării, metodica, se ocupă cu construirea Turnplatzurilor, cu amenajarea
terenurilor şi cu instalarea aparatelor precum şi cu organizarea şedinŃei de lucru.
ŞedinŃa de gimnastică Ńine câteva ore şi era alcătuită din trei părŃi. Prima parte
cuprindea exerciŃii libere alese individual de practicanŃi, urma repausul iar în partea
a treia se executau exerciŃii obligatorii la aparate.
Adolf Spiess (1810 – 1858) adept al lui Jahn crează un sistem al
gimnasticii şcolare germane. LecŃiile sale începeau cu exerciŃii „de ordine” cu
accent după care trecea la exerciŃii libere. Acestea le împarte în exerciŃii libere
simple (poziŃii normale, mers, alergat, sărit) şi activităŃi fundamentale (înălŃare –
aplecare, flexii, extensii, torsiuni – circumducŃii, depărtări, etc). De la aceste
exerciŃii libere trece la cele pe aparate împărŃindu-le în exerciŃii de suspensii şi de
sprijin.
Prima societate de gimanstică a apărut în Germania în anul 1816 la
Hamburg iar în anul 1898 s-a înfiinŃat FederaŃia Germană de Gimnastică.
Popoarele nordice au avut o mare contribuŃie în dezvoltarea gimnasticii
moderne.
Întemeietorul gimnaticii daneze este considerat Franciscus Nachtegall
(1777 – 1847). El a înfiinŃat în anul 1799 primul institut particular de gimanstică
din Europa apoi devine profesor de gimnastică la universitate. Principala sa
activitate a depus-o însă ca director al Institutului pentru gimnastică militară. El a
creat şi o societate de gimnastică.
Pentru răspândirea gimnasticii, Nachtegall a scris o serie de manuale,
instrucŃiuni şi regulamente pentru profesori, elevi şi pentru armată. S-a remarcat
printr-o gândire metodică stabilind câteva procedee metodice valoroase în special

14
BAZE GENERALE ALE GIMNASTICII
cel privind gradarea mişcărilor de la cele uşoare la cele grele, de la cele mai simple
la cele complicate.
Peer Harrik Ling (1776-1839), elev al lui Nachtegall este creatorul
gimnasticii suedeze, s-a convins de proprietăŃile curative ale exerciŃiilor fizice prin
autovindecarea unui braŃ paralizat. La şcoala daneză cunoaşte şi studiază
gimnastica lui Guts Muths şi Vieth. Revenind în patrie deschide un curs privat de
gimnastică iar în anul 1814 înfiinŃează Institutul Central de Gimnastică din
Stockholm.
Lucrarea lui rămasă în manuscris se intitulează „Fundamentele generale
ale gimnasticii” şi cuprinde 6 părŃi: legile organismului omenesc, principii
fundamentale, principiile gimnasticii militare, principiile gimnasticii medicale,
principiile gimnasticii estetice, elemente şi mijloace ale gimnasticii.
Sistemul lui Ling are fundamente anatomo-fiziologice, iar scopul
gimnasticii lui era dezvoltarea armonioasă a corpului omenesc.
El divide gimnastica în patru părŃi sprijinindu-se pe criterii pedagogice,
fiziologice, psihologice şi sociale;
- Gimnastica pedagogică care are ca scop asigurarea sănătăŃii corpului şi
prevenirea bolilor.
- Gimnastica militară cu scopul pregătirii pentru lupta cu adversarul.
- Gimnastica medicală şi ortopedică cu scopul prevenirii şi vindecării
anumitor deformări ale scheletului sau musculaturii.
- Gimnastica estetică cu scopul formării esteticii corporale prin
executarea exerciŃiilor speciale ca cele de Ńinută, graŃie şi dansuri.
La baza alegerii exerciŃiilor a pus principii raŃionale care pornesc de la
cunoaşterea legilor dezvoltării organismului;
a) Principiul dezvoltării armonioase conform căruia trebuie prelucrate
prin exerciŃii toate părŃile corpului. O consecinŃă a acestui principiu este alcătuirea
familiilor de mişcări cu aplicarea simetriei mişcărilor.
b) Principiul selecŃiei exerciŃiilor pe baza căruia trebuie admise numai
exerciŃiile cu cea mai mare eficacitate.
c) Principiul gradării exerciŃiilor care arată că exerciŃiile trebuie să fie
alese şi gradate de la simplu la complex, de la uşor la greu, după posibilităŃile
fizice.
d) Principiul preciziei mişcărilor. Orice mişcare necesită o poziŃie de
plecare precisă, mişcarea propriu-zisă şi poziŃia finală.
Gimnastica suedeză cuprindea exerciŃii libere, fără aparate precum şi
exerciŃii la aparate: bancă, bârnă (bomul), calul, lada, scara fixă, cadrul de
gimnastică la care se adaugă obiecte şi materiale (bastoane, corzi, saltele).
ExerciŃiile la aparate nu depindeau însă de forma aparatelor. Ele numai uşurau, le
complicau sau ajutau la luarea poziŃiei de plecare.

15
TATIANA DOBRESCU
În sistemul lui Ling îşi găseşte locul şi gimnastica feminină.
LecŃia de gimnastică suedeză consta din 16 părŃi a căror ordine nu se putea
schimba, lecŃia era şablon îngrădind iniŃiativa profesorului. Ea cuprindea:
1. Adunarea grupei şi alcătuirea formaŃiei pentru începerea lecŃiei.
2. ExerciŃii pregătitoare pentru picioare.
3. Extensia coloanei vertebrale pentru formarea Ńinutei corpului.
4. ExerciŃii de suspensie.
5. ExerciŃii de echilibru.
6. Mers combinat cu sărituri.
7. ExerciŃii pentru muşchii umerilor, spatelui şi ai cefei.
8. ExerciŃii pentru muşchii abdominali.
9. ExerciŃii pentru părŃile laterale ale trunchiului.
10. ExerciŃii de picioare pentru liniştirea organismului, solicitat în partea
precedentă a lecŃiei.
11. Din nou suspensii.
12. Din nou exerciŃii de picioare.
13. Sărituri.
14. Din nou exerciŃii de picioare.
15. ExerciŃii de respiraŃie.
16. Încheierea lecŃiei.
Gimnastica suedeză s-a răspândit în toată lumea şi a fost considerată mult
timp ca un sistem cu adevărat ştiinŃific. Sistemul lui Ling a fost perfecŃionat de
către fiul său Mjalma Ling împreună cu adepŃi ai tatălui său.
Cele două sisteme ale lui Jahn şi Ling au fost supuse unor critici. Sistemul
german subordonează omul exerciŃiul corpului omenesc fiind o gimnastică pentru
cei slabi.
În urma răspândirii celor două sisteme în afara graniŃelor de origine s-a dat
o luptă aprigă între ele mai ales în Germania şi FranŃa, luptă care a durat mai multe
decenii.
În Anglia. Thomas Arnold este realizatorul spiritului sportiv în educaŃia
tineretului. Crează un sistem bazat pe practicarea exerciŃiilor fiind o educaŃie prin
sport. Se pune accent pe educarea spiritului de echipă care a fost completat „fair-
play” , trăsătură de caracter care consta în onoarea jocului, respectarea regulilor şi
adversarului.
În Rusia prerevoluŃionară. Un rol important în dezvoltarea educaŃiei fizice
l-a avut P.F. Leshaft (1837-1903). El a demonstrat necesitatea fundamentării
ştiinŃifice a sistemului de educaŃie fizică. Leshaft a idealizat gimnastica antică
considerând dezvoltarea armonioasă şi multilaterală a fiinŃei umane, scopul
instrucŃiei fizice. A eliminat gimnastica la aparate.
În Cehia. Miroslav Tyrs (1832-1884) profesor de estetică la Universitatea
16
BAZE GENERALE ALE GIMNASTICII
din Praga a iniŃiat mişcarea socolilor din Boemia în vederea luptei pentru eliberarea
naŃională împotriva monarhiei austro-ungare. În această mişcare s-a inspirat din
istoria vechilor greci şi din idealurile biologice ale lui Darwin. Idealul lui în
educaŃie se exprima prin sănătate şi forŃă. Îşi expune sistemul în lucrarea
„Fundamentele gimnasticii” a cărei originalitate constă în modul de prelucrare a
exerciŃiilor, alegerii şi îmbinării diferitelor mişcări urmând în primul rând
rezultatele de ansamblu. Sunt prezentate 4 grupe principale de exerciŃii: exerciŃii
libere şi de ordine, exerciŃii în care se folosesc aparatele, exerciŃii împrumutate din
gimnastica lui Jahn cu şi pe aparate, exerciŃii executate în grup (piramidele şi jocuri
de gimnastică), exerciŃii de luptă. Mai târziu gimnastica socolilor a fost completată
cu exerciŃii sportive, jocuri şi excursii.

GIMNASTICA ÎN SECOLUL XX
În secolul XX din vechile sisteme de gimnastică apar noile forme ale
gimnasticii:

Gimnastica individuală, care se manifestă sub două aspecte diferite:


gimnastica culturistă şi gimnastica de înviorare.
- Gimnastica culturistă sau gimnastica de casă porneşte de la sistemul
francezului Tsiat dezvoltată ulterior de dr. Schreeber care a propus
practicarea zilnică timp de 15-30 minute a unui program compus din
mişcări libere şi cu haltera.
- Gimnastica de înviorare a fost larg răspândită şi dezvoltată în Ńările
socialist.

Gimnastica de masă, reprezentată de grandioase demonstraŃii de masă s-a


dezvoltat în special în Suedia (Lingiada pentru comemorarea lui Ling), în
Cehoslovacia (înfiinŃată de Tyrs) şi în URSS cu ocazia Spartakiadelor

Gimnastica de performanŃă care s-a dezvoltat şi s-a diversificat fiind


răspândită în majoritatea Ńărilor. Gimnastica la aparate denumită apoi sportivă şi
astăzi artistică, s-a răspândit în toate Ńările şi este condusă de FederaŃia
InternaŃională de Gimnastică înfiinŃată în anul 1881 în Belgia, Nicholas Cuperus
fiind considerat preşedintele fondator. În evoluŃia gimnasticii artistice se pot
distinge mai multe etape:
1. 1886, Olimpiada de la Atena – 1911 concursul organizat de F.I.G.
la Torino. În această perioadă este introdusă gimnastica masculină la Jocurile
Olimpice. ConŃinutul ei era însă sărac predominând exerciŃiile de forŃă la paralele,
inele şi cal cu mânere. ExerciŃiile erau apreciate fără un cod de punctaj. S-au
organizat demonstraŃii de ansamblu la sol şi s-au făcut căŃărări.
2. 1912, Olimpiada de la Stockholm – 1920 concursul F.I.G. de la
Ljubliana. La Olimpiada de la Stockholm s-a concurat atât la gimnastica suedeză

17
TATIANA DOBRESCU
cât şi la aparate iar în cadrul concursurilor organizate de F.I.G. pe lângă cele 4
aparate de bază s-a mai concurat şi la 3 probe de atletism.
3. 1924, Olimpiada de la Paris – 1948 Olimpiada de la Londra. În
această perioadă s-au definitivat probele masculine de concurs, s-au introdus
exerciŃii impuse şi primul cod de punctaj. Jocurile Olimpice de la Amsterdam din
anul 1928 marchează apariŃia gimnasticii feminine.
4. 1952, Olimpiada de la Helsinki – 1962 Campionatele Mondiale de
la Praga. În această perioadă gimnastica începe să cunoască forma pe care o are
acum marcând un salt calitativ în dezvoltarea ei. Un aport deosebit l-au adus Ńările
din estul Europei unde gimnastica sportivă s-a dezvoltat rapid. Apare noul cod de
punctaj şi se precizează aparatele de concurs în gimnastica feminină scoŃându-se
inelele în legănare. De asemenea se introduce acompaniamentul muzical.
5. 1964, Olimpiada de la Tokyo – 1980 Olimpiada de la Moscova.
Este o etapă marcată de creşterea dinamismului dificultăŃii şi complexităŃii
exerciŃiilor. Codul de punctaj se reînnoieşte permanent. După Olimpiada de la
Montreal (1976) apare tendinŃa de scădere a vârstei participanŃilor la marile
competiŃii de gimnastică fapt ce a condus la stabilirea de către FIG a limitei
inferioare de vârstă la seniori de 15 ani pentru fete şi 16 ani pentru băieŃi.
6. 1980, Olimpiada de la Moscova până în prezent. În această perioadă
s-au înregistrat progresii deosebite datorate modernizării aparaturii şi a materialelor
de concurs precum şi de antrenament. S-au fabricat podiumuri elastice pentru
exerciŃiile la sol, covoare cauciucate pentru elanul la sărituri, saltele flexibile pentru
aterizare bârne acoperite cu suprafeŃe elastice, sisteme perfecŃionate de ancorare şi
reglare a aparatelor. Gradul de dificultate creşte (ajungându-se până la elemente de
dificultate superioară - E) şi implicit spectaculozitatea şi riscul în gimnastică.
În anul 1991 la campionatele mondiale de la Indianapolis se schimbă
denumirea gimnasticii sportive în gimnastică artistică. Din anul 1994 s-a hotărât
eliminarea exerciŃiilor impuse din programul Campionatelor Mondiale şi Jocurile
Olimpice şi creşterea vârstei senioarelor de la 15 la 16 ani.
Gimnastica artistică care şi-a schimbat denumirile în gimnastică modernă,
gimnastică ritmică modernă, gimnastică ritmică sportivă şi apoi în gimnastică
ritmică a evoluat rapid devenind sport olimpic în anul 1994.
Gimnastica acrobatică s-a dezvoltat într-un ritm mai lent decât celelalte
două ramuri cuprinzând următoarele forme de practicare: acrobatica liberă,
acrobatica pe perechi, în 3 şi în grup şi acrobatica la aparate speciale (plasa elastică
- trampoline).
Cea mai tânără ramură a gimnasticii de performanŃă este gimnastica
aerobică. Această disciplină sportivă care se desprinde din gimnastica aerobică de
întreŃinere, s-a dezvoltat sub denumirea de gimnastică aerobică sportivă, devenind
în anul 1995 ramură competiŃional, care îşi schimbă denumirea în sport aerobic din
anul 1999. Potrivit noului cod de punctaj (2005-2008), ca ramură a gimnasticii de
performanŃă poartă numele de Gimnastică aerobică, iar modificările de conŃinut şi
18
BAZE GENERALE ALE GIMNASTICII
regulament o îndreptăŃeşte să devină un aspirant cu toate şansele pentru includerea în
programul J.O.
Pentru popularizarea gimnasticii, FIG organizează la 4 ani, începând din
anul 1953 „Gymnestrada”. Gymnestrada este o sărbătoare mondială a gimnasticii
de masă la care participă ansambluri din toată lumea. Ea s-a desfăşurat pentru
prima dată în Olanda în anul 1953, la iniŃiativa lui J. H.F. Sommer. Gymnestrada
nu este o competiŃie (nu se fac clasamente) ci constituie un prilej de schimb
cultural internaŃional, deoarece reprezentanŃii fiecărei naŃiuni exprimă prin mişcări
tradiŃiile sale, folclorul său sau diferite alte teme.

GIMNASTICA ÎN ROMÂNIA

Introducerea gimnasticii în şcoală

Preocupări pentru introducerea gimnasticii în şcoli au fost destul de


frecvente şi timpurii.
În anul 1776, în timpul domnitorului Alexandru Ipsilanti, regulamentul
şcolii domneşti de la Sf. Sava cuprindea instrucŃiuni asupra exerciŃiilor corporale
dar fără detalii. Aplicarea lor a fost însă sporadică.
Primul document în care apare cuvântul „gimnastică” este o cerere a
pastorului luteran Serai din 1830, adresată generalului Kieseleff prin care solicită
înfiinŃarea unei şcoli.
În 1832 sunt prevăzute în bugetul şcolilor din łara Românească sume
necesare şcolarizării a doi profesori de gimnastică de la Şcoala Centrală din
Craiova şi Sf. Sava din Bucureşti.
Cercetări mai recente arată existenŃa în şcolile româneşti din Transilvania
a unui „ludi magister” în anii 1836-1837 la Liceul Român din Beiuş.
În Moldova, Academia Mihăileană din Iaşi a angajat în anul 1841 un
profesor de gimnastică italiană Luzzato.
Despre dezvoltarea gimnasticii la noi se poate vorbi după venirea
profesorului Gheorghe Moceanu (1831-1909) de la Cluj la Bucureşti. După anul
1862, timp de trei decenii aceasta a activat pentru introducerea gimnasticii în
şcoală, în armată şi pentru înfiinŃarea societăŃilor de gimnastică.
Gheorghe Moceanu era adeptul lui Jahn şi a scris singur sau în colaborare
mai multe manuale. Prima carte scrisă în 1839 se intitula „Carte de gimnastică” cu
figuri şi text explicativ. A fost un pasionat al jocurilor populare a căror frumuseŃe a
demonstrat-o atât în Ńară cât şi în străinătate. El a format şi primii profesori care au
funcŃionat începând din anul 1876.
Legea instrucŃiei din 1864 introduce gimnastica şi muzica vocală în liceu,
dar predarea era întâmplătoare din lipsa personalului pregătit.
Gimnastica devine obligatorie în şcolile secundare în anul 1879 iar în anul
1893 prin reforma învăŃământului, Spiru Haret o introduce în şcolile primare.

19
TATIANA DOBRESCU
Programele prevedeau folosirea exerciŃiilor libere şi la aparate.
Din îndemnul lui Spiru Haret în vacanŃa anului 1909-1910 are loc pentru
prima dată un curs oficial de gimnastică cu profesorii care erau deja în activitate.
Lupta sistemelor de gimnastică suedez şi german pe plan internaŃional s-a
resimŃit şi la noi mai ales în gimnastica şcolară. Disputa celor doi protagonişti,
prof. Dumitru Ionescu adept al gimnasticii germane şi prof. Ion Bucovineanu
adept al gimnasticii suedeze s-a finalizat prin oficializarea celui de-al doilea.
Legea învăŃământului secundar din anul 1928 schimbă termenul de
gimnastică folosit până atunci cu cel de educaŃie fizică şi măreşte numărul de ore
săptămânal afectat acestei discipline. Gimnastica este prezentă cu o pondere
însemnată în toate programele de educaŃie fizică.

SocietăŃile de gimnastică

Prima societate de gimnastică apare la Mediaş în anul 1822 şi este


înfiinŃată de Stefan Ludwing Roth. Ea poate fi considerată una din cele mai vechi
societăŃi de gimnastică din lume. După anul 1840 astfel de societăŃi întâlnim şi la
Braşov, Sibiu, Sighişoara, Sebeş, BistriŃa.
În Bucureşti, ia fiinŃă în anul 1867 „Societatea Centrală Română de Arme,
Gimnastică şi Dare la semn” cunoscută şi sub numele „Tirul”. În dezvoltarea ei un
rol important l-a avut Gheorghe Moceanu care a reuşit să pună pe primul loc
gimnastica în cadrul acestei societăŃi.
În anul 1868 se organizează primul concurs pentru bărbaŃi al societăŃii,
care devine tradiŃional şi organiza anual. Programul cuprindea exerciŃii acrobatice
de circ iar mai târziu apar şi aparatele clasice. În anul 1884 are loc şi un concurs
feminin dar fără continuitate.
După modelul acestei societăŃi apar altele în Ńară cum ar fi:
- Societatea de gimnastică din GalaŃi, 1876;
- Societatea internaŃională de tir şi gimnastică din Iaşi, 1877;
- Societatea profesorilor de gimnastică din România, 1893;
- Societatea de gimnastică „Viitorul” din Craiova, 1895, etc.
În anul 1906 toate societăŃile se unesc în „FederaŃia societăŃilor de
Gimnastică din România” care editează şi o revistă „Gimnasticul român”. FederaŃia
organizează concursuri, serbări şi diferite congrese.
Prima participare a unei echipe româneşti la un concurs de gimnastică a
avut loc în anul 1911 la Concursul InternaŃional al F.I.G. de la Torino.
În anul 1925, clubul de gimnastică din Arad organizează un „Concurs
naŃional de gimnastică” la care participă gimnaşti din Oradea, Arad, Cluj şi BistriŃa.
FederaŃia Română de Gimnastică (FRG) înfiinŃată în 1906 a trebuit să facă
faŃă diferitelor întreceri internaŃionale fapt pentru care a alcătuit echipe
20
BAZE GENERALE ALE GIMNASTICII
reprezentative în componenŃa cărora au făcut parte sportivi din Cluj, Arad,
Timişoara, ReşiŃa, Bucureşti, unde se practica gimnastica la aparate.
Primul campionat naŃional de gimnastică are loc la ReşiŃa în anul 1947.
În anul 1936, participăm la Olimpiada de la Berlin, clasându-ne cu echipa
pe locul 14 şi apoi în anul 1952, la Jocurile Olimpice de la Helsinki unde echipa
feminină ocupă locul 9, iar cea masculină locul 22. La următoarele Olimpiade,
Melbourne 1956 şi Roma 1960, echipa feminină cucereşte prima medalie olimpică
(bronz) iar la Melbourne obŃinem şi locul 3 la proba de sol prin Elena Leuştean. La
un an de la aceste rezultate meritorii, la Campionatele Europene, Sonia Iovan şi
Elena Leuştean cuceresc medaliile de argint şi bronz.
La Campionatele Mondiale de la Varna, (1974), Dan Grecu câştigă primul
titlu de campion mondial al gimnasticii româneşti, la proba de inele.
Însă apogeul rezultatelor gimnasticii feminine este marcat de Nadia
Comăneci, figură legendară a acestui sport, care devine campioană absolută a
Europei la Skin 1975 iar în 1976 la Jocurile Olimpice de la Montreal cucereşte
titlul olimpic. Urmează noi şi semnificative succese ale sportivelor noastre, care
atestă existenŃa unei şcolii româneşti de gimnastică artistică.
Echipa de feminină cucereşte aurul la 6 Campionate Mondiale (1979,
1987, 1994, 1995, 1997, 1999) şi la două Jocuri Olimpice (Los Angeles 1984,
Sydney 2000 ). Alături de Nadia Comăneci au mai obŃinut numeroase medalii şi
alte reprezentante ale lotului nostru precum: T. Ungureanu, E. Eberle, E. Szabo, L.
Agache, D. Silivaş, A. Dobre, S. Păucă, L. Miloşovici, H. Bontaş, G. Gogean, S.
Amânar, M. Olaru, A. Răducan şi altele.
Rezultate demne de evidenŃiat sunt şi cele înregistrate de reprezentanŃii
gimnasticii masculine care confirmă valoarea şcolii noastre de gimnastică prin
succesele obŃinute în ultimii patru ani care însumează numarul medaliilor pe
parcursul celor aproape 5 decenii de activitate competiŃională. Astfel evidenŃiem
prima medalie olimpică câştigată de echipa masculină la Sidney (2000) şi
deŃinătorii unor titluri pe aparate în confruntări mondiale cum ar fi: D. Grecu, M.
Gherman, M. Urzică, D. Burincă, M. Drăgulescu, I. Suciu, R. Şelariu, A. Jivan.
Palmaresul general al rezultatelor obŃinute de gimnaştii acestei ramuri de
performanŃă, demonstrează existenŃa unui sistem şi a unei şcoli de gimnastică ce a
creat tradiŃie şi s-a bucurat de apreciere şi recunoaştere pe plan mondial.

21
TATIANA DOBRESCU

Rezumatul unităŃii de studiu


Termenul „gimnastică” îşi are originea în jurul anului 400 î.Hr. şi provine
din cuvântul grec „gymnos” care înseamnă „gol”, deoarece în Grecia antică
exerciŃiile se practicau fără îmbrăcăminte sau îmbrăcat lejer.
Gimnastica s-a dezvoltat pe parcursul mai multor secole, în strânsă
legătură cu evoluŃia societăŃii omeneşti.
Sistemul lui Ling are fundamente anatomo-fiziologice, iar scopul
gimnasticii lui era dezvoltarea armonioasă a corpului omenesc. Gimnastica suedeză
cuprindea exerciŃii libere, fără aparate precum şi exerciŃii la aparate: bancă, bârnă
(bomul), calul, lada, scara fixă, cadrul de gimnastică la care se adaugă obiecte şi
materiale (bastoane, corzi, saltele).
În secolul XX din vechile sisteme de gimnastică apar noile forme ale
gimnasticii: Gimnastica individuală, culturistă şi de înviorare, gimnastica de masă,
reprezentată de grandioase demonstraŃii de masă şi gimnastica de performanŃă.
Gheorghe Moceanu a militat pentru introducerea gimnasticii în şcoală, în
armată şi pentru înfiinŃarea societăŃilor de gimnastică. Gimnastica devine
obligatorie în şcolile secundare în anul 1879 iar în anul 1893 prin reforma
învăŃământului, Spiru Haret o introduce în şcolile primare.
Prima societate de gimnastică apare la Mediaş în anul 1822 şi este
înfiinŃată de Stefan Ludwing Roth. În anul 1906 toate societăŃile se unesc în
„FederaŃia societăŃilor de Gimnastică din România” care editează şi o revistă
„Gimnasticul român”.
Primul campionat naŃional de gimnastică are loc la ReşiŃa în anul 1947.
Însă apogeul rezultatelor gimnasticii feminine este marcat de Nadia Comăneci,
Palmaresul general al rezultatelor obŃinute de gimnaştii acestei ramuri de
performanŃă, demonstrează existenŃa unui sistem şi a unei şcoli de gimnastică ce a
creat tradiŃie şi s-a bucurat de apreciere şi recunoaştere pe plan mondial.

Autoevaluare
 Care sunt etapele cele mai importante în evoluŃia gimnasticii pe plan
mondial?
 Care sunt figurile marcante în dezvoltarea gimnasticii în Ńara noastră?
 Ce argumente avem pentru a afirma că în Ńara noastră există o şcoală de
gimnastică vestită în întreaga lume?

