Sunteți pe pagina 1din 143

POLITICA

ISTORIA
REVISTA R O M A N A PENTRU
SUDESTUL EUROPEAN

BiBL. UNIV. CLUi-SSEiO


Nr J O . ' M . - m l
Exempîsr lcgr,!

SOCIETATEA ROMANA DE STATISTICĂ


BUCUREŞTI
1 88 19 ^ 1
GEOPOLITICA şi GEOISTORIA
REVISTA ROMÂNĂ PENTRU SUDESTUL EUROPEAN
nul I Nr. 1.
C om itetul de d ire cţie: Gheorghe I. BRĂTIANU,
Sabin MANUILA, Mircea VULCĂNESCU, Ion CONEA,
Anton GOLOPENŢIA.

SEPTEMVRIE—OCTOMVRIE 1941.
CUVÂNT ÎNAINTE

S’au dat geopoliticei m ai m ulte definiţiuni. Una din acestea spune că


geopolitica e ştiinţa fenom enului politic internaţional, urm ărit şi explicat
în determinarea lui geografică. S ’a constatat, în legătură cu această d e fi­
niţie, că sunt unele ţări şi regiuni care deţin un fe l de cum ul geopolitic:
în ele, adică, fenom enul politic internaţional pulsează viu şi continuu, fără
odihnă; interesele Statelor m ari (acestea sunt, în prim ul rând, actorii po­
litici plan/etari) alergând până aci oarecum în neregulă şi depărtate unele
de altele pe suprafaţa mărilor şi continentelor, de cum se apropie de nu­
m itele (ţări, regiuni sau aproape sim ple biete puncte), se adună şi se îm ­
pletesc unele cu altele în mănunchiu.
Acolo, am zice, sunt marile vaduri geopolitice ale vrem ii şi planetei
noastre. Şi, ca la orice vad, aşa se adună avantagiile şi prim ejdiile şi la
vadurile acestea, geopolitice. Acolo se pun la cale... afaceri, acolo se iscă
şi se rezolvă conflicte. Cine le stăpâneşte pe acelea, stăpâneşte deobiceiu
— protectorate, sfere de influenţă, mandate, etc. — şi ţinutul dim prejur.
România are norocul — şi prim ejdia, natural — de a sta la o astfel
de răspântie geopolitică. Suntem ceeace Nicolae lo r ga num ea: un Stat de
necesitate europeană. Răzimată pe cetatea carpatică şi veghind asupra gu­
rilor Dunării, străjuind aici în num ele şi interesul întregii Europe din
spatele e i — ba încă, şi peste — se cheamă că România noastră trăieşte şi
vorbeşte aicea nu num ai pentru dânsa singură. Statul nostru este, deci, în
atenţia estului şi vestului, nordului şi sudului deopotrivă — şi în tot tim pul.
Ea deţine, cum s’a spus, cu adevărat o poziţiune-chee. Iar atenţia aceasta
a altuia pentru tine poate fi grijă şi sim patie, poate fi ocrotire, dar poate
fi şi apetit sau prim ejdie. înseam nă, deci, că mai m ult decât oriunde
aiurea, veghea în. astfel de puncte trebuie să fie m ereu trează (veghea ta,
a celui acolo aşezat). Ideea de hotar, de putere şi apetit economic interna-
ţinal, de autarhie şi independenţă, trebuie purtată acolo m ereu în con­
ştiinţe, ca o obsesie. Suntem , prin poziţia noastră pe glob, dar şi prin cele
ce poartă faţa sau ascund măruntaiele păm ântului nostru, ca o stână car­
patică la un vad de lupi. Ciobanii, drept aceea, trebuie să aibă ghioagă
bună toţi şi... să doarmă cât m ai puţin. Se înţelege, deci: un Stat cu o
astfel de situaţie, în care te urmează în to t locul vânturile, valurile, dator
este, el cel dintâi, să cunoască această situaţie, să-şi dea permanent seama
de toate, bune şi rele, câte se ascund întrînsa. T oţi m em brii acestui Stat
şi în prim ul rând pătura lui conducătoare, trebuie să-şi aibă gândul mereu
a ţin tit la ele. — Dar acestea toate, să observăm, sunt preocupări si sunt
noţiuni de ordin strict şi prin excelenţă geopolitic — şi ele num ai prin
geopolitică se fac înţelese şi trăite. Şi, atunci, nu e oare superfluu să ne
m ai întrebăm dacă floarea acestei tinere discipline trebuie răsădită şi în
glastra cugetului românesc? Ba, putem spune că suntem născuţi să fim ...
geopolitici.

Dar geopolitica a m ai fost definită şi altfel: „Este disciplina care se


ocupă cu studiul Statelor, al bazelor lor teritoriale, al extinderii lor posi­
bile în spaţiu, al forţei lor de expansiune” — sau: „Geopolitica este con­
ştiinţa geografică a naţiunii”. Mai ales definiţia aceasta ultim ă e interesantă:
Ea vrea să spună, ni se pare, că are menirea să strecoare şi să ţie mereu
luminoasă în conştiinţe imaginea de pe hartă a patriei. Aşa au definit-o
geografii germani, la puţină vrem e după pacea dela Versailles. Aşa au
prim it-o şi au cultivat-o Ungurii, după Trianon. Aşa au îm brăţişat-o ita­
lienii, atât de nedreptăţiţi la încheerea aceluiaş războiu. Nicăieri n a u mai
trăit conştiinţele, în Europa de după războiul cel mare, atât de m u lt pre­
ocupate de hotarele Statelor respective, Ca în aceste trei ţări. Orice con­
ştiinţă purtă cu sine, veşnic prezentă şi vie ca o obsesie, harta ţării. —
Geopolitica, deci, ar fi ca o plantă ştiinţifică ce creşte m ai ales în ţările
care o udă cu lacrimi geografice. — Şi nu trăim noi oare, azi, o situaţie
care ne cere să dăm cel puţin tot atâta, azi, cât num itele trei ţări altădată,
acestei preocupări? Ş i nu se dovedesc, astfel, cu atâta m ai necesare studiile
şi publicaţiile geopolitice — şi pentru, şi in România?

Revista noastră, însă, se m ai num eşte şi de geoistorie (e un term en nou


acesta, purcezând, dacă nu ne înşelăm, chiar dela unul din noi). A m vrut
s’o num im aşa fiindcă, m ai întâi, geopolitica nu este altceva decât, în mare
măsură, geoistoria prezentului (prin geoistorie trebuind să înţelegem acea
atâtă istorie, românească sau oricare alta, câtă se poate prin geografie
explica), după cum geoistoria însăşi nu este altceva decât geopolitica tre­
cutului. Vrem , atunci, să spunem : geopolitica purcede, în parte, din geo­
istorie şi num ai la lumina acesteia poate, geopolitica, lăm uri îndeajuns pre­
zentul. In cercetarea legăturilor dintre păm ântul şi fapta colectivă rom â­
nească prezentă, va trebui să căutăm m ereu sprijin şi în trecut. Prezentul
geopolitic, într’un cuvânt, num ai în legătură cu trecutul geoistorie se poate
bine şi com plet înţelege. — Dar nu e num ai acesta m otivul pentru care
stă scris, pe frontispiciul revistei noastre, şi term enul geoistorie. Iată-l,
deci, şi pe acel altul: Aşa cum România de azi oferă un m ediu foarte
favorabil pentru cultura, să zicem , a duhului şi interesului geopolitic, aşa
trebuie ea considerată şi ca fiin d o adevărată m ină de exploatare geois-
torică: din cazul ei, adică, se poate vedea ce m ult, uneori, nu este istoria
altceva decât geografie în mişcare, cum spunea Herder, sau ce m u lt este
geografia m am a istoriei, cum spunea Napoleon, sau — în sfârşit, — cum
spune cutare autor englez, cât de m u lt vei găsi, dacă ai să cauţi a înţelege,
„geografia în spatele istoriei”.
Istoria românească stă, în mare măsură, scrisă în aşezarea şi în făp­
tura păm ântului românesc, în ornamentaţia lui vegetală, în darurile solului
şi subsolului lui. De m ulte ori, ea îţi apare ca o adevărată emanaţie a
acestui păm ânt; creşte din el. Iată de ce E vul m ediu românesc aşteaptă
să fie, în foarte mare măsură, pe această cale lum inat. Isvoarele istorice
propriu zise, sunt prea puţine. Dar abundă, încă, docum entele antropogeo-
grafice, etnografice, toponimice, onomastice, lingvistice in genere, folklorice,
— care toate, însă, nu pot f i nici ele înţelese decât raportate la păm ânt: unde
se găsesc, în ce frecvenţă, în ce arie geografică? Problema originii poporului
rom ân,a părăsirii Daciei, a continuităţii, a genului sau genurilor lui de viaţă
medievale, a form elor politice populare din aceeaşi epocă, a întem eerii
Principatelor, etc. — la niciuna din aceste întrebări nu se va putea d e fi­
n itiv răspunde decât după ce se va fi cerut şi ajutorul a ceea ce num irăm
noi geoistorie. In această ordine de idei vom spune în treacăt că epoca
Burebistn-Decebal-Traion parcă le biruie pe toate celelalte (epoci şi pro­
blem e) prin frum useţe şi interes. N um ai cercetând terenul s’a p u tut vedea
— abea ieri! — că Sarmizegetusa lui Decebal, departe de a f i fost in
groapa Haţegului, a fost — dim potrivă — cetate pe vârful unui m unte
din m asivul Sebeşului. Unde va fi fost Argedava lu i Burebista? Unde
m untele Cogaeonum? Care au fost itinerariile lui Traian în Dacia? Unde
anum e, în Carpaţi, s’au dat luptele dintre prim ii voevozi olteni şi m unteni
cu Ungurii? Iată atâtea probleme care-şi aşteaptă deslegarea geoistorică,
singura care le va deslega. Dar, oare, ca să nu m ai am intim decât una:
îş i închipuie cineva că religia Dacilor va putea f i înţeleasă cu adevărat,
înnainte ca cercetătorul respectiv să nu meargă şi să nu petreacă în m unţii
Sebeşului, sub Pârâng, pe V ârful lui Pătru sau în m u n ţii Retezatului, cel
puţin câteva veri? — Iată al doilea drum pentru revista noastră: să pro­
m oveze şi astfel de studii.

Un singur lucru m ai avem de lăm urit: subtitlul revistei, prin care


ne luăm fără m odestie sarcina de a lucra, când ne va fi cu putinţă, pentru
întreg acest colţ de lum e în care ţara noastră e, sigur, ceea ce Banatul se
pretinde în România, şi care se cheamă Sud-Estul Europei. R udolf Kjellen,
întem eetorul geopoliticei, spune undeva că una din cele dintâi sarcini ale
acesteea este studiul vecinilor, din care să vedem în ce lum e apropiată ne
mişcăm. Dinspre nord-vest veghează asupra-ne marea putere germană;
dinspre nord-est ne am eninţă, veşnică, imensitatea' rusă. Statul românesc
va trebui să ţină totdeauna seama de această situaţie. Iar dacă ne întoarcem cu
faţa şi gândul spre miazăzi, ne vom pătrunde de adevărul că, pe această imensă
planetă, este un colţ în care România a fost orânduită să fie cea dintâi. Este o m i­
siune şi o datorie a ei, deopotrivă. Şi geoistorie şi geopolitic suntem una, form ăm
o u n itate cu ceilalţi m em bri ai Sud-Estului. Istoria tuturora creşte, în mare
măsură, dim trun fond comun. îndeamnă, deci, că fiecare din neamurile
şi statele componente nu ne vom putea înţelege bine trecutul decât pri-
vindu-l în legăturile lui cu trecutul celorlalţi din familie. în treg acest do­
m eniu al Sud-E stuhii era odată al aşa num itei Rom anităţi Orientale, din
care Dacia nord-dunăreană nu s’a desprins decât târziu cu fizionomia ei
proprie. Vom încerca şi noi să lăm urim probleme din acest domeniu, dar
vom cerca să obţinem şi colaborări din vecini. Oare se poate închipui ceva
m ai frum os, m ai moral şi m ai rodnic decât o colaborare ştiinţifică între
Vecini, m ai ales în probleme de acestea, de lămurire a unui trecut în bună
parte comun? Colaborare şi lămurire care să ducă la înţelegere, la pre­
ţuire şi iubire reciprocă?... Aceasta, geoistorie. Geopolitic, de asemeni. Formăm
adică, m ai întâi, cu toţii o unitate — în care, după aceea, prin num ărul

5
populaţiei, prin întinderea ţării, -prin bogăţiile ei, prin poziţia pe hartă,
Rom ânii sunt chem aţi să joace rolul de frunte. Spiritul românesc s’a risipit
sub form a tiparului, în trecut, din belşug peste meleagurile acelea, ba şi
m ai departe. O poate face şi azi, misiunea poate f i reluată. Economic, da­
rurile păm ântului nostru au curs spre sud de când ne cunoaşte istoria. O
m isiune economică în acest Sud-Est putem organiza şi îndeplini şi azi.
Ba încă suntem datori s’o facem. *
Astăzi, prin integrarea economică şi politică a planetei, statele nu mai
pot trăi singure, fiecare pentru sine, închis între kotarele-i proprii. Ci ele
se văd obligate să trăească, vrând-nevrând, în fam ilie. Şi, astfel, fiecare
e răspunzător nu num ai de soarta lui, ci, într’o oarecare măsură, şi de
bunul m ers al celorlalte, al restului întreg, cum spunea cândva Kem al Paşa.
Fiecare Stat, aşa dară, e dator să-şi înţeleagă şi să-şi definească rolul
propriu, menirea şi funcţiunea lui în lum e, — în lum ea apropiată mai
întâi, dar şi în cealaltă, îndepărtată.
Noi, în măsura în care puterile noastre (dar şi îm prejurările, deopo­
trivă, care însă nu m ai sunt ale noastre) ne vor susţine, în slujba acestor
gânduri şi idei, vom înţelege să ne considerăm.

RED ACŢIA.

*
I

VORWORT.

