Sunteți pe pagina 1din 8

UNIVERSITATEA BUCUREŞTI

Facultatea de Geografie

LUCRARE SEMINAR SEMESTRUL II


GEOGRAFIA MEDIULUI

Evaluarea caracteristicilor geosistemice din arealul judeţului Ilfov

Profesor îndrumător:
Prof. Univ. Dr. Cristian IOJĂ

Student:
Negoci C. Daniel, an 1, conversie profesională

Bucureşti, martie, 2020

1
Judeţul Iflov

Coordonate 44° 37'N, 26° 07'E


Reşedinţă și centru administrativ: municipiul Buftea
Suprafaţă: 1583km2
Populaţie: 364 241 locuitori

Judeţul Iflov în raport cu capitala, municipiul Bucureşti

2
Judeţul Ilfov este localizat în S-SE României, împrejurul municipiului
Bucureşti. Ilfovul se învecinează la nord cu judeţul Prahova, Dâmboviţa la vest,
Giurgiu sud-vest, Călăraşi sud-est și Ialomiţa la est, fiind cel mai mic judeţ al
ţării.

Relieful
Judeţul este situat în exclusivitate în zona de câmpie, cu o altitudine
între 50 şi 120 m, aparţinând (integral sau parţial) subunităţilor Câmpiei
Vlăsiei (porţiuni din câmpiile Snagovului, Moviliţei, Câlnăului ş.a, precum
şi Câmpia Bucureştiului în întregime) în cadrul căreia se evidenţiază
interfluviile largi (48 km), presărate cu crovuri, movile, văiugi, lacuri.

Clima
Clima este temperat continentală cu nuanţă excesivă, cu veri
călduroase şi secetoase şi ierni friguroase, dominate de prezenţa
frecventă a maselor de aer rece continental din E, sau arctic din N şi de
vânturi puternice care viscolesc zăpada. Valorile medii multianuale ale
temperaturii aerului înregistrează o uşoară creştere de la N (10.5 grade
C) la S (11 grade C). Temperatura maximă absolută (40 grade C) a fost
înregistrată la Snagov (20 august 1945), iar temperatura minimă
absolută (-35 grade C), tot la Snagov (25 ianuarie 1942). Amplitudinea
rezultată din cumularea valorilor extreme (75 grade C), precum şi aceea
a mediilor lunare ale temperaturii aerului (25 grade C) reflectă caracterul
continentalismului accentuat al climatului judeţului Ilfov. Cantitatea
medie multianuală a precipitaţiilor oscilează în jurul valorii de 500 mm (la
Brăneşti şi Vidra). Regimul eolian se caracterizează prin predominarea
vânturilor dinspre NE (21.6 %) şi E (19.7 %) care bat cu viteze medii
anuale de 2-2.5 m/s, cu maxime pe timpul iernii ce pot depăşi 125
km/oră.

Reţeaua hidrografică

Zona, în trecut, era acoperită de foarte cunoscutul Codru Vlăsiei,


devenit Câmpia Vlăsiei, care este străbătută acum de râurile Ialomiţa,

3
Argeş, Sabar şi Dâmboviţa. De asemenea există şi o serie de râuri mai
mici care îşi au obârşia pe teritoriul judeţului Ilfov (Pasărea, Mostiştea,
Ilfov, Câlnău, Cociovăliştea, Slotea, Cocioc, Vlăsia etc.). Reţeaua
hidrografică are o densitate de 0.2-0.3 km/kmp, multe din râurile mici
având un curs semipermanent, secând în timpul verilor secetoase.
Lacurile naturale şi antropice sunt concentrate, cu precădere în partea de
N, de V, şi de E a judeţului. Cele mai importante lacuri sunt: Snagov (575
ha), Căldăruşani (224 ha), Buftea (307 ha), Buciumeni (60 ha),
Mogoşoaia (92 ha), Pantelimon (313 ha), Cernica (360 ha). Suprafaţa
ocupată de ape este de 5311 ha în 2006 faţă de 5479 în anul 2001.

Resursele naturale
În subsolul judeţului Ilfov resursele naturale sunt limitate, fiind
depistate câteva zăcăminte de ţiţei şi gaze naturale în special în
localităţile Periş, Moara Vlăsiei, Pasărea, Căţelu, Bragadiru, Jilava.
Exploatările de nisip şi balast se efectuează în albiile râurilor mari, în
special în lunca Argeş – Sabar (la Bragadiru şi Jilava).

Transporturi
În județul Ilfov, la Otopeni, se află cel mai mare aeroport din
România, aeroportul Henri Coandă. Acesta deservește municipiul
București, județul Ilfov și alte zone din sudul României și nordul Bulgariei.
Întrucât el înconjoară Bucureștiul, județul Ilfov este străbătut de toate
cele 7 drumuri naționale principale care pornesc din București, precum și
de autostrăzile A1 (la vest), A2 (la est) și A3 (nord). Alte drumuri
naționale care trec prin județ sunt DN1A (în partea de nord-vest) și
centura Bucureștiului. De asemenea, principalele magistrale de cale
ferată care pornesc din București traversează Ilfovul: București-Ploiești cu
gările Chitila, Buftea și Periș; București-Urziceni cu gările Mogoșoaia,
Balotești, Căciulați și Moara Vlăsiei; București-Constanţa cu gările
Pantelimon, Pasărea și Brănești; Bucureşti-Videle cu gara Chiajna.