22
BAZE GENERALE ALE GIMNASTICII

Unitatea de studiu I.2. GIMNASTICA – COMPONENTE


STRUCTURALE

„Gimnastica este un sistem de exerciŃii fizice, aplicat analitic sau global,


care influenŃează selectiv şi cumulativ aparatul locomotor, în vederea perfecŃionării
şi armonizării mişcărilor corpului omenesc, a formării unei Ńinute corecte” (A.
Stroescu, R. Podlaha, 1974, p. 21).
Ca orice disciplină, gimnastica îşi are teoria şi metodica proprie,
mijloacele şi formele ei de organizare ale activităŃii.
Parte integrantă a ştiinŃei sportului, gimnastica se bazează pe datele
anumitor ştiinŃe cum sunt: pedagogia, psihologia, anatomia, fiziologia. Studierea
tehnicii exerciŃiilor de gimnastică este strâns legată de unele capitole ale fizicii şi în
special de biomecanică. Gimnastica are legături cu arta în special cu muzica,
coregrafia şi dansul.
Gimnastica dispune de multiple forme de practicare ea fiind prezentă în
toate verigile învăŃământului, de la preşcolar la cel superior, în pregătirea
militarilor, în casele de odihnă, la domiciliu sau ca disciplină sportivă de sine
stătătoare.

SCOPUL ŞI OBIECTIVELE GIMNASTICII

În procesul istoric de dezvoltare către cea actuală, gimnastica a realizat


scopuri diferite în funcŃie de cerinŃele impuse ei de către societate în momentele
respective. În perioada actuală ea este practicată cu scopul obŃinerii, dezvoltării şi
perfecŃionării pregătirii fizice multilaterale a omului.
Datorită bogăŃiei de mijloace de care dispune, gimnastica urmăreşte
realizarea următoarele obiective:
1. Asigurarea dezvoltării corecte şi armonioase a organismului în creştere.
2. Stimularea şi îmbunătăŃirea funcŃiilor organismului uman, baza
sănătăŃii şi a capacităŃii de efort.
3. Educarea esteticii corporale şi motrice prin formarea unei Ńinute corecte
şi a expresivităŃii mişcărilor.
4. Dezvoltarea aptitudinilor motrice, în special a forŃei, supleŃei şi
coordonării.
5. Formarea deprinderilor şi/sau priceperilor motrice specifice
gimnasticii.
6. Prevenirea şi corectarea influenŃelor negative ale unor activităŃi
profesionale asupra organismului.
23
TATIANA DOBRESCU
7. MenŃinerea şi dezvoltarea capacităŃii motrice la vârste înaintate.
8. Formarea capacităŃii de practicare independentă a gimnasticii.
9. Formarea unor trăsături pozitive de personalitate ca: voinŃa, curajul,
perseverenŃa, stăpânirea de sine, disciplina conştientă, răspunderea
personală.

CARACTERISTICILE GIMNASTICII
Gimnastica se deosebeşte de alte ramuri sportive prin:
1. bogăŃia şi varietatea mijloacelor sale care pot fi adaptate în funcŃie de
vârstă, sex, nivel de pregătire şi condiŃii materiale;
2. caracterul analitic al multor mişcări care oferă posibilitatea unor
influenŃe precise, selective asupra diferitelor grupe musculare şi articulaŃii în
funcŃie de obiectivele urmărite;
3. forma de execuŃie a mişcărilor cu o maximă corectitudine, precizie,
amplitudine, localizare şi expresivitate;
4. executarea unor exerciŃii în condiŃii de echilibru, orientare în spaŃiu,
fapt care conduce la o stăpânire a aparatului locomotor în condiŃii neobişnuit;.
5. prezenŃa acompaniamentului muzical cu rol deosebit în efectuarea
eficientă a mişcărilor, în dezvoltarea simŃului ritmului şi educarea expresivităŃii. În
acest sens vine în sprijinul profesorilor, înlocuind modalitatea imprimării ritmului
prin numărătoare.

MIJLOACELE GIMNASTICII
Diversitatea mijloacelor de care dispune gimnastica se pot sistematiza în
funcŃie de obiectivele vizate astfel:
1. ExerciŃii de front şi formaŃii prin care se realizează organizarea
colectivului, captarea atenŃiei disciplinarea colectivului şi crearea omogenităŃii lui.
Ele cuprind acŃiuni efectuate pe loc şi din deplasare, formaŃii şi schimbări de
formaŃii.
2. ExerciŃii de dezvoltare fizică generală folosite în scopul pregătirii
organismului pentru efort, influenŃării selective a aparatului locomotor, formării
bazelor generale ale mişcarii dar şi pentru educarea aptitudinilor motrice.
Se pot executa liber, sub formă de exerciŃii simple sau compuse, cu
obiecte portative (bastoane, mingi, gantere, extensoare, sandouri, corzi, măciuci,
cercuri etc.) şi la diferite aparate (scara fixă, banca de gimnastică şi aparate
complexe).
3. ExerciŃii aplicative care contribuie la formarea deprinderilor motrice
de bază şi cu caracter aplicativ, necesare în viaŃa de toate zilele. Ele cuprind
exerciŃii de mers, alergare, sărituri, aruncare şi prindere, echilibru, târâre, căŃărare
şi escaladare, transport de greutăŃi.
24
BAZE GENERALE ALE GIMNASTICII
4. ExerciŃii acrobatice care îşi aduc contribuŃia la educarea coordonării şi
orientării în spaŃiu, constau din exerciŃii statice şi dinamice, de mare mobilitate,
echilibru şi forŃă. Se pot executa individual, în doi sau în grup, cu şi fără aparate
speciale.
5. ExerciŃii la aparatele de gimnastică care urmăresc formarea unor
deprinderi şi priceperi de stăpânire a corpului în condiŃii neobişnuite, de atârnare,
sprijin şi echilibru. Aceste mijloace cuprind mişcări cu o tehnică bine determinată
(de forŃă şi de balans), executate la diferite aparate care constituie şi probe de
concurs.
6. ExerciŃii din gimnastica ritmică care contribuie la educarea esteticii
corporale şi motrice, a ritmului coordonării imaginaŃiei creatoare. Caracteristica
principală o constituie simbioza dintre mişcare şi muzică. Ele cuprind o mare
varietate de mişcări sistematizate în elemente corporale (variaŃii de paşi, balansări
şi circumducŃii, întoarceri şi piruete, echilibru, valuri, săltări şi sărituri) şi elemente
obiect (acŃiuni de mânuire a obiectelor portative: minge, cerc, panglică, coardă,
măciuci).
7. ExerciŃii din gimnastica aerobică de performanŃă care îşi are
rădăcinile în fitness şi reprezintă abilitatea de a efectua cu continuitate, complexe
de mare intensitate formate din mişcări după modelul aerobic „patterns” şi
elemente de dificultate, pe un acompaniament muzical adecvat.

RAMURILE GIMNASTICII

Dezvoltarea gimnasticii a condus la conturarea a trei ramuri distincte:


gimnastica de bază, gimnastica de performanŃă şi gimnastica aplicată la alte
domenii.

GIMNASTICA DE BAZĂ

Este accesibilă oricărui individ, indiferent de vârstă, sex sau grad de


pregătire şi nu necesită condiŃii materiale deosebite. Are conŃinutul cel mai potrivit
pentru realizarea obiectivelor educaŃiei fizice, fapt ce a determinat includerea ei în
toate programele şcolare, în programa militarilor şi a altor categorii de persoane.
Această ramură contribuie la menŃinerea sănătăŃii, dezvoltarea fizică corectă şi
armonioasă, formarea deprinderilor motrice de bază, aplicative şi specifice
gimnasticii, precum şi la educarea aptitudinilor motrice de bază. ConŃinutul ei este
alcătuit din exerciŃii de front şi formaŃii, exerciŃii de dezvoltare fizică generală şi
exerciŃii aplicative.
Se poate practica individual, cu sau fără acompaniament muzical, sau în
grup.

25
TATIANA DOBRESCU

GIMNASTICA DE PERFORMANłĂ

Reprezintă forma de concurs a practicării gimnasticii dusă până la înaltă


măiestrie. La rândul ei gimnastica de performanŃă se divide în patru subramuri:
gimnastica artistică, gimnastica acrobatică, gimnastica ritmică şi sport aerobic.

Gimnastica artistică
Denumită până în anul 1991 (Campionatul Mondial de la Indianapolis),
gimnastică sportivă, gimnastica artistică este un poliatlon care cuprinde exerciŃii
liber alese, pe mai multe categorii de clasificare, la probele de concurs: 6 probe la
masculin (sol, cal cu mânere, inele, sărituri, paralele, bară fixă) şi 4 probe la
feminin (sărituri, paralele, bârnă, sol).

Gimnastica acrobatică
A cunoscut în ultimii ani o dezvoltare rapidă pe plan internaŃional. Ea
solicită gimnastelor, coordonare, orientare în spaŃiu şi mult curaj. În prezent sunt
cunoscute următoarele forme de practicare:
a) Gimnastica acrobatică individuală (tumbling)
Constă în efectuarea unei înlănŃuiri de răsturnări şi salturi fără paşi
intermediari şi fără rupturi de ritm pe linia marcată pe mijlocul unei piste. Pista este
lungă de 40 metri şi lată de 1,5 - 2 metri şi are delimitată o zonă de elan lungă de
10 metri şi o zonă de recepŃie tot de 10 metri.
b) Gimnastica acrobatică în doi (2 băieŃi, 2 fete, 1 băiat şi 1 fată), în trei
(3 băieŃi, 3 fete) şi în grup.
ExerciŃiul liber ales este alcătuit din elemente statice, dinamice şi gimnice
şi se execută pe covorul de gimnastică cu suprafaŃa de 12/12 metri.
c) Gimnastica la aparate speciale: plasa elastică, roata acrobatică, bascula.
CompetiŃiile internaŃionale la plasa elastică cuprind probele de individual
şi sincron.
Mijloacele gimnasticii acrobatice sunt incluse în conŃinutul exerciŃiilor la
sol, bârnă, sărituri, bară fixă, paralele.

Gimnastica ritmică
Are conŃinutul cel mai potrivit caracteristicilor organismului feminin.
Programul competiŃional cuprinde:
1. exerciŃii individuale, liber alese cu obiecte portative: coardă, cerc,
minge, panglică, măciuci.
2. ansambluri: un ansamblu cu acelaşi obiect şi un ansamblu cu două
obiecte diferite.
Concursurile de individual şi ansambluri sunt distincte.

26
BAZE GENERALE ALE GIMNASTICII

Gimnastica aerobică de performanŃă


Reprezintă cea mai tânără ramură de performanŃă a gimnasticii, fiind
consolidată de FIG în 1995. Programul ei tehnic cuprinde pe baza codului de
punctaj internaŃional, următoarele probe:
1. individual feminin;
2. individual masculin;
3. perechi - mixt;
4. trio opŃional combinat (2 fete şi 1 băiat; 2 băieŃi şi 1 fată; 3 fete sau 3
băieŃi);
5. grup – 6 sportivi combinat opŃional.
Programul se execută pe o scenă înaltă de 100-150 cm cu o suprafaŃă de
9/9 cm. Aria de competiŃie este de 7/7 m (10/10 m la grup) marcată de o linie roşie
de 5 cm inclusă în suprafaŃa competiŃională. ExerciŃiile liber ales trebuie să conŃină
combinaŃii de paşi specifici aerobici „patterns” (4 paşi de bază şi 3 de legătură) şi
12 elemente de dificultate (A până la J) din cele 4 familii: Push-up, Free fall, Leg
circle & cuts (Familia A), Supports and levers (Familia B), Jumps and Leaps, kicks
and Air turns (Familia C), şi Balance and flexibility (Familia D).

GIMNASTICA APLICATĂ LA ALTE DOMENII

Această ramură cuprinde domenii de activitate care utilizează mijloace ale


gimnasticii pentru realizarea obiectivelor specifice şi cuprinde:
a) Gimnastica igienică care urmăreşte menŃinerea unei stări bune de
sănătate, a capacităŃii de muncă la un nivel mai ridicat precum şi prelungirea
longevităŃii. Se poate practica individual sau în grup sub forma gimnasticii de
înviorare şi gimnasticii de întreŃinere. Mijloacele de bază ale acestor tipuri de
gimnastică sunt exerciŃiile de dezvoltare fizică generală libere, cu obiecte şi la
diferite aparate.
a) Gimnastica la locul de muncă se practică pentru angrenarea mai
rapidă în muncă, înlăturarea oboselii acumulate şi refacerea capacităŃii de muncă,
prevenirea şi combaterea unor afecŃiuni care pot apărea în urma exercitării
anumitor tipuri de profesii. Se poate efectua înainte de începerea lucrului sau în
pauza de lucru şi constă în complexe de exerciŃii de dezvoltare fizică generală,
adaptate specificului activităŃii profesionale
b) Gimnastica pentru alte discipline sportive, contribuie la
dezvoltarea fizică armonioasă şi la realizarea pregătirii fizice speciale pentru
respectiva disciplină sportivă. Se poate vorbi de gimnastica atletului, înotătorului,
schiorului, boxerului, etc.
c) Gimnastica medicală foloseşte în special exerciŃii de dezvoltare
fizică generală şi aplicative pentru corectarea / reducerea unor deficienŃe şi
disfuncŃii ale aparatului locomotor şi restabilirea capacităŃii funcŃionale a
organismului.
27
TATIANA DOBRESCU

Rezumatul unităŃii de studiu


„Gimnastica este un sistem de exerciŃii fizice, aplicat analitic sau global,
care influenŃează selectiv şi cumulativ aparatul locomotor, în vederea perfecŃionării
şi armonizării mişcărilor corpului omenesc, a formării unei Ńinute corecte” (A.
Stroescu, R. Podlaha, 1974, p. 21). Ca orice disciplină, gimnastica îşi are teoria şi
metodica proprie, mijloacele şi formele ei de organizare ale activităŃii.
Gimnastica dispune de multiple forme de practicare ea fiind prezentă în
toate verigile învăŃământului, de la preşcolar la cel superior, în pregătirea
militarilor, în casele de odihnă, la domiciliu sau ca disciplină sportivă de sine
stătătoare.
Gimnastica se deosebeşte de alte ramuri sportive prin: bogăŃia şi varietatea
mijloacelor sale care pot fi adaptate în funcŃie de vârstă, sex, nivel de pregătire şi
condiŃii materiale, caracterul analitic al mişcărilor, forma de execuŃie a mişcărilor
cu corectitudine, precizie, amplitudine, localizare şi expresivitate, executarea unor
exerciŃii în condiŃii de echilibru, orientare în spaŃiu, prezenŃa acompaniamentului
muzical cu rol deosebit educarea ritmicităŃii şi expresivităŃii motrice.
Diversitatea mijloacelor de care dispune gimnastica se pot sistematiza în
funcŃie de obiectivele vizate astfel: exerciŃii de front şi formaŃii, de dezvoltare
fizică generală, aplicative, acrobatice, la aparatele de gimnastică, exerciŃiii din
gimnastica ritmică şi aerobică de performanŃă
Dezvoltarea gimnasticii a condus la conturarea a trei ramuri distincte:
gimnastica de bază, gimnastica de performanŃă şi gimnastica aplicată la alte
domenii.

Autoevaluare
 Ce obiective realizează gimnastica?
 Care sunt caracteristicile esenŃiale ale gimnasticii?
 Care sunt mijloacele ci caracteristicile acestora?
 Ce ramuri şi subramuri distincte se deosebesc în cadrul gimnasticii?

28
BAZE GENERALE ALE GIMNASTICII

Test de autoevaluare a cunoştinŃelor din modulul I


1. Atenienii considerau perfecŃiunea ca un ideal uman care era concretizat în
formula „Kalos Kai Agatos” care înseamnă om ………………………..
 puternic
 frumos
 bun
 armonios
 harnic
2. Care sunt noile forme ale gimnasticii ce apar în secolul XX din vechile
sisteme de gimnastică:
….a).…………………………………………………………………………………
…b)…………………………………………………………………………………
…c)………………………………………………………………………………….
3. EvidenŃiaŃi 3 personalităŃi, figuri marcante în dezvoltarea gimnasticii în
Ńara noastră:
….1…………………………………………………………………………………
….2…………………………………………………………………………………
….3………………………………………………………………………………….
4. SubliniaŃi 2 argumente pentru a afirma că în Ńara noastră există o şcoală de
gimnastică recunoscută în întreaga lume:
…1……………………………………………………………………………………
…2……………………………………………………………………………………
5. EnumeraŃi 5 din obiectivele gimnasticii pe care le consideraŃi mai
importante:
…1……………………………………………………………………………………
…2……………………………………………………………………………………
…3……………………………………………………………………………………
…4……………………………………………………………………………………
…5……………………………………………………………………………………
6. Gimnastica se deosebeşte de alte discipline sportive prin 5 argumente:
…1……………………………………………………………………………………
…2……………………………………………………………………………………
…3……………………………………………………………………………………
…4……………………………………………………………………………………
…5……………………………………………………………………………………
7. EnumeraŃi mijloacele gimnasticii sistematizate după obiectivele vizate într-o
ordine aleatoare:
…1……………………………………………………………………………………
…2……………………………………………………………………………………
29
TATIANA DOBRESCU
…3……………………………………………………………………………………
…4……………………………………………………………………………………
…5……………………………………………………………………………………
…6……………………………………………………………………………………
…7……………………………………………………………………………………
8. EvidenŃiaŃi care sunt cele 3 ramuri ale gimnasticii şi enumeraŃi în paranteze
subramurile fiecăreia:
…1……………………………………………………………………………..…….
…2………………………………………...(.a……………………...b……………..
………c…………………………………….d……………………………….……)
…3……………………………..……………(.a…………………b……………..…
………………………c………..…………………………….d……………………)

30
BAZE GENERALE ALE GIMNASTICII

Modulul II. TERMINOLOGIA GIMNASTICII

Scopul modulului:
 Realizarea unei imagini clare asupra termenilor folosiŃi în domeniul
EducaŃie Fizică şi Sport.

Obiective operaŃionale:
 să cunoască poziŃiile şi mişcările segmentelor corpului;
 să opereze cu termeni specifici;
 să descrie corect un exerciŃiu de gimnastică;
 să deseneze un exerciŃiu de gimnastică.

31
TATIANA DOBRESCU

Unitatea de studiu II.1. TERMINOLOGIA


GIMNASTICII - EVOLUłIE ŞI
TERMENI DE BAZĂ

TERMINOLOGIA GIMNASTICII – DEFINIłIE ŞI EVOLUłIE

Prin terminologie se înŃelege „totalitatea termenilor de specialitate folosiŃi


într-o disciplină sau ramură de activitate” (DEX, 1996, p. 1086). DicŃionarul
StiinŃelor Sportului ( E. Beyer, 1987, p. 670) defineşte terminologia drept
„Ansamblul termenilor specifici şi expresiilor unui domeniu sau a unei ştiinŃe (din
latinul „terminus”: limită, frontieră, delimitare), sau studiul termenilor generali sau
specifici într-o disciplină”.
Terminologia gimnasticii cuprinde „totalitatea termenilor folosiŃi pentru
denumirea poziŃiilor, mişcărilor, exerciŃiilor, aparatelor, şi materialelor ajutatoare
utilizate pentru practicarea ei, cât si modul de descriere al exerciŃiilor” (R. Podlaha,
A. Stroescu, 1974, p. 9).
Terminologia gimnasticii este foarte necesară pentru înŃelegerea
conŃinutului gimnasticii, formarea unei imagini corecte despre mişcare,
sistematizarea exerciŃiilor, uşurarea comunicării dintre specialişti, profesor şi elevi,
antrenori şi gimnaşti, arbitrii şi concurenŃi. Ea sta la baza elaborarii cărŃilor de
specialitate, manualelor, cursurilor, programelor, etc.
În Ńara noastră terminologia gimnasticii s-a dezvoltat şi s-a perfecŃionat
permanent, paralel cu evoluŃia disciplinei, purtând amprenta diferitelor sisteme şi
metode de gimnastică.
Terminologia de început a fost folosită de Gheorghe Moceanu în cărŃile
publicate după 1862. Ea era reprezentată de poziŃii şi mişcări la aparate, ştiut fiind
faptul că acesta era un adept al sistemului lui Jahn.
Ion Bucovineanu, adept al gimnasticii suedeze, traduce ediŃia germană a
manualului oficial suedez (Manual practic de gimnastică suedeză – 1893), iar în
anul 1893 scrie lucrarea „Manual pentru exerciŃii fizice” care cuprinde atât exerciŃii
din sistemul suedez, cât şi din cel german. În cuprinsul ei sunt menŃionate: mişcări
libere pentru diferitele părŃi ale corpului, exerciŃii cu mile (măciuci), cu haltere, cu
bastonul de fier, cu mingea, precum şi exerciŃii la aparate: funia (frânghia), scară
fixă, cal, paralele şi fus sau rek, adică, bară.
Prima terminologie de specialitate apărută în Ńara noastră s-a intitulat
„Terminologia exerciŃiilor de ordine, libere, cu instrumente şi la aparate” şi a fost
elaborată de Dumitru Ionescu. În terminologia lui apar „poziŃiile sau Ńinerile
fundamentale: starea, în genunchi, şederea, atârnarea, rezemarea”. Pentru
exerciŃiile la aparate păstrează termenii din sistemul german.
32
BAZE GENERALE ALE GIMNASTICII
Oficializarea gimnasticii suedeze în învăŃământ a impus ca şi terminologia
să exprime conŃinutul acesteia. Iacob Mihăilă şi Ben Nilsen traduc lucrarea lui
Thulin „Terminologia gimnasticii suedeze” care ulterior a fost adaptată şi
prelucrată de profesorul Virgil Roşală marcându-se un progres însemnat în
terminologia existentă. Apar termeni simplificaŃi, astfel: poziŃie în loc de poziŃiune;
sprijin în loc de rezemare, rotaŃie în loc de rotaŃiune, mers în loc de mergere,
săritură în loc de sărirea. Substantivele rezultate din forma lungă a infinitivului
verbelor sunt înlocuite cu participiul trecut al acestora: „culcarea – culcat”,
„atârnarea – atârnat”. De asemenea apare gerunziul pentru denumirea unor poziŃii:
stând în loc de stare, şezând în loc de şedere.
După anul 1949, conŃinutul gimnasticii se lărgeşte fiind necesară o
terminologie corespunzătoare. Preocupările specialiştilor se îndreaptă acum spre
unificarea termenilor din acest domeniu. Astfel, în anul 1950 Robert Podlaha scrie
broşura „Terminologia gimnasticii” iar în anul 1953 împreună cu Adina Stroescu
publică cartea „Terminologia gimnasticii”, o variantă mult mai cuprinzătoare.
În anul 1974 apare o nouă ediŃie „Terminologiei gimnasticii” elaborată de
cei doi colaboratori (A. Stroescu şi R. Podlaha), care devine oficială. Ea este
actuală şi stă la baza elaborării lucrărilor din domeniul gimnasticii. Lucrarea este
redactată într-o manieră ştiinŃifică, bine sistematizată şi bogat ilustrată, conŃinând
majoritatea termenilor utilizaŃi în domeniu. Este eliminată poziŃia pe genunchi din
rândul celor fundamentale, precum şi gerunziul din descrierea poziŃiei
fundamentale şezând, denumită aşezat.
EvoluŃia ramurilor gimnasticii de performanŃă este extrem de dinamică.
Aproape în fiecare competiŃie de mare anvergură apar procedee şi legări noi. Când
procedeul sau legarea nou creată prezintă un înalt grad de complexitate care
pretinde o descriere complicată i se atribuie numele gimnastului care l-a executat
pentru prima dată sau denumirea Ńării căreia acesta îi aparŃine. De exemplu: Endo,
Yamaschita, Comăneci, Tcacev, Delcev, Corbut, Tsukahara, Urzică, Popa,
gigantica rusă, cehă, etc.

CERINłELE CARE STAU LA BAZA TERMINOLOGIEI


GIMNASTICII
Pentru ca terminologia să fie corespunzatoare, ea trebuie să îndeplinească
următoarele cerinŃe:
1. să respecte particularităŃile de limbă;
2. să fie unitară. O noŃiune să fie exprimată prin aceiaşi termeni când
conŃinutul este identic;
3. să fie precisă, adică să reflecte exact termenul respectiv, pentru a nu
provoaca alt înŃeles;
4. să fie clară, adică să redea cât mai real imaginea mişcării respective;
5. să fie concisă, adică descrierea terminologică să fie scurtă dar
totodată cuprinzătoare;
6. să fie ştiinŃifică dar în acelaşi timp accesibilă celor care o utilizează;
33
TATIANA DOBRESCU
7. să servească drept mijloc de comunicare internaŃională, mai ales în
ramurile gimnasticii de performanŃă.

TERMENI DE BAZĂ ÎN TERMINOLOGIA GIMNASTICII

PoziŃia
PoziŃia este situaŃia statică a corpului sau a segmentelor acestuia. FaŃă de
sol ea poate fi verticală, orizontală sau înclinată.
PoziŃiile sunt de mai multe tipuri:
PoziŃie iniŃială este poziŃia din care începe mişcarea.
PoziŃie finală este poziŃia corpului la terminarea mişcării.
PoziŃiile iniŃiale sau finale sunt reprezentate de o poziŃie fundamentală sau
derivate ale acesteia.
PoziŃie fundamentală este o poziŃie a corpului stabilită în mod
convenŃional după natura reazemului acestuia faŃă de sol sau aparat.
PoziŃiile fundamentale sunt: stând, aşezat, culcat, sprijin şi atârnat.
Stând. - PoziŃie ortostatică bipedă şi plantigradă cu călcâiele apropiate,
vârfurile depărtate (o lungime de talpă), genunchii întinşi, pieptul uşor ridicat,
braŃele jos cu palmele orientate spre coapsă, capul drept, privirea înainte.
Aşezat. - Corpul se sprijină pe şezută, cu picioarele întinse pe sol sau pe
un aparat. La unele aparate corpul se sprijină numai cu şezuta şi partea superioară a
coapsei, cu genunchii întinşi sau îndoiŃi.
Culcat. - Corpul se găseşte în totalitate cu partea dorsală în contact cu
suprafaŃa de reazem, axa lui longitudinală fiind paralelă cu această suprafaŃă.
Sprijin. - Corpul este întins pe verticală, se sprijină pe mâini iar axa
umerilor se află deasupra punctelor de sprijin.
Atârnat. - Corpul întins se menŃine suspendat de un aparat, apucat cu
mâinile iar axa umerilor este sub nivelul apucării.
PoziŃiile fundamentale se pot combina între ele, astfel: sprijin stând, sprijin
aşezat, sprijin culcat, atârnat culcat.
Dintr-o poziŃie fundamentală, prin modificarea poziŃiei segmentelor
corpului unele faŃă de altele rezultă poziŃii derivate.
Din punct de vedere structural poziŃia derivată poate fi:
PoziŃie simplă rezultată din modificarea poziŃiei unui segment sau a două
segmente care se află într-un singur plan şi o singură direcŃie. De exemplu: stând
depărtat, stând cu braŃele lateral, etc.
PoziŃia compusă însumează mai multe poziŃii ale segmentelor corpului
34
BAZE GENERALE ALE GIMNASTICII
situate în planuri sau direcŃii diferite. De exemplu: stând depărtat, cu trunchiul
aplecat înainte, braŃele lateral.