Für den Begriff der Geopolitik sind verschiedene Begriffsbestim m ungen


gegeben worden. Eine von ihnen besagt, dass die Geopolitik die W issen­
schaft von den internationalen politischen Erscheinungsformen sei, die in
ihrer geographischen Bestim m theit verfolgt und erklärt werden. Im Z u­
sammenhang m it dieser Definition wurde feslgesfellt, dass es einige Länder
und Landschaften gibt, die eine A rt geopolitischen K notenpunkt darstellen:
in ihnen pulsiert nämlich das politische internationale Phänomen lebendig
und unaufhörlich ohne Unterbrechung fortlaufend. Die Interessen der Gross-
mäichte (in erster Linie sind diese die Träger der w eltw eiten Politik) die
sich bislang irgendwie ohne eine bestim m te Ordnung und die eine von den
anderen entfernt über die W eltm eere und über die W eltteile hin auswirkten,
sammeln sich in einem Haufen und verwirren sich unter einander, sobald
sie sich den erwähnten Gebieten (Ländern, Landschaften oder sogar ein­
fachen blossen Punkten) nähern.
I Dort, würden wir sagen, befinden sich die grossen geopolitischen
I U ntiefen unseres Planeten und unserer Zeit. Und wie an jeder U ntiefe,
häufen sich die Vorzüge und die G efahrenpunkte auch an diesen, den
geopolitischen Durchgangsstellen. Dort werden... Geschäfte in die W ege ge­
leitet, dort entstehen K onflikte, und dort werden sie auch gelöst. W er
diese Durchgangspunkte beherrscht, beherrscht fü r gewöhnlich — Protek­
torate, Interessengebiete, Schutzgebiete usw. — auch die umliegende
Landschaft.
Rumänien befindet sich in der glücklichen — und selbstverständlich
auch gef ähr deten-Lage, an einem solchen geopolitischen Kreuzweg zu liegen.
W ir sind, was Nikolai Jorga einen Staat von europäischer N otwendigkeit
genannt hat. G estützt au f die Festung der Karpathen und die Donaumün­
dungen bewachend, und hier diese W acht im Namen und im Interesse des
gesamten hinter unserem Rücken liegenden Europas — ja sogar, noch
darüber hinaus — haltend, heisst, dass unser Rum änien hier nicht nur
fü r es allein lebt und nicht nur fü r sich selber zu sprechen hat. Unser Staat
steht folglich in gleicher W eise im M ittelpunkt der A ufm erksam keit des
Ostens und W estens, des Nordens und Südens — und zwar jederzeit. R u ­
mänien hat, wie bekannt, eine tatsächliche Schlüsselstellung inne. Diese
A ufm erksam keit der anderen fü r es kann jedoch Anteilnahm e und S y m ­
pathie, kann Fürsorge bedeuten, sie kann jedoch auch die W irkung frem den
Appetits und eine Gefahr darstellen. Dies bedeutet also, dass hier m ehr als
irgendwo anders die W acht an solchen Punkten dauernd wachsam sein

7
muss — nämlich die rumänische W acht, die W acht desjenigen, der hier
wohnt. Der Gedanke an Grenze, an Macht und an internationalen w irtschaft­
lichen Anreiz, an Autarkie und an Unabhängigkeit muss hier dauernd wie
eine Besessenheit im Bewusstsein wach sein. W ir stehen durch unsere Stel­
lung a uf dem Erdball, doch auch durch all das, w m unser Boden a uf sich
trägt oder in seinem Inneren birgt, wie ein Karpathenfelsblöck an einer
Furt der W ölfe. Zu diesem Zwecke müssen die H irten alle über einen
kräftigen K nüttel verfügen und — sie dürfen nur so wenig als möglich
schlafen. Es ergibt sich also von selbst: ein Staat in einer solchen Lage, wo
die W inde und W ellen von allen Seiten a uf ihn eindringen, hat die Pflicht,
dass er zuvorderst diese Lage erkenne, und dass er (Lauernd a uf alles —
Gutes und Böses — was sich t i ihrem Schosse verbigt, achte. AUe Glieder
dieses Staates und in erster Linie seine Führerschicht müssen ihren Sinn
dauernd darauf gerichtet halten. Doch all dieses, weisen wir noch einmal
darauf hin, sind Gedankengänge und. Begriffe, die streng und wesentlich
geopolitischer Provenienz sind- und sie werden erlebt und verstanden eben
nur durch die Geopolitik. Und ist es dann überflüssig, uns noch zu fragen,
ob das Samenkorn dieser jungen W issenschaft auch in das Beet des rumä­
nischen Denkens gesät werden müsse? Ja natürlich, denn wir können sagen,
dass wir zu Geopolitikern — geboren sind.
Jedoch ist die Geopolitik auch noch anders definiert worden: „Sie ist
die W issenschaft, die sich m it dem Studium der Staaten, ihre gebietsmäs-
sigen Grundlagen, ihrer möglichen Ausdehnung im Baum , ihrer Ausbrei­
tungskraft beschäftigt” — oder: „Die Geopolitik ist das geographische Be­
wusstsein der N a tio n ’. Interessant ist vor allem diese letztere D efinitioni
uns scheint, sie besagt, dass sie die Aufgabe hat, das Kartenbild des Vater­
landes einzuprägen und im m er deutlich im Bewusstsein zu halten. So haben,
nur kurze Zeit nach dem Frieden von Verailles, die deutschen Geographen
die Geopolitik a uf gefasst. Und so haben sie die Ungarn nach den Vorort­
verträgen überm ittelt bekom m en und sie gepflegt. Auch die Italiener, die
beim Abschluss dieses Krieges so sehr benachteiligt worden waren, haben
sie so aufgefasst. Nirgends war in dem Nachkriegseuropa das D enken m ehr
m it den Grenzproblemen ihrer Staaten ausgefüllt, als in diesen drei Län­
dern. Jedes Einzelbewusstsein trug das Kartenbild ewig gegenwärtig m it
sich und war von ihm wie besessen. Die Geopolitik wäre folglich ein Pro­
d u kt der W issenschaft, das besonders in denjenigen Ländern gedeiht, die
es m it Tränen benetzen, die wegen der Grenzen fliesen. Und erleben nicht
wir heute eine Lage, die heute von uns fordert, dass wir zum ihdenstens
uns eben so viel, wie die genannten drei Länder einstmals, diesen Gedanken­
gängen hingeben? U nd erweisen sich nicht so geopolitische Untersuchungen
und Veröffentlichungen als umso notwendiger — und zwar ebensowohl für
wie in Rumänien?
Unsere Zeitschrift heisst jedoch auch nach der Geohistorie (es ist dies
ein neuer Term inus, der, wenn wir nicht irren, sogar von einem unter uns
herrührt). W ir haben uns entschieden, sie so zu nennen, weil erstens die
Geopolitik a u f weiten Strecken nichts anderes ist als die Geohistorie der
Gegenwart (wobei unter Geohistorie Geschichte — rumänische oder ir­
gendwelche andere — zu verstehen ist, soweit sie sich geographisch erfassen
lässt), wie dann auch die Geohistorie selbst nichts anderes ist als die Geo­
politik der Vergangenheit. Das soll also dann heissen: die Geopolitik en t­

8
stam m t teilweise aus der Geohistorie, und nur im Lichte dieser vermag die
Geopolitik die Gegenwart genügend deutlich zu erhellen. Bei der E rfor­
schung der Bindungen zwischen dem Boden und den gemeinsamen rum ä­
nischen Gegenwartstatsachen müssen wir uns H ilfsm ittel laufend auch in
der Vergangenheit suchen. Die geopolitische Gegenwart ist in einem W ort
nur in Zusammenhang m it der geohistorischen Vergangenheit wirklich und
um fassend verständlich. Aber nicht nur dies ist der Grund, weswegen auf
dem Titelblatt unserer Zeitschrift auch der Term inus Geohistorie aufgeführt
ist. Nennen wir also auch den anderen: so wie das Rumänien von heute
sehr günstige Bedingungen fü r die Plege des, wenn wir so sagen dürfen,
geopolitischen Geistes und Interesses bietet, so muss es auch als eine wahre
Fundgrube fü r geohistorische Forschungen betrachtet werden: am Falle
Rumänien ist nämlich zu ersehen, bis zu welchem Grade die Geschichte
manchm al nichts anderes ist als bewegte Geographie, wie Herder sagt, oder
bis zu welchem Grade die Geographie nach den W orten Napoleons die
M utter der Geschichte ist, oder schliesslich, wie ein gewisser englischer Autor
sagt, dass wenn m an nur zu verstehen sucht, man so viel „Geographie im
Hintergrund der Geschichte” findet, wie man nur wiU.
Die rumänische Geschichte fin d et sich in hohem Grade in der Lage
und in der Gestaltung der rumänischen Erde, in ihrem Pflanzenschmuck
und in den Gaben und Reichtüm ern des rumänischen Bodens auf gezeichnet.
Vielfach erscheint sie als eine wahre Ausstrahlung dieses Bodens, sie wächst
aus ihm hervor. Daher wartet das rumänische M ittelalter darauf, zum
grossen Teile seine Aufhellung a uf diesem W ege zu erfahren. Geschichts­
quellen im eigentlichen Sinne des W ortes sind zu spärlich gesät. Aber es
sind noch im Überfluss anthropogeographische, ethnographische, topony-
mische und onomastische, allgemeine sprachliche und folkloristische D oku­
m ente vorhanden — die jedoch alle auch nur dann verständlich werden,
wenn man sie in Beziehung setzt zu dem Boden: wo nämlich sie sich
finden, in Welcher H äufigkeit, a uf welchem geographischen Gebiet? Das
Ursprungsproblem des rumänischen Volkes, die Aufgabe Dakiens, das K on­
tinuitätsproblem , die m ittelalterliche Lebensform oder Lebensform en des
rumänischen Volkes, das volkstüm liche politische Gepräge in jener Zeit, die
Gründung der, Fürstentüm er usw. — tuif keine einzige dieser Fragen wird
sich eine endgültige Antw ort geben lassen, bevor w ir uns zur Hilfeleistung
auch an das gewendet haben, was wir Geohistorie genannt haben. In diesem
Zusammenhang wollen wir nebenbei auch bem erken, dass die Zeit der
Buerebista-Decebal-Traian alle übrigen (Epochen und Fragenkreise) an
Schönheit und Interesse wohl übertrifft. N ur durch an Ort und Stelle vor­
genomm ene Untersuchungen hat man — eben erst! — feststellen können,
dass das Sarmizegetusa des Decebal, w eit davon entfernt, in der H atzek-
Senkung zu liegen, ganz im Gegenteil eine Stadt au f dem G ipfel eines der
Berge des Sebesch-Massivs gewesen ist. W o w ird das Argedava des Buere-
bista gelegen haben? Und wo der Berg Cogaeonum? W elches sind die
Marschlinien Traians innerhalb Dakiens gewesen? W o eigentlich haben sich
in den Karpathen die K äm pfe zwischen den ersten oltenischen und m un-
tenischen Voiwoden a u f der einen Seite und den Ungarn auf der anderen
abgespielt? Es gibt so viele Probleme, die a uf ihre geohistorische Lösung
harren, denn dies ist die einzige W issenschaft, die sie löen wird. Oder
um nur noch eins anzuführen: Glaubt jem and, dass man die Religion der

9
Dakier wirklich verstehen können wird, bevor der Forscher, der sich an
diese Aufgabe macht, in die Berge des Sebesch, unter den Pyryng, auf den
Gipfel des Pätru oder in die Retezat-Berge steigt und dort wenigstens einige
Som m er zubringt? — Und dies ist die zweite Aufgabe fü r unsere Zeit­
schrift: nämlich die, auch solche Untersuchungen zu fördern.
Uber einen einzigen Punkt noch müssen wir Klarheit schaffen: über
den U ntertitel der Zeitschrift, in dem wir ohne Bescheidenheit uns der A u f­
gabe unterziehen, fü r diese ganze W eltecke, in der unser Land sicherlich
das ist, was das Banat fü r Rumänien in Anspruch nim m t, M ittlertätigkeit
zu leisten, wenn die M öglichkeit dazu uns gegeben wird, M ittlertätigkeit
für den Südosten Europas. R udolf Kjellen, der Begründer der GeopoVt’k,
sagt irgendwo, dass eine ihrer ersten Aufgaben das Studium der Nachbarn
ist, woraus wir ersehen, in welcher nahen U m welt wir uns bewegen. Vom
Nordwesten her wacht über uns die Grossmacht des deutschen Reiches, vom
Nordosten her bedroht uns a uf ewig die russische Unendlichkeit. Mit diesen
Mächten wird der rumänische Staat jederzeit rechnen müssen. Jedoch wenn
wir unseren Blick und unsere Gedanken nach Süden schweifen lassen,
werden wir von der W ahrheit durchdrungen sein, dass es auf diesem unge­
heuren Planeten eine Stelle g ib t,, in der ja das Schicksal Rumänien die
erste Rolle zugewiesen hat. Dies ist zugleich eine Sendung Rumäniens und
eine Verpflichtung. In geohistorischer sowohl wie geopolitischer Hinsicht
sind wir eins und bilden m it den übrigen Gliedern des Südosten eine Ein­
heit. Die Geschichte dieser aller erwächst grösstenteils aus einer gem ein­
samen Grundlage. Das bedeutet also, dass wir die Vergangenheit eines
jeden dieser beteiligten Volksstäm m e und Staaten nur dann wirklich gut
verstehen können, wenn w ir sie in ihrer Verbindung m it der Vergangenheit
der übrigen Glieder der Familie betrachten. Dieser gesamte K om plex des
Südostens war einstmals der der sogenannten östlichen Rom anität, aus dem
das Dakien nördlich der Donau sich erst spät m it einer eigenen Gestaltung
herausgehoben hat. W ir wollen selber versuchen, Fragenkreise a uf diesem
Gebiet ihrer Lösung entgegen zu führen, aber wir wollen uns auch bemühen,
die M itarbeit der Nachbarn zu erlangen. Oder kann man sich etwa etwas
Schöneres, etwas Moralischeres und Fruchtbareres vorstellen, als eine wissen­
schaftliche Zusammenarbeit unter Nachbarn, besonders in Fragenkreisen
dieser A rt, wo es sich um die Aufhellung einer zum grössten Teile ge­
meinsamen Vergangenheit handelt? Eine Zusamm enarbeit und ein Klar­
werden, welches zum Verstehen, zur W ertschätzung und zur gegenseitigen
Liebe führt?... Dies in geohistorischer Hinsicht. Dasselbe gilt fü r die Geo­
politik. Denn wir bilden doch zuerst einm al alle eine Einheit — in der
sodann die Rumänen durch ihre Volkszahl, durch die Ausdehnung ihres
Landes, durch seine Reichtüm er und durch ihre Stellung im Raum dazu
berufen sind, eine führende Rolle zu spielen. Der rumänische Geist hat
sich in der Vergangenheit am Überfluss über dieses Gelände in Buchform
verschwendet, ja sogar auch darüber hinaus. Dies kann auch heute geschehen,
diese Sendung kann wieder aufgenom m en werden. In wirtschaftlicher H in­
sicht haben die Gaben unseres Bodens den Lauf nach Süden genomm en,
seit die Geschichte von uns weiss. Eine wirtschaftliche Sendung in diesem
Südosten könen wir auch heute organisieren und erfüllen. W ir haben sogar
die Pflicht, dies zu tun.

10
Heute können durch die wirtschaftliche und politische ganzheitliche
Erfassung der W elt die Staaten nicht m ehr jeder fü r sich allein in Ihren
eigenen Grenzen eingeschlossen weiter leben. Sondern sie sehen sich ge­
zwungen, in einer Familie zu leben, ob sie es nun wollen oder nicht. Und
so ist jeder nicht nur fü r sein eigenes Schicksal verantwortlich, sondern
bis zu einem gewissen Grade auch fü r den guten Gang der anderen, der
gesamten übrigen, wie einstmals Kem al Pascha gesagt hat. Jeder Staat hat
also die Pflicht, seine eigene Aufgabe, seine Sendung und seine Aufgabe
in der W elt sich selbst zur Klarheit zu bringen und sie zu umreissen —
vorerst in der näheren U m welt, dann aber auch in der übrigen weiter
entfernten.
W ir sehen es ganz bewusst als unsere Aufgabe an, nach Massgabe
unserer eigenen K räfte (doch zugleich auch nach Massgabe der Umstände,
die nicht von uns abhängen) im Dienste dieses Gedankens und dieses
Ideenkreises zu wirken.
DIE RED AKTIO N.

