Sunteți pe pagina 1din 2

Ciclul de viaţă al stelelor  

O stea este un corp ceresc masiv şi luminos care are formă aproximat


sferică formată din plasmă. 
În unele nebuloase stelare se formează nori moleculari unde
materia este mai densă, mai
concentrată și rece. Fiecare nor
molecular se află într-un echilibru
fragil. Când acest echilibru se
rupe din cauza unei perturbări
exterioare acest nor se
prăbușește sub propria greutate.
Materia începe să se contracte
și apoi norul se divide în părți mai
mici care se transformă în părți
mai mari numite globule.
Acestea în timp devin mai mici dar mai
dense și mai calde până devin protostele. Ele continuă să se contracte
până în miezul lor temperatura ajunge la 10 milioane° C. Atunci
temperatura atinge limita pentru a începe
fuziunea nucleară și a se putea stabiliza. În
acest caz protosteaua devine o stea și intră în
secvența principală. În caz contrar, când
temperatura nu atinge 10 milioane° C în
aceasta materia o să ajungă singură la o
stabilitate și va deveni o pitică cenușie.
În secvența principală hidrogenul
fuzionează în helium. Acestă reacție nucleară
constă în ciocnirea atomilor la viteze foarte mari
și formând un nou tip de nucleu.
Când steaua rămâne fără hidrogen, ea începe a fuziona
hidrogenul în helium. Steaua se mărește și tinde spre culoarea roșu,

Fotografii de pe flickr.com
Wikipedia.com
transformându-se într-o gicantă roșie. În miez acum helium-ul este
fuzionat în carbon și carbon-ul este fuzionat în oxigen. După acest
proces stratul exterior al stelei este desprins și se formează o pitică
albă, iar din stratul exterior care s-a desprins din stea se formează o
nebuloasă planetară.
Dacă steaua este destul de masivă ea fuzionează elemente mai
grele până ajunge la fier care nu mai poate fi fuzionat. Atunci steaua
explodează într-o supernova. În funcție de masa pe care o are aceasta
devine o stea neutronică sau o gaură neagră.

Fotografii de pe flickr.com
Wikipedia.com