PoziŃia specifică. PoziŃie cu structură de obicei complexă care prezintă un


anumit grad de dificultate în execuŃie fiind considerată element tehnic (stând pe
mâini, planşă, cumpănă, etc.)

PoziŃii fundamentale şi derivatele lor de bază

Coloana din stânga cuprinde poziŃiile fundamentale iar celelalte derivatele


lor. Când un termen este pus în paranteză acesta nu se citeşte, ci se subînŃelege.
Când în faŃa unui termen se găseşte un punct, citirea se face din acel loc. PoziŃiile
fundamentale şi principalele lor derivate pot fi sistematizate astfel: (Stroescu A. şi
Podlaha R., 1974, pp.48-52, Constantinescu E. şi Dobrescu T., 2003, pp.21-24)

1. - (pe ambele a) - (apropiat) (a)


picioare) b) - depărtat - (lateral) (b)
(Fig. 1.) -anteroposterior(c) - înainte stg
- înainte dr
c) - încrucişat (d) - cu dr.peste stg
- cu stg. peste dr
A. STÂND d) - cu genunchii - semiîndoiŃi (e)
- îndoiŃi
- ghemuit (f)
e) - fandat - înainte (g)
- lateral (h)
- înapoi (i)

2. - pe vârfuri a) - (apropiat) (j)


b) - depărtat - (lateral)
- înainte
- înapoi

c) - încrucişat - cu dr. înainte


- cu stg. înainte

d) - cu genunchii - semiîndoiŃi (k)


- îndoiŃi - ghemuit (l)

35
TATIANA DOBRESCU

a b c d

e f g h

i j k l

Fig. 1

3. - pe un picior a) - celălalt întins - lateral


(Fig. 2) ridicat (a) - înainte
A. STÂND - înapoi

b) - celălalt îndoit (c) - înainte


- înapoi

c) - celălalt sprijinit (b) - lateral


- înainte
- înapoi

d) cumpănă - (facială) (d)


- dorsală (e)
- costală (f)
- asimetrică (g)

36
BAZE GENERALE ALE GIMNASTICII

a b

c d

e f g
Fig. 2

4. pe genunchi a) – (cu genunchii - (cu călcâiele apropiate)


(Fig. 3) propiaŃi) (a) - cu călcâiele depărtate
A. STÂND
b) - depărtat (b) - (cu călcâiele depărtate)
- cu călcâiele apropiate

c) - pe un genunchi - celălalt picior sprijinit,


întins (înainte, lateral,
înapoi), (c) sau îndoit
(înainte, lateral) (d)
- cel liber întins (înainte,
lateral, înapoi -
umpănă) (e)

37
TATIANA DOBRESCU

a b c

c d e

Fig. 3

a) - (apropiat) - (cu picioarele întinse) (a)


- cu picioarele îndoite (b)

b) - depărtat - (cu picioarele întinse)(c)


- cu picioarele îndoite (d)
B. AŞEZAT (Fig. 4 ) c) – ghemuit (e)
d) - echer (f) - depărtat (g)
- cu genunchii îndoiŃi
- închis
e) – încrucişat
f) - pe o coapsă (h)

a b c d

e f g h

Fig. 4

38
BAZE GENERALE ALE GIMNASTICII

a) - (dorsal) - (cu picioarele apropiate) (a)


- cu picioarele depărtate (b)

C. CULCAT (Fig.5) b) - facial - (cu picioarele apropiate) (c)


- cu picioarele depărtate (d)

c) - costal - dreapta (f)


- stânga (e)

a b

c d

e f
Fig. 5

a) - (simplu) - (pe verticală) (a) - (cu braŃele întinse)


(Fig. 6.) - cu braŃele îndoite
- echer
- dorsal
- ghemuit

D. ATÂRNAT - (pe orizontală) (b) - planşă facială


- planşă dorsală

- răsturnat - întins sau lumânare (c)


- îndoit (d)

- (de o altă parte - de genunchi (e)


a corpului) - de ceafă
- de vârf (f)

39
TATIANA DOBRESCU

a b

c d e f

Fig. 6

b) - (mixt) - agăŃat - de genunchi


(Fig. 7.) - de un genunchi
- de vârfuri
- cuib
D. ATÂRNAT
- stând - facial (a)
- dorsal (b)
- costal (c)

- culcat - facial (d)


- dorsal (e)

- sptijinit - pe orizontală (f)


- pe verticală (g)

40
BAZE GENERALE ALE GIMNASTICII

a b c

d e f g
Fig. 7

a) - (simplu) - (cu corpul - (cu braŃele întinse) transversal


(Fig. 8.) pe verticală) sau longitudinal (a)
- cu braŃele îndoite
E. SPRIJIN - echer (b)
- echer înalt
- cu braŃele lateral- cruce (c)
- (cu corpul - cumpănă (d)
pe orizontală)

- plutitor facial sau dorsal (e)


(cu corpul - stând pe moplaŃi(f)
răsturnat) - stând pe cap (g)
- stând pe antebraŃe
- stând pe braŃe
- stând pe mâini (h)
- cu sprijin lateral (i)

41
TATIANA DOBRESCU

a b c

d e

f g h i
Fig. 8

b) - (mixt) - aşezat - (apropiat)


(Fig. 9.) - călare (a)
- pe o coapsă (b)
- depărtat (c)
E. SPRIJIN
- ghemuit (d)
- stând (e)
- pe genunchi (f)
- culcat - facial (g)
- dorsal (h)
- costal (i)

42
BAZE GENERALE ALE GIMNASTICII

a b c d

e f

g h i
Fig. 9

PoziŃiile gimnastului faŃă de aparat

a) (după orientarea gimnastului - facial


faŃă de aparat) - dorsal
- costal - stânga
STÂND - dreapta
b) (după locul ocupat - la capăt
faŃă de aparat) - la mijlocul aparatului
- între bare

c) (după axa umerilor) - transversal


- longitudinal

43
TATIANA DOBRESCU

PoziŃiile braŃelor, trunchiului şi capului

a) (întinse) - (pe direcŃii - înainte (a)


principale) - lateral (b)
BRAłE (Fig. 10) - sus (c)
- jos (d)

- (intermediare) - lateral-jos (e)


(Fig. 11) - înainte-jos (f)
- jos-înapoi (g)
- oblic- înainte (h)
- lateral-sus (i)
- înainte – sus (j)
- oblic-jos (k)
- oblic-sus (l)

a b c d
Fig. 10

e f g h i j k l
Fig. 11

44
BAZE GENERALE ALE GIMNASTICII

b) (îndoite) - complet - mâini pe creştet (a)


(Fig. 12.) - mâini la ceafă (b)
BRAłE - mâini pe umeri (c)
- mâini la piept (d)
- mâini pe şolduri (e)

- la 90O - cu antebraŃele în sus (f)


- cu antebraŃele înainte
- cu antebraŃele jos
- coroană (g)

a b c d e f g
Fig. 12

a) - îndoit - înainte (a)


- spre dreapta (b)
- spre stânga (c)
- înapoi (extins) (d)

b) - aplecat (e) - la 45O


TRUNCHI - (la orizontală)
(Fig. 13.)
c) - răsucit (f) - spre stânga
- spre dreapta

d) – aplecat răsucit (g)

e) – îndoit răsucit (h)

45
TATIANA DOBRESCU

a b c d e

f g h
Fig. 13

a) - aplecat - înainte (a)


- lateral (b)
CAP - înapoi (c)
(Fig. 14.)
b) - răsucit (d) - dreapta
- stânga

a b c d
Fig. 14

46
BAZE GENERALE ALE GIMNASTICII

Mişcarea
Mişcarea este acŃiunea de deplasare a corpului sau segmentelor acestuia în
spaŃiu, faŃă de un punct de referinŃă. Termenul este sinonim cu act motric, element
(tehnic), exerciŃiu (fizic).
Traiectoria mişcării este reprezentată de drumul parcurs de corp cu
segmentele sale între poziŃia iniŃială şi cea finală. Ea se exprimă prin formă,
amplitudine şi direcŃie.
Forma mişcării poate fi rectilinie sau curbilinie
Amplitudinea mişcării este reprezentată de mărimea deplasării corpului
sau segmentelor sale între anumite repere alese arbitrar, Se exprimă în grade şi
unităŃi de măsură liniare.
DirecŃia reprezintă sensul de deplasare a corpului sau segmentalor sale.
DirecŃiile principale sunt: înainte, înapoi, lateral, jos.
DirecŃiile intermediare (se referă în special la braŃe): înainte – jos, înainte
– sus, lateral – jos, lateral – sus, oblic – jos, oblic –sus, oblic- înapoi, diagonal.
Planurile (Fig.15.) în care se desfăşoară mişcările segmentelor corpului
corespund planurilor anatomice:
- frontal dispus vertical paralel cu fruntea (a);
- sagital dispus vertical (b);
- transversal dispus orizontal. (c)

a b c
Fig. 15

Axul în jurul cărora se efectuează mişcările de rotaŃie sunt: longitudinală


şi transversală.
Structura mişcării este o grupare caracteristică a componentelor
(moment – fază - perioadă) actului motric care prin asocierea şi condiŃionarea lor
reciproc, îi conferă unitate.

47
TATIANA DOBRESCU

Tehnica mişcării. Structura raŃională a actului motric corespunzătoare


scopului urmărit.
Momentul mişcării. Componenta structurală cea mai simplă care
marchează aspectele statice ale execuŃiei actului motric.
Faza mişcării. Componenta structurală distinctă a actului motric, alcătuită
din mai multe momente.
Perioada mişcării. Componenta structurală a mişcării alcătuită din mai
multe faze succesive.
Durata mişcării. Caracteristică temporară care indică timpul necesar de
execuŃie a actului motric.
Tempoul mişcării. Caracteristica temporală a actului motric care indică
cantitatea de elemente structurale ale acestuia, raportată la unitatea de timp.
Ritmul mişcării. Caracteristica temporară a actului motric ce constă din
accentuarea periodică, după anumite reguli, a unora din elementele sale
constitutive.
CadenŃa. Succesiunea ritmică şi uniformă a paşilor în mers şi alergare,
imprimată prin diferite modalităŃi de semnalizare sonore ca: numărătoare, bătai din
palme, fluier, etc.
Din punct de vedere al complexităŃii mişcarea poate fi:
a) Mişcare simplă. Act motric cu solicitare neuromusculară redusă
alcătuit din unul sau câteva elemente structurale efectuate de obicei într-o singură
direcŃie, cu un lanŃ cinematic elementar.
b) Mişcare compusă. Act motric care însumează mişcări simple,
realizate de segmentele corpului, simultan sau într-o succesiune care îi asigură o
anumită unitate.
c) Mişcare complexă.
Act motric, structurat multiplu şi variat, care prezintă un anumit grad
dificultate în efectuarea lui.
Din punct de vedere al efectului, mişcarea poate fi:
a) Mişcare analitică. Act motric care prin structura sa determină efecte
localizate în diferite articulaŃii şi grupe musculare.
b) Mişcare sintetică (globală). Act motric cu structură compusă complexă
cu efect general asupra organismului.

48
BAZE GENERALE ALE GIMNASTICII

Mişcările braŃelor, picioarelor, trunchiului şi capului se configurează


după urmează (Constantinescu E. şi Dobrescu T., 2000, pp. 25-27, Grigore V.,
2003, pp. 77-92):

- îndoire
- întindere
- ridicare
- coborâre
BRAłE - ducere
- balansare
- rotare
- răsucire

- îndoire
- întindere
- depărtare
- apropiere
PICIOARE - ridicare pe vârfuri
- coborâre
- balansare
- rotare
- răsucire
- ridicare
- ducere

- îndoire
- îndreptare
- aplecare
TRUNCHI - răsucire
- aplecare răsucită
- îndoire răsucită
- rotare

- aplecare
CAP - răsucire
- rotare

49
TATIANA DOBRESCU

ExerciŃiul

În gimnastică termenul de exerciŃiu are două accepŃiuni:


- exerciŃiu fizic definit drept „o acŃiune motrică cu valoare instrumentală,
conceput şi programat în vederea realizării obiectivelor proprii diferitelor activităŃi
motrice” (A. Dragnea, A. Bota, 1999, p. 209).
- „înlănŃuirea mai multor elemente structurate într-un mod unitar, putând
fi efectuat individual sau în grup, liber, la aparate sau cu obiecte portative” (A.
Stroescu, R. Podlaha, 1974, p. 24).
ExerciŃiul liber este un gen de exerciŃiu constituit din mişcări analitice
sau sintetice, executate fără aparate sau obiecte portative.
ExerciŃiul liber ales este o înlănŃuire de mişcări concepută de antrenor
sau sportiv, pe baza unor anumitor cerinŃe precizate de regulament, în vederea
participării la concursuri.
ExerciŃiul impus este o înlănŃuire de elemente concepută de
organizatorul concursului, sportivul fiind obligat să-l execute întocmai.
Element tehnic - mişcare cu structură unitară distinctă, componentă a
unui exerciŃiu, care porneşte dintr-o poziŃie iniŃială şi se termină într-o poziŃie
finală.
În gimnastica de performanŃă, elementele tehnice şi anumite legări sunt
sistematizate în grupe de dificultate: A, B, C, D, E, F,G, în gimnstica artistică şi de
la A până la J în gimnastică aerobică. Dificultatea constituie unul din criteriile de
apreciere valorică a exerciŃiului liber ales.
Procedeu tehnic - modalitatea concretă de efectuare a elementului tehnic.
Legare - reprezintă execuŃia neîntreruptă a două sau mai multe elemente
fiind necesar ca poziŃia finală a elementului precedent să constituie poziŃia iniŃială a
elementului următor.
CombinaŃie - asamblarea mai multor elemente tehnice într-o anumită
ordine.
CompoziŃie - combinarea creatoare şi echilibrată a diferitelor elemente
tehnice, componente ale unui exerciŃiu.

50
BAZE GENERALE ALE GIMNASTICII

Rezumatul unităŃii de studiu

Unitatea de studiu face o trecere în revistă a evoluŃiei terminologiei


gimnasticii subliniind necesitatea cunoaşterii terminologia gimnasticii pentru
înŃelegerea conŃinutului gimnasticii, formarea unei imagini corecte despre mişcare,
sistematizarea exerciŃiilor, uşurarea comunicării dintre specialişti, profesor şi elevi,
antrenori şi gimnaşti, arbitrii şi concurenŃi.
Pentru ca terminologia să fie corespunzătoare, ea trebuie să îndeplinească o
serie de cerinŃe.
Termenii de bază ale gimnasticii sunt: poziŃia, mişcarea şi exerciŃiul. PoziŃia
este situaŃia statică a corpului sau a segmentelor acestuia şi poate fi verticală,
orizontală sau înclinată. Ele sunt de mai multe tipuri: fundamentală, derivată,
iniŃială, finală. Mişcarea este acŃiunea de deplasare a corpului sau segmentelor
acestuia în spaŃiu, faŃă de un punct de referinŃă. Termenul este sinonim cu act
motric, element (tehnic), exerciŃiu (fizic). În gimnastică termenul de exerciŃiu are
două accepŃiuni: cea de acŃiune motrică cu valoare instrumentală, conceput şi
programat în vederea realizării obiectivelor proprii diferitelor activităŃi motrice şi
de înlănŃuirea mai multor elemente structurate într-un mod unitar, putând fi
efectuat individual sau în grup, liber, la aparate sau cu obiecte portative.

Autoevaluare

 Ce este terminologia?
 Care sunt cerinŃele fundamentale ale terminologiei gimnasticii?
 Care sunt termenii de bază ai gimnasticii?

51
TATIANA DOBRESCU

Unitatea de studiu II.2. DESCRIEREA ŞI DESENAREA


EXERCIłIILOR DE
GIMNASTICĂ

DESCRIEREA EXERCIłIILOR DE GIMNASTICĂ

Principalele elemente care fac parte din descrierea exerciŃiilor de


gimnastică sunt (V. Grigore, 2003, pp 66-67.): poziŃia iniŃială, denumirea mişcării,
segmentul care efectuează mişcarea, direcŃia mişcării şi poziŃia finală.
PoziŃia iniŃială poate fi o poziŃie fundamentală sau derivată. Aceasta se
scrie la început cu literă mare şi este urmată de două puncte. Dacă poziŃia iniŃială
are o structură complexă, descrierea ei începe de la punctul de reazem şi se
continuă cu celelalte segmente ale corpului la care au survenit modificări. De
exemplu: Stând depărtat cu braŃele sus; stând depărtat cu trunchiul aplecat, braŃele
lateral.
În cazul exerciŃiilor de dezvoltare fizică generală cu obiect se specifică şi
modul de Ńinere a acestuia iar în cazul celor la aparate se specifică şi poziŃia faŃă de
aparat.
Timpii de execuŃie se scriu sub poziŃia iniŃială, în ordine cronologică.
Dacă mişcarea necesită mai mulŃi timpi de execuŃie, între cifrele
respective se pune o liniuŃă. Ex: 1-2; 1-3.
Denumirea mişcării. De exemplu: ridicare, îndoire, balansare, ducere.
Segmentul care efectuează mişcarea respectivă: cap, braŃ, trunchi, picior.
DirecŃia mişcării. De exemplu: înainte, lateral – sus.
În cazul unei mişcări compuse, când segmentele se deplasează simultan,
între elementele componente se folosesc cuvintele "cu", "şi" sau virgula. De ex:
ridicare pe vârfuri cu îndoirea picioarelor, ridicarea braŃelor lateral şi aplecarea
capului înainte;
PoziŃia finală se menŃionează la sfârşit. De cele mai multe ori este
identică cu cea poziŃia iniŃială, dar poate fi şi diferită.
În descrierea legărilor, combinaŃiilor sau a unui exerciŃiu integral, faŃă de
cele arătate anterior intervin următoarele completări:
- în succesiunea diferitelor legări sau combinaŃii mişcările se separă prin
punct şi virgulă;
- în cazul legărilor, poziŃia iniŃială a mişcării următoare nu se menŃionează
întrucât poziŃia finală a mişcării precedente constituie poziŃia iniŃială a acestuia.
La exerciŃiile cu acompaniament muzical în descriere se vor preciza la
început măsurile muzicale şi timpii respectivi.

52
BAZE GENERALE ALE GIMNASTICII

Exemple:

P. I. Stând depărtat: Prescurtat:P. I. St. Dep:


1. Ridicarea braŃelor lateral 1. Ridi. B. lat
2. Ridicarea braŃelor sus 2. Ridi. B. sus
3. Îndoirea trunchiului înainte 3. Îndoi. T. înai
4. Revenire în poziŃia iniŃială 4. Rev. în P. I.

ALCĂTUIREA DESENELOR ÎN GIMNASTICĂ

1. Reprezentarea solului se face cu ajutorul unei linii orizontale pe care se


desenează gimnastul din faŃă, din spate sau din lateral.
2. Reprezentarea aparatelor.
În majoritate se desenează din lateral în afară de calul cu mânere care se
reprezintă din spate.
3. ProporŃiile corpului.
Capul reprezintă a 7-a parte din înălŃimea întregului corp iar picioarele 1/2
din înălŃime.
4. Desenarea gimnastului.
Gimnastul (Fig. 16.) se poate desena din faŃă (a), din spate (b), sau din
lateral (c).

a b c

Fig. 16

Capul (Fig. 17): privit din faŃă (a), lateral dreapta (b), stânga (c), din spate
(d) şi capul aplecat înainte (e).

a b c d e

Fig. 17
53
TATIANA DOBRESCU

Mâinile (Fig. 18)


BraŃele lateral cu palmele înainte (a), înapoi (b), în sus (c)
BraŃele sus cu palmele înainte (d), înapoi (e), lateral (f)

BraŃele înainte cu palmele în jos (g), în sus (h)

a
g
b

c d e f h

Fig. 18

Segmentele corpului care se găsesc mai aproape de cel care desenează se


reprezintă cu o linie continuă din umeri sau din şold iar cele care se găsesc mai
departe cu o linie întreruptă fie la nivelul umerilor, fie la nivelul şoldului.

5. Folosirea semnelor (Fig. 19):


- săgeata pentru a preciza direcŃia de deplasare (a);
- 3x o cifră care arată numărul de repetări a mişcării (b);
- o cifră deasupra liniei frânte arată numărul de arcuiri şi se scrie aproape
de partea respectivă (c).
- semnul "+" arată că mişcarea se execută şi în partea opusă. În cazul
mişcărilor executate în doi arată schimbarea rolurilor (d).
- cifra însoŃită de o linie curbă punctată arată mărimea în grade şi sensul
întoarcerii (e).

a b c d e

Fig. 19

54
BAZE GENERALE ALE GIMNASTICII

6. Desenarea exerciŃiilor:
- primul desen arată poziŃia iniŃială
- desenele se fac în ordinea cronologică iar timpii se notează sub linia
solului şi sub figura respectivă
- repetarea poziŃiei iniŃiale sau a oricărei poziŃii nu necesită un desen nou.
Cifra care reprezintă timpul respectiv se scrie sub poziŃa repetată.

Rezumatul unităŃii de studiu


Termenii de bază ale gimnasticii sunt: poziŃia, mişcarea şi exerciŃiul. PoziŃia
este situaŃia statică a corpului sau a segmentelor acestuia şi poate fi verticală,
orizontală sau înclinată.
Ele sunt de mai multe tipuri: fundamentală, derivată, iniŃială, finală.
Mişcarea este acŃiunea de deplasare a corpului sau segmentelor acestuia în spaŃiu,
faŃă de un punct de referinŃă. Termenul este sinonim cu act motric, element
(tehnic), exerciŃiu (fizic).
În gimnastică termenul de exerciŃiu are două accepŃiuni: cea de acŃiune
motrică cu valoare instrumentală, conceput şi programat în vederea realizării
obiectivelor proprii diferitelor activităŃi motrice şi de înlănŃuirea mai multor
elemente structurate într-un mod unitar, putând fi efectuat individual sau în grup,
liber, la aparate sau cu obiecte portative.

Autoevaluare
 Care sunt principalele elemente în descrierea exerciŃiilor în
gimnastică?
 Care sunt semnele convenŃionale în alcătuirea desenelor în
gimnastică?

55
TATIANA DOBRESCU

Test de autoevaluare a cunoştinŃelor din modulul II


1. EnunŃaŃi definiŃia terminologiei gimnasticii.
………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………
2. PrecizaŃi care sunt termenii de bază ai gimnasticii:
…1……………………………………………………………………………………
…2………………………………………………………………………………
…3……………………………………………………………………………………
3. „PoziŃia” este situaŃia statică a corpului sau a segmentelor acestuia şi poate
fi de mai multe tipuri:
 fundamentală
 simplă
 iniŃială
 compusă
 intermediară
 derivată
 specifică
 orizontală
 finală
4. EvidenŃiaŃi în căsuŃele de mai jos, care sunt poziŃiile fundamentale stipulate
de terminologia gimnasticii în vigoare:
 culcat
 şezând
 stând
 sprijinit
 aşezat
 atârnat
 sprijin
 ghemuit
 pe genunchi
5. ExemplificaŃi 3 derivate pentru fiecare poziŃie fundamentală.
…1……………………………………………………………………………………
…2……………………………………………………………………………………
…3……………………………………………………………………………………
…4……………………………………………………………………………………
…5……………………………………………………………………………………
6. Care este deosebirea dintre aplecare şi îndoire? La ce segment întâlnim
ambele mişcări?..........................................................................................................
……………………………………………………………………………………….

56
BAZE GENERALE ALE GIMNASTICII
7. Arcuirea este o mişcare? La ce segmente o întâlnim?
 DA
 NU..................................................................
8. EnumeraŃi care sunt poziŃiile braŃelor îndoite complet:
…1……………………………………………………………………………………
…2…………………………………………………………………………………..
…3………………………………………………………………………………….
…4……………………………………………………………………………………
…5……………………………………………………………………………………
9. „Mişcarea” este acŃiunea de deplasare a corpului sau a segmentelor acestuia
în spaŃiu şi este sinonimă cu:
 act motric,
 element tehnic,
 procedeu
 exerciŃiu fizic
 tehnică
10. MarcaŃi în căsuŃele de mai jos mişcările specifice trunchiului:
 îndoire
 întindere
 ridicare
 îndreptare
 aplecare răsucită
 coborâre
 ducere
 îndoire răsucită
 balansare
 rotare
 răsucire
11. MarcaŃi în ordine cronologică principalele elemente necesare descrierii
exerciŃiilor de gimnastică:
 direcŃia mişcării
 denumirea mişcării
 poziŃia iniŃială
 segmentul
12. Care este primul element care trebuie ilustrat în cazul reprezentării unui
exerciŃiu în gimnastică:
 Reprezentarea solului
 Reprezentarea aparatelor
 Desenarea gimnastului

Tema de control nr. 1:


DescrieŃi, desenaŃi şi executaŃi 3 exerciŃii de gimnastică, în 8 timpi, creaŃie
proprie, respectând indicaŃiile subliniate în unitatea de studiu II.2
57
TATIANA DOBRESCU

Modulul III. MIJLOACELE GIMNASTICII DE


BAZĂ

Scopul modulului:

 Prezentarea principalelor repere teoretice şi metodologice pe care le


implică abordarea exerciŃiilor de front şi formaŃii.
 Însuşirea principalelor repere teoretice şi metodologice pe care le
implică abordarea exerciŃiilor de dezvoltare fizică generală.
 Formarea unei viziuni globale asupra exerciŃiilor aplicative şi a
modului în care trebuie concepute şi aplicate.