11
GEOPOLITICA,
FACTOR EDUCATIV ŞI NAŢIONAL

I n expunerea făcută in faţa C om isiunii A facerilor R om âne, la Paris, la 22 Februarie


1919, Ion I. C. B rătianu, expunând argum entele sale (şi geopolitictj pentru o R om ânie-
M are în hotarele sale fireşti, declara urm ătoare le. cu privire la hotarul de R ăsărit: „ N u
p u te m concepe existenţa ne a m u lu i românesc fără N istru, c u m n u p u te m să o concepem
fără D u n ă re şi Tisa, ca să ne despartă de elem entul slav. Basarabia reprezintă pentru noi
intrarea casei noastre“.

Pentru orice ştiinţă nouă, definiţia este, cel puţin câtva timp, obiect
de discuţie şi de controversă. Nu este locul să le înşirăm aci pe toate cele
care s’au formulat până acum în ce priveşte scopul şi metoda geopoliticei,
nici să stăruim asupra deosebirii între această disciplină şi geografia politică,
din care este incontestabil că s’a desprins ca o ramură nouă şi viguroasă,
îmi ajunge să amintesc, pentru laturea ce ne interesează aci, noţiunea de
dinamism ce i se atribue tot mai mult de cercetătorii ei. Caracterul static
al descrierii formelor politice la un moment dat aparţine, astăzi ca şi ieri,
geografiei; procesul de devenire teritorială al statelor, mişcările şi năzuin­
ţele în dezvoltare ce vor fi istoria şi geografia de mâine, sunt de domeniul
geopoliticei: aceasta este concluzia care pare a se desluşi acum îndeajuns
de limpede, pentru cei care se arată convinşi de necesitatea ei, ca şi pen­
tru acei cari o contestă.
Politica aplicată pe hartă, potrivită necesităţilor geografice în al căror
desen, de atâtea ori în decursul veacurilor, se înscrie destinul popoarelor:
desigur, cu acest înţeles numai numele geopoliticei e nou. întocmai după
cum eroul lui Molière, nemuritorul D-l Jourdain, făcea proză fără să ştie,
sunt secole de când principii geopolitice au călăuzit acţiunea suveranilor
şi a oamenilor de stat, fără ca ei să le fi definit ca atare.
Astfel, dela sfârşitul veacului al XIII-lea, Regele Carol al II-lea de
Anjou, al Siciliei, dându-şi sfatul pentru o nouă expediţie cruciată, soco­
teşte că, mai de grabă decât de a trimite cu mari pierderi de oameni şi
risipă de bani oştile Creştinătăţii la cucerirea Sfântului Mormânt, e mult
mai chibzuit de a bloca întâi litoralul Egipetului musulman cu o flotă, de a-i
14 GEOPOLITICA ŞI GEOISTORIA

întrerupe negoţul şi de a-i ruina porturile ; această concepţie modernă de


război economic în serviciul idealului medieval al luptei pentru cruce, pe
care o vor desvolta pe urmă toti autorii de memorii şi proiecte de cruciate,
delà Pierre Dubois francezul, la Marino Sanuto venetianul, este în toată
puterea cuvântului o vedere geopolitică.
Iar când, în aceiaşi vreme, Regele Angliei, „prin puterea livrelor ster­
ling“ după cum ne spun izvoarele, câştigă împotriva adversarului său,
regele Franţei, Filip cel Frumos, alianţele principilor de pe continent, vecini
cu posesiunile franceze de la Nord-Est, la Sud-Est, nu este aceasta o con­
cepţie geopolitică ? Sau când regele francez, prin puterea livrelor din Tours,
întoarce împotriva lui Eduard I al Angliei acest sistem de coaliţii, şi în­
dreaptă împotriva lui barajul unor alianţe care cuprind litoralul Norvegiei
şi al Spaniei, nu este şi aceasta o directivă ce a trebuit să se desemneze
pe hărţile şi portulanele primitive ale vremii?
„Pentru a învinge acest duşman pe care nu-1 poate prinde, el trebuie
să caute în toate părţile mijloace de război indirecte, să ia asigurări şi
chezăşii, să ocupe toate poziţiile din care va putea nelinişti şi primejdui
Anglia. El trebuie să opună, peste tot, continentul Oceanului. El impune
puterea sa sau îşi insinuiază autoritatea în toate statele care îl înconjoară...
întinzându-şi stăpânirea pe marea dela Miazănoapte şi pe cea dela Miazăzi,
spre a-i interzice accesul negoţului englez“. Sunt cuvintele prin care Albert
Vandal caracterizează blocusul continental al lui Napoleon I ; cu drept cu­
vânt, istoricul marinei franceze D-l De la Roncière le aplică, cinci secole
mai înainte, politicii Iul Filip al IV-lea care, întocmai ca şi acea a lui Bo­
naparte, este o geopolitică. Căci ce definiţie mai cuprinzătoare putem afla,
o sută de ani înainte ca Rudolf Kjellén să fi rostit acest termen, decât lo­
zinca lapidară a Primului Consul în privinţa politicii statelor: „Leur politi­
que est dans leur géographie?“.
Sau cum să dăm altă interpretare cuvintelor lui Bismark, care preve­
dea în 1879, în legătură cu situaţia Germaniei între Austria şi Rusia, că
„sentimentul de comunitate germană se află la Dunăre, în Siria şi în Tirol,
nu la Petersburg şi la Moscova“ ?
Cancelarul de fer, care nu era un colonial, — şi o recunoştea făţiş —
avea cu atât mai mult şi mai puternic conştiinţa intereselor continentale
ale Reichului, definite de spaţiul locuit de poporul german.
în fine, în vremuri mai apropiate de noi, la Conferinţa Păcii din 1919,
unele revendicări, ca acele ale Italiei asupra coastelor dalmate, discutabile
din punct de vedere etnic, îşi aflau reazemul în argumente de geografie
strategică, în desenul însuşi al litoralului Adriaticei, care permite oricând
unei flote să ameninţe, din adăposturi sigure, ţărmul opus şi descoperit al
peninsulei italice. Fără să folosească acest titlu, expunerea lui Orlando în
Consiliul celor Patru era o limpede afirmare a unei teze geopolitice.
GEOPOLITICA, FACTOR EDUCATIV ŞI NAŢIONAL 15

La aceiaşi Conferinţă de Pace, înfăţişarea problemei româneşti, deşi


întemeiată în primul rând pe realităţile etnice, nu a nesocotit asemenea
argumente. Amintind de populaţiile de origine şi de limbă română răspân­
dite din munţii Pindului şi din şesul Tisei până la Bug şi la Nipru, dele-
gaţiunea noastră respingea totuşi ideea unui „stat factice şi împrăştiat, a
cărui constituire geografică ar fi fost izvorul unor nenumărate conflicte“...
Pentru membrii ei, ca şi pentru toţi acei conştienţi de rostul neamului,
imaginea aspiraţiunilor teritoriale şi politice ale României se înscria în cer­
cul în care de şaptezeci de ani viziunea profetică a revoluţionarilor dela
1848—49 statornicise hotarele României Mari. în expunerea făcută în faţa
Comisiunei Afacerilor Române, la 22 Februarie 1919, Ion I. C. Brătianu
amintise într’o ordine logică toate împrejurările care înfăţişau acest temei
de devenire geografică, sau, cum se spune acum, geopolitică: nu lipsea din
argumentarea sa nici unitatea economică naturală alcătuită de Transilvania
şi de vechiul Regat al României, şi pe care stăpânitorii Ardealului încercaseră
să o zădărnicească prin politica protecţionistă, nici unitatea Banatului do­
vedită prin legăturile organice dintre munte şi şes; iar în privinţa hotaru­
lui dela Răsărit, vederile sale se închegau în această declaraţie de princi­
pii, în care se rezuma întreaga experienţă a istoriei româneşti:
„Nu putem concepe existenţa neamului românesc fără Nistru, cum nu
putem să o concepem fără Dunăre şi Tisa, ca să ne despartă de elementul
slav. Basarabia reprezintă pentru noi intrarea casei noastre“.
Vederi geopolitice au fost deci folosite şi aplicate de marii căpitani
şi de diplomaţi în toate vremurile, mult înainte de-a se fi alcătuit o disciplină
sistematică şi ordonată sau o ramură a învăţământului public. Ceeace con­
stituie, în părerea noastră, elementul nou pe care îl aduce tânăra ştiinţă
ce revendică acest nume, este valoarea ei considerabilă de educaţie şi de
propagandă.
De-altfel critica însăşi ce s’a adus de unele cercuri—în special fran­
ceze—şcolii geopolitice care a făcut din această disciplină o ştiinţă germană,
a fost de a fi aşezat întreaga ei argumentare, desvoltată în numeroasele
ei publicaţii, în serviciul revizionismului politic al Europei. Prin cercetă­
torii geopoliticei s’a imprimat poporului german convingerea că e lipsit de
spaţiu— Volk ohm Raum—şi că în lipsa unei înţelegeri ce i se refuză, tre­
buie neapărat să-l cucerească ou armele. Prin geopolitică, poporul japonez
a căpătat imaginea vie a arhipelagului său suprapopulat, faţă de întinderile
încă pustii ale continentelor vecine; după cum, tot prin lectura şi inter­
pretarea hărţii s’a întipărit în mintea oamenilor de stat şi a opiniei brita­
nice necesitatea asigurării etapelor pentru drumul Indiilor sau concepţia
imperială că nimic din ce se întâmplă în tot cuprinsul planetei nu-i poate
lăsa indiferenţi.
Privind însă mai aproape de noi, să încercăm să desprindem, din în­
16 GEOPOLITICA ŞI GEOISTORIA

seşi nenorocirile ce ne apasă, învăţămintele ce le pot îndrepta. Pe ce s’a


întemeiat războiul ,de propagandă al vecinilor noştri dela Apus, dacă nu
pe folosirea până la măestrie a argumentului geopolitic ? Nimic nu a lipsit
din acest arsenal: dela hărţile construite cu atâta ştiinţă a nuanţelor de
colorit ale contelui Teleki, la drepturile istorice mai mult sau mai puţin
milenare ale Coroanei Sfântului Ştefan sau la faimoasa unitate economică
a basinului dunărean cu centrul în Budapesta, sfâşiată de vitregile hotărîri
dela Trianon. Periodic ca un leit-motiv, stăruitor ca o obsesiune, revenea
imaginea iscusit trucată a hărţii Ungariei, din care se desfăceau, pe carta
poştală ce o înfăţişa, provinciile răpite de duşmanii ei nemiloşi. în orice
Ioc, în orice împrejurare, în orice manifestare de ordin politic, economic,
cultural, nu putea lipsi formularea acestei revendicări ce crease o stare de
spirit, o psihoză, înainte de-a folosi cu dibăcie conjunctura favorabilă a
evenimentelor pentru a deveni o stare de fapt—cel puţin în măsura în care
aceste evenimente i-au îngăduit-o.
Iar faţă de această atitudine, imprimată ca o directivă totală şi tota­
litară unei întregi naţiuni, până a o face să uite cele mai grave probleme
sociale, cari tocmai la ea n’au aflat deslegare încă, după toate revoluţiile
veacului nostru, noi n’am ştiut să opunem decât indiferenţa şi inerţia, ale
căror efecte nu le-a mai putut îndrepta o goană târzie după publicaţii şi
dovezi. S’a văzut astfel acest spectacol cu adevărat monstruos: o cauză
dreaptă prin temeiurile ei de ordin etnic, geografic şi istoric, pierdută nu­
mai din lipsa unei pregătiri serioase a apărării ei, iar adversarii ei trium­
fând prin iscusinţa şi hărnicia avocaţilor, gata să pledeze cu dosarele lor
ticluite la bara tuturor curţilor şi a tuturor judecăţilor din lume.
Câte din problemele din care s’a alcătuit calvarul nostru din anul de
durere 1940, n’ar fi căpătat altă faţă şi poate altă deslegare, dacă din vreme
o prezintare geopolitică a importanţei lor ar fi ştiut să deştepte opinia pu­
blică din România şi din alte ţări!
Să reamintim doar câteva : însemnătatea traficului nestânjenit al gurilor
Dunării, de care se leagă semnificaţia europeană a ţării noastre, sau secu­
ritatea drumului vital Bucureşti—Constanţa, sau unitatea de secole, econo­
mică şi geografică, a podişului Transilvaniei.
Dar să nu stăruim acum asupra trecutului, decât pentru a culege, din
experienţele şi din sacrificiile sale, îndrumarea viitorului.
în această îndrumare rostul geopoliticei ne apare mai limpede ca ori­
când. Ea trebuie să folosească, după metoda pe care alţii au întrebuinţat-o
cu atâta succes, valoarea educativă şi convingătoare a hărţii pentru orien­
tarea spiritului public.
Din niciun lăcaş de cultură, din niciun edificiu public să nu lipsească
imaginea acestor realităţi suprapuse: harta ţinuturilor locuite de Români şi
a graniţelor actuale ale ţării.
GEOPOLITICA, FACTOR EDUCATIV ŞI NAŢIONAL 17

Cu deosebire tineretului să i se înfăţişeze mereu această icoană a


dreptăţilor şi a suferinţelor, a înfrângerilor şi a nădejdilor acestui neam.
Poate atunci va învăţa să-şi înalţe fruntea mai presus de marginile strâmte
în care suntem osândiţi a vieţui şi va şti să întrevadă, dincolo de frămân­
tările şi tulburările fără lege şi fără rost, linia mare şi dreaptă a destinelor
naţiunii, pe care au păşit cu cinste şi cu glorie generaţiile înaintaşilor.
Aceste destine, la noi şi aiurea sunt sădite în pământul însuşi din care
ne-am născut, după cum statuia, cu perfecţiunile ei sculpturale, e cuprinsă
în blocul de marmoră din care dalta o va desprinde. Dar trebuie inspiraţia
şi dibăcia artistului, pentru a desface chipul din lut sau din piatră, precum
trebuie credinţa şi voinţa unui neam pentru a stăpâni pământul ce-i este
dat să rodească în deplinătatea puterilor şi însuşirilor sale.
S’a spus că o naţiune este mai presus de toate o conştiinţă morală.
Unul din factorii meniţi să o dezvolte şi să contribuie mai puternic la iz-
bândirea ei, e fără îndoială această ştiinţă tânără şi totuşi veche, ca şi
lumea pe care o cercetează şi o frământă: geopolitica.
Ea ne întăreşte în credinţa că nimic nu este pierdut, cât timp păs­
trăm, neînduplecată şi neştirbită, conştiinţa legăturii veşnice dintre acest
neam şi pământul său, cât timp se va găsi un glas care să revendice cu
tărie, în faţa naţiunii şi a istoriei, drepturile ce nu se pot prescrie, pe cari
împrejurări protivnice le pot acoperi vremelnic, fără a împiedeca însă tri­
umful unei justiţii care întârzie adesea, dar nu lipseşte niciodată.