4
Solurile
Solurile sunt fertile, din clasa argiluvisoluri; acestea au ca
diagnostic orizontul (B+) îmbogăţit în argilă migrată care formează
pelicule cu feţele verticale şi orizontale ale agregatelor structurale.
Argiluvisolurile sunt soluri specifice regiunilor de deal şi podiş şi
câmpiiilor piemontane acoperite cu vegetaţie de pădure de foioase.
Solurile brun-roşcate s-au format pe un relief plan de câmpii interfluviale
largi, intr-un climat temperat-continental cu temperaturi medii anuale de
10 – 11 °C şi precipitaţii medii cuprinse între 500 şi 650 mm/an; acoperit
de o vegetaţie forestieră de stejar, cer, garniţă etc. În condiţiile
prezentate, în solul brun-roşcat are loc un proces de bioacumulare relativ
activă, dar orizontul humifer este mai subţire şi mai sărac în humus.
Procedele de alterare a mineralelor şi argilizarea sunt intense.

Solurile brun-roşcate sunt soluri forestiere cu fertilitate ridicată


pentru pădurile de şleau de câmpie, iar pentru culturile agricole sunt
necesare îngrăşăminte organice şi minerale. În lungul văilor principale s-
au format soluri de luncă.

Vegetaţia și fauna
Vegetaţia este reprezentată de pădurile de şleau de câmpie cu
stejar (Quercus robur), salcie, plop, arbuşti.
Vegetaţia cuprinde: pâlcuri de pădure cu specii de cer (Quercus cerris),
garniţă (Quercus fraineto), stejarul brumăriu (Quercus pedunculiflora),
stejarul pedunculat (Quercus Robur).
În pădurile de foioase subarboretul este reprezentat de gherghinar
(Crataegus monogyna, Crataegus pentagyna), lemn câinesc (Ligustrum
vulgare), sânger (Cornus sanguinea), măceş (Rosa canina), porumbar
(Prunus spinosa).
Vegetaţia ierboasă dezvoltată în poienile pădurilor sau pe suprafeţele
necultivate cuprinde: păiuşul (Festuca valesiaca, Festuca pseudogina),
negara (Stipa capilata), firuţa cu bulbi (Poa bulbosa), graminee cu rizomi

5
(Bromus inermis, Poa augustifolia, Agropyron repense), peliniţă
(Artemisa austriaca), pir (Cynodom dactylon), mohor (Stelaria glauca),
trifoi (Trifolium repens, Trifolium pratense).
În lunci şi zăvoie vegetaţia cuprinde: sălcii (Salix alba, Salix fragilis, Salix
cinerea , Salix trianduanini), (Alnus glutinosa) şi plopi (Populus alba,
Populus nigra, Populus canescens).
Vegetaţia hidrofilă cuprinde: rogozul (Carex acutiformix), papura (Tipha
augustifolia, Tipha latifolia), trestia (Pragmites communis), nufăr (Nuphar
luteum Nuphar alba), broscariţă (Potamogeton natans), brădiş şi
sârmuliţă.
Această vegetaţie hidrofilă formează plauri plutitori cu grosimea de 80-
100 cm. Plaurul se întâlneşte pe râul Sabar, Cioragârla şi Argeş.
Vegetaţia ierboasă adăposteşte iepurele (Lepus europaeus), dihorul
(Putorius putorius), nevăstuică (Mustela nivalis) şi prepeliţe (Coturnix
coturnix).
Vegetaţia de luncă oferă adăpost multor păsări: raţa mare (Anas
platyrhyncas), raţa cârâitoare (Anas querquedula), gâsca (Ardea
purpurea), lişiţa (Fulica atra) şi vidra (Lutra lutra).
Fauna s-a redus numeric datorită extinderii zonei arabile şi a celei
locuite, fiind reprezentată de iepuri, vulpi, căprioare, rozătoare şi păsări.
Solurile sunt fertile din clasa molisolurilor, cernoziomuri şi soluri
aluvionare de luncă.
Fauna cuprinde o varietate mare de specii: cerbul lopătar, mistreţul (Sus
scrofa), căpriorul, lupul, vulpea, veveriţa şi rar pisica sălbatică.

Dintre păsări specifice sunt: fazanul (Phasianmus colchicus), sitarul


(Scolopax scolopax), ciocârlia de pădure (Lulula arborea), privighetoarea
(Luscinia megarhynchos), şi ciocănitoarea (Dendrocops medius). În ape
se găsesc: bibanul (Perca fluviatilis), crapul (Cyprinus carpio), somnul
(Silurus glanis) , ştiucă (Esox lucius).

Agricultura

6
Suprafaţa agricolă a judeţului Ilfov este de 101 581 ha reprezentând
0,74% din suprafata agricolă a ţării şi 1,12% din suprafata arabilă, deci
atenţia s-a îndreptat în realizarea a doua obiective majore: cultivarea pe
cât posibil a întregii suprafeţe arabile de 98 690 ha şi aplicarea
tehnologiilor specifice fiecărei culturi cu respectarea cerinţelor
agrotehnice. Judeţul Ilfov mai deţine 0,04% din suprafaţa tării ocupată cu
păşuni şi fâneţe şi 0,068% din cea ocupată cu culturi permanente
( plantaţii pomicole, vii, pepiniere ) restul fiind ocupat de pomi, vii, pajişti
şi fâneţe. În ceea ce priveşte forma de exploatare a terenurilor agricole -
exploataţii agricole şi gospodării individuale, se observă gradul încă
ridicat de fărâmiţare a terenurilor agricole cu implicaţii nefavorabile
asupra utilizării eficiente a resurselor financiare şi folosirea unor
asolamente corespunzătoare care să determine rotaţia culturilor şi
aplicarea tehnologiilor specifice.

Bibliografie:

 https://ro.wikipedia.org/wiki/Jude%C8%9Bul_Ilfov
 http://www.prefecturailfov.ro/index.php?q=geografie

7
8