Obiective operaŃionale:

 să opereze cu termenii specifici;


 să identifice acŃiunile pe loc, din deplasare, formaŃiile şi schimbările
de formaŃii;
 să utilizeze exerciŃiile în concordanŃă cu particularităŃile de vârstă şi
pregătire a elevilor.
 să identifice tipul şi caracteristicile exerciŃiilor de dezvoltare fizică
generală;
 să utilizeze exerciŃiile de dezvoltare fizică generală în activităŃi
special organizate sau cele de zi cu zi.
 să identifice exerciŃiile aplicative specifice şi nespecifice gimnasticii
 să le utilizeze în concordanŃa cu scopul utilizării acestora.

58
BAZE GENERALE ALE GIMNASTICII

Unitatea de studiu III.1. EXERCIłII DE FRONT ŞI


FORMAłII

ExerciŃiilor de front şi formaŃii sunt acŃiuni efectuate de pe loc şi în


deplasare folosite în scopul organizării colectivului în lecŃie, captării atenŃiei şi
creării unei bune dispoziŃii pentru lucru, disciplinării colectivului, sincronizării
acŃiunilor colectivului, educării simŃului ritmului şi al tempoului. De asemenea,
exerciŃiile de front şi formaŃii contribuie la educarea unei Ńinute corecte, la
dezvoltarea memoriei, prezenŃei de spirit, promptitudinii şi siguranŃei în acŃiuni,
precum şi a coordonării
Predarea şi realizarea eficientă a exerciŃiilor de front şi formaŃii necesită
utilizarea corectă a termenilor, precum şi a comenzilor specifice executării
acŃiunilor.

TERMENI DE BAZĂ
Pentru exerciŃiile de front şi formaŃii utilizăm următorii termeni:
1. Comanda este o formulare scurtă, clară şi precisă, realizată de profesor
în vederea executării diferitelor acŃiuni. Ea trebuie să fie energică, mobilizatoare,
dar plăcută, adaptată condiŃiilor în care se lucrează pentru a fi auzită de întregul
colectiv. De asemenea, modulaŃiile vorbirii vor nuanŃa mişcările şi vor evita
monotonia.
Ea poate fi exprimată printr-un singur cuvânt sau mai multe şi are două
părŃi:
a) prevestitoare prin care se atenŃionează colectivul sau i se indică acŃiunea
ce urmeză a fi executată;
b) săvârşitoare (executivă), care se dă după o scurtă pauză pentru a preciza
începerea acŃiunii anunŃate.
Pentru a anula sau înceta executarea unei acŃiuni folosim expresia „la loc -
comanda”, executanŃii reluând poziŃia iniŃială.
2. FormaŃia este dispunerea executanŃilor în vederea executării acŃiunilor
în colectiv. FormaŃia este de trei feluri: de adunare, de deplasare şi de lucru.
3. Frontul este un termen care indică partea formaŃiei în care executanŃii
sunt aşezaŃi cu faŃa în direcŃia celui care comandă.
4. Rândul este formaŃia în care executanŃii sunt dispuşi unul lângă altul în
linie.
5. Şirul este formaŃia în care executanŃii sunt dispuşi unul după altul.
59
TATIANA DOBRESCU
6. Flancul este extremitatea dreaptă sau stângă a unei formaŃii.
7. LăŃimea formaŃiei este depărtarea dintre flancul drept şi cel stâng.
8. Adâncimea formaŃiei este depărtarea dintre primul şi ultimul rând al
unei formaŃiei.
9. Intervalul este depărtarea (spaŃiul) dintre executanŃi pe linia frontului.
10. DistanŃa este depărtarea (spaŃiul) dintre executanŃii dispuşi în coloană.
11. FormaŃie în ordine strânsă. ExecutanŃii sunt dispuşi pe linia frontului,
unul lângă altul, cu interval de 6-8 cm între ei.
12. FormaŃie în ordine rărită. ExecutanŃii din rânduri sunt dispuşi pe linia
frontului la un interval egal fie cu lungimea unui braŃ întins lateral, fie la un pas sau
mai mulŃi paşi în funcŃie de indicaŃia comenzii.
ExerciŃiile de front şi formaŃii se sistematizează în trei grupe:
- acŃiuni pe loc,
- acŃiuni din deplasare,
- alcătuiri şi schimbări de formaŃii.

ACłIUNI PE LOC
1. PoziŃia de drepŃi se execută la comanda "DrepŃi" şi este folosită
pentru executarea poziŃiei fundamentale stând în care executantului i se cere
atenŃie. Această poziŃie se execută cu călcâiele lipite şi vârfurile picioarelor
depărtate pe linia frontului la o lăŃime de o talpă, genunchii întinşi, pieptul uşor
ridicat, palmele cu degetele apropiate şi întinse se găsesc la mijlocul coapselor,
capul drept, privirea înainte. Musculatura întregului corp intră într-o contracŃie mai
accentuată, ceea ce face ca poziŃia să fie obositoare, deci nu trebuie să abuzăm în
păstrarea ei.
Ea se foloseşte în două scopuri:
- pentru disciplinare şi concentrarea atenŃiei. ExecutanŃii nu au voie să
vorbească sau să se mişte şi trebuie să fie atenŃi.
- pentru a controla şi forma o Ńinută frumoasă şi corectă.
2. PoziŃia de repaus se foloseşte pentru luarea poziŃiei de odihnă în
timpul lecŃiei. Există mai multe feluri de repaus:
a) Repausul pe loc în formaŃie strânsă se execută la comanda „pe loc-
repaus”. Executantul duce energic piciorul stâng înainte şi uşor lateral cu braŃele
libere pe lângă corp fără a mai face alte mişcări sau a vorbi, continuând să fie atent.
b) Repausul în formaŃie rărită se execută la comanda „depărtat-pe
loc-repaus”. Din stând executantul face un pas lateral cu piciorul stâng la o
distanŃă egală cu lăŃimea umerilor, greutatea corpului repartizată pe ambele
60
BAZE GENERALE ALE GIMNASTICII
picioare, braŃele la spate îndoite cu apucarea încheieturii mâinii.
c) Repausul de voie la comanda „de voie-pe loc repaus”, executanŃii
fără a părăsi formaŃia îşi pot aranja echipamentul sau pot vorbi încet.
d) Repausul cu părăsirea formaŃiei se ia la comanda „în repaus rupeŃi
rândurile - marş”. La această comandă executanŃii părăsesc formaŃia fiind liberi
până se comandă din nou adunarea.
Este recomandabil ca repausul să alterneze cu lucrul, în felul acesta
organismul poate să facă bine faŃă efortului.
3. Adunarea este gruparea executanŃilor într-o anumită formaŃie.
4. Alinierea este dispunerea executanŃilor în linie dreaptă în cadrul unei
formaŃii. La comanda „V-aliniaŃi” se măreşte intervalul prin îndoirea cotului drept,
se întoarce capul spre dreapta şi se execută astfel încât fiecare să vadă pieptul celui
de-al patrulea executant. Dacă vrem să se execute spre stânga se dă comanda „spre
stânga v-aliniaŃi”. Primul executant rămâne în poziŃia drepŃi.
5. Numărătoarea se foloseşte pentru controlul efectivului şi pentru
alcătuirea diferitelor formaŃii.
La comanda „în continuare-număraŃi” începând din flancul drept
executanŃii întorc capul spre stânga odată cu pronunŃarea numărului de ordine
corespunzător şi revin în poziŃia iniŃială. Dacă numărătoarea începe din stânga se
specifică prin comanda „grupă din stânga în continuare număraŃi”. Ultimul
executant rosteşte numărul fără a mai întoarce capul.
La comanda „câte 2,3,4-număraŃi” începând din flancul drept executanŃii
efectuează numărătoarea după indicaŃia comenzii date. Ultimul executant rosteşte
numărul fără a mai întoarce capul.
Numărătoarea se poate efectua şi de la stânga la dreapta sau din centru
spre extremităŃi.
6. Raportul este o scurtă prezentare orală la începutul lecŃiei.
Înainte de raport sunt necesare unele comenzi premergătoare. În primul
rând se precizează formaŃia de adunare după care urmează comanda „drepŃi” şi „v-
aliniaŃi”. Apoi urmează „drepŃi”, în continuare-număraŃi”, „drepŃi” şi „pentru
raport-înainte”. După această comandă dată colectivului de elevul de serviciu,
acesta în poziŃia de drepŃi se adresează profesorului cu următoarea formulă:”
Domnule profesor (antrenor, lector) clasa (grupa)… cu un efectiv control de…
elevi (studenŃi),prezenŃi la lecŃie… scutiŃi… este gata pentru lecŃia de educaŃie
fizică (de gimnastică). Raportează elevul (studentul)… Urmează salutul după
care elevul de serviciu trece în front, la locul lui.
7. Întoarceri pe loc reprezintă schimbări de direcŃie pe linia frontului
fiind folosite şi în scopul captării atenŃiei.
Ele se pot efectua prin săritură, în direcŃia specificată şi în doi timpi.
61
TATIANA DOBRESCU
Prima formă este folosită îndeosebi la ciclul primar indicându-se întâi
locul spre care trebuie să se facă întoarcerea şi apoi treptat direcŃiile. Ex.: „spre
geam-săriŃi”; „spre mine – săriŃi”.
Întoarcerile în doi timpi se execută la comenzile „la dreap-ta”, „la stân-
ga”, „jumătate la dreap-ta” , „jumătate la stân-ga” , „la stânga împre-jur”.
Pentru întoarcerea la stânga, pe timpul 1 se efectuează întoarcere 90O pe
călcâiul piciorului stâng şi vârful piciorului drept iar pe timpul 2 piciorul drept se
apropie de cel stâng. În timpul întoarcerilor pe loc braŃele nu se mişcă, sunt lipite
de corp.

ACłIUNI DIN DEPLASARE


1. Pasul de marş este un pas vioi, cadenŃat, cu o lungime mai mare decât
cea obişnuită. Contactul cu solul se ia pe vârf şi apoi se trece pe toată talpa, braŃele
se mişcă liber, corpul este drept, capul uşor ridicat. La comanda „înainte-marş”
executantul se înclină uşor înainte trecând greutatea mai mult pe piciorul drept. La
comanda săvârşitoare, porneşte în mers cu piciorul stâng. Pasul de marş se poate
executa şi pe loc la comanda „pe loc-marş”. Dacă el se continuă cu deplasare
atunci se dă comanda „înainte-marş”.
2. Pasul de voie este un mers obişnuit fără cadenŃă în timpul căruia
executanŃii pot să-şi aranjeze echipamentul. Comanda este „pas de voie-marş”.
3. Deplasare laterală prin paşi adăugaŃi. Se poate executa spre stânga şi
spre dreapta în doi timpi fiecare pas. Comanda este „2 (3) paşi lateral stânga
(dreapta) – marş”.
4. Pasul alergător este o alergare în cadenŃă imprimată de semnale,
numărătoare sau acompaniament muzical. Se poate executa cu deplasare sau pe loc
şi începe la comanda „pas alergător - marş”, respectiv „pe loc pas alergător –
marş”. La comanda prevestitoare se îndoaie coatele iar la comanda săvârşitoare se
porneşte în alergare începând cu piciorul stâng. BraŃele se mişcă liber pe lângă corp
în cadenŃa pasului alergător.
Trecerea de la pasul alergător pe loc la cel cu deplasare se realizează prin
comanda „înainte – marş”. Comanda săvârşitoare se dă pe piciorul stâng, se mai
execută un pas pe loc cu piciorul drept şi cu stângul se porneşte în deplasare. Dacă
executantul se află în deplasare şi dorim să alerge pe loc se dă comanda „pe loc”.
5. Trecerea de la mers la alergare este caracterizată prin schimbarea
vitezei de deplasare şi prin modificarea formei de mişcare a braŃelor şi picioarelor.
Se realizează prin comanda „pas alergător – marş”. Comanda săvârşitoare se dă
pe piciorul stâng, se mai execută un pas cu dreptul şi se trece în pas alergător cu
piciorul stâng.
6. Trecerea de la pas alergător la mers se realizează la comanda „la pas
62
BAZE GENERALE ALE GIMNASTICII
– marş”. Comanda săvârşitoare se dă pe piciorul drept, se mai execută doi paşi de
alergare şi se trece în pas de marş începând cu piciorul stâng.
7. Opririle. Sunt acŃiuni de încetare a deplasării (mers sau alergare) şi se
realizează la comanda „grupă (atenŃie) - stai”. Comanda săvârşitoare se dă pe
piciorul drept, se mai execută un pas cu stângul şi se alătură piciorul drept. Când se
lucrează pe muzică comanda săvârşitoare se dă pe piciorul stâng.
Pentru oprirea cu întoarcere se dă comanda „la front - stai”. Comanda
săvârşitoare se dă pe piciorul opus direcŃiei frontului, pe piciorul drept la
întoarcerile la stânga şi pe piciorul stâng la întoarcerile spre dreapta.
8. Întoarceri din deplasare se realizează atât din mers cât şi din alergare
la comenzile „la dreapta (la stânga, jumătate la dreapta, jumătate la stânga, la
stânga împrejur) – marş.” Comanda săvârşitoare se dă pe piciorul drept pentru
întoarcerile la stânga şi invers. Exemplu: pentru a executa întoarcerea la stânga
împrejur, comanda săvârşitoare se dă pe piciorul drept, se execută un pas cu stângul
şi încă un pas mai mic pe dreptul simultan cu întoarcerea rapidă 180Ope vârful
ambelor picioare după care se continuă deplasarea pe noua direcŃie cu piciorul
stâng. Întoarcerile în pas alergător se execută după aceleaşi comenzi cu deosebirea
că se execută în 4 timpi, în ritmul pasului alergător.
9. Schimbarea direcŃiei prin ocolire, se execută la comanda „cu ocolire
spre stânga (dreapta), stânga împrejur – marş.” Capul coloanei execută
ocolirea în direcŃia indicată urmat de restul grupei. Deplasarea pe diagonală se
execută la comanda „pe diagonală - marş.”

ALCĂTUIRI ŞI SCHIMBĂRI DE FORMAłII


FormaŃiile sunt de trei feluri: de
adunare, de deplasare şi de lucru.
FormaŃia de adunare
reprezintă forma de organizare a
colectivului pentru raport, pentru
demonstrarea sau explicarea exerciŃiilor
în anumite momente ale lecŃiei. În
funcŃie de numărul executanŃilor şi locul Fig. 20
de desfăşurare a activităŃii aceasta poate fi în linie pe un rând sau mai multe
rânduri, în semicerc, careu, unghi, cerc. (Fig. 20.)
Comanda indică felul formaŃiei, modul de deplasare şi locul de executare.
Ex: „În careu, cu pas alergător, în faŃa mea - adunarea”. FormaŃia de adunare
se execută de obicei în ordine strânsă, umăr la umăr.
FormaŃia de deplasare reprezintă forma de organizare a colectivului
pentru deplasări şi mai poartă denumirea de coloană de marş. Ea poate fi constituită

63
TATIANA DOBRESCU
din 1,2 sau mai multe şiruri (Fig.21.), respectiv coloane în funcŃie de numărul
executanŃilor, locul de desfăşurare şi a
sarcinilor urmărite. Se execută în ordine rărită.
Comanda este „În coloană câte 1,2,3,etc. –
adunarea”.
Se va preciza şi locul de adunare.
FormaŃia de lucru este o dispunere a
executanŃilor în vederea efectuării exerciŃiilor
de dezvoltare fizică generală. Aceasta poate fi Fig. 21
pe două, trei sau mai multe linii cu intervale şi
distanŃe între executanŃi precizate de comandă: în trepte, în şah, în cocor, în cerc
(unul, două sau trei cercuri) în grup.
Ea se alege în funcŃie de numărul elevilor, de spaŃiu şi de caracteristica
mişcărilor ce se execută. ExecutanŃii sunt dispuşi în ordine rărită pentru asigurarea
spaŃiului necesar exerciŃiilor.

Alcătuiri de formaŃii de pe loc

Alcătuirea formaŃiilor din linie.


a) Din linie pe un rând în linie pe două
rânduri.(Fig.22.)
Se numără câte doi şi se dă comanda „în
linie pe două rânduri – marş”. Se poate executa
în 2,3 şi 4 timpi.
În primul caz numerele 2 execută pe
timpul unu un pas pe diagonală cu piciorul drept
Fig. 22
în faŃa numerelor 1 iar pe timpul doi alătură
piciorul stâng.
Pentru a o realiza în trei timpi, pe timpul unu numerele 2 execută un pas
înainte cu piciorul stâng, la timpul doi un pas lateral cu dreptul pentru a se plasa
înaintea numerelor 1 iar pe timpul trei se alătură piciorul stâng.
În patru timpi se execută astfel; pe
timpul unu numerele 2 execută un pas înainte cu
piciorul stâng, pe timpul doi se alătură dreptul, pe
timpul trei pas lateral cu dreptul în faŃa numerelor
1 iar pe timpul patru se alătură stângul.
Revenirea în linie pe un rând se execută
prin aceeaşi paşi în ordine inversă.
b) Din linie pe un rând în linie pe trei Fig. 23
64
BAZE GENERALE ALE GIMNASTICII
rânduri.(Fig.23.)
Se numără câte trei şi se dă comanda „pe trei rânduri – marş”. Se poate
executa în 2,3, şi 4 timpi. În cazul celei în trei timpi numerele 1 execută un pas
înapoi cu piciorul drept apoi un pas lateral spre stânga şi se alătură piciorul drept.
Numerele 2 stau pe loc. Numerele 3 pornesc cu stângul înainte apoi pas lateral
dreapta iar pe timpul trei apropie piciorul stâng.
c) Din linie pe un rând în formaŃie câte patru în trepte. (Fig. 24.)
Se numără câte patru apoi se comandă
„numerele unu un pas înainte, numerele doi, doi
paşi înainte, numerele trei, trei paşi înainte,
numerele patru, patru paşi înainte – marş”.
Variante:
- numerele 1 stau pe loc, numerele 2 doi
paşi înainte, numerele 3 patru paşi înainte, Fig. 24
numerele 4 şase paşi înainte.
- se numără nouă, şase, trei, pe loc, după care se comandă „în formaŃie în
trepte – marş”. Fiecare executant se deplasează înainte corespunzător cifrei
numărate.
Principiul de realizare este ca între linii să fie aceeaşi distanŃă.
d) Din linie pe un rând pe centrul sălii, în trepte.
Se numără câte trei. La comanda „în formaŃie în trepte – marş”,
numerele 2 stau pe loc, numerele 1 execută doi paşi înapoi, numerele 3 doi paşi
înainte. Pe acelaşi principiu se pot realiza formaŃii în
trepte câte 4,5.
e) Din linie pe un rând în cocor.(Fig. 25.)
Se numără în continuare începând din cele
două flancuri spre centru, apoi la comanda „în cocor
– marş” fiecare executant se deplasează înainte cu
numărul paşilor indicaŃi de numărătoare. Cocorul
poate fi închis sau deschis. Pentru cocorul deschis se Fig. 25
numără de la centru spre extremităŃi.

f) Din linie pe un rând în cerc. (Fig. 26.)


La comanda „în cerc – marş” extremele se
deplasează pentru a forma cercul.
g) Din linie pe un rând în coloană câte unu,
Fig. 26
65
TATIANA DOBRESCU
Această trecere se face prin întoarcere 90O la comanda „la dreap-ta” sau
„la stân-ga”.
h) Din linie pe un rând în coloană câte patru
prin arc de cerc. (Fig. 27.)
Se numără câte patru. La comanda „în coloană
câte patru prin arc de cerc-marş” numerele 1 se întorc
prin patru paşi pe loc 90O, celelalte aliniate umăr la umăr
ocolesc prin arc de cerc pentru a veni în coloană câte patru.
Fig. 27
i) Din linie pe două rânduri în linie pe
patru rânduri. (Fig. 28.)
Se numără câte doi şi la comanda „în linie
pe patru rânduri – marş” numerele 1 din fiecare
linie rămân pe loc, numărul 2 din prima linie
execută un pas înainte cu piciorul stâng, unul lateral
dreapta şi la timpul trei apropie piciorul stâng.
Numerele 2 din linia doua execută un pas înapoi cu
piciorul stâng, un pas lateral cu dreptul şi la timpul
trei apropie stângul. Se poate executa şi în patru Fig. 28
timpi.

j) Din linie pe două rânduri în linie pe


şase rânduri. (Fig. 29.)
Se numără câte trei şi la comanda „în linie
pe şase rânduri – marş” la timpii unu şi doi linia
întâi execută un pas înainte iar linia doi un pas
înapoi. Pe timpii 3-4 numerele 2 rămân pe loc iar
numerele 1 din ambele rânduri execută un pas pe
diagonală cu piciorul stâng şi se aşează în faŃa Fig. 29
numerelor 2 iar numerele 3 execută un pas înapoi pe
diagonală cu piciorul drept şi se aşează în spatele
numerelor 2.

k) Din linie pe două rânduri în romb. (Fig.


30.)
ExecutanŃii sunt dispuşi în linie pe două
rânduri pe centrul sălii, spate-n spate. Ambele linii
numără în continuare din flancuri spre centru. La Fig. 30

66
BAZE GENERALE ALE GIMNASTICII
comanda „în cocor – marş” fiecare executant se deplasează înainte cu numărul de
paşi indicaŃi prin numărătoare.

Alcătuirea formaŃiilor din şir.

a) Dintr-un şir pe două şiruri. (în coloană câte doi)


(Fig. 31.)
Se numără câte doi în adâncime apoi la comanda „pe
două şiruri-marş” numerele 1 rămân pe loc iar numerele doi
execută un pas lateral cu piciorul stâng, un pas înainte cu
piciorul drept iar pe timpul trei alătură piciorul stâng. Se poate
executa şi în 2 şi 4 timpi. Fig. 31

b) Dintr-un şir în formaŃie de trepte câte trei.


(Fig.32.)
Se numără câte trei. La comanda „în formaŃie în trepte
câte trei-marş” numerele 1 execută doi paşi spre dreapta,
numerele 2 stau pe loc iar numerele 3 execută doi paşi spre
stânga. Revenirea se face prin paşi lateral la comanda „pe un şir-
marş
Fig. 32
c) Dintr-un şir în formaŃie câte patru în trepte. (Fig.
33.)
Se numără câte patru în adâncime. La comanda „în
formaŃie câte patru în trepte-marş” numerele 1 execută
trei paşi spre dreapta, numerele 2 un pas lateral dreapta,
numerele 3 un pas lateral stânga iar numerele 4 trei paşi
lateral stânga.

d) Dintr-un şir în trepte câte cinci.


Se numără câte cinci în adâncime. La comanda „în
formaŃie câte cinci în trepte-marş” numărul 1 execută
Fig. 33
patru paşi spre stânga, numerele 2 doi paşi spre stânga,
numerele 3 rămân pe loc, numerele 4 execută doi paşi spre dreapta iar numerele 5
patru paşi spre dreapta.

e) Din două şiruri în formaŃie câte patru în


şah. (Fig. 34.)
Se numără câte doi în adâncime. La comanda „în
formaŃie câte patru în şah-marş” ambele şiruri se
depărtează în afară cu câte doi paşi (4 timpi), apoi Fig. 34
67
TATIANA DOBRESCU
numerele 1 din fiecare şir execută un pas dreapta (sau stânga) iar numerele 2 un pas
stânga (sau dreapta).
Alcătuirea formaŃiilor din deplasare

a). Din coloană câte unul în coloană câte doi


Se numără câte doi în adâncime executanŃii întorcând capul spre stânga şi
înapoi. La comanda „în coloană câte doi-marş” numerele unu reduc lungimea
pasului iar numerele doi avansează în stânga numerelor unu.
b). Din coloană câte unu în coloană câte trei
Se numără în adâncime câte trei iar numerele doi şi trei se deplasează în
stânga şi respectiv dreapta numerelor unu.
c). Din coloană câte unu în coloană câte 3-4-5 cu ocolire sau întoarcere
O
90 de pe o latură a sălii.
Se numără câte 3, 4, 5, etc. şi se dă comanda „cu ocolire prin mijlocul
sălii în coloană câte 3, 4, 5, etc.” La comanda săvârşitoare primii 3, 4, 5, etc
execută o întoarcere de 90O schimbând direcŃia de deplasare, următorii 3, 4, 5, când
ajung la locul întoarcerii îi urmează pe cei din faŃă.
d). Din coloană câte unu în două coloane câte unu prin
desfacere cu ocolire.
Se numără în adâncime câte doi, coloana se deplasează pe
mijlocul sălii iar la comanda „prin ocolire spre stânga şi dreapta
alternativ – marş” coloana se desparte prin ocolire spre stânga şi
dreapta. Prin acelaşi procedeu se poate trece din coloană câte doi în
două coloane câte doi.
Desfacerile (Fig. 35.) din coloană se execută şi din mers
pe diagonală atât la extremitate cât şi la mijlocul sălii. Coloanele
Fig. 35
astfel despărŃite se reîntâlnesc în partea opusă a sălii venind din
direcŃii opuse. Ele se pot contopi, apropia sau traversa (prin încrucişare sau prin
întrepătrundere).
Contopirea. (Fig. 36.a.) Două coloane câte unu care vin din direcŃii
opuse se trec în coloană câte unu. Această acŃiune este
inversă desfacerii. Comanda este „în coloană câte unu-
marş”
Apropierea. (Fig. 36.b) Două coloane câte unu
care vin din direcŃii opuse trec în coloană câte doi prin
comanda „în coloană câte doi-marş”. a b

Fig. 36
68
BAZE GENERALE ALE GIMNASTICII
Încrucişarea. (Fig. 37.) Reprezintă trecerea coloanelor care vin din
direcŃii opuse printr-un anumit punct. Trecerea prin încrucişare se face alternativ,
respectiv un executant dintr-o coloană iar altul din cealaltă coloană. Comanda este
„prin încrucişare la centrul sălii-marş”.
Întrepătrunderea. (Fig. 37) Două
coloane formate din mai multe şiruri care vin
din direcŃii opuse trec prin intervalele dintre
coloane. Comanda este „prin
întrepătrundere-marş”.