GHEORGHE I. BRĂTIANU
T R A N S IL V A N IA , IN IM Ă A P Ă M Â N T U L U I
Şl STA T U LU I R O M Â N E S C 0
„Orice S ta t, spune Kjellen, urmăreşte să acopere o regiune geografică organică în
întregimea ei". — B a sin u l D u n ă rii de m ijloc e s te o astfel d e re g iu n e , dar vecinii noştri
U rg u ti n u - l pot pretinde nici pe departe, în întregimea lui. pentru u n S ta t Unguresc: ei
su n t doar o m odestă m ică insulă etnică, ce se pierde în cadrul acestui m ult-prea larg-
pentru ei basin. Şi n ’ai dreptul să pretinzi pentru tine o regiune geografică organică întreagă
d e c â t a tu n c i când n e a m u l tă u o um ple în intiegime... A ltfel, trebuie să te m ulţum eşti cu
cât, d in ea, ocupă m assa n e a m u lu i tă u .— Iar Transilvania (o poţi afla d in cel din tâ i tra ta t
de geopolitică, care-ţi va cădea sub priviri) e sortită dela începutul Iv m ii să fie sâ m b u re
d e ţară, cum o vedem că e în R om ă n ia -M a re— şi n u p ie să d e m argine, se c u n d a ră , c u m
a fost — şi ar f i ! — în tr ’o Ungarie-Mare.

Principala formă de manifestare a Statului, glăsueşte catechismul geo-


politic, este lupta lui pentru spaţiu, faimosul „Kampf um den Raum“ al lui
Ratzel. Spaţiul, spune acesta, este condiţia de grandoare a Statelor. Ca o
buruiană rea, am zice, aşa caută Statul a se întinde, pe cât mai multă su­
prafaţă. Dar, ceeace e şi mai interesant în această fixare şi lăţire teritorială
a unui Stat, este faptul că el caută a se prinde de ceeace se cheamă un
ţinut organic: Orice Stat, spune Kjellen, are această tendinţă: să devină
ţinut organic. Iată cuvintele lu i): „Ceeace observăm aici este, în fond, nimic
altceva decât tendinţa pe care o au Statele de a deveni ţinuturi organice.
Ele umblă după câte un ţinut organic, cu care vor să se cunune: pentruca,
după aceea, prin această căsătorie, ţinuturile lor să devină tot mai mult
organice“.
Dar ce este acel ţinut sau aceea regiune geografică naturală, organică»
după care Statul umblă să o găsească', să se fixeze pe ea, şi să o acopere
x) Paginile de iaţă exprimă idei dintr’o lucrare mai mare, care se află sub tipar,
şi care a fost scrisă în întregime încă de acum doi ani. De atunci au apărut, cu acelaş
subiect, sau aproape, o sumă de lucrări româneşti: ale D-lor S. Mehedinţi, I. Moga,
Laurian Someşan, Tiberiu Morariu, Romulus Seişan ; Lucrarea noaslră, însă, se tipăreşte
în forma în care a fost redactată la început. — Iar paginile de faţă au fost expuse, sub
forma unei lecţii, şi la Şcoala de Războiu.
-) RUDOLF KJELLEN, Der S taa t als Lebensform, Leipzig, 1917. pp. 65—66.
(„W as wir dort erblicken, ist ja im Grunde nichts anderes als das Bestreben der Staaten
organische Gebiete zu werden. Sie suchen geographische Individuen, mit denen sie sich
vermählen wollen: um durch diese Vermählung ihre Gebiete zu natürlichen Gebieten
zu vertiefen“).
TRANSILVANIA INIMĂ A PĂMÂNTULUI ROMANESC 19

toată, ca mânat de o forţă nevăzută ? Tot Kjellén ') : „Observaţia, tot mai
aprofundată în această direcţie, a arătat că acest concept de ţinut natural
organic constă din două elemente : în afară, ţinutul să aibă hotare naturale»
înăuntru — să aibă o articulaţie organică. In ambele aceste direcţii, legea
aceasta a individualizării geografice a Statelor s’a dovedit a fi tot mai
puternic activă“ (în decursul vremii).
Iar ceeace dă conţinut conceputului de „ţinut natural organic“ nu este
uniformul, ci armonicul; sau, cu alte cuvinte: conţinutul regiunii naturale
cu care Statul se va „cununa“, nu va fi unul pe care să-l caracterizeze
uniformitatea, ci — atât în ceeace priveşte relieful, cât şi produsele lui de
sol şi subsol — unul cât mai variat cu putinţă. Totul, însă, să se închege,
printr’o corelaţie strânsă, într’un întreg cât mai unitar şi, am zice, cât mai
organic. Regiunea aceasta naturală să fie, adică, alcătuită djntr’o sumă de
unităţi geografice naturale mai mici care, ca relief, să se îmbine într’un
chip cât mai armonic şi mai strategic cu putinţă, iar sub aspectul economic
să realizeze autarchia...
Să privim teritoriul Statului românesc din punctul de vedere al structurii
şi articulaţiei lui lăuntrice, să considerăm — cu alte cuvinte — conţinutul
conturului, adică ceeace Kjellén numeşte das Reichsgebièt. Şi să facem
aceasta, spre a înţelege şi mai bine construcţia geografică a acestui pământ,
s’o facem comparând România mare de azi cu Ungaria mare de ieri -).
Intr’un recent studiu apărut la Budapesta şi intitulat „Biographie des
frontières politiques du Centre-Est européen“, d. André Rónai, delà Univer­
sitatea din Budapesta, prezintă în acest chip pământul Ungariei Mari, adică
al Ungariei de dinainte de tratatul dela Trianon : „C’est... le territoire d’Etat
le plus parfait, le plus uni et le plus harmonieux de toute la région que
nous examinons et peut-être même du monde entiér11s). O fi ! Dar — şi vom
vedea mai jos îndreptăţirea noastră de a ne pune o astfel de întrebare —
ce le poate ţine aceasta de cald Ungurilor ? Vrem să spunem : Ce le pasă
Ungurilor de aceasta, odată ce teritoriul de care-i vorba nu-i al lor sau, mai
exact, nu-i numai al lor?
în adevăr, poate că fiecare Stat, dac’ar privi peste hotarele lui, ar des­
coperi teritorii limitrofe care s’ar articula şi mai organic în cadrul lui decât
în al Statului Vecin respectiv. Urmează de aici, numaidecât, că vecinul

1) RUDOLF KJELLÉN, Grundriss zu einem System der Politik, Leipzig, 1920, pp.
65—68. („Eine immermehr gesteigerte Beobachtung in dieser Richtung hat nun gezeigt
dass jener Begriff sich durch zw ei Bestimmungen zusammensetzt: nach aussen hin
„natürliche Grenzen“, nach innen Zusammenhang ín einem „Naturgebiet“. Nach beiden
Richtungen hin, ist das Gesetz der geographischen Individualisierung im Leben der
Staaten immer mächtiger wirksam geworden“).
2) Aceste pagini au fost scrise înnainte de : „30 Septemvrie 1940, Viena“.
3) ANDRÉ RÓNAI, op. cit., p. 101.
20 GEOPOLITICA ŞI GEOISTORIA

acesta trebue invitat să... evacueze, spre a ti-1 lăsa ţie, teritoriul acela, pe
simplul motiv că acestui teritoriu i-ar sta mai bine, cartografic, în cadrul
Statului tău ? Da, şi aceasta, însă într’un singur caz: când acel teritoriu, deşi
stăpânit de altul, este populat cu oameni de ai tă i! Dar... acesta să fie cazul
Ungurilor, atunci când ei îşi aruncă ochii şi pretenţiile... dincoace de mun­
ţii Apuseni ? Adevărat este că acea regiune naturală pe care o concepe şi
o vrea (mai ales!) geopolitica drept temelie geografică pentru o alcătuire
de Stat — este totdeauna (sau . . . ar fi bine să fie !) alcătuită dintr’o
sumă de alte regiuni
naturale mai mici (du­
pă cum, la rându-i,
chiar ea, acea regiune
naturală, s’ar putea in­
tegra într’o alta şi mai
întinsă, în aşa fel încât
unitatea geografică de
un ordin şi mai supe­
rior, rezultată din a-
ceastă integrare, să fie
şi mai armonică pen­
tru ochi, şi mai com­
pletă ca organism eco­
nomic, şi mai reduta­
bilă din punct de ve­
dere strategic). Dar...
ce are aface una cu
1. Hartă din lucrarea, citată în text, a d-lui A. R ónai : Carpaţii a^a ^ Pretenţiile aces-
româneşti ai Munteniei şi Moldovei ies în evidenţă ca un alt tea într’un singur caz...
lanţ Himalaia, pe câtă vreme Apusenii mai că nu există: Pri- „ , , ,.
meFg : cana le susţine
mii trebuie să fie „hotar“—ceilalţi, dacă s’ar putea, să dispară
etnicul. Pentrucă, dacă
cu desăvârşire. în plus, această hartă ar vrea să spună că fizi-
onomia şi litologia podişului Transilvaniei sunt identice (?!) ., .,
cu ale pustei unfureşti! e numaidecât necesar,
cum spuneţi, ca Sta­
tele să acopere, ca arie geografică, fiecare câte o regiune naturală, atunci
socoteala e simplă: fiecare Stat va acoperi regiunea (sau complexul de re­
giuni naturale) pe care le acoperă (dacă le acoperă!) poporul a cărui expre­
sie politică el este. Aceasta, însă, încă odată, dacă pretenţia geografică e
susţinută, pe dedesupt, de suportul massei etnice.
Dar când, dintr’un complex armonic de regiuni naturale tu ocupi (cum
prin excelenţă, ca să zicem aşa, era cazul Ungurilor în cadrul Statului ungar
de până la Trianon) când ocupi un singur mădular al lui, în virtutea cărui
principiu de etică şi, dacă vreţi, estetică geopolitică, pretinzi autoritatea ta
TRANSILVANIA INIM Ă A PĂMÂNTULUI ROMÂNESC 21

de Stat întinsă şi peste celelalte mădulare, pe care alte neamuri le ocupă


şi locuiesc?

Nu uniformul, ci armonicul — am văzut că spunea Kjellen — trebuie


să caracterizeze regiunea organică, acel Naturgebiets) cu care tinde să se
„cunune“, cartografic, organismul unui Stat. Conţinutul lui geografic şi eco­
nomic trebuie să fie cât mai variat şi, dacă se poate, într’o repartiţie spa­
ţială cât mai simetrică şi mai strategică. Aceasta este, însă, încă odată, idealul.
O examinare a hărţii pământului românesc nu poate, însă, să nu im­
pună oricui, dela prima vedere, constatarea că el se încheagă într’un tot de
o armonie aproape unică, pe cât de variat în structura lui de amănunt, pe
atât de unitar prin chipul quasi-organic în care mădularele lui se încheagă
între ele: Un mare podiş în mijloc, închis într’o centură de munţi cari
cad spre exterior în trepte concentrice din ce în ce mai joase până în şe-
surile şi luncile din margini, pentru ca totul să sfârşească în rotunda îmbră­
ţişare a celor trei ape din margini. O hartă geologică a acestui teritoriu,
hartă în care diversitatea rocelor este exprimată prin coloraţiuni diferite,
ne arată aceeaşi simetrie inelară, aceeaşi dispoziţie în amfiteatru concentric
a formaţiilor litologice care se succed spre exterior cu regularitatea cu care
s’au succedat una pe alta şi în vreme, în epocile de formaţie şi depunere
geologică. Atât harta fizică, cât şi cea litologică a pământului românesc,
am putea spune că se prezintă ca o continuă îmbrăţişare concentrică. „Dacă
n’aş fi francez — a spus cândva un om de ştiinţă, prieten al ţării noastre,
după ce o străbătuse dela un capăt la altul — a-şi face mărturisirea că
România Mare este ţara cea mai frumoasă şi cea mai simetric construită“ 2)...
Şi era, acela, om de ştiinţă ce venea din ţara despre care acum două mii
de ani scria Strabo că este „un organism compus ca după dorinţă, parcă
în virtutea unei previziuni inteligente“ 3).
Şi dacă e vorba de cetăţi geo-istorice predestinate (cum proclamă
Ungurii că era Ungaria de ieri: câmpii la mijloc, munţi pe margini!) atunci
să ne dea voie vecinii noştri să constatăm că greu se mai poate închipui
o cetate ca a pământului românesc, în totalitatea lui. Astfel considerându-1,
observăm că inima îi este ca un fel de înălţime izolată, din acelea pe care
le căutau cu predilecţie aşezările româneşti în vremurile vechi. Este ca un
uriaş dunnum, ca să amintim şi de acest faimos apelativ celtic, care designa
piscurile pe care popoarele vechi îşi construiau cetăţile şi-şi cuibăreau centrii
vitali de rezistenţă în faţa inamicului... După cum, dacă vreţi, la fel putem
spune că pământul românesc este ca un castel medieval, înconjurat cu un

l) De fapt, termenul cel mai potrivit şi care ar traduce cel mai bine gândul lui
Kjellen ar fi, aici, acela de organisch.es Gebiet.
s) ION SIMIONESCU. Dacă n’aşi fi francez, în Bulet. Soc. Reg. Qeogr. (1922).
s) STRABON, IV, I, 14.
22 GEOPOLITICA ŞI GEOISTORIA

