Sunteți pe pagina 1din 3

Educatia timpurie –concept si istoric

Educația timpurie asigură dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă


a personalităţii copilului, conform ritmului şi nevoilor sale. Educaţia oferită
trebuie să asigure stimularea diferențiată a copiilor, vizând dezvoltarea
intelectuală, afectivă, socială şi fizică a fiecărui copil în parte şi are în vedere
atingerea următoarelor finalităţi ale educaţiei timpurii .
Dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a personalităţii copilului, în
funcţie de ritmul propriu şi de trebuinţele sale, sprijinind formarea autonomă
şi creativă a acestuia.Dezvoltarea capacităţii de a interacţiona cu alţi copii,
cu adulţii şi cu mediul pentru a dobândi cunoştinţe, deprinderi, atitudini si
conduite noi. Încurajarea explorărilor, exerciţiilor, încercărilor si
experimentărilor, ca experienţe autonome de învăţare.
Descoperirea, de către fiecare copil, a propriei identităţi, a autonomiei şi
dezvoltarea unei imagini de sine positive dar si sprijinirea copilului în
achiziţionarea de cunoştinţe, capacităţi, deprinderi şi atitudini necesare
acestuia la intrarea în şcoală şi pe tot parcursul vieţii.

Educatia timpurie reprezinta totalitatea experientelor individual realizate


si social existente sau organizate, de care beneficiaza copilul în primii ani de
viata, cu rol de a proteja, creste si dezvolta fiinta umana prin înzes 535i88f
trarea cu capacitati si achizitii fizice, psihice, culturale specifice care sa-i
ofere identitate si demnitate proprie. Ea asigurafundamentele dezvoltarii
fizice si psihice sanatoase, ale dezvoltarii sociale, spirituale si cu\tuta\e
complexe. Ceea ce învata copiii in primii ani reprezinta mai mult de juma-
tate decât vor învata tot restul vietii, se refera, strict la momentele de
învatare ale copilului cu vârsta pâna la 3 ani, în conceptul românesc. 

Educatia timpurie, în sensul mai larg, înseamnand dezvoltarea timpurie


a copilului, ce presupune învatare, îngrijire si protective, se realizeaza
ca educatie informata (în familie, în relatii de vecinatate si în relatii
comunitare, prin mass-media), ca educatie formala (în crese, gradinite si
alte institutii de ocrotire si educatie) si sub forma educatiei nonformale
(în cluburi sportive, cluburi ale copiilor si elevilor, dar si prin biblioteci,
muzee, activitati ale unor organizatii nonguvernamentale s.a.).
Educatia timpurie pentru valori reprezinta un tip de educatie care îsi
asuma misiunea si responsabilitatea de a promova valori în mod explicit si
eficient prin finalitati clare.
În pedagogia româneasca educatia timpurie reprezinta un concept nou.
In mod traditional, problematica pedagogica a copilului de 0-6/7 ani a
fost considerata ca educatie prescolara. Actuala politica educationala nu
include o sectiune specifica privind educatia timpurie a copilului în perioada
0-3 ani. Din punct de vedere practic, focalizarea în domeniul educatiei
timpurii în cadrul actualei politici educationale se face pe educatia
prescolara.
Atât prioritatile pe plan national, cât si cele pe plan international impun
cu stringenta stabilirea unei politici si a unui sistem de educatie timpurie
în cadrul programului de Dezvoltare Timpurie a Copilului. De asemenea,
este important ca sistemul national de educatie timpurie sa se dezvolte în
contextul dat de Conventia pentru Drepturile Copilului, de tintele Mileniului
pentru Dezvoltare, care trebuie atinse pâna în 2015 si de manifestarea
României, ca membru cu drepturi depline al UniuniiEuropene.
Scopul strategiei în domeniul educatiei timpurii a copilului este de a-i
asigura fiecarui copil dreptul la educatie si la dezvoltare deplina pentru a-i
da posibilitatea sa-si atinga potentialul maxim în acord cu standardele
europene si internationale.
Focalizarea pe educatia timpurie si anii prescolaritatii este importanta
deoarece aceasta este perioada când copiii se dezvolta rapid si, daca
procesul de dezvoltare este neglijat în acest stadiu, este mult mai dificil si
mai costisitor sa compensezi aceste pierderi mai târziu. Este binecunoscut
si evident faptul ca alegerile facute acum si actiunile întreprinse de parinti
si de societate în copilaria timpurie au o puternica si mai de durata
influenta asupra progresului individual al copilului si asupra
progresului natiunilor, în sens larg.

Un program educativ eficient este un program care îsi propune sa ia în


seama copilul de la primele momente ale existentei sale si care implica toti
agentii educationali care contribuie la cresterea si dezvoltarea lui. în mod
firesc, institutiile de educatie nu se pot substitui familiei, ci o sprijina
si contribuie la dezvoltarea relatiilor intra- si extrafamiliale. Nici o institutie,
oricât de buna ar fi ea, nu poate înlocui familia. Educatia timpurie se
preocupa de extinderea strategiilor de stimulare si dezvoltare a copilului si în
familie. Aceasta prevede parte-neriate active cu parintii copiilor, în asa fel
încât acestia sa continue acasa ceea ce se realizeaza la cresa sau la
gradinita si chiar sa-si îmbunatateasca practicile parentale. Familia si
comunitatea trebuie sa participe activ si eficient înca din primul an de
viata a copilului la cresterea, îngrijirea, sanatatea si educatia copilului si
pâna la intrarea lui la scoala.

Beneficiarii primari ai educatiei timpurii sunt copiii, iar beneficiarii


secundari sunt parintii, educatorii si toti agentii educationali din comunitate,
iar prin efecte, societatea, în general.
În concluzie educaţia timpurie se referă la toate aspectele legate de
perioada de la naştere până la vârsta de 6-7 ani în care copilul are o dezvoltare
rapidă. Educaţia timpurie cuprinde îngrijirea, creşterea şi dezvoltarea copilului
prin care urmărim să producem învăţare pentru copil care se va finaliza cu
diferite achiziţii. Această educaţie îşi doreşte să pună pe poziţie centrală toate
influenţele de care are nevoie un copil pentru a fi capabil de acel salt calitativ şi
cantitativ la un nivel complex de dezvoltare. Prin educaţie timpurie trebuie să
înţelegem un domeniu integrat cu tot ceea ce priveşte binele copilului: nutriţie şi
sănătate, dezvoltare familială şi comunitară, dezvoltarea femeii, psihologia
dezvoltării, sociologia, antropologia şi altele care concură la îngrijirea, creşterea
şi dezvoltarea copilului de la concepţie până la vârsta de 7 – 8 ani.