DEPLASĂRI ÎN FIGURI
Fig. 37
Sunt folosite în lecŃia de educaŃie fizică pentru captarea atenŃiei şi
perfecŃionarea deprinderilor de deplasare în diferite moduri şi folosirea raŃională a
spaŃiului. Are un efect deosebit când sunt folosite în cadrul demonstraŃiilor
sportive.
Deplasarea se face în mod obişnuit în coloană câte unu în pas de mers, pas
cu diferite variaŃii de paşi.
Pentru realizarea lor corectă executanŃii trebuie să cunoască diferite repere
atât în sală cât şi pe stadion (pom, steguleŃ, linie, etc.)
Figurile pe care le realizăm în timpul deplasării pot avea diferite mărimi;
mari, mijlocii şi mici, în raport cu lungimea sau lăŃimea sălii.
1. Bucla se realizează prin ocolire la stânga (dreapta) împrejur pe o latură
a sălii sau pe diagonală. Ea poate fi deschisă şi închisă.
a) Bucla deschisă se execută la comanda „în buclă deschisă-marş” şi se
realizează prin ocolire la stânga (dreapta) împrejur continuându-se deplasarea pe
direcŃia dată.
b) Bucla închisă se execută la comanda „în buclă închisă-marş” iar
închiderea buclei se face cu trecerea prin încrucişare.
2. Şerpuirea (Fig. 38.) este formată din două sau mai multe deplasări în
sens opus efectuate prin ocolire la dreapta sau la stânga împrejur.
Se dă mai întâi comanda „prin ocolire la stânga (dreapta)
împrejur-marş” iar după descrierea primei bucle se dă din nou
comanda „în şerpuire mică (mare, mijlocie)-marş”. DistanŃa
dintre şirurile care se deplasează în direcŃii opuse nu trebuie să
fie mai mare de un pas. Pentru întreruperea ei se dă comanda „cu
ocolire spre stânga (dreapta)-marş” .
Fig. 38
3. Zig-zagul presupune o deplasare în zig-zag la
comanda „în zig-zag-marş”.

69
TATIANA DOBRESCU
4. Spirala (Fig. 39.) este înfăşurarea coloanei sub formă de melc. El poate
fi deschis au închis. La comanda „în melc deschis-marş” capul coloanei înfăşoară
coloana până la centru de apoi cu ocolire dreapta
(stânga) împrejur desfăşoară coloana fără altă
comandă primită. Culoarul este de 1-2 paşi pentru a
asigura spaŃiul de întoarcere pentru capul coloanei.
Melcul închis se execută la comanda „în
melc închis-marş”. Când capul coloanei ajunge în
centrul spiralei se dă comanda „la stânga împrejur-
stai” apoi „înainte-marş” pentru desfăşurarea ei. Fig. 39

5. Cercul. La comanda „în cerc (mare,


mijlociu sau mic)-marş” se execută deplasarea
pentru a închide cercul.
6. Arcul de cerc. (Fig. 40.a.) Comanda
este „în arc de cerc-marş”. Pentru precizarea
dimensiunii profesorul se plasează în aşa fel încât
să constituie punctul de reper. În acest caz a b c d
comanda este „spre mine în arc de cerc-marş” Fig. 40
7. Arcul dublu (Fig. 40.b.) este constituit din două arcuri de cerc.
Comanda este „în arc dublu-marş”.
8. Contra arcul (Fig. 40.c.) este compus din două arcuri realizate în
direcŃii de deplasare opuse. Se recomandă la început comanda „spre centru sau
spre mine în arc de cerc-marş” apoi comanda „în contra arc-marş”.
9. Optul (Fig. 40.d.) este format din două contra arcuri. Comanda este
„prin centru în formă de opt-marş” . Capul coloanei execută primul contra arc şi
în continuare al doilea contra arc prin încrucişare la centru.

70
BAZE GENERALE ALE GIMNASTICII

Rezumatul unităŃii de studiu


ExerciŃiilor de front şi formaŃii sunt acŃiuni efectuate de pe loc şi în
deplasare folosite în scopul organizării colectivului în lecŃie, captării atenŃiei şi
creării unei bune dispoziŃii pentru lucru, disciplinării colectivului, sincronizării
acŃiunilor colectivului, educării simŃului ritmului şi al tempoului.
Termenii de bază ai acestor mijloace sunt: comanda, formaŃia, frontul,
flancul, rândul, şirul, lăŃimea şi adâncimea formaŃiei, interval, distanŃă, formaŃie
rărită şi strânsă.
ExerciŃiile de front şi formaŃii se sistematizează în: acŃiuni pe loc, din
deplasare, allcătuiri şi schimbări de formaŃii.

Autoevaluare

 Ce exerciŃiu de front şi formaŃii executat pe loc contribuie la


corectarea Ńinutei corecte?
 Ce tipuri de formaŃii de lucru se pot organiza din linie şi din şir?
 Ce tipuri de formaŃii se pot executa din deplasare?

71
TATIANA DOBRESCU

Unitatea de studiu III.2. EXERCIłII DE DEZVOLTARE


FIZICĂ GENERALĂ

CARACTERISTICI, OBIECTIVE, SISTEMATIZARE

ExerciŃiile de dezvoltare fizică generală sunt mişcări naturale şi concepute


special pentru prelucrarea sistematică a grupelor musculare şi articulaŃiilor. Sunt
mijloace importante ale gimnasticii fiind folosite în toate ramurile şi subramurile
ei.
ExerciŃiile de dezvoltare fizică generală prezintă câteva caracteristici:
- pot fi practicate de orice vârstă indiferent de nivelul de pregătire;
- prezintă o mare diversitate, practic nelimitată, datorată posibilităŃilor de
combinare a acŃiunilor simple;
- pot fi concepute sau alese în funcŃie de scopul urmărit;
- contribuie la angrenarea funcŃională a aparatului locomotor, a
sistemului cordio-vascular, respirator, nervos;
- oferă posibilitatea gradării efortului;
- au o influenŃă selectivă asupra diferitelor grupe musculare, segmente şi
articulaŃii. Acest caracter analitic al exerciŃiilor permite orientarea precisă a
influenŃelor exerciŃiului putându-se astfel prelucra în mod sistematic zonele de
interes. Ca urmare ele contribuie la dezvoltarea armonioasă a organismului,
corectarea unor deficiente fizice şi localizarea influenŃei în scopuri terapeutice.
Pentru ca exerciŃiile pentru dezvoltare fizică generală să aibă eficienŃă
maximă ele trebuie executate cu respectarea bazelor generale ale mişcării şi anume:
- direcŃie precisă;
- amplitudine maximă;
- intensitate dată de gradul de încordare musculară corespunzătoare;
- ritm şi tempo corespunzător;
- Ńinută corectă a segmentelor;
- expresivitate tradusă în uşurinŃă pe timpul execuŃiei şi degajare.
ExerciŃiile de dezvoltare fizică generală contribuie la realizarea
următoarelor obiective:
a. Prelucrarea selectivă a musculaturii şi articulaŃiilor.
b. Educarea forŃei şi vitezei de contracŃie.
c. Educarea mobilităŃii/supleŃei.
d. Formarea capacităŃii de alternare a contracŃiei cu relaxarea.
e. Formarea bazelor generale ale mişcării.

72
BAZE GENERALE ALE GIMNASTICII
f. Formarea Ńinutei corecte.
g. Prevenirea şi corectarea deficienŃelor fizice.
h. Formarea capacităŃii de practicare independentă a acestor exerciŃii.

Sistematizare:
1. După criteriul anatomic: - exerciŃii pentru gât;
- exerciŃii pentru braŃe;
- exerciŃii pentru trunchi;
- exerciŃii pentru picioare.
2. După formele de practicare:
- exerciŃii libere;
- exerciŃii cu partener;
- exerciŃii cu obiecte (bastonul, mingea, măciuci, coardă, mingi
medicinale, gantere)
- exerciŃii la aparate (banca la gimnastică, scara fixă, cablu elastic, la
scripeŃi, helcometre, aparate complexe).
3. După caracterul activităŃii musculare:
- exerciŃii de forŃă sau viteză;
- exerciŃii de mobilitate/supleŃe denumite şi exerciŃii de întindere;
- exerciŃii de relaxare.

EXERCIłII PENTRU EDUCAREA FORłEI MUSCULARE

ForŃa musculară se dezvoltă prin exerciŃii izometrice, dinamice şi


combinate.
ExerciŃiile izometrice constau în poziŃii menŃinute. În acest caz muşchiul
se contractă fără să-şi modifice lungimea deci efectuează contracŃii izometrice.
Aceste exerciŃii se caracterizează printr-o durată scurtă (5-6 sec.), o intensitate
mare şi datorie de oxigen, de aceea sunt accesibile sportivilor avansaŃi.
ExerciŃiile dinamice sunt cele mai răspândite în activitatea de educaŃie
fizică şi sport. Datorită afluxului uniform de sânge şi aprovizionării intense şi
ritmice a Ńesuturilor solicitate cu substanŃe necesare, ele realizează dezvoltarea
musculaturii şi îmbunătăŃirea proceselor neuro-motorii crescând astfel indicii de
forŃă.
După natura rezistenŃei, exerciŃiile dinamice pentru dezvoltarea forŃei sunt:
- exerciŃii cu învingerea greutăŃii propriului corp;
- exerciŃii cu contraacŃiunea partenerului;
- exerciŃii cu obiecte;
- exerciŃii cu aparate.
În cadrul exerciŃiilor combinate sau mixte are loc o contracŃie auxotonică.

73
TATIANA DOBRESCU
Aceste exerciŃii constau în deplasări ale segmentului cu opriri în anumite poziŃii şi
continuarea mişcării.
Pentru a dezvolta forŃa, exerciŃiile trebuie să îndeplinească anumite
condiŃii:
a) să fie executate sistematic;
b) să depăşească în intensitate activitatea obişnuită a muşchilor;
c) intensitatea lor trebuie să crească treptat pe măsura adaptării.
Creşterea dificultăŃii exerciŃiilor pentru dezvoltarea forŃei se realizează
prin următoarele procedee:
a) schimbarea poziŃiei iniŃiale cu altele mai grele;
b) creşterea numărului de repetări şi implicit a duratei de execuŃie;
c) mărirea vitezei şi ritmului de execuŃie;
d) creşterea treptată a complexităŃii exerciŃiilor.
e) intensificarea efortului de voinŃă prin autodepăşire.

EXERCIłII PENTRU EDUCAREA MOBILITĂłII/SUPLEłEI

Mobilitatea/supleŃea este aptitudinea de a efectua mişcări cu amplitudine


maximă. Ea este de o mare importanŃă deoarece influenŃează calitatea execuŃiei,
economiseşte efortul de execuŃie a mişcării şi favorizează precizia.
Pentru educarea supleŃei se folosesc exerciŃii cu amplitudine mărită -
exerciŃii de întindere. Ele pot fi active şi pasive.
În cadrul exerciŃiilor active, Ńesutul este pus în mişcare cu atâta forŃă încât
impulsul continuă dincolo de limita normală de mişcare pentru articulaŃia
respectivă.
Din grupa exerciŃiilor active fac parte:
- exerciŃii libere, cu o singură fază şi cu uşoare arcuiri (aplecări, îndoiri,
rotări, răsuciri)
- balansări;
- exerciŃii cu îngreuiere (sac cu nisip, manşete)
- exerciŃii statice cu imobilizarea segmentelor în amplitudine maximă.
ExerciŃiile pasive sunt poziŃii menŃinute pe baza forŃelor externe
(greutatea propriului corp, partener, diferite greutăŃi, etc.)
Educarea mobilităŃii/supleŃei este favorizată de:
- mărirea amplitudinii mişcării;
- localizarea mişcării (apucând cu mâna şi forŃând întinderea);
- folosirea balansărilor cu arcuire uşoare;
- menŃinerea musculaturii întinse;
- acŃiunea partenerului – sunt eficiente deoarece acesta localizează

74
BAZE GENERALE ALE GIMNASTICII
corect efectul mişcării, îl accentuează prin intervenŃiile sale iar musculatura
antagonistă e relaxată.
Educarea supleŃei se realizează printr-un antrenament sistematic
(continuitate şi insistenŃa în executarea exerciŃiilor de întindere şi se vor executa
serii de exerciŃii cu 10-15 repetări fiecare, zilnic sau chiar de două ori pe zi, după o
bună încălzire. Amplitudinea mişcărilor trebuie să crească de la o serie la alta.
Pentru educarea mobilităŃii/supleŃei se foloseşte cu succes metoda
stretching. Ea oferă prilejul dezvoltării acestei amplitudini în funcŃie de
posibilităŃile individuale.
Stretchingul constă în menŃinerea unei poziŃii care prin structura ei,
solicită anumite grupe musculare şi articulaŃii.
Principiul de bază al metodei lui Sven Solveborn (1983) este: contracŃia
statică a muşchiului timp de 10-30 secunde; relaxare 2-3 secunde apoi întindere
lentă şi menŃinerea poziŃiei 10-30 secunde.
ContracŃia izometrică a muşchiului crează senzaŃia de căldură în fibrele
musculare, absolut necesară următoarelor faze. Urmează relaxarea care realizează
reducerea tonusului muscular. Întinderea din faza treia este favorizată de căldura
produsă în muşchi ceea ce previne traumatizarea fibrelor musculare. Întinderea se
face lent, gradat şi fără apariŃia senzaŃiei de durere. Ea se realizează în condiŃii de
relaxare, atenŃia fiind orientată asupra musculaturii şi articulaŃiilor care lucrează.
Metoda lui Bob Anderson constă dintr-o întindere simplă până când se
simte o tensiune uşoară, 10-30 sec., apoi se execută relaxarea cu menŃinerea
poziŃiei. Urmează întinderea completă, treptat, fără să se forŃeze, până la simŃirea
unei noi tensiuni. Se menŃine poziŃia 10-30 sec.
Este de preferat ca după stretchingul unei anumite grupe musculare să se
acŃioneze şi asupra grupei antagoniste.
În aplicarea stretchingului trebuie respectate câteva reguli:
1. plasarea corectă a segmentelor pentru ca efectul să fie cel dorit
2. relaxarea zonelor întinse, simŃirea stretchingului
3. adaptarea exerciŃiilor la posibilităŃile individuale şi la condiŃia fizică
care se modifică de la un antrenament la altul
4. adaptarea, reglarea respiraŃiei (lentă, bine ritmată şi controlată)
5. să nu apară scuzaŃia de durere. Durerea este rezultatul unor rupturi
microscopice ale fibrelor musculare. Aceste rupturi provoacă formarea unui Ńesut
cicatrizat în muşchi care, în mod progresiv, îşi pierd elasticitatea şi devin dureroşi.
În SUA se folosesc două forme de stretching: static şi dinamic. Cel static
constă în întinderea lentă şi succesivă a grupelor musculare şi articulaŃiei până la
situaŃia extremă care se păstrează 5-10 sec. Forma dinamică are un elan „balistic” şi
este mai puŃin eficientă.

75
TATIANA DOBRESCU
Stretchingul are rol în prevenirea leziunilor cauzate de uzură, în prevenirea
inflamaŃiilor Ńesutului osos (periostite), înlocuieşte chiar încălzirea prealabilă a
organismului pentru efort şi realizează relaxarea.
Cu tot respectul pentru gimnastica lui Ling, adepŃii stretchingului nu o
recomand. Mişcările bruşte de arcuire, susŃin aceştia, duc la dezvoltarea mobilităŃii
şi pot avea un efect negativ. Prin executarea bruscă a mişcării se declanşează un
reflex nervos care comandă muşchiului să se contracte. Acest reflex de întindere
este de fapt un mecanism de protecŃie care împiedică suprasolicitarea şi lezarea
articulaŃiei. Orice mişcare bruscă activează reflexul de întindere.
O condiŃie importantă pentru dezvoltarea mobilităŃii/supleŃei este
continuitatea (zilnică) şi insistenŃa în executarea exerciŃiilor de întindere.
Întreruperea lor înseamnă pierderi importante deoarece se ştie că
mobilitatea/supleŃea se câştigă greu şi se pierde uşor.
Se va avea în vedere ca între nivelul de dezvoltare al forŃei şi
mobilităŃii/supleŃei să existe un echilibru permanent.
Mobilitatea/supleŃea se dezvoltă relativ uşor până la 15 ani acest lucru
necesitând acŃionare sistematică în timpul acestei vârste şi menŃinerea ei după
aceea.

EXERCIłII PENTRU DEZVOLTAREA CAPACITĂłII DE


RELAXARE

AlternanŃa dintre contracŃie şi relaxare prelungeşte capacitatea de lucru a


muşchilor şi sporeşte amplitudinea mişcărilor.
În afară de relaxarea reflexă a muşchilor se poate realiza şi o relaxare
voită.
Capacitatea de relaxare se poate îmbunătăŃii simŃitor prin exerciŃii speciale
efectuate în alternanŃă cu cele de forŃă şi mobilitate sau de câte ori apare
necesitatea.
Prin aceste exerciŃii se urmăresc următoarele aspecte:
- trecerea de la starea de încordare la starea de relaxare completă;
- coordonarea inspiraŃiei şi expiraŃiei;
- executarea unor mişcări din inerŃie;
- cedarea degajată, fără încordare şi completă la mişcările de întindere.
Relaxarea linişteşte, creşte eficacitatea mişcărilor executate ulterior,
contribuie la îmbunătăŃirea coordonării, vitezei şi preciziei în acŃiune.

EXERCIłII PENTRU FORMAREA łINUTEI CORECTE

łinuta corectă presupune dispunerea normală a tuturor părŃilor corpului


(cap, trunchi, membre superioare şi inferioare) şi curburi normale ale coloanei
vertebrale în poziŃia stând, în timpul mersului şi a diferitelor mişcări ce sunt
76
BAZE GENERALE ALE GIMNASTICII
executate. Ea trebuie să asigure organelor interne o poziŃie cât mai naturală şi o
funcŃionare normală.
łinuta corectă contribuie la menŃinerea echilibrului static şi dinamic. De
asemenea crează condiŃii favorabile pentru buna funcŃionare a organismului.
Din punct de vedere estetic Ńinuta reprezintă o componentă a frumuseŃii
corporale a omului şi într-o oarecare măsură exprimă trăsăturile individuale de
comportament.
Formarea Ńinutei corecte este determinată de ridicarea tonusului întregii
musculaturi (în special a muşchilor dorsali şi ai picioarelor) precum şi de
asigurarea mobilităŃii/supleŃei aparatului locomotor.
Formarea Ńinutei corecte se realizează numai cu participarea conştientă şi
îndelungată a fiecărui executant şi printr-un permanent autocontrol din partea
acestuia.
Toate exerciŃiile pentru dezvoltarea fizică generală executate corect,
sistematic, în măsura necesităŃilor fiecărei grupe musculare, cu accent pe corectarea
lipsurilor, pentru echilibrarea lor armonioasă, contribuie la formarea Ńinutei corecte.
Există însă şi exerciŃii speciale pentru formarea Ńinutei corecte precum:
- redresarea curburilor coloanei vertebrale cu intenŃia de a o îndrepta şi a
imita o poziŃie prezentată (a profesorilor).
- din stând cu spatele la perete (scară fixă), atingerea lui concomitent cu
ceafa, omoplaŃii, şezuta, călcâiele şi menŃinerea acestei poziŃii după distanŃarea de
perete.
- acelaşi exerciŃiu cu ridicare pe vârfuri şi ducerea braŃelor lateral sus fără
sau cu îndoirea genunchilor;
- pe genunchi, spatele drept, înclinarea uşoară a trunchiului înapoi cu
menŃinerea spatelui drept şi ridicarea braŃelor înainte;
- culcat dorsal cu braŃele sus Ńinând o minge în mâini, extensia trunchiului
(treimea superioară) cu creştetul sprijinit de sol, menŃinerea poziŃiei 3-4 secunde;
- exerciŃii cu bastoane pentru formarea reflexului de postură.
În afară de aceste exerciŃii se folosesc şi alte mijloace ale gimnasticii ca:
exerciŃii de front şi formaŃii, exerciŃii de echilibru cu sprijin redus, deplasări cu o
greutate pe cap.

EXERCIłII LIBERE (FĂRĂ OBIECTE)

ExerciŃiile libere sunt folosite cel mai des în lecŃiile de educaŃie fizică. Ele
se pot executa în aer liber, sală, coridoare, clasă, etc. cu respectarea bazelor
generale ale mişcărilor.

ExerciŃii pentru gât


Sunt importante pentru menŃinerea corectă a poziŃiei capului iar
executarea în ritm vioi a mişcărilor de rotare, răsucire contribuie în mare măsură şi
la educarea aparatului vestibular.
77
TATIANA DOBRESCU
Mişcările care se pot executa sunt: aplecări, răsuciri şi rotări.

Modele operaŃionale:

ExerciŃii de forŃă
a) Din stând depărtat cu mâinile pe şolduri şi trunchiul aplecat: aplecări ale
capului înainte şi înapoi. Efectul este mai mare prin executarea lentă a exerciŃiului,
în doi timpi mişcarea.
b) Din stând depărtat cu mâinile pe şolduri, trunchiul aplecat: răsuciri ale
capului spre dreapta şi spre stânga.
c) Din aceeaşi poziŃie: rotări ale capului spre stânga şi spre dreapta.
d) Pe genunchi depărtat, mâinile pe şolduri capul sprijinit pe sol: aplecări
ale capului înainte şi înapoi.

ExerciŃii de mobilitate/supleŃe
a) Din stând depărtat cu mâinile pe şolduri: aplecări ale capului înainte şi
înapoi.
b) Din stând depărtat cu mâinile pe şolduri: aplecări ale capului lateral
stânga şi spre dreapta.
c) Din stând depărtat cu mâinile pe şolduri: răsuciri ale capuluispre
stânga şi spre dreapta.
d) Din stând depărtat cu mâinile pe şolduri: rotări ale capului spre stânga
şi spre dreapta.
Toate aceste exerciŃii se pot combina între ele. PoziŃiile iniŃiale pot fi din
stând, pe genunchi, aşezat, culcat, ele uşurând sau îngreuind execuŃia.

ExerciŃii pentru braŃe şi centura scapulară

Dezvoltarea forŃei şi mobilităŃii membrelor superioare este foarte


importantă deoarece aceste părŃi ale corpului sunt foarte solicitate atât în activitatea
sportivă dar mai ales în activitatea de zi cu zi.
Mişcările efectuate la nivelul articulaŃiei degetelor, pumnului influenŃează
musculatura antebraŃului, cele la nivelul cotului influenŃează musculatura braŃelor
iar cele efectuate din articulaŃiile scapulo-humerale influenŃează musculatura
centurii scapular-humerale.
Mişcările care se pot executa cu braŃele sunt: duceri, balansări, îndoiri,
întinderi, răsuciri, ridicări, coborâri şi rotări.

Modele operaŃionale:

ExerciŃii de forŃă
Toate exerciŃiile pentru dezvoltare fizică pentru braŃe executate în ritm lent
şi cu încordarea musculaturii pot deveni şi exerciŃii de forŃă.

78
BAZE GENERALE ALE GIMNASTICII
a) Din stând pe genunchi sau aşezat cu braŃele înainte, închiderea şi
deschiderea pumnilor.
b) Din stând sau aşezat cu braŃele înainte, îndoirea degetelor în val
începând alternativ dinspre police, apoi dinspre degetul mic.
c) Din aceeaşi poziŃie depărtarea şi apropierea degetelor.
d) Din stând depărtat cu braŃele lateral, palmele orientate în sus: îndoiri
ale braŃelor.
e) Din stând depărtat cu braŃele înainte: îndoiri ale braŃelor cu ducerea
mâinilor la piept alternând cu întinderea lor lateral şi înainte.
f) Din stând depărtat: ridicări ale braŃelor sus în ritm lent şi coborârea
lor.
g) Din sprijin pe genunchi cu gambele încrucişate: îndoiri şi întinderi ale
braŃelor.
h) Din sprijin culcat facial: îndoiri şi întinderi de braŃe (flotări);
i) Din sprijin culcat facial: îndoiri alternative ale braŃelor;
j) Din sprijin culcat dorsal: flotări;
k) Din sprijin culcat facial: fotări cu lovirea palmelor.

ExerciŃii de mobilitate/supleŃe
a) Din stând depărtat: ridicări ale braŃelor sus cu arcuire şi coborâri ale
acestora tot cu arcuire.
b) Din stând depărtat cu braŃele înainte: duceri ale braŃelor lateral cu
arcuire şi revenire.
c) Din stând depărtat: duceri ale braŃului stâng sus şi a celui drept jos cu
arcuire şi invers.
d) Din stând depărtat cu apucarea mâinilor înapoi: ridicări ale braŃelor
spre înapoi şi revenire.
e) Din stând depărtat cu braŃele înainte: rotări ale braŃelor în plan sagital
simultan sau alternativ.
f) Din stând depărtat cu braŃele lateral: rotări ale braŃelor în plan frontal
simultan sau alternativ;
g) Din stând: balansări ale braŃelor în plan sagital şi frontal, simultan sau
alternativ.