şanţ de ape şi cu citadela donjonului în inimă, adică drept în centrul cor­


pului de construcţie. Şi aceasta, cu atât mai mult cu cât acest caracter de
cetate a trecut cu succes un mare examen istoric; şi-a dovedit, adică, efi­
cacitatea şi destinul ca atare. Şi, citadelă centrală a pământului nostru, mai
ales Transilvania este aceea care a conservat neamul românesc, în tot lungul
evului-mediu, în vremea când năvălirile se succedau fără întrerupere.
Strămoşii primi ai Românilor, se ştie, au fost mai ales acei oameni de
munte, despre care istoricul roman Florus nota cu mirare că trăiesc lipiţi de
Carpafi: „Daci montibus inhaerent“ (trăiau, mai ales, în cetatea de munţi despre
care, tocmai în vremea când năvălirile barbare erau în toi şi când Daco-Ro-
manii plămădeau în Transilvania şi sub streşinile exterioare ale Carpaţilor fiinţa
unui neam nou, Jordanes, istoricul got ce se născuse şi trăia în apropiere
de Carpaţi, observa că este „o patrie care se încinge cu cunună de munţi“:
Quae patria trans Danubium sita, corona montium cingitur, duos tantum
habens accessus: unum per Boutas, alterum per Tapas“ '). Istoricii şi filolo­
gii români n’au întârziat cu dovedirea acestei funcţiuni de cetate etnică pe ,
care au îndeplinit-o Carpaţii (adică centura de munţi şi cu podişul din
mijloc), în tot decursul evului mediu (pe câtă vreme... care este funcţiunea
de cetate etnică pe care centura de munţi a vechei Ungarii sau Austro-
Ungarii au îndeplinit-o?).
Dar mai spun Ungurii că vechea Ungarie era un ideal şi ca unitate
economică (ei îşi aduc aminte de ce spunea Kjellen: Pentru un Stat, un
ideal mai este şi acela ca el să-şi ajungă sie-şi şi din punct de vedere
economic, să producă între hotare tot ceeace îi trebue, nu numai în timp
de pace, ci şi pentru timp de război). Observăm, mai întâiu, că pământul
a fost aşa fel construit şi aşa fel a fost realizată distribuţia neamurilor şi
naţiunilor pe el, încât idealul economic enunţat de Kjellen n’a putut şi nu
va putea fi atins decât de un anumit număr de State. Şi după cum nu stă
scris nicăeri că o naţiune — recte, un Stat — trebue să acopere neapărat
cadrul unei regiuni naturale în totalitatea lui (unele acoperă doar o fracţi­
une de cadru, altele nu numai că îl umplu în întregime, dar îl şi depăşesc),
tot aşa nu stă scris nicăeri că toate naţiunile (recte, Statele) pământului
trebuie să-şi realizeze idealul autarchic în cadrul propriilor hotare. Idealul,
şi într’un caz şi într’altul, n’a fost rezervat decât unora din naţiuni.
Admitem, totuş, că vechea Ungarie (vechea! — vezi mai jos) era o
astfel de unitate, dar să ne uităm şi la România Mare şi... vom vedea! Vom
vedea, anume, că peste unitatea şi armonia de forme geografice şi peste
unitatea etnică a Statului românesc, se suprapune şi o unitate economică
la fel.

i) JORDANES, De origine actibusque Gaetarum, în „Monumenta Germaniae his­


torical, tom. V. 1882, p. 83.
TRANSILVANIA INIMĂ A PĂMÂNTULUI ROMÂNESC 23

Iată, în adevăr, mai întâi inelul munţilor — ca o insulă de mărgean


din cele cu interiorul cufundat sub apă şi cu buza rotundă a cupei ruptă
din loc în loc — iată acest inel cu bogatele lui zăcăminte de minereuri,
cu roci din cele folositoare omului şi cu păduri întinse parcă aşteptând să j
fie exploatate şi industrializate prin energia latentă a cărbunilor, a petro­
lului şi a gazului natural, energii care svâcnesc în inima colinelor Transil­
vaniei, Banatului, ca şi în basinele carpatice....; iată apoi colinele însorite,
cu pometurile şi podgoria lor; iată câmpiile dinspre margini, grânare bogate
ce asigură o hrană îmbelşugată nu numai pentru populaţia lor proprie, ci
şi pentru cea dinspre coline şi munţi; şi, însfârşit, iată acea mulţime de
râuri care se desfac din centru spre toate punctele cardinale, ca un evantai
în cerc, legând munte, deal şi şes laolaltă şi aşteptând vremea în care,
canalizate şi însoţite pe malurile şi văile lor de tot atâtea drumuri de negoţ,
şosele şi căi ferate, vor lega în unitate viaţa economică a celui mai unitar
dintre pământuri şi-i vor alerga prin trup ca un sânge dinspre inimă spre
periferie şi înapoi! Va veni în curând vremea, în adevăr, când apele Ol­
tului, ale Jiului, Argeşului, Dâmbovitei, Mureşului, Şiretului, Prutului, etc.,
vor fi toate navigabile şi când produsele dinspre margini vor călători pe
aceste artere spre inima geografică a Statului, pentru ca produsele dinspre
inimă să se împrăştie, la rându-le, pe aceleaşi căi de apă, spre marginile
care au de ele nevoe, totul ca un sânge într’un organism ce n’are nimic a
cere din afară, dar având a da din belşug din ale sale O- Unitate econo­
mică Ungaria Mare? Dar şi România Mare, vedem, este una cel puţin la
fel. Dar Ungaria Mare, pentru a realiza această unitate, presupune îngloba­
rea în ea, neapărat, a Transilvaniei^ România Mare, însă, realizează o per­
fectă unitate economică fără a îi nevoie să ceară niciun metru pătrat de
pământ străin. După aceea: Ungurii pretind că orientarea economică firească
a Transilvaniei este... spre Ungaria. Noi, însă, vedem că această orientare
a fost întdeauna încotro este şi azi: spre Sud-Est, spre gurile Dunării şi
Marea Neagră2). Să ne oprim puţin asupra acestei orientări.
E cam mult de când, vorbind despre întinderea regatului lui Decebal
(care, în treacăt fie spus, era aproape exact aceiaşi cu a regatului actual
al României), Julius Jung a observat, între altele, c ă : „Această întindere a
stăpânirii dace (din munţi asupra câmpiilor înconjurătoare şi, spre sud-est,
până la malul Mării Negre,—n. n.), care s’a îndeplinit cu mult înainte de
epoca romană, a fost determinată de motive economice: muntele şi şesul
au şi au avut întotdeauna nevoie unul de altul. Pe de altă parte, continuă
istoricul german, legătura cu marea prezenta şi ea importanţă. După Dio
Cassius, împăcarea dintre Decebal şi Traian a fost împiedecată, printre
altele, şi de împrejurarea că cel din urmă nu voia să lase Dacilor libera
1) Cf. ION POPESCU-VOITEŞTI, Elemente de Geologie, ed II, Cluj, 1924, p. 384.
2) Cf. I. MOGA, La Transilvania nello spazio economico romeno, Buc. 1941.
24 GEOPOLITICA ŞI GEOISTORIA

comunicare cu Marea Neagră“ ')• Două concluzii sunt de tras din cele ob­
servate de Julius Jung: că, mai întâi, pământul Daciei alcătueşte dela sine
* un întreg economic şi, după aceea, că orientarea economică a podişului
Transilvaniei era şi atunci, aşa cum a fost totdeauna de atunci încoace:
spre Dunărea de jos şi Marea Neagră. Ba chiar şi unitatea etnografică a
neamului românesc, despre care un geograf sas trăitor astăzi în Transilva­
nia -) — deci, cunoscător al ei din văzute şi din trăite —, se exprimă astfel :
„Cu toată separarea milenară, poporul român este, prin limbă, cultură şi
fel de vieaţă, perfect unitar şi este însufleţit de un puternic simţimânt na­
ţional, deopotrivă de viu peste tot“, chiar şi această unitate etnică, rar
întâlnită, a Românilor, se datoreşte în parte, şi ea, tot acestei solidarităţi
economice dintre mădularele geografice ale pământului românesc. In adevăr,
arhitectura acestui pământ—şi, din ea, mai ales alăturarea concentrică a
, muntelui cu şesul — a făcut ca pământul dacic să fie şi una din vetrele
cele mai vechi ale fenomenului antropogeografic (social şi economic
deopotrivă), pe care îl numim transhumantă. Transhumanta aceasta, dictată
de configuraţia simetrică a pământului, de produsele lui diverse şi de
alternanţa climatică între muntele şi şesul cu largile lunci din margini,
a realizat — ea, în mare parte — şi a ţinut totdeauna trează unitatea
poporului care-şi avea patria permanentă în Carpaţi şi se risipea mereu
spre poale oridecâteori împrejurările istorice i-o permiteau. Jacques Ancei
a putut construi o hartă în care drumurile de transhumanţă româneşti
(e plină România de aceste „drumuri ale oilor“ !) se risipesc la fel ca
şi apele româneşti : ca nişte raze plecând din centru în toate direcţiile
(cele mai multe şi mai însemnate, însă, spre Dunăre şi malul Mării) um­
plând aproape tot ovalul ţării, până în margini. între „patria de vară*,
care e muntele, şi „patria de iarnă“ a şesurilor şi luncilor periferice (lunca
şi balta Dunării, în primul rând), transhumanta carpatică, în secularul ei
du-te vino dela una la alta, a ţesut, an după an şi veac după veac, una
din cele mai unitare pânze etnice ale Europei. Sub harta acestor drumuri
de transhumanţă, Jacques Ancei a putut scrie cu drept cuvânt: L'unité rou­
maine: fait de géographie humaine“—unitatea românească: fapt de geo­
grafie umană : 3). în plus, produsele economice ale pământului variind după
mădularele geografice componente, totdeauna a fost între acestea ca o osmoză
economică, un schimb continuu de produse, care şi el a ajutat şi a păstrat
!) JULIUS JUNG, Contribuţie la istoria trecătorilor Transilvaniei, studiu geo-
grafic-istoric, publicat în traducere după originalul german din „Mitteilungen des Instituts
für oesterreichische Geschichtsforschung, IV-er Ergänzungsband, 1893, în „Convorbiri
Literare“, în Nr. pe August, Septembrie, Octombrie şi Decembrie 1894 (cit. nostru, din
Nr. pe August, pag. 344).
*) D. HEINRICH WACHNER, în „Handbuch der geographischen W issenschaft“...,
Lieferung 31, Heft 2, p. 44.
3) JACQUES ANCEL, Manuel Géographique de politique européenne. Tome I,
L’Europe Centrale, Paris, 1936, p. 223.
TRANSILVANIA INIMA A PĂMÂNTULUI ROMÂNESC 25

unificarea şi unitatea (varietatea de produse economice impune relaţii între


locuitorii mădularelor geografice componente, ba chiar deplasări periodice
de populaţii între aceste mădulare — în trecut, dar şi azi, încă! — iar
aceasta ce altceva aduce, ce altceva înseamnă, decât: unificare şi unitate?)

Ca orice organism, aşa şi Statul lui Ratzel şi al lui Kjellen: pe


lângă trup—adică „bucata sa de pământ“, el mai are şi un suflet: „bucata
sa de umanitate“, adică „substanţa sa umană“, poporul sau naţiunea res­
pectivă. Ba încă, substanţa cea umană e mai importantă, ca element con­
stitutiv al Statului, decât trupul geografic: „Ohne Volk können wir uns also
den Staat noch weniger denken als ohne Land“—fără popor, un Stat e şi
mai greu de conceput decât fără pământ '), spune Kjelten. încă odată, deci:
Statul nu este numai substanţă telurică sau geografică, ci el este şi substanţă
etnică. Ce frumos exprimă Kjellen fuziunea în unitate a acestor două ele­
mente : „Un Stat“, spune el, nu pluteşte în aer, ci este asemenea unei
păduri imense, prinsă de un anume pământ; un pământ din care arborii
pădurii îşi sug hrana şi sub faţa căruia rădăcinile acestor arbori se împle­
tesc strâns întreolaltă“ *). Pământul este trupul, iar naţiunea îi constitue
sufletul. „Un Stat este proprietar de pământ, dar el este deopotrivă şi cap
de familie: el îşi poate socoti averea, ca nobilii ruşi de odinioară, în
suflete“ s).
Ca şi capitolul de geopolitică propriu zisă (intitulat: Der Staat als
Reich), ce interesant este şi acela, din cartea lui Kjellen, din care extragem
toate acestea, despre popor—Der Staat als Volk!— : „Poporul unui Stat
este asemenea unei formaţiuni vegetale, este un produs al naturii. El curge
prin vreme asemenea unui fluviu, care mereu rămâne acelaş, chiar dacă
undele sau picăturile din apa lui se schimbă. Cu cât un popor se prinde
mai intim de un anume pământ, cu cât mai multe sunt generaţiile înaintaşe
care l-au îngrăşat cu sângele şi osemintele lor, cu atât solidaritatea cu acel
pământ e mai puternică, cu atât pământul şi poporul exprimă mai mult o
singură realitate. Cu fiecare generaţie, care după munca efectuată pe glia
strămoşească dispare şi este îngropată în aceasta, sentimentul de solidari­
tate al poporului cu pământul creşte. Acest pământ este în acelaş timp
arena sa de jocuri, câmpul său de muncă şi cimitirul său, precum ogorul său
aducător de hrană, ca şi locul său de casă asigurat“ 4). Iar simbioza aceasta:
pământ-popor, cu cât e mai intim şi mai strâns realizată, cu atât fiinţa
Statului respectiv câştigă în solidaritate, iar forţa lui se face mai preţuită
şi mai respectată în familia totală a Statelor. Şi cu cât un popor e mai
vechi pe pământul lui, cu cât e mai numeros, cu cât ocupă mai în exclu­

x) RUDOLF KJELLEN, Der S ta a t als Lebensform, p. 96.


2 ) RUDOLF KJELLEN, op cit., p. 53.
3) Op. cit., p. 96. 4) Op. cit., p. 64.
26 GEOPOLITICA ŞI GEOISTORIA

sivitate aria lui geografică şi cu cât apare el mai adaptat la condiţiile de


viată pe care mediul său fizic i le oferă, cu cât, cu alte cuvinte, apare
el mai mult ca un produs firesc al acestui mediu, cu atât e mai mare în­
dreptăţirea lui de a fi şi de a rămâne stăpânul în exclusivitate al acestui
pământ; cu atât, în sfârşit, este el mai îndreptăţit să întemeeze şi să păs­
treze un Stat propriu pe toată întinderea acestui pământ.
în lumina acestor principii, să continuăm paralela între Ungaria de
ieri şi România de azi.
Aici este de răspuns mai întâi la întrebarea: cât este drept să se
întindă un Stat în spaţiu, ce suprafaţă de pământ e drept să acopere el ?
Credem că răspunsul acesta nu comportă în el nicio dificultate, pentru ni­
meni: Un Stat trebuie să se întindă în spaţiu atât cât se întinde neamul
sau poporul a cărui expresie politică el este.
Să reţinem şi să subliniem acest adevăr, asupra căruia nu poate plana
nicio controversă: Suprafaţa, ca şi forma sau conturul unui Stat, trebuie să
le dicteze nu suprafeţele şi formele diverselor regiuni naturale, câte apar
şi unde apar acestea pe suprafaţa pământului, ci trebue să le decidă, în
primul rând, aria şi forma de expansiune în spaţiu a neamului sau a naţi­
unii respective. Vor, Ungurii, hotare naturale ? Dar mai naturale hotare de­
cât cele etnice, care altele pot fi ? N’au, Ungurii cari citesc geopolitică, n’au
decât să deschidă orice tratat de geopolitică vor—şi vor afla, de acolo, că
hotarele etnice sunt cel puţin tot atâta de „naturale“ cât şi Alpii sau Hi­
malaia (şi, mai ales, cât... Carpaţii). Oare, într’un recent vestit arbitraj, n’au
căzut chiar munţii în faţa criteriului etnic ?
Autorii Unguri repetă mereu argumentul cu unitatea geografică a ba­
smului panonic cu cingătorile lui concentrice, de munţi. Şi spun: prea e
unitar acest pământ: daţi-ni-1. Bine, dar unitate naturală e şi Europa toată,
luată în ansamblu: atunci să ceară (că tot atâta de motivată le-ar fi pre­
tenţia !) să ceară întreg continentul pentru ei. Ba, chiar, unitate geografică
naturală e şi Africa şi este, la urma urmei, întreg pământul unit .te na­
turală. Că aşa e cu aceste unităţi geografice: încep dela aceea minusculă,
a unui mic basin intramuntos şi se înşirue, mereu mai mari, şi îmbucân-
du-se mereu cele mai mici în cele mai mari imediat următoare, până ce
termină cu pământul întreg. Concluzia: trebuie să te mulţumeşti, pe plan
geopolitic, cu cât şi cu ce a cuprins din pământ dinamismul demografic
nesiluit al neamului tău, fiindcă altfel — rişti să ajungi a pretinde chiar pă­
mântul întreg pentru tine, uitând că, afară de neamul tău, mai sunt şi câ­
teva altele pe lume.
în cazul Statului românesc, însă, al României Mari, hotarul politic nu
face altceva decât să acopere aria etnică a poporului românesc. .
Şi mai tranşant va fi, decât cele de până acum, contrastul care va
rezulta din comparaţiile geo-etnice între România Mare de azi şi Ungaria
TRANSILVANIA INIM A A PĂMÂNTULUI ROMÂNESC 27