ExerciŃii de relaxare
a) Din stând depărtat sau culcat dorsal, cu braŃele sus: Închiderea
pumnilor, încordarea musculaturii braŃelor braŃelor timp de 4-6 secunde urmată de
căderea relaxată a lor;
b) Acelaşi exerciŃiu executat alternativ cu câte un braŃ;
c) Din stând depărtat cu spatele uşor rotunjit sau aplecat: scuturări ale
braŃelor;
d) Din stând: balansarea liberă a braŃelor în plan sagital sau frontal,
79
TATIANA DOBRESCU
simultan sau alternativ.

ExerciŃii pentru trunchi

Dezvoltarea musculaturii trunchiului este foarte importantă pentru


menŃinerea Ńinutei corecte. La mişcările care se efectuează cu trunchiul, îndoiri,
întinderi, aplecări, extensii, răsuciri, rotări, îndoiri răsucite, aplecări răsucite,
participă şi musculatura gâtului.
Trunchiul cuprinde un număr mare de grupe musculare iar exerciŃiile
efectuate îşi vor schimba gradul de dificultate în funcŃie de poziŃia capului şi
membrelor superioare. Pentru a influenŃa corespunzător grupele musculare se vor
folosi poziŃii adecvate care să excludă compensarea mişcărilor din alte articulaŃii.

ExerciŃii pentru spate

Modele operaŃionale:

ExerciŃii pentru dezvoltarea forŃei


a) Din stând depărtat cu trunchiul aplecat, braŃele sus, capul aplecat
înapoi: rotări simultane şi alternative de braŃe;
b) Din culcat facial: ridicări de trunchi cu braŃele în diferite poziŃii;
c) Din culcat facial: ridicări simultane ale trunchiului şi picioarelor. Este
şi mai eficient cu menŃinerea poziŃiei 4-6 secunde.

ExerciŃii de mobilitate/supleŃe
a) Din stând: îndoiri ale trunchiului înainte cu ducerea braŃelor înapoi;
b) Din stând: îndoiri ale trunchiului înainte cu apucarea gleznelor şi
menŃinere;
c) Pe un genunchi cu celălalt sprijinit îndoit înainte; braŃele sus: aşezarea
pe călcâi cu îndoirea trunchiului înainte, întinderea piciorului dinainte şi ducerea
braŃelor înapoi.

ExerciŃii de relaxare
a) Din stând depărtat: îndoirea relaxată a trunchiului înainte;
b) Acelaşi exerciŃiu din stând cu braŃele sus;
c) Din culcat facial sau dorsal – relaxare.

ExerciŃii pentru părŃile laterale ale trunchiului

Se vor folosi poziŃii adecvate pentru a exclude compensarea mişcărilor din


alte articulaŃii (stând depărtat, aşezat şi culcat)

80
BAZE GENERALE ALE GIMNASTICII

Modele operaŃionale:

ExerciŃii pentru dezvoltarea forŃei


a) Din sprijin aşezat: treceri în culcat costal printr-o întoarcere de 90O şi
revenire.
b) Din culcat costal: ridicări laterale ale piciorului şi braŃului de aceeaşi
parte.
c) Din sprijin culcat costal: deplasări în cerc ale picioarelor, menŃinând
ca punct fix braŃul de sprijin.
d) Din culcat dorsal cu picioarele depărtate: răsuciri energice ale
trunchiului cu ducerea braŃelor pe sol în partea răsucirii.

ExerciŃii de mobilitate/supleŃe
a) Din stând depărtat: îndoiri ale trunchiului lateral cu alunecarea palmei
pe coapsă;
b) Din stând depărtat cu mâinile pe umări: îndoiri laterale ale trunchiului
cu întinderea braŃelor sus şi uşoare arcuiri.
c) Pe un genunchi cu celălalt picior sprijinit lateral, braŃele lateral:
Îndoirea trunchiului spre piciorul întins cu alunecarea braŃului pe acelaşi picior şi
ridicarea celuilalt braŃ sus;
d) Sprijin pe genunchi: Răsucirea trunchiului cu ducerea braŃului de
aceeaşi parte sus.

ExerciŃii de relaxare
a) Stând depărtat: relaxarea trunchiului cu spatele rotunjit;
b) Stând depărtat: balansări libere de trunchi în plan frontal;
c) Culcat dorsal: relaxare

ExerciŃii pentru abdomen

Principalele mişcări prin care dezvoltăm musculatura abdomenului sunt:


ridicări de trunchi şi de picioare separat sau simultan cu braŃele în diferite poziŃii.
Pentru a îngreuia efortul asupra musculaturii abdominale exerciŃiile se vor executa
cu mâinile pe umeri, la ceafă apoi cu braŃele sus.

Modele operaŃionale:

ExerciŃii de forŃă
a) Din culcat dorsal: ridicări ale picioarelor alternativ sau simultan la
diferite unghiuri faŃă de sol în diferite tempouri, cu opriri şi menŃineri;
b) Din culcat dorsal cu picioarele la 45O: depărtări şi apropieri ale
picioarelor, forfecarea lor în plan frontal şi vertical, pendulări ca bicicleta,

81
TATIANA DOBRESCU
descrierea unor cercuri, cifre, figuri diferite, scrierea numelui, a diferitelor cuvinte,
etc.
c) Din culcat dorsal: ridicări de trunchi la 30O în tempouri variate şi cu
opriri;
d) Din culcat dorsal: ridicări simultane de trunchi şi picioare;
e) Din culcat dorsal cu picioarele îndoite şi depărtate, mâinile la ceafă:
ridicări ale trunchiului la 30O cu răsuciri;

ExerciŃii de mobilitate
Din culcat facial cu picioarele depărtate şi îndoite, extensia trunchiului şi
apucarea gleznelor cu mâinile – menŃinere.

ExerciŃii de relaxare
a) Din stând depărtat cu spatele rotunjit: relaxarea musculaturii
abdomenului;
b) Din culcat dorsal: relaxarea musculaturii abdomenului.

ExerciŃii pentru dezvoltarea musculaturii pelviene

Modele operaŃionale:

a) Din culcat dorsal cu picioarele depărtate şi îndoite, bazinul mult


ridicat, gleznele apucate cu mâinile sau braŃele sprijinite pe sol: apropierea şi
depărtarea genunchilor;
b) Din stând depărtat cu mâinile pe şolduri sau din pe genunchi cu sprijin
diferite mişcări din bazin: circumducŃii, desenarea cifrelor 3 şi 8, mişcări de
lateralitate, anteducŃii şi retroducŃii;
c) Din sprijin culcat facial: ridicări ale bazinului cu trecerea pe genunchi
şi revenire;
d) Din sprijin aşezat cu picioarele încrucişate, ridicarea bazinului,
extensia trunchiului şi revenire;
e) Din sprijin aşezat cu picioarele depărtate: ridicări ale bazinului.

ExerciŃii pentru picioare

Dezvoltarea musculaturii picioarelor şi a mobilităŃii articulaŃiilor gleznelor


şi coxo-femurale are o mare importanŃă deoarece acestea suportă greutatea corpului
în timpul poziŃiilor stând, în timpul mersului, alergării şi în activitatea sportivă.
Mişcările care se pot executa cu picioarele sunt: ridicări, coborâri, răsuciri,
îndoiri, întinderi, balansări, ridicări pe vârfuri, depărtare, apropiere.
Ridicările de picioare angrenează pe lângă flexorii picioarelor şi
musculatura abdominală.

82
BAZE GENERALE ALE GIMNASTICII

Modele operaŃionale:

ExerciŃii pentru dezvoltarea forŃei


a) Din stând: ridicări pe vârfuri în diferite ritmuri;
b) Din stând: semigenuflexiuni şi genuflexiuni pe un picior şi ambele
picioare;
c) Din diferite poziŃii: menŃineri ale piciorului liber pe diferite direcŃii;
d) Ghemuit: sărituri succesive înainte, lateral şi înapoi.

ExerciŃii de mobilitate/supleŃe
a) Executarea celor 5 poziŃii din baletul clasic;
b) Sprijin pe genunchi pe călcâie aşezat ridicări ale genunchilor de pe sol
şi menŃinere;
c) Sprijin pe genunchi pe călcâie aşezat: ridicări ale şezutei cu întinderea
genunchilor ajungând în sprijin pe vârful întors al picioarelor;
d) Balansări de picioare pe toate direcŃiile;
e) Fandări mari cu uşoare arcuiri pe toate direcŃiile;
f) Din fandare laterală joasă, schimbări ale greutăŃii de pe un picior pe
celălalt fără ridicarea bazinului;
g) Aşezat cu picioarele încrucişate sau îndoite talpă în talpă: apăsarea
genunchilor spre exterior cu uşoare arcuiri;
h) Sfori înainte sau laterale cu menŃinere 15-20 secunde;
i) Stând depărtat sau aşezat cu picioarele apropiate sau depărtate: îndoiri
ale trunchiului şi îndoiri răsucite ale acestuia cu arcuire. MenŃinerea poziŃiilor.

ExerciŃii de relaxare
Din stând, aşezat, aşezat cu picioarele depărtate şi îndoite, scuturarea
picioarelor.

EXERCIłII CU PARTENER

Ele oferă posibilităŃi de dozare şi individualizare a efortului prin acŃiuni


reciproce asupra musculaturii şi articulaŃiilor; conştientizează executanŃii asupra
efectelor exerciŃiilor; contribuie la educarea coordonării; stimulează dorinŃa de a-şi
compara posibilităŃile cu cele ale partenerului; ridică starea emoŃională şi
favorizează captarea atenŃiei.
Rolul partenerului poate fi diferit, în funcŃie de scopul urmărit. El poate fi
un element de sprijin, de ajutor direct sau element de îngreuiere sau uşurare a
execuŃiei. De asemenea partenerii se pot corecta reciproc sau se pot întrece.
Aşadar exerciŃiile cu partener au o valoare formativă prin relaŃiile care pot
apărea între parteneri: de colaborare, de ajutor reciproc, de întrecere etc.

83
TATIANA DOBRESCU
IndicaŃii metodice:
a) Partenerii care formează perechea trebuie să fie apropiaŃi ca talie şi
greutate.
b) ExerciŃiile vor fi concepute sau selecŃionate în funcŃie de vârstă şi
nivel de pregătire.
c) În cazul unor sarcini diferite ale partenerilor acestea vor fi clar
precizate.
d) Rolurile se vor schimba după un număr de repetări prin comandă
centralizată.
e) Se vor stabili partenerii cu numărul „1” şi numărul „2” .
f) Sensul mişcării poate fi indicat prin repere.

EXERCIłII CU OBIECTE

ExerciŃiile cu obiecte sunt mai atractive decât cele fără obiecte ceea ce
face să crească interesul pentru mişcare al celor care le practică şi ridică starea
emoŃională a lor.
Ele se pot executa cu bastoane, mingi medicinale, cu mingi de cauciuc,
măciuci, cercuri, corzi, greutăŃi mici şi cu obiecte neconvenŃionale.
Contribuie în mod substanŃial la creşterea randamentului în comparaŃie cu
exerciŃiile fără obiect prin angajarea în lucru a întregului sistem muscular şi
articular obŃinând astfel efecte fiziologice crescute.
Folosirea obiectului realizează o localizare mai precisă a efectului,
executanŃii fiind obligaŃi de cele mai multe ori a se lăsa prelucraŃi în sensul dorit de
profesor prin simple execuŃii a sarcinilor trasate.
Greutatea obiectului contribuie la creşterea contracŃiei musculare iar
dimensiunea sa la mărirea amplitudinii mişcării.
Folosirea unui singur obiect în cadrul unui complex de exerciŃii poate
dezvolta mai multe deprinderi în acelaşi timp: aruncarea, prindere, echilibru.
În predarea exerciŃiilor cu obiecte se va specifica poziŃia iniŃială şi modul
de apucare a obiectului (poziŃia lui faŃă de corp).

EXERCIłII CU APARATE

ExerciŃiile cu aparate sunt folosite din ce în ce mai mult în activitatea de


educaŃie fizică şi în antrenamentul sportiv datorită:
a) atractivităŃii lor crescute faŃă de cele libere;
b) angrenării în lucru a unui număr mare de grupe musculare superficiale
şi profunde asigurând un randament sporit;
c) contribuŃiei esenŃiale asupra creşterii capacităŃii de efort.
d) unei mai bune localizări, gradări şi dozări a efortului faŃă de exerciŃiile
fără aparate, mărind eficienŃa activităŃii.

84
BAZE GENERALE ALE GIMNASTICII
ExerciŃiile la aparate se execută la banca de gimnastică, scara fixă,
helcometru, scripeŃi, benzi elastice (sandouri), căruciorul mobil montat pe banca de
gimnastică înclinată, băncuŃa curbată şi la aparate complexe.
Ele se folosesc în lecŃie în veriga influenŃării selective a aparatului
locomotor şi în veriga de dezvoltare a aptitudinilor motrice, în special pentru
educarea forŃei diferitelor grupe musculare şi a rezistenŃei generale şi specifice.

ExerciŃii la banca de gimnastică

Banca de gimnastică este cel mai frecvent aparat prezent în sălile de sport
şi are un mare grad de funcŃionalitate. Este folosit ca aparat pentru executarea
exerciŃiilor de dezvoltare fizică generală, a exerciŃiilor utilitar-aplicative, ca aparat
ajutător pentru însuşirea unor elemente de tehnică specifică unor ramuri de sport şi
ca aparat de odihnă şi relaxare în procesul de educaŃie fizică şi sport.
Ca aparat ajutător poate fi folosit ca auxiliar sau înlocuitor al unor aparate
de gimnastică cum ar fi bârna, capra, lada, calul.
ExerciŃiile cu banca de gimnastică sunt folosite cu succes în gimnastica
medicală prin selecŃionarea exerciŃiilor în funcŃie de afecŃiunea care se tratează
urmărindu-se obŃinerea unui tonus global normal, a unei mobilităŃi în limite
fiziologice normale, o atitudine corectă a corpului şi segmentelor sale precum şi
corectarea unor deficienŃe, deviaŃii şi deformaŃii precum cifozele, lordozele, cifo-
lordozele, scoliozele, piciorul plat.
ExerciŃiile de dezvoltare generală cu banca de gimnastică sunt foarte
variate şi pot fi sistematizate în:
a) individuale;
b) pe perechi;
c) în grup;
d) exerciŃii cu îngreuiere folosite frecvent pentru educarea aptitudinilor
motrice de bază şi se pot efectua cu mingi medicinale, bastoane, greutăŃi, saci de
nisip, manşete umplute, pantofi cu greutăŃi, vestă îngreuiată şi alte obiecte.
Aceste exerciŃii urmăresc dezvoltarea armonioasă a organismului, dezvoltă
forŃa, măresc mobilitatea articulară, coordonarea, contribuie la formarea unei Ńinute
corecte şi pregătesc organismul pentru efort.
Ele se execută la, pe, cu şi peste banca de gimnastică iar cele peste bancă
folosesc aparatul ca obstacol.
ExerciŃiile la bancă presupun situarea executantului lângă bancă şi
folosirea aparatului pentru sprijinirea unor segmente ale corpului în timpul
exerciŃiului.
În cadrul exerciŃiilor pe bancă punctul de sprijin al corpului este ridicat
(poziŃii: stând, pe genunchi, aşezat, culcat) iar cele cu banca presupun ridicarea
aparatului.
IndicaŃii metodice:
- SelecŃionarea exerciŃiilor se va face în aşa fel încât să se angreneze în

85
TATIANA DOBRESCU
efort alternativ grupele musculare în raport cu masa lor.
- Se va alterna caracterul activităŃii musculare: de încordare, întindere şi
relaxare.
- Alegerea lor se va face în funcŃie de vârstă, sex şi nivel de pregătire.
- Se va insista asupra executării lor corecte privind bazele generale ale
mişcării (direcŃie, amplitudine, ritm, grad de încordare, coordonare) precum şi
Ńinuta corectă.
- La exerciŃiile în grup este mai bine ca executanŃii de la aceeaşi bancă să
fie de aceeaşi înălŃime. DiferenŃa de înălŃime diminuează efectul exerciŃiilor şi
crează inegalitate şi dificultate în executarea mişcării.
- Băncile trebuie să fie stabile şi în bună stare pentru a nu se produce
accidente. De aceea trebuie verificate înainte de utilizare.

ExerciŃii la scară fixă

Scara fixă oferă condiŃii de alternare a poziŃiilor de lucru, oferă puncte de


sprijin şi de atârnat, permite o bună localizare, gradare şi dozare a efortului. Scările
fixe sunt folosite împreună cu alte aparate la însuşirea şi perfecŃionarea exerciŃiilor
aplicative. De asemenea sunt folosite în prevenirea şi corectarea unor deficienŃe
fizice.
Ele se pot executa:
- individual;
- în doi;
- cu obiecte şi cu aparate.
IndicaŃii metodice:
a) SelecŃionare lor trebuie astfel făcută încât să angreneze în lucru cât mai
multe grupe musculare şi articulaŃii alternând exerciŃiile cu caracter de forŃă cu cele
de întindere şi relaxare.
b) În exerciŃiile pentru dezvoltarea forŃei vor fi combinate, cele dinamice
cu statice;
c) La exerciŃiile de mobilitate/supleŃe înălŃimea punctului de sprijin al
segmentelor şi amplitudinea lor vor fi gradate şi alternate cu mişcări de balans şi
relaxare voluntară.

ExerciŃii cu scripeŃi

Este un aparat care se poate construi şi


constă din 1-2 scripeŃi cu diametrul de 3-6
centimetri din metal, lemn sau material plastic
într-un suport prevăzut cu un cârlig prin care se
pot agăŃa la scara fixă, calorifer sau gard. Prin
scripete se trage o sfoară rezistentă având la
ambele capete mânere de apucat (Fig. 41). Fig. 41 (după Grigore V.)
86
BAZE GENERALE ALE GIMNASTICII
Executantul poate face tracŃiuni alternative cu un braŃ celălalt opunând
rezistenŃă, răsuciri de trunchi şi alte acŃiuni cu autorezistenŃă din poziŃiile stând
depărtat, aşezat şi culcat.
Acest aparat permite o bună localizare şi dozarea individuală a efortului
iar cu un partener se poate lucra, alternând rolurile cu acŃiune de învingere şi de
rezistenŃă.
Aceste exerciŃii sunt atractive şi cresc interesul executanŃilor.
IndicaŃii metodice:
- Când numărul lor este suficient pot fi folosite şi pentru prelucrarea
selectivă a aparatului locomotor.
- Când se execută în doi, partenerii trebuie să aibă aceeaşi talie.
- Se vor intercala exerciŃii de respiraŃie profundă deoarece aceste exerciŃii
se execută cu încordarea musculaturii cutiei toracice.
- Poate fi folosit şi la gimnastica zilnică de acasă.

ExerciŃii cu căruciorul mobil montat pe banca de gimnastică

Acest aparat este alcătuit dintr-o scândură lungă de circa 100 centimetri cu
aceeaşi lăŃime ca banca de gimnastică (23-25 centimetri) prevăzute cu 2 şipci late
de 5-6 centimetri care îmbracă banca pe cele 2 părŃi laterale şi asigură stabilitatea şi
direcŃia de alunecare a căruciorului pe bancă. (Fig. 42) Placa de scândură este
prevăzută cu un sistem de rulmenŃi care asigură culisarea căruciorului pe bancă.
Căruciorul este montat pe o
bancă de gimnastică sprijinită cu capătul
opus pe scara fixă, pe perete, pe bara
fixă, pe scheletul unui cadru metalic sau
pe un alt aparat care permite fixarea
băncii şi ancorarea a două frânghii.
Pentru efectuarea exerciŃiilor la
căruciorul mobil se recurge la ajutorul a
două frânghii sau cabluri cu 2 mânere
având o lungime de până la 3-3,5 metri Fig. 42 (după Grigore V.)
care se montează în apropierea capătului
ridicat al băncii.
Se pot executa exerciŃii din poziŃiile stând, aşezat, culcat cu faŃa sau cu
spatele la scara fixă.
Îngreuierea exerciŃiilor se poate face prin schimbarea gradului de înclinare
al băncii şi prin aşezarea unor greutăŃi (saci cu nisip, plăci de plumb) pe căruciorul
mobil.
Aparatul se foloseşte în special în antrenamentul gimnaştilor de
performanŃă în scopul dezvoltării forŃei musculare a braŃelor şi centurii scapulare,
trunchiului şi abdomenului, prin exerciŃii dinamice dar şi izometrice asigurând
dezvoltarea rapidă a acestor grupe musculare.

87
TATIANA DOBRESCU
IndicaŃii motrice:
a) ExerciŃiile la căruciorul mobil se execută la sfârşitul antrenamentelor
în serii cu alternarea grupelor musculare solicitate, intercalate cu pauze pentru
revenire şi cu mişcări de respiraŃie;
b) Se vor individualiza: numărul de repetări, de serii, tempoul şi gradul
de îngreuiere, înclinaŃia băncii şi poziŃia de lucru.

ExerciŃii cu cablu elastic (sandou)

Cablurile elastice sunt din cauciuc cu un diametru de 10-15 milimetri iar


lungimea de 2-4 metri. Se pot înlocui cu benzi tăiate din camere uzate care se vor
lega între ele pentru a avea lungimea necesară.
Se folosesc pentru dezvoltarea forŃei, mobilităŃii articulare şi elasticităŃii
musculare, asigură o bună localizare şi dozare uşoară a efortului prin întinderea mai
puŃin sau mai mult a lui. Dacă este moale, efortul creşte către sfârşitul mişcării.
Pentru ca încordarea să fie aproximativ aceeaşi pe tot parcursul mişcării
trebuie folosit un cauciuc mai rezistent.
IndicaŃii metodice:
a) ExerciŃiile se vor executa cu creşterea gradată a tensiunii iniŃiale a
cablului;
b) Pentru a asigura localizarea mişcării, înălŃimea la care se fixează
cablul de scara fixă va fi corespunzătoare unghiului de rezistenŃă faŃă de direcŃia
mişcării;
c) Se vor alterna grupele musculare solicitate;
d) Se vor practica şi în aer liber sau acasă;
e) Se vor face pauze de odihnă între seriile de repetări cu mişcări de
respiraŃie.

ExerciŃii cu helcometru

Principiul de funcŃionare al acestui aparat


este ridicarea şi coborârea unor greutăŃi metalice
variabile, montate pe un dispozitiv de glisare care
permite deplasarea în plan vertical a greutăŃilor prin
intermediul unor cabluri trecute printr-unul sau mai
mulŃi scripeŃi. (Fig. 43) Este un aparat care ocupă loc
puŃin şi se poate monta pe perete.
La exerciŃiile executate la acest aparat
solicitarea este pe întreaga traiectorie fiind
determinată de greutate acŃionată.

Fig. 43 (după Grigore V.)

88
BAZE GENERALE ALE GIMNASTICII
ExerciŃii cu banca curbată

Banca curbată este mai puŃin


cunoscută. Are o parte dreaptă iar suprafaŃa
superioară curbată (Fig. 44).
ExerciŃiile se pot executa cu ea
sprijinită pe sol cu partea care este dreaptă, cu
cea curbată sau cu un capăt fixat la diferite
înălŃimi pe scara fixă.
Se pot executa exerciŃii pentru
dezvoltarea forŃei abdomenului şi spatelui,
Fig. 44 (după Grigore V.)
exerciŃii de mobilitate a coloanei vertebrale,
articulaŃiilor scapulo-humerale şi coxo-femurale.
De asemenea se pot efectua exerciŃii corective pentru coloana vertebrală.
IndicaŃii metodice:
a) Gradarea efortului la banca fixată pe scara fixă se face prin creşterea
numărului de repetări şi mărirea gradului de înclinare a băncii.
b) Se recomandă alternarea exerciŃiilor de forŃă cu cele de echilibru
pentru relaxarea grupelor musculare.

Rezumatul unităŃii de studiu


ExerciŃiile de dezvoltare fizică generală sunt mişcări naturale şi concepute
special pentru prelucrarea sistematică a grupelor musculare şi articulaŃiilor.
ExerciŃiile de dezvoltare fizică generală pot fi practicate de orice vârstă
indiferent de nivelul de pregătire; prezintă o mare diversitate, practic nelimitată,
datorată posibilităŃilor de combinare a acŃiunilor simple; pot fi concepute sau alese
în funcŃie de scopul urmărit; contribuie la angrenarea funcŃională a aparatului
locomotor, a sistemului cordio-vascular, respirator, nervos; oferă posibilitatea
gradării efortului şi au o influenŃă selectivă asupra diferitelor grupe musculare,
segmente şi articulaŃii. ExerciŃiile de dezvoltare fizică generală contribuie la
prelucrarea selectivă a musculaturii şi articulaŃiilor, educarea forŃei şi vitezei de
contracŃie, mobilităŃii/supleŃei, formarea capacităŃii de alternare a contracŃiei cu
relaxarea, formarea Ńinutei corecte, de practicare independentă a exerciŃiilor de
prevenirea şi corectarea deficienŃelor fizice.

Autoevaluare
 Care sunt tipurile şi caracteristicile exerciŃiilor de dezvoltare fizică
generală?
 Care sunt aparatele la care se pot executa astfel de exerciŃii ?
 Ce indicaŃiile metodice se recomandă pentru folosirea exerciŃiilor de
dezvoltare fizică generală?
89
TATIANA DOBRESCU

Unitatea de curs III 3. EXERCIłII APLICATIVE

ExerciŃiile aplicative sunt mişcări naturale, cu caracter utilitar fiind larg


întrebuinŃate în viaŃa de zi cu zi. Ele contribuie la formarea desprinderilor motrice
aplicative, la dezvoltarea aptitudinilor motrice de bază (viteza, coordonarea, forŃa,
rezistenŃa), la corectarea deficienŃelor fizice şi formarea unor trăsături de
personalitate (curaj, încredere în forŃele proprii etc.)
ExerciŃiile aplicative se pot clasifica în două grupe:
- exerciŃii specifice gimnasticii: echilibru, târâre, căŃărare şi escaladare,
ridicări şi transport de greutăŃi;
- exerciŃii nespecifice gimnasticii: mers, alergare, sărituri, aruncare şi
prindere.
Marea parte a exerciŃiilor aplicative solicită un efort destul de mare din
partea organismului. De aceea ele trebuie dozate judicios în funcŃie de vârstă, sex şi
nivel de pregătire.
Executarea lor în aer liber, ori de câte ori există posibilitatea, creşte
valoarea igienică a acestor exerciŃii.