Mare de ieri. Am reprodus, în acest scop, imaginea cartografică a celei


din urmă, odată goală de conţinutul ei etnic şi a doua oară plină de acesta;
şi am reprodus şi imaginea car­
tografică a Statului românesc
o singură dată (fiindcă nu e
nevoie, ca în cazul Ungariei,
de două ori): umplută aproape
în întregime de massa acelu­
iaşi popor ). Şi ce găsim, dacă
ne permitem să umblăm prin
teritoriul vechiului Stat ungu­
resc ? Vrem să spunem : ce gă­
sim ca element uman ? Găsim,
aşa cum harta ne arată, că din
2. Geografii şi istoricii unguri invocă mereu, ca circa 300.000 de km.* câţi avea
un argument pro-domo, forma rotundă a vechei
Ungarii: A cest Stat satisfăcea, adică, unul din el, massa etnică ungurească
primele postulate geopolitice: Hier ist die koncen- umplea o arie care abia de­
trische Figur das Ideal (Kjellen) Numai că, dacă
am vedea cât din acest cadru ocupă elementul păşea o treime: în jurul unui
etnic unguresc, trebuie să spunem: biet sâmbure unguresc gravitau
naţiunile sclave, pe o supra­
faţă de cel puţin 200.000 km.2.
Pe câtă vreme, în cazul Româ­
nilor, nu e greu de observat
că massa lor se sprijină pe Nis­
tru, pe Dunăre, şi aproape că se
reazimă pe Tisa. Cazul româ­
nesc este, aşadar, unul din ace­
lea în care se constată că o na­
ţiune a ajuns să umple aproape
exact o regiune naturală, care
regiune, astfel, se va trăda ca
3. „Nu poţi pretinde pentru Statul tău un teritoriu o haină firească pe măsura ei
din care tu, etnic, nu ocupi decât o treime“. Altul
e cazul cu România-Mare, în să : Ea are dreptul, ca (la urma urmei şi Ungurii umplu
Stat, să rămână rotundă de oarece, pe cât de în­ o astfel de regiune: pusta, a-
tins şi de rotund îi e pământul (ţinut organic prin
excelen ţă!), exact pe atât îi e şi neamul. leasă chiar de ei, atunci când
au poposit în ea venind din altă
pustă, numai că vecinii noştri nu vor să se declare mulţumiţi numai cu ea !).
Şi este, potrivirea sau corespondenţa aceasta geo-etnică realizată în cadrul
României Mari, este cu adevărat extraordinară; şi extraordinară nu numai
în realitatea şi înfăţişarea ei actuală, sub ochii noştri, ci mai ales în ceeace

!) Această hartă e reprodusă în corpul studiului următor, al d-lui A. Golopenţia.


28 GEOPOLITICA ŞI GEOISTORIA

priveşte perpetuitatea ei în tim p: în antichitate, în evul mediu, astăzi,


totdeauna. Iar rolul principal, geo-etnic şi geo-politic, l-a avut Transilvania.
Şi care este, în cadrul Statului românesc de astăzi, funcţiunea geopo­
litică a Transilvaniei (fiindcă aceasta este... esenţa problemei!)?')
în Ungaria de ieri ea juca rolul unei piese geo-economice şi geo-po-
litice periferice, pe când în România de azi Transilvania a revenit la ceea
ce trebuie să numim destinul ei uman de totdeauna: de a fi piesă de cen- <
tru, vitală, aşa cum a fost pentru Dacia lui Decebal şi cum a fost şi pen­
tru Dacia felix romană. Autorii geopolitici unguri nu pot concepe Transilva­
nia decât în cadrul unui Stat cu inima la Budapesta. Noi, însă, la fel cu
toti slujitorii din lume ai Geopoliticei, n’o putem vedea şi înţelege decât
ca un Horststaat (Hennig, în geopolitica sa, o dă ca exemplu de atare),
deci ca punct de plecare, ca un sâmbure geopolitic destinat să rodească şi
să contureze jur-împrejur de sine o formaţie de Stat, firească şi viabilă.—
Eroarea de perspectivă geopolitică ungurească vine din aceea că ei, Un­
gurii, văd în Carpati un hotar natural predestinat (între noi şi ei) în vreme
ce noi vedem în Carpati ceeace vedea geo­
graful german H. Grothe încă din 1906: o
coloană vertebrală a pământului şi poporului
— şi, deci, şi a Statului
bineînţeles, numai de Carpatii răsăriteni şi de
cei meridionali, nu şi de cei Apuseni, de exi­
stenta cărora geografii unguri cam uită, când
pun şi discută problema unui hotar natural
între noi şi ei). Mutându-se hotarul de pe Car­
pati, spun Ungurii, s’a săvârşit o crimă geo­
politică ; s’a dărâmat, astfel, o capodoperă geo­
4. în lucrarea „Geopolitik“ a lui politică (Ungaria de ieri) spre a se clădi în loc,
Richard Hennig, alăturata schiţă
cartografică vrea să spună că
în marginea ei de răsărit, o construcţie şu­
Transilvania este, prin excelenţă, bredă, inorganică şi... inestetică şi, deci, fără
una din acele piese geogra­
fice a căror menire e să fie nicio perspectivă de viabilitate. Iată, ar spune
şi să rămână totdeauna „inimi de Homer, până unde poate duce orbirea pe om !
ţară“ (piesă centrală vitală, aşa Boală grea, pentrucă nu există orb mai mare
cum ne apare în funcţia ei în
cadrul României-Mari, nu piesă decât acela care nu vrea să vadă; decât acela,
secundară de margine, cum era în speţă, căruia nu-i poţi scoate din cap
în Ungaria).
că Budapesta e umbilicul pământului şi că
harta lumii numai în funcţie de privirile şi de interesele celor de acolo
trebuie concepută şi gândită. Se întâmplă, însă, şi lucrul acesta se ştie
încă din vremea lui Aristoteles, că... pământul este rotund şi că, aşa

!) întrebare pusă şi desbătută şi — între altele — în recenta lucrare a profesoru-


S. MEHEDINŢI: Ce este Transilvania?, Bucureşti, 1940 (extras din „Revista Istorică
Română).
TRANSILVANIA INIM Ă A PĂMÂNTULUI ROMANESC 29

fiind, el începe... de nicăiri, dar şi de oriunde, deopotrivă. Cu alte cuvinte,


se întâmplă că fata planetei care ne poartă şi ne rabdă pe toţi deopotrivă,
poate fi privită şi gândită şi dela Blaj, să zicem — din inima podişului
Transilvaniei. Iată-i, deci, pe Români privind lumea din inima unui podiş,
aşa cum Ungurii o privesc din inima unei câmpii. Ungurii, cu alte cuvinte,
sunt în dreptul lor să conceapă pământul ca o scafă—la fel cu vechii Egip­
teni, care şi ei ziceau tot într’o vale, — dară şi Românii sunt la fel în
dreptul lor, când concep pământul altfel-. în forma unei cetăţi medievale,
cu un donjon înalt şi puternic drept în mijloc, înconjurat cu clădiri din ce

5. Această hartă, luată din vestita lucrare N ew W rold a geografului american


Isaiah Bowman, arată limpede, oricui, că dacă vecinii noştri de vest vor hotar de m unţi
spre România, ei trebue să constate că cei dintâi munţi încoace, puşi de zei (ei spun
că: Dumnezeu!) să ne despartă, sunt Apusenii (mai ales că în ei d-1 Gamillscheg a
descoperit cel mai important sâmbure geografic de continuitate românească medievală).

în ce mai joase spre periferie şi cu un şant umplut cu apă la margini şi


care cuprinde ca o cingătoare întreg trupul cetăţii. Şi, după aceea: Una
din marile virtuţi geo-strategice ale vechiului Stat maghiar — spun autorii
unguri—era rotunzimea lui, deci scurtimea hotarelor. Dar nu e greu să ob­
servăm că Statul României Mari ,e şi mai rotund decât acela al vechei Un­
garii. E, însă, ce-i drept, şi o deosebire: în timp ce Statul românesc ac­
tual are periferia joasă şi teritoriul central înalt, Ungaria de ieri avea mij­
30 GEOPOLITICA ŞI GEOISTORIA

locul jos şi marginile înalte: însuş Dumnezeu, spun Ungurii, o închisese în


zid rotund de munţi. Nu credem, mai întâi, că o închisese Dumnezeu — şi
aceasta, din două motive: unul e acela că Dumnezeu n’a făcut popoarele
ca să se închidă fiecare în ziduri până la cer, ci Ie-a făcut spre a colabora
şi a se cunoaşte şi iubi între ele — iar al doilea motiv e acela că un zid
făcut de Dumnezeu (să zicem) nu putea fi dărâmat aşa de uşor de oameni,
la Trianon, cum se dărâmară zidurile Ierichonului la sunetul de trâmbiţă.
Este, această concepţie a Statului care se vrea închis în ziduri, o concep­
ţie de Stat din timpurile primitive ale umanităţii. Ci Statul român actual,
dimpotrivă: prin alcătuirea exact contrarie a pământului său, el oferă o
formă pacifică, prezentând vecinilor nu ziduri de munţi, ci curţile câmpiilor
sale ocolite de drumuri deschise pentru toată lumea ')• Numai inima îi este
ca o citadelă: pentru ca, atuncea când alţii se vor năpusti asupră-i, pute­
rile Statului şi neamului să se poată strânge şi încorda la maximum în ea,
pentru rezistentă. Transilvania, departe de a fi o piesă geografică şi geo­
politică de periferie—şi, deci, de importantă secundară—este, cum spuneam,
ceeace tratatele de geopolitică numesc un Kernland prin excelentă 2). Un
Landkern - din - acestea-prin - excelentă este şi podişul nostru al Transilvaniei.
Cine are răbdare să caute vetrele sau focarele geopolltice pe harta Europei,
aceluia nu-i va fi greu să-l descopere printre cele dintâi. Natura l-a mo­
delat şi l-a situat (în raport cu vorland-urile sale concentrice) nu spre a
sta în margine, ci spre a figura şi „juca“ în centru şi ca centru de ţară.
El, cu alte cuvinte, este din acele piese telurice din care un Stat începe
şi nu din acelea în care un Stat sfârşeşte. Nu e de mirare, deci, că trata­
tele de geopolitică îl dau ca exemplu de astfel de piesă geopoliticăs). Şi
mai este cev a : Ştim cu toţii că marea fortăreaţă centrală a munţilor este
zidită din cele mai vechi roce, iar inelele concentrice următoare ale relie­
fului sunt zidite die roce cu atât mai tinere, cu cât inelul este mai exte­
rior. Avem, deci, dinspre centru spre margini, o succesiune dela mai vechi
spre mai nou, dela mai înalt spre mai scund, dela mai dur şi mai consis­
tent spre mai puţin dur şi mai puţin închegat. Iar succesiunea aceasta nu
este numai una formală, o simplă dispoziţie simetrică geografică, ci este
un caz de adevărată filiaţie geologică, cum rare ori o hartă fizică ne-ar mai
putea arăta. în adevăr, inelele geologice exterioare ale pământului sunt clă­
dite, în mare parte, din material detritic smuls de râuri din Carpaţi şi dus
J) GH. VÂLSAN, Transilvania şi Banatul în cadrul unitar a l păm ântului şi
Statului român, în voi. jub. Transilvania..., Buc. 1929, p. 149.
a) Der S ta a t als Lebensform, p. 55: „Jeder Staat—scrie Kjellen—hat ein fur al-
leimal einen festgesetzten Landkern wovon er sich lebend nicht losreissen kann“, ad ică:
Orice Stat îşi are ţinutul lui sâmbure, de care nu poate fi despărţit decât cu însuş pre­
ţul existenţei sale.
*) V., de pildă, RICHARD HENNIG, op. cit., p. 56; v ezi şi WALTER VOGEL,
Politische Geographie, Berlin, 1922, p. 39.
TRANSILVANIA INIMĂ A PĂMÂNTULUI ROMÂNESC 31

spre periferia cea rotundă. Şi mai priviţi odată harta reţelei hidrografice
româneşti : tot atâtea căi naturale, menite să „pulseze“ sângele economiei
româneşti până la mădularele cele mai periferice ale pământului pe care-1
împart în tot atâtea sectoare de evantai circular — şi concluzia se va for­
mula singură. Natura însăşi a clădit pământul românesc unitar sub toate
aspectele, cu o dispoziţie şi o relaţie spaţială ai zice organică între piesele
concentrice componente, cu rolul de piesă vitală conferii podişului din mij­
loc. Care Podiş Central, aşa dară, nu este numai creatorul... geologic al
periferiei (cum am văzut) şi nici numai distribuitorul energiei economice
pentru vorland-urile concentrice care-i dau roată, ci el a fost înălţat de
Mater Gea şi cu un alt scop : să fie şi Landkern geopolitic. în adevăr, or­
ganismul pe care acest podiş îl alcătueşte împreună cu mădularele geogra­
fice adjacente, ne oferă unul din acele rare şi fericite cazuri în care, cum
spunea Vidai de la Blache, geografia pune cadre la dispoziţia istoriei —
cadre, adică un fel de domicilii umane.
Cu un sol din cele mai fertile şi cu subsolul cel mai bogat din Europa, i
Ardealul a fost vatră umană intens locuită, relativ, încă din paleolotic ')•
în neolitic, aurul din Munţii lui Apuseni călătoreşte pe căi de negoţ până
în Egipt2). Iar prima civilizaţie metalică, a bronzului, apare, în această
parte a Europei, cu centrul geografic în e l 3). După aceea, podişul Transil­
vaniei a fost centrul geografic de plecare şi de expansiune în jur a Geţilor
— au dovedit aceasta, cu prisosinţă, cercetările lui Vasile Pârvan —
şi, aşa cum a pornit şi a crescut neamul (considerat ca formaţie biogeografică
naturală, ca produs firesc el pământului), aşa era firesc să pornească şi să
crească, ulterior, şi formaţia de Stat a lor.
Şi în adevăr, primele State care apar pe pământul românesc — al lui
Burebista şi al Iui Decebal — îşi au inima geografică şi postul de comandă
tot în el. Capitalele celor doi mari regi daci erau în munţii lui ; inima Sta­
tului era în donjonul central. Iar Dacia Romană la fel: îşi avea postul de
comandă în acelaş podiş. Traian, care zideşte Daciei capitală nouă, o zi­
deşte lângă vestita Poartă-de-Fier transilvană, în interiorul podişului...
Totdeauna, cu alte cuvinte, a fost aşa : centrul vital geopolitic a fost
determinat de centrul vital etnografic, iar acesta, la rându-i, de centrul vi­
tal geoîizic al pământului dacic.
Când au venit Ungurii, unitatea de Stat daco-romană nu mai exista
de mult. Existau numai acele mici „Românii“ locale, organizaţii politice de
formă populară, adăpostite în depresiunile carpatice. Iar populaţia autohtonă
cea mai multă, cea mai multă şi mai densă, tot acolo era: în aceleaşi de- .
!) C. DAICOVICIU, La Transylvanie dans l’antiquité, în La Transylvanie, ou­
vrage publié par l’institut d’histoire nationale de Cluj, Bucureşti, 1938, pp. 73 şi 76.
2) I. NESTOR, Der S tand der Vorgeschichtsforschung in Rumänien (Bericht der
römisch-germ. Kommission — 1933} p. 34, n. 111.
*) V. PÂRVAN, D acia (trad. R. Vulpe), p. 6.
32 GEOPOLITICA ŞI GEOISTORIA