EXERCIłII APLICATIVE SPECIFICE GIMNASTICII

ExerciŃii de echilibru

Echilibrul este o noŃiune bogată care nu se lasă închisă într-o definiŃie. El


are multiple faŃete care relevă complexitatea proceselor care îl susŃin. (Bignasca N.,
2003, p. 3)
Echilibrul este definit astfel:
- Capacitatea de a menŃie o poziŃie stabilă a corpului.
- „Aptitudinea omului de a menŃine propriul corp, un alt corp sau obiecte
cu ajutorul mişcărilor compensatorii, într-o poziŃie controlată, într-o poziŃie stabilă”
(Beyer E., 1987, p. 251).
Clasificarea clasică a formelor de echilibru relevă două forme:
- echilibru static (echilibru în poziŃii)
- echilibru dinamic (echilibru în mişcare).
DicŃionarul ŞtiinŃelor Sportului (Beyer E., 1987, p. 251), pune în evidenŃă
3 forme ale echilibrului motor:
a) echilibrul static - aptitudinea de a se menŃine o poziŃie determinată (de
exemplu: executarea şi menŃinerea în stând pe mâini la paralele);
b) echilibrul dinamic - aptitudinea de a păstra echilibrul pe parcursul unei
mişcări (de exemplu: executarea unei rasturnări pe bârnă);
c) aptitudinea de a menŃine în echilibru un corp străin sau un obiect (de
90
BAZE GENERALE ALE GIMNASTICII
exemplu: un baston Ńinut în echilibru pe vârful degetului).
Keim V., (2003, p 12-13) prezintă următoarele 4 forme de echilibru, care
se combină în funcŃie de mişcări:
a) Echilibru static – menŃinere a echilibrului pe loc în diferite condiŃii.
b) Echilibrul în mişcare – menŃinerea sau restabilirea echilibrului cu
deplasări translatorii ale corpului.
c) Echilibru de învârtire – menŃinere şi restabilire a echilibrului în timpul
sau după rotaŃii în jurul celor trei axe corporale: transversală, longitudinală şi
sagitală.
d) Echilibru în zbor – menŃinere sau restabilire a echilibrului în timpul
fazei aeriene. Această formă de echilibru este aproape întotdeauna combinată cu
echilibrul în învârtire.
Echilibrul este un simŃ complex, format prin experienŃă, în timp şi
perfectibil prin antrenament. El se menŃine dacă proiecŃia centrului de greutate este
plasată în limitele bazei de susŃinere. Cu cât baza de susŃinere este mai mare şi
centrul de greutate este mai jos, cu atât echilibrul se menŃine mai uşor.
Modificările de poziŃie ale corpului provoacă o deplasare a centrului de
greutate, ceea ce antrenează un dezechilibru mai mic sau mai mare dacă nu există o
reacŃie imediată a organismului. S.N.C. primeşte în permanenŃă informaŃii privind
poziŃia corpului de la:
- aparatul vestibular Aflat în urechea internă, el măsoară schimbările de
poziŃie ale capului în spaŃiu (schimbări de direcŃie, accelerări);
- proprioceptori (fusurile tendinoase neuro-musculare, receptorii
articulari) care înregistrează amploarea şi viteza cu care se întind sau se contractă
muşchii, ca şi amploarea şi viteza mişcărilor articulaŃiilor;
- vederea care furnizează repere;
- pielea care prin receptorii ei informează asupra intensităŃii presiunilor
resimŃite, vibraŃiilor, reliefurilor, vântului, etc..
ExerciŃiile de echilibru contribuie şi la dezvoltarea atenŃiei, prudenŃei,
curajului, coordonării, încrederii în forŃele proprii, preciziei şi siguranŃei în mişcări.
Pentru educarea echilibrului se aleg exerciŃii mai grele decât cele pe care suntem
obişnuiŃi să le facem în viaŃa de toate zilele.
Aparatele specifice pentru echilibru sunt: banca de gimnastică şi bârna de
concurs. Ele se pot executa şi în aer liber pe trunchiuri de copaci, borduri, etc.
ExerciŃiile de echilibru vizează educarea tuturor formelor de echilibru.

1. ExerciŃii pentru educarea echilibrului static:


- poziŃiile şi schimbări ale lor prin modificarea poziŃiilor braŃelor,
trunchiului, piciorului liber,
- poziŃii menŃinute pe un picior pe banca răsturnată cu ochii închişi,
- poziŃii menŃinute pe o suprafaŃă instabilă.

91
TATIANA DOBRESCU

2. ExerciŃii pentru educarea echilibrului dinamic:

Modele operaŃionale:

a) Variante de mers: - obişnuit;


- pe vârfuri;
- ghemuit;
- mers cu pas mare;
- mers lateral cu paşi adăugaŃi;
- mers cu paşi încrucişaŃi;
- mers cu spatele;
- mers cu ochii închişi;
- mers în sprijin pe genunchi;
- mers pe perechi faŃă-n faŃă de mâini apucat, etc.
b) Variante de alergare: - alergare obişnuită
- alergare cu paşi mari.
c) Deplasare prin sărituri: - sărituri pe 2 picioare;
- sărituri într-un picior
d) Echilibru cu transport de greutăŃi (Fig. 45.):
- transport de obiecte într-o mână sau 2 mâini (mingi de cauciuc,
medicinale, etc.);
- transportul unui partener;
- transportul unui obiect pe cap;
- transport de obiecte în spate;
- transportul unei mingi prin rulare, etc.

Fig. 45

e) Treceri peste obstacole în echilibru (Fig. 46.):


- treceri peste mingi, măciuci;
- treceri peste un executant aşezat pe genunchi, ghemuit sau culcat
transversal;
- treceri prin cercuri verticale;
- treceri de pe un aparat pe altul.

92
BAZE GENERALE ALE GIMNASTICII

Fig. 46

f) Echilibru pe două aparate alăturate:


- mers în depărtat pe cele două aparate;
- mers în sprijin ghemuit;
- treceri de pe un aparat pe celălalt în mers obişnuit;

g) Echilibru pe perechi (Fig. 47.):


- câte doi faŃă-n faŃă apucat de mâini, mers cu paşi adăugaŃi lateral, cu
paşi încrucişaŃi, mers lateral cu ochii închişi, etc.
- câte doi faŃă-n faŃă aruncarea unei mingi de la unul la celălalt.
- câte doi unul înapoia celuilalt într-un cerc, deplasare cu cercul la
nivelul taliei.
- roaba, etc.
- întoarceri pe sol, pe banca de gimnastică,
- legarea mai multor roŃi, rostogoliri (înainte, înapoi, lateral).

Fig. 47

4. ExerciŃii pentru educarea echilibrului în zbor:


- sărituri la trambulina elastică cu întoarceri, salturi,
- cu modificarea poziŃiei segmentelor corpului în aer,
- cu întoarceri în jurul axului longitudinal,

93
TATIANA DOBRESCU

IndicaŃii metodice:
a) Gradarea exerciŃiilor de echilibru se realizează prin: (Stroescu A.,
1968, p.88, MEN FranŃa, 1988, p.22, Grimalschi T. Şi colab., 1993, pp.166-167,
Solomon şi colab., 1996, p.67, Luca A., 1998, p.143, Grigore V., 2003, p.148)
- reducerea bazei de susŃinere;
- modificarea suprafeŃei de sprijin (mai îngustă, înclinată);
- modificarea înălŃimii aparatului (bârna de concurs, paralele egale, banca
suspendată pe 2 lăzi)
- schimbarea poziŃiei braŃelor în timpul deplasării;
- modificarea procedeelor de deplasare;
- modificarea direcŃiei de deplasare;
- modificarea vitezei de deplasare;
- combinarea cu treceri peste obstacole;
- eliminarea văzului;
- deplasare cu transport de greutăŃi;
- mânuire de obiecte portative;
- executarea exerciŃiilor cu partener;
- echilibru pe suprafeŃe alunecoase (parchet, gheaŃă)
- echilibru pe suprafeŃe mobile (suspendarea unui capăt al băncii pe o
frânghie, aşezarea unei bănci întoarse pe bastoane, deplasare pe mingi
medicinale aflate în serie, deplasare pe un cilindru, butoi, Ńeavă groasă,
stând în picioare pe un cărucior sau sanie trasă de un alt elev, planşă pe
apă, etc.)
- deplasare pe accesorii care modifică echilibrul corporal (picioroange,
patine cu rotile şi de gheaŃă, schi, bicicletă, etc)
b) Însuşirea exerciŃiilor de echilibru începe pe sol prin executarea
diferitelor poziŃii pe toată talpa, pe un picior, pe ambele picioare, pe vârfuri, pe
vârful unui picior cu braŃele şi trunchiul în diferite poziŃii. Urmează deplasări
executate pe sol, pe toată talpa apoi pe vârfuri, schimbându-se direcŃia de
deplasare, apoi pe diferite linii trasate pe sol, după care se vor executa exerciŃii la
banca de gimnastică pe partea lată şi apoi pe cea îngustă şi apoi se trece la
executarea exerciŃiilor de echilibru pe două bănci suprapuse, la bârnă, etc .
c) Pentru însuşirea corectă a exerciŃiilor de echilibru şi evitarea
accidentelor o mare însemnătate o au asigurarea şi autoasigurarea.
 Asigurarea se referă la măsurile organizatorice (saltele în locuri
riscante, aparate corespunzătoare, spaŃiu de siguranŃă) şi la prezenŃa unor persoane
care pot interveni dacă este nevoie.
 Autoasigurarea constă în capacitatea de a găsi spontan căile de evitare
a pericolelor posibile (cădere de pe sau pe aparat) şi să ia următoarele măsuri:
- balansări de braŃe lateral sau înainte pentru păstrarea echilibrului;
- trecere din poziŃie înaltă într-o poziŃie joasă;
94
BAZE GENERALE ALE GIMNASTICII
- sărituri de pe aparat;
PerfecŃionarea exerciŃiilor de echilibru se va realiza prin introducerea lor
în parcursuri aplicative.

ExerciŃii de târâre

Sunt exerciŃii aplicative care contribuie la dezvoltarea forŃei, rezistenŃei şi


coordonării la corectarea deficienŃelor fizice de la nivelul coloanei vertebrale
(scolioze, endoze, cifoze, etc.)
Dintre procedeele de târâre amintim (Fig. 48.):
1. Târâre pe braŃe şi picioare (în patru labe)
- cu braŃ şi picior opus (mersul ursului);
- cu braŃ şi picior de aceeaşi parte;
- pe braŃe şi cu un picior.

Fig. 48 (după Bedo C.)

2. Târâre pe genunchi
- numai pe genunchi;
- în sprijin pe genunchi - cu braŃ şi picior opus
- cu braŃ şi picior de aceeaşi parte
- pe antebraŃe şi genunchi.
3. Târâre în aşezat
în sprijin aşezat cu braŃ şi picior opus;
în sprijin aşezat prin săltări;
în aşezat cu braŃele în diferite poziŃii, numai cu picioarele.
4. Târâre în culcat facial (joasă)
cu braŃ şi picior opus;
cu braŃ şi picior de aceeaşi parte;
95
TATIANA DOBRESCU
numai pe abdomen (ca şarpele);
numai pe antebraŃe.
5. Târâre în culcat costal – târâre laterală
cu antebraŃul şi piciorul opus
6. Târâre în culcat dorsal
cu ajutorul braŃelor (rularea umerilor) şi picioarelor;
numai cu ajutorul braŃelor.
7. Târâre cu transport de obiecte sau partener, cu împingere sau tracŃiune
8. Târâre pe sub obstacole, cu ocoliri de obstacole.
În afara târârii pe sol (saltele sau covor), unele procedee se pot executa şi
la banca de gimnastică cu apucarea marginii. Exemple:
a) târâre în sprijin pe genunchi, în aşezat;
b) târâre din culcat facial cu tracŃiune simultană sau succesivă;
c) târâre din culcat dorsal cu braŃele sus, cu tracŃiune simultană sau
succesivă, cu picioarele ridicate întinse sau îndoite
d) variante de târâre cu transport de greutăŃi.

IndicaŃii metodice:
a) Folosirea lor impune condiŃii igienice la locul în care se desfăşoară
activitatea şi o stare foarte bună a aparatelor pe care sau sub care se execută.
b) De asemenea se va acorda o mare atenŃie dozării lor în funcŃie de
vârstă, sex şi nivel de pregătire.
c) PerfecŃionarea lor se realizează în cadrul parcursurilor aplicative.

ExerciŃii de căŃărare şi escaladare

Aceste exerciŃii dezvoltă forŃa şi coordonarea, curajul şi încrederea în


forŃele proprii.
CăŃărarea reprezintă urcarea pe diferite aparate sau obstacole cu ajutorul
braŃelor şi picioarelor sau numai cu ajutorul braŃelor.
CăŃărarea se execută la următoarele aparate: scara fixă, frânghia, prăjina,
banca de gimnastică, scara de frânghie marinărească şi altele. În aer liber se pot
executa căŃărări pe pomi, garduri, etc.
Varietatea procedeelor de căŃărare se pot clasifica în funcŃie de modul de
deplasare astfel:
- căŃărare în atârnat mixt (combinat);
- căŃărare în atârnat;
- căŃărare în sprijin mixt;
- căŃărare cu oprire (la frânghie);
- căŃărare cu îngreuieri.

96
BAZE GENERALE ALE GIMNASTICII

A. CăŃărare la scara fixă


Se poate realiza pe verticală şi pe orizontală când sunt unite mai multe
scări.
1. CăŃărare pe verticală (Fig.49.):
a) în atârnat mixt:
- cu braŃ şi picior opus
- cu braŃ şi picior pe aceeaşi parte
- cu braŃele şi un picior
- cu un braŃ şi ambele picioare
- căŃărare prin săltări pe fiecare treaptă, din 2 în 2 trepte cu deplasare
simultană a picioarelor şi apoi a mâinilor.

-
-
-
-
-
-
- Fig. 49 (după Bedo C.)

- căŃărare cu ajutorul mâinilor sau a unei mâini cu îngreuiere: minge


medicinală, partener.
b) în atârnat (numai cu braŃele)
c) în sprijin mixt – cu mâinile pe sol, căŃărare cu picioarele până în stând
pe mâini.
2. CăŃărare pe orizontală (Fig. 50.):
a) în atârnat mixt – cu paşi adăugaŃi
- cu treceri la diferite înălŃimi
- prin sărituri
b) în atârnat (numai cu braŃele):
- cu faŃa la scara fixă
- cu spatele la scara fixă
- cu întoarceri 180O
- cu balans lateral
c) în sprijin mixt – deplasare laterală cu mâinile pe sol şi picioarele pe
scara fixă.

97
TATIANA DOBRESCU

Fig. 50 (după Bedo C.)

B. CăŃărare la banca de gimnastică


1. CăŃărare la banca de gimnastică oblică (un capăt agăŃat de scara fixă)
a) în sprijin mixt:
- cu braŃele şi picioarele (Fig. 51.);
- în sprijin ghemuit cu faŃa sau cu spatele spre scara fixă;
- în sprijin pe genunchi;
- prin săltări de pe braŃe pe picioare şi invers (săritura iepurelui)
b) în atârnat mixt (capătul de jos al băncii sprijinit pe 2-3 cutii de ladă);
2. CăŃărare la banca de gimnastică orizontală, aşezată pe două lăzi
- în atârnat mixt;
- în atârnat.

Fig. 51 (după Bedo C.)

C. CăŃărare la frânghie
1. CăŃărare verticală la frânghie
a) CăŃărare în atârnat mixt:
- căŃărare în trei timpi (Fig. 52.a): din atârnat la timpul unu se ridică
picioarele şi se apucă frânghia încrucişat. La timpul 2 împingere cu picioarele prin
98
BAZE GENERALE ALE GIMNASTICII
întinderea lor simultan cu îndoirea braŃelor şi tracŃiune. Iar la timpul 3 întinderea
alternativă a braŃelor şi apucarea frânghiei;
- căŃărare în doi timpi (Fig. 52.b): din atârnat cu un braŃ întins, celălalt
îndoit la nivelul pieptului, la timpul 1 se ridică genunchii şi se apucă frânghia
încrucişat. La timpul 2 împingere cu picioarele prin întinderea lor simultan cu
îndoire şi tracŃiune a braŃului întins şi întinderea braŃului îndoit cu apucarea
frânghiei;
- căŃărare cu mâinile pe frânghie iar cu picioarele pe perete sau scara
fixă.

a b
Fig. 52

b) CăŃărare în atârnat cu corpul întins sau echer, apropiat sau depărtat.


c) CăŃărare cu opriri şi înfăşurarea frânghiei în jurul unei coapse (în
buclă sau spirală)sau în jurul ambelor coapse, în opt.
2. CăŃărare la frânghie oblică sau orizontală
- din atârnat cu agăŃare la genunchi sau la un genunchi;
- din atârnat întins sau echer deplasare înainte înapoi sau lateral.
3. CăŃărare la două frânghii alăturate
- cu mâinile pe o frânghie şi cu picioarele pe cealaltă;
- cu trecere de pe o frânghie pe cealaltă;
- numai cu braŃele;
- cu mâinile pe frânghii şi picioarele pe perete;
- numai cu ajutorul braŃelor.
CăŃărare la prăjină are aceleaşi variante ca la frânghie.
D. CăŃărare la scara de gimnastică
Scara de gimnastică este un aparat rar întâlnit în sălile de sport de la noi
din Ńară dar poate fi folosită o scară simplă sau dublă. Poate fi în poziŃie verticală,
oblică sau orizontală.
La scara verticală se pot folosi variantele de la scara fixă.

99
TATIANA DOBRESCU
Se mai pot efectua:
- căŃărare pe partea laterală a scării, cu mâna dreaptă şi piciorul
drept de o parte a scării iar cu mâna stângă şi piciorul stâng de
cealaltă parte;
- căŃărare în spirală;
- căŃărare cu şerpuire printre treptele scării.
La scara oblică şi orizontală se pot executa variantele de la banca de
gimnastică oblică.
CăŃărările la scara de frânghie (marinărească) sunt simultane cu cele de la
scara fixă şi scara de gimnastică. Scara de frânghie poate fi verticală, oblică şi
orizontală.
E. CăŃărare la cadrul de gimnastică
Acesta poate fi vertical sau oblic.
La cadrul vertical se pot executa:
- variantele de la scara fixă;
- căŃărare şerpuită;
- căŃărare orizontală, oblică, în zigzag.
- la cadrul oblic se pot executa căŃărări în sprijin mixt şi în atârnat mixt
şi în atârnat.
În sălile de sport unde există bârnă sau paralele se pot executa căŃărări în
atârnat mixt.
Escaladarea reprezintă trecerea peste aparate cu ajutorul braŃelor şi
picioarelor, numai a braŃelor, numai a picioarelor, cu ajutorul unui partener, etc. Ea
se poate realiza la aparatele care exista în sala de sport sau în aer liber pe gard,
trunchi de copac, etc.
Lada de gimnastică poate fi escaladată prin mai multe procedee:
- săritură în culcat facial pe ladă şi
coborâre în partea cealaltă prin alunecare pe
abdomen;
- săritură în sprijin cu ambele picioare sau
cu un picior pe ladă şi coborâre (Fig. 53);
- escaladare cu sprijin numai pe braŃe.
La bârnă se poate efectua:
- escaladare cu ambele braŃe şi un picior;
- săritură în sprijin, trecerea unui picior Fig. 53 (după Grigore V.)
călare apoi a celuilalt şi săritură.
Calul cu mânere ne oferă posibilitatea de a efectua escaladarea în
următoarele moduri:

100
BAZE GENERALE ALE GIMNASTICII
- săritură cu apucarea mânerelor şi sprijinul unui picior pe capătul calului
şi trecere în partea opusă;
- săritură cu apucarea mânerelor şi trecere prin ghemuire.
Foarte atractive sunt trecerile peste aparatele dispuse în serie la înălŃimi
egale, crescânde, descrescânde sau diferite. Procedeele de escaladare pot fi impuse
sau la liberă alegere.
IndicaŃii metodice:
a) De regulă aceste exerciŃii se execută combinat dar şi separat.
b) SelecŃionarea şi dozarea lor se va face în funcŃie de vârstă, sex şi nivel
de pregătire. Executarea căŃărărilor presupune însuşirea modului de apucare cu
mâinile, aşezarea picioarelor şi succesiunea mişcărilor.
c) Pentru evitarea accidentelor, este necesară luarea unor măsuri de
asigurare: controlul aparatelor, saltele sub aparatele înalte, prezenŃa altor persoane
în cazul efectuării unor procedee mai dificile. De asemenea nu se vor permite
sărituri de la înălŃimi sau alunecarea la coborârea de pe frânghie care conduce la
rănirea palmelor.
d) PerfecŃionarea exerciŃiilor de căŃărare şi escaladare se realizează prin
introducerea lor în parcursuri aplicative.

ExerciŃii de ridicare şi transport de greutăŃi

Sunt mijloace care contribuie la formarea deprinderilor de ridicare şi


transport, la educarea forŃei, rezistenŃei şi coordonării. Datorită angrenării
întregului corp în mişcare influenŃează pozitiv aparatul respirator şi circulator.
Unele procedee îşi aduc aportul la corectarea deficienŃelor fizice. Dezvoltă
colaborarea dintre elevi, spiritul competitiv, voinŃă.
ExerciŃiile de ridicare şi transport se pot clasifica în trei grupe:
- Ridicare şi transport de obiecte sau aparate
- Transport de persoane
- TracŃiuni şi împingeri

1. Ridicare şi transport de obiecte sau aparate


Din această grupă face parte: transportul de mingi, mingi medicinale
(2,3,buc.), bastoane, etc. precum şi a saltelelor şi aparatelor (lăzi, cutii de ladă) care
se află în sala de sport. Ele pot fi transportate individual sau în grup în funcŃie de
mărimea şi greutatea aparatelor (Fig. 54).

101
TATIANA DOBRESCU

Fig. 54 (după Bedo C.)

2. Transportul de persoane se poate efectua de o singură persoană, de


două persoane sau în grup.
- O singură persoană poate transporta un partener astfel: roaba, în cârcă,
călare pe umeri, pe umeri, pe un umăr, pe braŃe, sub un braŃ.(Fig. 55)
- Două persoane pot transporta o persoană astfel: coşuleŃul, scăunelul
(format din apucarea mâinilor partenerului sau scăunelul cu spătar), targa, pe braŃe.
- Transportul în grup se poate realiza: pe braŃe câte 3, 4 persoane, roaba
lungă, carul sonian.

Fig. 55 (după Bedo C.)

3. TracŃiunile şi împingerile FaŃă de variantele de ridicare şi transport de


greutate, tracŃiunile şi împingerile nu implică în mod necesar ridicarea obiectului
sau aparatului ci numai deplasarea acestuia. TracŃiunile şi împingerile pot fi
executate:
a) pe perechi şi în grup;
b) transport de greutate prin împingere;
c) transport de greutate prin tracŃiune.

a) TracŃiunile şi împingerile pe perechi şi în grup se pot executa fie


prin contact direct între executanŃi, fie prin intermediul bastonului, frânghiei, etc.
Ele se execută de obicei sub formă de întrecere.

102
BAZE GENERALE ALE GIMNASTICII

Modele operaŃionale:
- stând faŃă-n faŃă de mâini sau de o mână apucat, tracŃiune peste o linie
trasată între ei (Fig. 56. a);
- aceeaşi tracŃiune dar din fandat, spate-n spate de mâini apucat, umăr
lângă umăr de o mână apucat;
- aceleaşi variante dar apucat de un baston cu două mâini sau cu o
mână.
- pe două şiruri faŃă-n faŃă despărŃite de o linie. Fiecare elev din şir
apucă mijlocul colegului din faŃă. Primii din şir se apucă de mâini. TracŃiune între
cele două grupe peste linia trasată pe sol;
- acelaşi lucru dar primii din şir apucă un baston, (Fig. 56.b);
- tracŃiune la frânghie pe două grupe.
b) Transport de greutăŃi prin împingere:
- o minge medicinală prin rostogolire;
- împingerea lăzii, paralelelor etc.
c) Transport prin tracŃiune a saltelelor, lăzi, altor aparate

a b
Fig. 56

IndicaŃii metodice:
a) Trebuie acordată o mare atenŃie dozării efortului în funcŃie de sex,
vârstă şi nivel de pregătire.
b) ExerciŃiile de ridicare şi transport de obiecte pot fi folosite şi ca
mijloace pentru educarea Ńinutei corecte (transport pe cap) sau redresare a coloanei
vertebrale (transportul obiectelor sub braŃ, pe umăr etc.)
c) La exerciŃiile de tracŃiuni şi împingeri se va asigura spaŃiul necesar
pentru evitarea accidentelor.
d) PerfecŃionarea exerciŃiilor de ridicare şi transport de greutăŃi se va
realiza prin introducerea lor în parcursuri aplicative.

103
TATIANA DOBRESCU

EXERCIłII APLICATIVE NESPECIFICE GIMNASTICII

Această grupare de exerciŃii aplicative cuprinde: mersul, alergarea,


săritura, aruncarea şi prinderea.

Mersul
Este o deprindere motrică naturală folosită de om în viaŃa de zi cu zi, fiind
cea mai simplă şi eficace modalitate de deplasare a omului. Este o deprindere cu
caracter ciclic care contribuie substanŃial la antrenarea aparatelor circulator,
respirator, locomotor şi nervos. Mersul angrenează toate grupele musculare, dar are
efect predominant asupra musculaturii membrelor inferioare.
Diversitatea variantelor de mers oferă posibilitatea exercitării unei game
largi de influenŃe asupra organismului.
Mersul vioi solicită mai mult aparatul locomotor intensificând respiraŃia şi
circulaŃia iar mersul lent contribuie la liniştirea organismului după efort, mai ales
dacă este asociat cu mişcări de relaxare.
Mersul poate fi asociat cu diferite mişcări de braŃe, săltări, întoarceri,
exerciŃii de atenŃie.
Mersul poate contribui şi la educarea calităŃilor motrice. Mersul ghemuit,
fandat, cu ridicarea unui picior îndoit, mersul cu transport de greutăŃi, cu
împingerea sau tracŃiunea unui obiect, mersul cu urcare pe banca înclinată sau pe o
pantă înclinată are caracter de forŃă influenŃând această calitate motrică. Mersul în
echilibru pe o suprafaŃă îngustă şi înaltă contribuie la educarea coordonării.
Variantele de mers executate în ritm accelerat au caracter de viteză: mers accelerat
cu mişcarea activă de braŃe şi trecere în marş forŃat rapid cu urmărirea celui din
faŃă, etc. RezistenŃa poate fi influenŃată prin variante ca: mers mai multe ture de
sală, mers cu treceri peste, pe sub şi cu ocolire de obstacole, etc.

Alergarea
Alergarea este modalitatea rapidă de deplasare a omului reprezentată prin
trecerea greutăŃii de pe un picior pe celălalt prin intermediul fazei de zbor. Ea
influenŃează în mod serios aparatul cardiovascular şi respirator.
Ca şi variantele de mers cele de alergare pot fi utilizate pentru influenŃarea
calităŃilor motrice. Dintre variantele cu caracter de forŃă enumerăm: alergare cu
genunchii sus, alergare cu pendularea gambei înapoi, alergare cu picioarele întinse
înainte sau înapoi, alergare cu transport de greutăŃi, alergare cu urcare a unei pante,
etc. Alergarea pe suprafeŃe înguste şi înalte contribuie la educarea echilibrului
dinamic. Sprinturile, alergarea cu urmărirea celui din faŃă, etc., influenŃează viteza.
RezistenŃa poate fi educată prin alergare pe distanŃe mari, de durată: alergare mai
multe ture de sală, pe teren variat, cu trecere peste/pe sub şi cu ocolire de obstacole,
etc.

104
BAZE GENERALE ALE GIMNASTICII
Săritura
Săriturile sunt mijloace valoroase deoarece contribuie la stimularea
marilor funcŃiuni, la întărirea sistemului osteo-ligamentar, la tonificarea
musculaturii (angrenează în lucru un mare număr de grupe musculare) la educarea
percepŃiilor spaŃio-temporale.
Contribuie la educarea forŃei, vitezei şi coordonării dar şi a unor trăsături
pozitive de caracter ca: încredere în forŃele proprii, curaj, hotărâre şi altele.
Săriturile aplicative se pot clasifica în următoarele grupe:
1. Sărituri simple, executate pe loc, din deplasare, fără şi cu întoarceri ca:
sărituri pe ambele picioare, cu depărtarea şi apropierea picioarelor, cu încrucişarea
picioarelor, pe un picior cu piciorul liber în diferite poziŃii, cu balansarea piciorului
înainte sau lateral, etc.
2. Sărituri în înălŃime, executate de pe loc sau cu elan peste o sfoară,
benzi elastice, ştachetă, bancă de gimnastică, etc. Bătaia se poate realiza pe ambele
picioare sau pe un picior.
3. Sărituri în adâncime, se realizează de pe suprafeŃe mai înalte prin
diverse procedee: cu corpul drept, cu îndoirea, depărtarea picioarelor, etc. Gradarea
lor se face prin creşterea înălŃimii.
4. Sărituri în lungime, se pot executa de pe loc şi din deplasare, de pe
ambele picioare şi de pe un picior, peste o zonă marcată pe sol cu cretă, bastoane,
etc. Dificultatea lor creşte prin mărirea zonei care trebuie trecută.
5. Sărituri prin fereastră. Aceste sărituri se execută printr-un spaŃiu
delimitat de două sfori, benzi elastice sau ştachete, de un cerc sau cutii de ladă. Ele
se pot executa cu ghemuire, în echer sau prin rostogolire.
6. Sărituri cu coarda, aceste sărituri se pot efectua la coarda scurtă sau la
coarda lungă.
Săriturile la coarda lungă Coarda lungă este învârtită de doi elevi, iar al
treilea sare prin diferite variante: pe două picioare, de pe un picior pe celălalt sau pe
un picior.
Săriturile la coarda scurtă se pot executa individual şi pe perechi. Coarda
poate fi învârtită spre înainte, spre înapoi, lateral. De asemenea ea poate fi
încrucişată. Se pot executa sărituri pe două picioare, de pe un picior pe celălalt, pe
un picior, fără şi cu săltări intermediare, pe loc şi din deplasare.

Aruncarea şi prinderea
Aruncarea reprezintă acŃiunea de proiectare în spaŃiu a diferitelor obiecte
iar prinderea, recuperarea acestora.
Prinderea este mai dificilă decât aruncarea, deoarece la prindere trebuie să
se Ńină seama de viteza cu care se apropie obiectul, traiectoria sa, distanŃa, volumul
şi forma.
ExerciŃiile de aruncare şi prindere contribuie la educarea forŃei şi centurii
scapulo-humerale, coordonării vitezei de reacŃie, simŃului de apreciere a distanŃei şi
preciziei, mişcărilor.

105
TATIANA DOBRESCU
Aruncarea şi prinderea se pot face cu mingi mici (de oină sau cauciuc),
mingi de handbal, baschet, mingi medicinale, bastoane, cercuri, măciuci, pietre,
bulgări de zăpadă.
Aruncările se pot realiza prin azvârlire, împingere şi lansare, cu una şi
două mâini, din diferite poziŃii: stând, pe genunchi, aşezat. Se pot efectua de pe loc
şi din deplasare. De asemenea pot fi la distanŃă, la partener sau perete, la Ńintă fixă
sau mobilă.
Prinderea se poate realiza cu o mână sau două mâini, de jos, din lateral, de
sus, etc.

PARCURSURI APLICATIVE

Parcursurile aplicative reprezintă o aranjare a aparatelor şi obiectelor într-


o anumită succesiune în cadrul căruia se execută în mod combinat deprinderi
motrice aplicative.
Sunt mijloace atractive şi valoroase care contribuie la dezvoltarea
motricităŃii generale şi asigură consolidarea şi perfecŃionarea deprinderilor motrice
aplicative în condiŃii variate formând capacitatea de generalizare.
Cercetările realizate de noi (1994) demonstrează că parcursul aplicativ
este atât mijloc cât şi metodă pentru dezvoltare.
Desfăşurarea lor în condiŃii noi, nestudiate, dezvoltă imaginaŃia,
originalitatea în alegerea soluŃiilor, deci creativitatea.
Caracterul de întrecere al parcursurilor aplicative conduce la dezvoltarea
spiritului de întrecere, iniŃiativei, curajului, etc.
În cadrul parcursurilor aplicative se pot introduce elemente din diferite
ramuri sportive în scopul perfecŃionării lor.
După gradul de complexitate pe care le conŃin, parcursurile aplicative se
pot clasifica în: parcursuri de dificultate mică, medie şi mare. (Tudusciuc I.,
Bârlida V., 1973, p. 13).
Nenumăratele posibilităŃi de combinare subliniază caracterul variat al
acestor mijloace.
Cele mai cunoscute forme de exersare sunt: ştafeta, torentul şi urmărirea
(Tudusciuc I., Bârlida V., 1973, p. 12):
1. Ştafetele se execută sub formă de întrecere şi se organizează pe trasee
dispuse paralel şi trebuie să fie identice. De asemenea grupele trebuie să fie
echilibrate ca posibilităŃi, pentru a avea şanse egale.
2. Torentul se caracterizează printr-o viteză mare de deplasare şi distanŃă
optimă între executanŃi. DistanŃa între executanŃi trebuie să fie direct proporŃională
cu nivelul de pregătire a executanŃilor.
3. Urmărirea presupune dispunerea obstacolelor într-un circuit închis
(triunghi, pătrat, cerc, romb, stea, etc.). Mai mulŃi executanŃi pornesc la semnal în
urmărirea celui din faŃă, din diferite puncte ale traseului. Executantul care a fost
ajuns părăseşte traseul iar ceilalŃi continuă. Urmărirea se încheie după un număr de

106
BAZE GENERALE ALE GIMNASTICII
repetări.

Modele operaŃionale

Parcurs gen urmărire I

Materiale: 3 bănci, o saltea, o ladă, o


capră, 3 cercuri, 4 măciuci, 3 scări fixe,
o minge medicinală. (Fig. 57.)
Mers în echilibru pe bancă, alergare
şerpuită printre jaloane, târâre pe sub capră,
sărituri în cercuri de pe un picior pe celălalt,
deplasare laterală în sprijin culcat, rostogoliri
înainte în ghemuit, escaladarea lăzii, alergare,
căŃărare la scara fixă, apoi laterală pe 2 scări
fixe, coborâre, transportul unei mingi
medicinale. Pe traseu sunt amplasaŃi în puncte
diferite 10 elevi. La semnal pornesc pe traseu Fig. 57
încercând să se prindă.

Parcurs gen urmărire II

Materiale: 4 bănci, 6 saltele, o ladă, 2 trambuline, 8 scări fixe, 6 mingi


medicinale, 8 minigarduri. (Fig. 58.)
Rostogolire înainte din ghemui în ghemuit, târâre din culcat facial pe
bancă cu tracŃiune simultană, alergare, săritură
în sprijin în ghemuit pe ladă, săritură dreaptă cu
aterizare, rostogolire lungă peste un obstacol,
căŃărare la banca înclinată, căŃărare laterală pe
3 scări fixe, coborâre-braŃ picior de aceeaŃi
parte, sărituri prin păşire peste garduri,
alergare, transportul mingilor medicinale pe o
distanŃă de 3 metri, una câte una, mers în
echilibru pe partea îngustă a băncii trecere la
coada şirului. Următorul pleacă când cel din
faŃă a sărit pe ladă. Traseul aplicativ poate fi
executat simultan de două grupe de elevi Fig. 58
pornind din colŃuri opuse.

IndicaŃii metodice
Parcursurile aplicative se alcătuiesc în funcŃie de obiectivul urmărit
Ńinându-se cont de vârstă, sex şi nivelul de pregătire al executanŃilor.
Combinarea deprinderilor motrice trebuie realizată în aşa fel încât să se

107
TATIANA DOBRESCU
alterneze grupele musculare angrenate în efort.
În ceea ce priveşte succesiunea aparatelor, se recomandă ca obstacolele
mai dificile să nu fie plasate la începutul sau sfârşitul parcursului.
Folosirea parcursurilor aplicative impune luarea unor măsuri pentru
prevenirea accidentelor: aşezarea lor la o distanŃă optimă între ele sau faŃă de
pereŃii sălii; folosirea saltelelor în punctele traseului care solicită aterizări sau
suprafeŃele sunt la înălŃime asigurarea sau ajutorul executanŃilor în punctele mai
dificile ale traseului; oprirea execuŃiei în cazul devierii sau defectării unui aparat.
Parcursurile aplicative se pot desfăşura cu impunerea procedeelor sau prin
parcurgere liberă.
Cea mai frecventă formă de exersare a parcursurilor aplicative este ştafeta.
Gradarea dificultăŃii parcursurilor aplicative se realizează prin următoarele
procedee:
- creşterea numărului de repetări;
- modificarea lungimii traseului prin creşterea numărului de aparate;
- număr maxim de repetări într-un timp stabilit;
- schimbarea procedeelor sau introducerea unor mişcări suplimentare în
cadrul aceluiaşi parcurs;
- creşterea înălŃimii aparatelor;
- instabilitatea aparatelor.
Parcursurile aplicative se pot folosi cu succes în aer liber, mediul natural
oferind multiple posibilităŃi pentru organizarea lor.

Rezumatul unităŃii de studiu


ExerciŃiile aplicative sunt mişcări naturale, cu caracter utilitar fiind larg
întrebuinŃate în viaŃa de zi cu zi. Ele contribuie la formarea desprinderilor motrice
aplicative, la dezvoltarea aptitudinilor motrice de bază (viteza, coordonarea, forŃa,
rezistenŃa), la corectarea deficienŃelor fizice şi formarea unor trăsături de
personalitate (curaj, încredere în forŃele proprii etc.)
ExerciŃiile aplicative se clasifică în exerciŃii specifice gimnasticii
(echilibru, târâre, căŃărare şi escaladare, ridicări şi transport de greutăŃi) şi exerciŃii
nespecifice gimnasticii (mers, alergare, sărituri, aruncare şi prindere).
Marea parte a exerciŃiilor aplicative solicită un efort destul de mare din
partea organismului. De aceea ele trebuie dozate judicios în funcŃie de vârstă, sex şi
nivel de pregătire.
Executarea lor în aer liber,

Autoevaluare
 Care sunt exerciŃiile aplicative specifice gimnasticii?
 Care sunt exerciŃiile aplicative nespecifice gimnasticii?
 Care sunt formele de exersare ale parcursurilor aplicative?

108
BAZE GENERALE ALE GIMNASTICII

Test de autoevaluare a cunoştinŃelor din modulul III


1. CompletaŃi definiŃia următoare: ExerciŃiilor de front şi formaŃii sunt acŃiuni
efectuate de pe loc şi în deplasare folosite în scopul ……………………………în
lecŃie, captării ………….şi creării unei bune dispoziŃii pentru lucru,
…………………colectivului, sincronizării acŃiunilor colectivului, ……….simŃului
ritmului şi al tempoului.
2. Deplasările în figuri pot avea următoarele configurări:
 buclă
 romb
 spirală
 cocor
 opt
 semicerc
 zig zag
3. EnumeraŃi tipurile de exerciŃii de dezvoltare generală sistematizate după
formele de practicare:
a. ……………………………………………………………………………
b. ……………………………………………………………………………
c. ……………………………………………………………………………
d. ……………………………………………………………………………
e…………………………………………………………………………….
4. Creşterea dificultăŃii exerciŃiilor pentru dezvoltarea forŃei se realizează prin
următoarele procedee:
a. ……………………………………………………………………………
b. ……………………………………………………………………………
c. ……………………………………………………………………………
d. ……………………………………………………………………………
e…………………………………………………………………………….
5. În aplicarea stretchingului pentru educarea mobilităŃii/supleŃei, trebuie
respectate câteva reguli:
a. ……………………………………………………………………………
b. ……………………………………………………………………………
c. ……………………………………………………………………………
d. ……………………………………………………………………………
e…………………………………………………………………………….
6. Ce exerciŃiu de front şi formaŃii executat pe loc contribuie la corectarea
Ńinutei corecte?
……………………………………………………………………………………….
7. Rolurile partenerului în timpul efectuării exerciŃiilor de dezvoltare fizică
generală sunt:
a. ……………………………………………………………………………
109
TATIANA DOBRESCU
b. ……………………………………………………………………………
c. ……………………………………………………………………………
d. ……………………………………………………………………………
e…………………………………………………………………………….
8. ExerciŃiile cu obiecte se pot executa cu:
………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………
9. Care sunt aparatele la care se pot executa exerciŃii de dezvoltare fizică
generală ?
………………………………………………………………………………………
10. Avantajele exerciŃiilor de dezvoltare fizică generale cu obiecte şi aparate
sunt:
a. ……………………………………………………………………………
b. ……………………………………………………………………………
c. ……………………………………………………………………………
d. ……………………………………………………………………………
11. EnumeraŃi exerciŃiile aplicative specifice gimnasticii?
a. ……………………………………………………………………………
b. ……………………………………………………………………………
c. ……………………………………………………………………………
d. ……………………………………………………………………………
12. Care sunt formele de exersare ale parcursurilor aplicative?
a. ……………………………………………………………………………
b. ……………………………………………………………………………
c. ……………………………………………………………………………
13. Care este procedeul de bază pentru exersarea exerciŃiilor aplicative?
………………………………………………………………………………………
14. CăŃărarea pe verticală la frânghie se poate efectua în:
 un timp
 doi timpi
 trei timpi
 patru timpi

Tema de control nr. 2:


ImaginaŃi-vă că sunteŃi în faŃa unui colectiv, explicaŃi şi comandaŃi:
• Desfacerea, apropierea, contopirea două coloane de gimnastică.
• Alcătuirea unui parcurs aplicativ sub formă de urmărire.
• Alcătuirea formaŃiei de şah din din două coloane de gimnastică.
• AlcătuiŃi un circuit de forŃă şi unul pentru mobilitate/supleŃe cu câte 4
staŃii fiecare.

110
BAZE GENERALE ALE GIMNASTICII

BIBLIOGRAFIE
1. Albu I, Luca A., Fidler G., 1968, ExerciŃii şi jocuri în doi, Ed. CNEFS,
Bucureşti;
2. Anderson B., 1988, Stretching, Ed. CNEFS, Bucureşti;
3. Baciu C., 1977, Analiza funcŃională şi biomecanica aparatului locomotor,
Ed. Sport – Turism, Bucureşti;
4. Barthe, J., Duboz, S., Heraud, A., Policarpo, D., 1993, Acro-gym. Un projet
d’innovation pédagogique a l’AS, Rev. EPS, nr. 240, pp. 19-22 ;
5. BănăŃan O., 1983, Banca de gimnastică, Ed. Sp.-Turism, Bucureşti;
6. Bedö C. şi colab., 1968, ExerciŃii cu partener, Ed. CNEFS, Bucureşti;
7. Beyer E., 1987, Wırterbuch der sport wissenschaft, Ed. Verlag Karl
Hofmann, Schorndorf;
8. Bignasca N., 1993, L’ imitation des enfants à l'échauffement musculaire,
Rev. Macolin nr. 10/1993;
9. Bivic le J., 1998., Le stretching postural, Rev EPS, nr 269;
10. Cârstea Gh., 1997, EducaŃia fizică. Teoria şi bazele metodice, Ed. ANEFS,
Bucureşti;
11. Cârstea, Gh., 2000, Teoria şi metodica educaŃiei fizice şi sportului pentru
examenele de definitivat şi gradul didactic II, Editura AN-DA, Bucureşti;
12. Cerghit I., 1983, PerfecŃionarea lecŃiei în şcoala modernă, EDP, Bucureşti;
13. Constantinescu E., Stan I., 1994, Parcursul aplicativ, mijloc şi metodă
pentru dezvoltarea calităŃilor motrice în lecŃia de educaŃie fizică, Rev. Nr. 1,
Univ Bacău, p. 56;
14. Constantinescu E., Bibire M., Dobrescu T., Măgirescu P., 1997,
Optimizarea predării gimnasticii în învăŃământul universitar, Rev. De
specialitate, Studii şi cercetări ştiinŃifice în educaŃie fizică şi sport nr. 1
Universitatea Bacău, p. 62;
15. Constantinescu E., Dobrescu T., 2000, Curs Gimnastica de bază, ID, EFS,
Universitatea Bacău;
16. Constantinescu E., Dobrescu T., 1999, Indrumar Gimnastică I, ID, EFS,
Universitatea Bacău;
17. Constantinescu E., Dobrescu T., 2000, Indrumar Gimnastică II, ID, EFS,
Universitatea Bacău;
18. Constantinescu E., Dobrescu T., 2002, Indrumar Gimnastică III, ID, EFS,
Universitatea Bacău;
19. Constantinescu E., Dobrescu T., 2003, Indrumar Gimnastică IV, ID, EFS,
Universitatea Bacău;
20. Coston, A., 2002, Être compétent, un exemple en saut de cheval, Rev. EPS,
nr. 297, pp. 63-67 ;
21. Coteanu I., Seche L., Seche M., 1996, DicŃionarul explicativ al limbii
române, EdiŃia a II-a, Ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti;
111
TATIANA DOBRESCU
22. Demeter A., 1981, Bazele fiziologice şi biochimice ale calităŃilor fizice, Ed.
Sport-turism, Bucureşti. p. 43-67.
23. Dobrescu T., Constantinescu E, 2006, Bazele teoretice şi metodice ale
gimnasticii, curs de bază, Ed. Tehnopress, Iaşi;
24. Dobrescu T., Constantinescu E, 2006, Gimnastica – concepte teoretice şi
aplicaŃii practice, Ed. Tehnopress, Iaşi;
25. Dragnea A., 2002, Teoria educaŃiei fizice şi sportului, FEST, Bucureşti;
26. Dragnea A., Bota A., 1999, Teoria activităŃilor motrice, Ed. Didactică şi
Pedagogică, R.A., Bucureşti;
27. Dragomir Al., Barta A., 1993, EducaŃie fizică. Manual pentru clasa a IX-a
şcoli normale, EDP R.A. Bucureşti Dumitrescu L – România în lumea
sportului, Ed. Editis, Bucureşti;
28. Dungaciu P., Gimnastica de bază, Universitatea Ecologică, Facultatea de
EducaŃie fizică, sport şi kinetoterapie, Bucureşti, p. 39-46;
29. Ghibu, E., Todan I., 1970, Sportul românesc de-a lungul anilor, Editura
Stadion, Bucureşti;
30. Grimalschi, T., Filipenco, E., Tolmaciov, P., 1993, Gimnastica, Editura
Lumina, Chişinău,;
31. Gönczi Raicu M.şi colab., 1995, Gimnastica acrobatică în şcoală la vârsta
de 7-12 ani, Ed. Mirton, Timişoara;
32. Gönczi Raicu M., 1995, Gimnastica, Ed. Tipografia Universitatea de Vest,
Timişoara;
33. Gönczi Raicu M.şi Nicolin M., 2002, Gimnastică, Ed. Mirton, Timişoara;
34. Grigore V., 2003, Gimnastica - manual pentru cursul de bază, Ed. Bren,
Bucureşti;
35. Hidi şi col., 1991, Gimnastică - note de curs, ANEFS, Bucureşti;
36. Hout - Moneta C., Socie M., 1997, Acrosport: porter et voltiger, Rev. EPS
nr 173. p. 58;
37. Hubley-kozei C., 1997, testarea flexibilităŃii, SDP 391-394, vol. II, CCPS,
Bucureşti. p 139-181;
38. Ionescu I., 1970, Gimnastica de bază în şcoala generală, Culegere de
exerciŃii, EDP, Bucureşti;
39. Keim V., 2003, Ľ echilibre á plusieurs visages, Rev. Mobile nr. 1, p. 12-13;
40. Keim V., Battanta P., 2004, Acrobatie avec les jeunes. Architectures en
mouvement, Rev. Mobile nr. 2, pp. 28-31;
41. KiriŃescu C , 1964, Palestrica, Ed. UCFS, Bucureşti;
42. Luca A, 1993, Curs de gimnastică Vol. I şi II, Ed. UniversităŃii „Al. I.
Cuza” Iaşi;
43. Major J., 1996, Strength, Trening Fundamentals in Gymnastics
Conditioning, Human Kinetics.
44. Manno R., 1987 CalităŃile de coordonare, SDP nr. 267, CCPS, Bucureşti.
45. Marolicaru M, 1992, Abordarea sistematică în educaŃia fizică, Universitatea
Cluj;

112
BAZE GENERALE ALE GIMNASTICII
46. Menhin I., 1972, Pregătirea de forŃă în gimnastică, Ed. Stadion, Bucureşti.
47. Nicu A. şi colab., 1974, Terminologia educaŃiei fizice şi sportului, ,
Bucureşti;
48. Niculescu G., 2001, Gimnastica de bază, Ed. Printech, Bucureşti, p. 50-54;
49. Pineau, C., Hébrard, A., 1993, L’éducation physique et sportive, Rev. EPS,
nr. 240, mars – avril pp. 16-17;
50. Popa Gh., 1975, Piramide, Ed. Sport – Turism, Bucureşti;
51. Radovici I. şi colab., 1977, Gimnastica abdominală, Ed. Sport – Turism,
Bucureşti;
52. RaŃă G., 2004, Didactica educaŃiei fizice şi sportului, Ed. Alma Mater,
Bacău;
53. RaŃă G., 2004, Didactica educaŃiei fizice şcolare (Metodica educaŃiei fizice
şcolare), Ed. Alma Mater, Bacău;
54. Rusu I. C. şi col., 1996, Gimnastica, Universitatea „Babeş-Bolyai”, Cluj
Napoca, p. 25-26;
55. Scarlat E., Scarlat M.G., 2002, EducaŃie fizică şi sport, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti;
56. Solomon M, Grigore V., Bedö I., 1996, Gimnastica, Bucureşti, p. 37-40;
57. Solveborn S, 1998, Stretching. Antrenament pentru dezvoltarea mobilităŃii
şi de întindere, Bucureşti;
58. Todan I., 1968, Din istoricul educaŃiei fizice şcolare, Rev. EFS nr. 8;
59. Thomas L., 1961, ExerciŃii la scară fixă, Ed. UCFS,. Bucureşti;
60. Travaillot, Y., 1997, Gymnastique et recherche de la forme dans la première
moitié des années 80, Rev. Staps, nr. 42, pp. 19-31 ;
61. Tudusciuc I., Bîrlida V., 1973, Parcursuri de obstacole, Ed. Stadion,
Bucureşti;
62. Stroescu A., 1968, Gimnastica, EDP Bucureşti;
63. Stroescu A., Podlaha R., 1994, Terminologia gimnasticii, Ed. Stadion,
Bucureşti;
64. Vigarello, G., 1993, La science et la spécificité de l’éducation physique et
sportive autour de quelques illusions, în Psychopédagogie des APS sub
direcŃia lui Arnaud, P., Brayer, G., Toulouse, Privat, pp.17-22;
65. M.E.N., 1999, Programe de educaŃie fizică ciclurile primar, gimnazial,
liceal, Bucureşti;
66. MEN, CNPC, 1999; Programe şcolare pentru clasele a V-a – a VIII-a, Aria
curriculară educaŃie fizică şi sport, Bucureşti,
67. MEN, CNPC, 2001, Programe şcolare, Seria Liceu, Aria curriculară
educaŃie fizică şi sport, Bucureşti;
68. M.E.C., 2001, Ghid metodologic de aplicare a programelor de educaŃie
fizică şi sport; Bucureşti;
69. http://gymnet.org/histoire.htm, La gymnastique féminine a travers les
siècles.

113