presiuni ale Carpatilor răsăriteni, meridionali şi apuseni deopotrivă, fugind


de periferia expusă năvălirilor şi trăgându-se la adăpost sub straşina Car­
patilor, aşa cum observase şi spusese, pentru vremuri mai vechi, pentru
populaţia aceluiaş pământ, istoricul Annaeus Florus. Iar când, de sub ceata
evului mediu, încep a apărea formaţiile de Stat româneşti, ele tot dinspre
cetatea carpatică apar, spre a se revărsa, de acolo, spre câmpiile cele din
margini. Vatra Principatului Moldovei — punctul geografic de plecare — a
fost în Maramureş ; iar dincoace, în sud şi sud-vest, primul voevodat ro­
mânesc — al lui Litovoi — apare întinzându-se pe ambele versante ale
Carpatilor Jiului, în câte o depresiune sub fiecare din acestea — pentruca,
Ia est de Olt, Muntenia să ne arate prin chiar numele-i, că era şi ea o for­
maţie politică ce încolţise tot sub straşina carpatică.
Iar când, târziu încoa, în secolul XIX, se uniră Principatele Munteniei
şi Moldovei într’o singură ţară, această singură ţară apăru pe hartă — ca
dintr’o tainică poruncă a destinului şi a pământului — în forma... unui cleşte
(cum spune, despre România noastră Mică de dinainte de Unirea cea Mare,
însuş Kjellén), un cleşte ce căuta să se închidă pe trupul stăpânit de stră­
ini al Transilvaniei (iată cuvintele în speţă ale întemeietorului geopoliticei:
„Rumäniens Trachten nach Siebenbürgen zeigt sich in seiner Gestalt als
Kneifzange, die sich um dieses Land legt ‘). Pentruca, atunci când cleştele
avea să se închidă, d. Emm. de Martonne să observe: „En s’asseyant sur
les deux versants de l’arc carpathique, la Roumanie revient à ses destinées
naturelles : c’est comme Etats carpathiques qu’étaient nées les Principautés;...
les premiers souverains de Valachie avaient des domaines dans le sud de
la Transylvanie et le Banat, ceux de Moldavie dans la Transylvanie orien­
tale et le Maramureş“ ), după ce, cu câteva rânduri mai sus, spunea : „J’ai été
toujours d’avis que l’ancienne Roumanie elle-même (România Mică, de di­
nainte de 1918) était un Etat carpathique, que c’était du côté de leurs mon­
tagnes que les Roumains devaient surtout regarder“ s).
Şi dacă Statul românesc s’a întins în 1918 până la Tisa, aceasta —
pentrucă până acolo se întindea neamul românesc. Oricât de armonioasă
şi de unitară ar fi fost alcătuirea pământului dintre Nistru, Tisa şi Dunăre,
Statul Românesc — totuş —n’ar fi pretins întreagă această suprafaţă dacă
peste ea nu s’ar fi întins o una şi aceeaşi pânză etnică. Acesta este ar­
gumentul şi acesta este temeiul prim al Statului românesc între hotarele lui
actuale : un neam unitar pe toată suprafaţa lui. Iar dacă suveranitatea po­

i) Der S taat als Lebensform, p. 8 4 Kjellén scria acestea în 1917, când „cleştele“
încă nu se închisese.
8) EMM. de MARTONNE, La Roumanie nouvelle dan s la nouvelle Europe, în
Buletinul Soc. Reg. Rom. de Geog., tom XL, p. 123. Cî. şi ID., Géographie Universelle>
tome IV, Europe Centrale, II-ème partie, p. 700.
3) La Roumanie nouvelle dans la nouvelle Europe, aceeaşi pagină ca mai sus.
TRANSILVANIA INIM Ă A PĂMÂNTULUI ROMÂNESC 33

litică românească nu s’a întins totdeauna până în şesul Tisei, vina o poartă
istoria, care — de altfel — nu numai în cazul acesta al nostru s’a dovedit
zeiţă legată la ochi. A venit scadenţa dela Trianon: şi geografia, care nu
lucrează niciodată legată la ochi, ci expune doar realităţi permanent şi pen­
tru oricine valabile, n’a făcut altceva decât că a dat la o parte injuria is­
torică : La revanche de la géographie contre l’histoire, a spus — simplu şi
frumos — Jacques Ancei. Deschidă, autorii unguri, orice tratat german de
geopolitică vor, pe alese : putea-vor ceti pe dearândul că — o fi el mun­
tele, sau fluviul, sau ţărmul mării, sau pustiul, or fi ele, toate acestea, ho-
tare naturale, dar mai natural hotar decât graniţa etnică n’are altul care să
fie. Mai ales când graniţa aceasta etnică este una de felul celei româneşti
de sub straşina de vest a Apusenilor: păzind imediat în spatele-i un bloc
masiv românesc cu inima — îletum, amici, teneatis! — tocmai în aceşti
munţi Apuseni, pe cari cercetările d-lui Gamillscheg ni i-au dovedit drept cea
mai sigură vatră de continuitate daco-romană la nordul Dunării.
Fireşte, faţada vestică a blocului românesc închide în ea şi elemente
etnice alogene, ca orice naţiune de pe glob la periferia ei. Elementul româ­
nesc, însă, deţine peste tot, la această margină vestică (judeţele : Arad, Bihor,
Sălaj, Satu-Mare, Maramureş, considerate la un loc) majoritatea absolută:
61 7 0 din totalul populaţiei şi 68 /0 din cifra populaţiei rurale : ceeace
înseamnă mai mult chiar decât în Transilvania propriu zisă, unde Românii
numără 58 °/0 din totalul populaţiei şi 62 70 din populaţia rurală ')•
Dar vecinii noştri mai vin cu o argumentare : Oraşele din vestul Ro­
mâniei, spun ei, — Satul Mare, Careii Mari, Oradea, Salonta, Aradul, Timi­
şoara, sunt oraşe ungureşti şi, deci, frontiera trebuie să treacă cel puţin prin
spatele acestei salbe de oraşe, lăsând salba Ungariei. Şi aici, vecinii noştri
se mai fac odată a nu pricepe.
Iată, în adevăr, după chiar datele ungureşti -): în 1739 lista cetăţe­
nilor contribuabili ai oraşului Timişoara cuprinde trei nume de familii un­
gureşti, mari şi late — iar în 1851 acelaş oraş numără 9000 de locuitori
germani, aproape 4000 de Români, şi abea 2000 de Unguri. Aradul la iei:
în 1743 număra 107 contribuabili germani, 58 contribuabili români, şi abea
35 contribuabili unguri. In 1770, o altă statistică a contribuabiiilor din acelaş
oraş cuprinde, alăturea de 303 nume româneşti, abea 100 de nume ungu­
reşti. Şi aşa-i şi cu celelalte oraşe amintite: caracterul lor maghiar de azi,
cât mai e, e unul recent de tot. De dată de tot recentă, el este operă de
Stat, nu firească (pentrucă... nu numai că aşa se scrie, dar, după cum se
vede, aşa se şi face, uneori, istoria).
Dar, mai întâi, nu oraşele trebuie să decidă cărui Stat să aparţină
x) Dr. SABIN MANUILA şi Dr. D. C. GEORGESCU, Populaţia României..., Bucureşti
1938 (Editura Institutului Central de Statistică', p. 62.
2) ŞTEFAN MANCIULEA, G raniţa de vest. Blaj, 1936, pp. 127-132.
34 GEOPOLITICA ŞI GEOISTORIA

cutare teritoriu; ci decide hinterlandul de sate, ţara rurală din jur — care
ea, de când e lumea şi de când apar pe lume oraşe, le naşte pe acestea
(când, bineînţeles, acestea sunt o expresie nesilită, naturală, a locului) —
iar hinterlandul oraşelor din apusul României este un hinterland românesc.
Populaţia oraşelor se primeneşte Ia fiecare a treia generaţie de oameni—şi
se primeneşte cu populaţie venită din satele hinterlandului. Iar satele apusului
românesc se vor învrednici, ele, să facă cu prisosinţă acest lucru. Aceasta
e sigur — n’aibe nici o grijă, în această privinţă, vecinii noştri de peste Tisa.
In 1934, unul din cei mai de seamă antropologi ai Europei de astăzi,
Victor Lebzelter dela Viena, a întreprins un studiu antropologic asupra
Românilor. Una din concluzii sună aşa: „In munţii Apuseni avem tipul aşa
numit al Moţilor (eu i-aşi spune mai degrabă tipul dacic) ; nicăiri în Ro­
mânia, după părerea mea, nu persistă aşa de fidel tipul antropologic al po­
pulaţiei băştinaşe, din a cărei contopire cu coloniştii romani s’au născut
Românii, nicăiri ca aici în Munţii Apuseni“ '). Aşa dar, după antropologul
german, o vatră de orgoliu românesc (pentrucă o vatră de origine şi conti­
nuitate etnică naţională prin excelenţă), aceşti Munţi Apuseni. Iar în 1940,
un alt cercetător de autoritate — pornit tot din Viena, dar poposit în cul­
mea carierii sale ştiinţifice la universitatea din Berlin — d-1 Gamillscheg,
ajunge şi dânsul la concluzia că Munţii Apuseni sunt cel mai sigur şi mai
viu nucleu geografic de continuitate daco-romană şi românească, din anti­
chitate şi până azi. Şi tot astfel, în sfârşit, sună — şi încă cum, zău! — şi
concluziile Atlasului Limbii Române. După cum la fel sună — ba ce frumos!
şi cu ce argumente n o i! — şi concluziile unui studiu, fruct al unor cerce­
tări de peste 20 de ani, pe care d-1 Giuglea dela universitatea din Cluj îl
va pune în curând sub tipar.
... Undeva, în această revistă chiar, d. A Golopenţia reproduce câteva
impresionante rânduri scrise acum 70 de ani de un membru al Academiei
maghiare, în legătură cu revoluţia lui Horia: „Există, scria Fr. Szilagyi, o
fatalitate, o dreptate pedepsitoare în viaţa inşilor, a neamurilor şi a state­
lor, potrivit căreia Dumnezeul puternic şi răzbunător pedepseşte păcatele
părinţilor la fii, până în nepoţi şi strănepoţi (II Moise XX, 5). Trebuie să
privim ca o atare Nemesis în viaţa Transilvaniei răscoala lui Horia. Ţine­
rea veacuri dearândul a poporului valah în afara legilor şi în grea robie
nu a rămas nepedepsită. în viziune creştină, această Nemesis înseamnă:
Dumnezeu este prezent în istorie“.
Dumnezeu este prezent în istorie!
ION CONEA

!) Citatul e din P rager Presse din 6 XII, 1933, unde Victor Lebzelter a publicat
itu d iu l: Rezultatele cercetărilor antropologice din România.
POPULAŢIA TERITORIILOR R O M Â N E ŞT I
D E S P R IN 5 E ÎN 1 9 4 0 .
Structura etnică a R om âniei la 1930. Sporul de im portanţă realizat de elementul
românesc în deceniul urm ător. Structura etnică a R om âniei trunchiate. î n teritoriile des­
prinse ju m ă ta te din populaţie e românească. Z o n e le e tn ic e din care su n t alcătuite terito­
riile desprinse : ( atât cele ocupate la Răsărit cât şi cele dela A p u s , atribuite Ungariei,
prezintă zone etnice cu m ajorităţi nerom âneşti n u m a i la m argini, la mijloc aflându-se zone
etnice româneşti, îndoit m a i populate decât zonele de m a rg in e ; iar tn Cadrilater zona cea
m a i întinsă cu m ajorităţi etnice absolute este cea turco-tătară, reprezentată de aproape în ­
tregimea D u ro sto ru lu i; Bulgarii, care m a i aveau o slab ă m ajoritate relativă tn 1930, erau
pe cale de a fi m ajoraţi de colonizările rom âneşti in locurile devenite libere prin repatrierea
turcilor şi tătarilor.— Desprinderile de teritoriu românesc în 1940 a u trecut odată şi ju m ă ta te
m a i m u lţi R o m â n i sub stăpânire străină decât au scos nerom âni de sub stăpânire ro m â ­
nească. A sp ectu l etnic al Reîntregirii dela R ăsărit

Pe teritoriul de 295.049 km* al României trăia, în 1930, la data


Recensământului (29 Decemvrie), o populaţie de 18.057.028 locuitori, dintre
care 71,9 ,J/0 s’au declarat de neam românesc, 28,1% de alt neam. Dintre
neromâni erau relativ mai numeroşi Ungurii, Germanii, Evreii, Ruteno-
Ucrainienii, Ruşii, Bulgarii, Ţiganii şi Turco-Tătarii, celelalte neamuri fiind
reprezentate prin frânturi de o importantă procentuală redusă (vezi Tab. I).
Sporind anual, în mijlocie, cu 1,22 / , în intervalul 1931— 1940, populaţia
tării depăşise, la 1 Ianuarie 1940, cifra de 20 milioane. Această creştere
numerică a modificat structura etnică a României, sporul natural al Româ­
nilor şi al fragmentelor etnice conlocuitoare nefiind identic.
Numărul locuitorilor neromâni n’a sporit în aceeaşi măsură ca numă­
rul Românilor: prin diferenţa dintre naşteri şi morţi, cifra acestora a crescut,
în raport cu 1930, între anii 1931— 1940 cu 12,9°/ . Sporul înregistrat de
grupurile etnice în mai mare măsură urbanizate decât Românii: al Ungu­
rilor, al Germanilor şi mai ales al Evreilor a fost cu mult mai scăzut: de
5,7 /„, respectiv de 4,9 y0 şi de 0,9 / , în raport cu numărul lor constatat
la recensământ. Şi sporul grupurilor etnice în aceeaşi măsură rurale ca
Românii, al Bulgarilor, Ruşilor şi Ruteno-Ucrainenilor, a rămas proporţional
inferior celui realizat de Români, fiind de numai 12,0 V,, respectiv 10,2 7 .
şi 9,6 /„ l). De pe urma acestei deosebiri în ritmul sporului natural, procentul
Românilor se ridicase, în 1940, dela 71,9 'Vo la 73,1 °/0, iar cel a neromâ­
1) DR, S. MANUILA: Studiu etnografic asupra populaţiei României, Buc , Insti­
tutul Central de Statistică, 1940. V ezi tabelele intitulate „Evoluţia numerică a diferitelor
grupe etnice în România în anii 1931-39“, pag 95-103.
36 GEOPOLITICA ŞI GEOISTORIA

nilor a scăzut dela 18,1 % la 16,9 °/0 (vezi Tab. I). Bulgarii, Ruşii şi Ru-
teno-Ucrainenii şi-au menţinut importanta din 1930; în schimb greutatea
procentuală mai ales a Ungurilor, dar şi a Germanilor şi a Evreilor a su­
ferit scăderi.
Prin desprinderile de teritorii impuse României în 1940: ocuparea în
urma notei ultimative dela 27 Iunie a Basarabiei, Bucovinei de Nord şi a
regiunii Herta din Judeţul Dorohoi de U. R. S. S .; atribuirea, prin Arbitrajul
dela Viena, din 30 August, a Crişanei de Nord, a Maramureşului şi a Tran­
silvaniei de Nord-Est către Ungaria şi cedarea, acceptată în convenţia în­
cheiată la Craiova în ziua de 6 Septemvrie, către Bulgaria a Cadrilateru-
lui, suprafaţa României a fost redusă cu 100.293 km.2 (31,4°/0), rămânând de
194.756 km.2, ceeace reprezintă 68,6°/0 din teritoriul de după războiul întregirii.
Pe acest teritoriu trunchiat trăiau, la data Recensământului din 1930,
11.895.711 locuitori, adică aproape două treimi (65,9%) din populaţia dela
acea dată a tării. Dintre aceştia se declaraseră de neam român 83,7%, iar
de neam neromân 16,3%.
In cifra de 13.252.594 atinsă de populaţia României trunchiate la 1
Ianuarie 1940, Românii deţineau, în urma sporului diferenţiat, procentul de
84,8%, înregistrând o creştere de importantă de 1,1% în cei 9 ani trecuţi
dela Recensământul din 1930.
Tab. I.—STRUCTURA ETNICĂ A ROMÂNIEI, A ROMÂNIEI TRUNCHIATE
ŞI A TERITORIILOR DESPRINSE
(m ii de suflete)

c *c o— CB c c -t-i.
'cS «3 0> M a a c ea *«- 3 a Ş i
ti M > <u S 3 o 3 •ca M
O S > .5? f= ?U 3 o a 0£
H o OS BJ 3 “ X •rt 3 5
« H* O •J) 06D O. 03 •
O

România
1. R ecen săm ân tul 1930 18.057 12.981 745 728 263 1.426 52 582 12 48 409 106 366 177 162
100,0 71,9 4,1 4,0 1,5 7,9 0,3 3,2 * 0,3 2,3 0,6 2,0 1,0 0,9
%

2. Populaţia probabilă la 1
Ianuarie 1940. 20.050 14.656 782 735 N 1.50' N 63S N N 451 N 410 N 871
% 100,0 731 3,9 3,7 7,5 3,2 2,3 2,0 4,3

Rom ânia trunchiată


1. R ecensăm ântul 1930 11.896 9.951 565 313 195 512 3: 20 1 15 48 1 65 41 137
100,0 83,7 4,7 2,6 1,6 4,3 0,3 0,2 * 0,1 0,4 * 0,5 0,3 1,2
°/o

2. Populaţia probabilă la 1
Ianuarie 1940. 13.253 11.736 585 311 N 535 N 22 N N 56 N 72 N 435
»/. 100,0 84,8 4,4 2,4 4 fl 0.2 0,4 0,5 3,3

Teritoriile desprinse
1. R ecensăm ântul 1930 6.161 3.030 180 416 68 913 20 562 11 33 362 105 302 136 23
°/o 100,0 49,2 2,9 6,7 1,1 14,8 0,3 9,1 0,2 0,5 5,9 1,7 4,9 2,2 0,4

2. Populaţia probabilă la 1
Ianua; ie' 19.0. 6.798 3.421 198 424 N 971 N 616 N N 395 N 338 N 436
7o 1000 503 2,9 6,2 14,3 9,1 5,8 5,0 6,4

Fracţiunile mai mari d e 500 au lo s t rotunjite la m i e ; c e le inferioare, trecu te cu ved erea.


* = mai puţin d e câ t 499 în rândurile d e cifre ab solute, iar în c e le cu p ro ce n te mai puţin d e câ t 0,1.
N = n ecalculat în cazul situaţiei d e la 1 Ianuarie 1940 şi înglobat, c a atare, la A lţ ii.
' ) Fără ţinerea în s ea m ă a imigrărilor şi colonizărilor din Cadrilarer.
POPULAŢIA TERITORIILOR ROMÂNEŞTI DESPRINSE IN 1940 37

In acest interval, niciunul din grupurile etnice străine conlocuitoare


n’a înregistrat un spor de importantă. Singuri Ruşii şi Bulgarii au izbutit
să se menţină, pe când, în deosebi Ungurii, au încercat o diminuare a
procentului lor.

Pe teritoriile desprinse, Recensământul din 1930 a constatat o populaţie


de 6.161.317 locuitori, ceva mai mult, deci, decât o treime (34,1 °/0) din po­
pulaţia tării. Românii deţineau majoritatea şi în populaţia acestor teritorii.
Reprezentând 49,2% din total, majoritatea lor era aproape absolută. Ungu­
rii deţineau 14,8 >/„, Ruteno-Ucrainienii 9,1%, Ruşii 5,9%, Evreii 6 ,7 /,, Bul­
garii 4,9°/0, Germanii 2,9%, Turcii şi Tătarii 2,2 iar frânturile de dife­
rite alte neamuri 4,3% din totalul populaţiei.

Tab. II —STRUCTURA ETNICA A POPULAŢIEI TERITORIILOR DESPRINSE


(mii de suflete)

I
I

Bulgari 1

Tătari j
Turci |
Români

Oăgăuţi
Ucrain.
'c
Slovaci

Ruteni
•S3 a re e
mani
Total

G er­

Alţii
os
Cehi
M o
;> bfi C 3 *© £
W f-" O X Cu

Teritoriul ocupat de
U. R. S. S.
1. R ecensăm ântul din 1930 3.410 1.787 n i 275 14 2 1 537 11 31 357 98 164 1 £0
% 100,0 52,5 3,3 8,1 0,4 * * 15,7 0,3 0,9 10,5 2,9 4.8 * 0,6
2. Populaţia probabilă la I
Ianuarie 1940. 3.776 2.030 125 274 N 1 N 587 N N 391 N 186 N 192
100,0 535 3,3 7,3 * 10,4 4,9
% 15,5 5,1

Teritoriul atribuit
Ungariei
1. R ecen săm ân tul din 1930 2.389 1.173 68 199 46 911 19 24 * 1 3 * 1 * 4
% 100,0 49,1 2,8 5,8 1,9 38,1 0,8 1,0 * * 0,1 * * * 0,2
2 . Populaţia probabilă la 1 i
Ianuarie 1940. 2.612 1.315 72 1 9 N P69 N 28 N N 3 N N 76
% 100,0 50,3 2,8 5,7 37,1 1.1 0,1 * 2,9

Teritoriul cedat Bulgariei


1. R ecen săm ân tul din 1930 I363 69 * 1 8 i # _ « i f i 137 135 5
» /. 100,0 19,0 * 0,3 2,2 0,3 * * * 0,3 1,1 37,7 37,2 1,4
2. Populaţia probabilă la 1
Ianuarie 1940. 1) 409 86 1 1 N 1 N * N N 1 N * 152 N 168
7 . 100,0 21,0 0,2 0,2 0,2 * 0,2 37,2 5 ,6

Fracţiunile m ai mari d e 500 au fo st rotunjite la m ie, c e le interioare trecu te cu vederea.


*) = mai puţin d e câ t 499 în rândurile d e cifre ab solute, iar în c e le cu p ro cen te n.ai puţin d e câ t 0,1
N) = necalculat în cazul situaţiei d ela 1 Ianuarie 1940 şi Înglobat, c a atare, la A lţii.
1) fără ţinerea în s ea m ă a im igrărilor şi colonizărilor.

Datorită natalităţii proporţional mai mari, importanţa procentuală a


Românilor s’a ameliorat pe teritoriile desprinse, în intervalul 1931-1940. Re­
prezentând 5 0 ,3 /o din populaţia mărită la 6.797.785 locuitori a acestor teri­
torii, la începutul anului 1940, ei trecuseră peste pragul majorităţii absolute.
38 GEOPOLITICA ŞI GEOISTORIA

Dintre celelalte neamuri, Bulgarii au înregistrat şi ei o uşoară ridicare a


importanţei lor procentuale, Germanii şi Ruteno-Ucrainienii şi-au menţinut-o,
în timp ce aceea a Ungarilor, Ruşilor şi Evreilor a înregistrat scăderi.
Românii deţineau la 1930, cu 52,5°/0 majoritatea absolută în populaţia
teritoriului ocupat de U. R. S. S., cu 49,l°/0 o majoritate relativă foarte
pronunţată în populaţia teritoriului atribuit Ungariei şi cu 19,0°/0 locul al
treilea după Bulgari şi Turci-Tătari în Cadrilater. Chiar însumaţi, Ruteno-
Ucrainenii şi Ruşii atingeau, cu 26,270, abea jumătate din procentul Româ­
nilor de pe teritoriul ocupat de U. R. S. S. Ungurii, din teritoriile atribuite
lor, erau inferiori cu 11 /„ Românilor. Iar majoritatea relativă a Bulga­
rilor era menţinută datorită unei fracţiuni de procent (0,5%) faţă de
Turci şi Tătari, care potrivit convenţiei încheiate la 4 Septemvrie 1936 între
Statul turc şi Statul român, urmau să fie repatriaţi în Anatolia, lăsând loc
liber acţiunii de colonizare a prisosurilor de populaţie româneşti din re­
giunile agricole suprapopulate ale ţării.
Dinamica, neîntrecută de niciunul din grupurile etnice conlocuitoare a
populaţiei româneşti, din anii 1931—1940, a ridicat importanţa procentuală
a Românilor în populaţia fiecăruia din aceste teritorii. In Basarabia, Buco-

STRUCTURA ETNICĂ A POPULAŢIEI TERITORIILOR


DETAŞATE L A fSSOtsooccjŞI L A 1 9 4 0 ( u « q
M e d ii i n ir u n if e
IN ntltlANE

5.776.303

Rom âni
2.612.102 L/nouri
fiu ş f
2.388.774 /h/fenî-Ucrji/ienf
âu/gari
A/fit

312*74 L

19J0 1940 1930 W>0 1*30 1940


ATRIBUITE UNGARIEI OCUPATE 0E UJJS5. CEDAT BULGARIEI

vina de Nord şi regiunea Herţa, procentul Românilor s’a ridicat la 53,5; în


teritoriile atribuite Ungariei el a trecut, cu 50,3'Y0, de limita majorităţii
POPULAŢIA TERITORIILOR ROMANEŞTI DESPRINSE IN 1940 39

absolute, iar în Cadrilater a atins numai prin diferenţa dintre naşteri şi


morţi procentul de 21 / 0.
In acest din urmă teritoriu, cifra Românilor a sporit mult mai mult
datorită colonizărilor. Cum a arătat o anchetă, întreprinsă la data de 1 Iulie
J938, migratiunile dintre 1929 şi această dată s’au soldat, în Cadrilater,
cu un excedent de 14.509 imigranţi daco-români şi 6382 imigranţi macedo­
români, de pe urma căruia cifra de 77.728 în 1930 a Românilor s’a ridi­
cat la 98,619“). Cifra de 110.000 a Românilor, evacuaţi din Cadrilater, în
aplicarea convenţiei dela Craiova, arată că procesul de luare în stăpânire
de către Români a aşezărilor părăsite de Turci ridicase procentul Românilor
peste 25°/0.
Dintre cele trei teritorii desprinse, cel ocupat de U. R. S. S. (50.762
km.-), întrece cu puţin pe cel atribuit Ungariei (42.610 km.s), cel cedat
Bulgariei (6.921 km.2) fiind de 6 ori mai mic decât celelalte. Pe când Ba­
sarabia, Bucovina de Nord şi regiunea Herţa reprezintă 50,670 din terito­
riile detaşate, iar Crişana de Nord, Maramureşul şi Transilvania de Nord-Est
42,5%> Cadrilaterul nu reprezintă decât 6,9’/,,.
In privinţa populaţiei, acest raport dintre teritoriile detaşate este
modificat prin faptul că Bucovina şi Basarabia de Nord sunt foarte dens
populate, pe când teritoriul atribuit Transilvaniei şi cel cedat Bulgariei mult
mai rar. In timp ce în 1930 densitatea medie a ţării la km.2 era de 61
locuitori, cifrele corespunzătoare erau de 68,3 locuitori la km.2 în teritoriul
ocupat de U. R. S. S. şi de numai 56.1, respectiv 52,4 în teritoriile atribuite
Ungariei şi cedate Bulgariei. Datorită acestui fapt, populaţia Basarabiei, a
Bucovinei de Nord şi a regiunii Herţa reprezenta 55,3 /„ din populaţia, con­
statată la 1930 pe teritoriile detaşate, iar populaţia Crişanei de Nord, a Ma­
ramureşului şi a Transilvaniei de Nord-Est numai 37,8% 4) iar populaţia
Cadrilaterului 5,9 7<>. La 1940, în urma sporului mai mare al populaţiei în
Răsăritul ţării, precumpănirea teritoriului ocupat de U. R. S. S. era şi mai
accentuată. Populaţia acestui teritoriu reprezenta 55,6% pe când populaţia
teritoriului ocupat de Ungaria şi cel cedat Bulgariei numai respectiv 38.4%
şi 6.0% din totalul populaţiei pe teritoriile detaşate.
Prin ocuparea de către U.R.S.S. a Basarabiei, Bucovinei de Nord şi
a regiunii Herţa, au fost trecuţi sub stăpânirea străină 978.000 Ruteno-
Ucraineni şi Ruşi, reprezentând 4,4% şi 2.020 000 Români, reprezentând
10,1 >/o din populaţia delà 1 Ianuarie 1940 a României. Iar în urma arbitrajului

3) D.;. S. MANUILA : La population de la Dobroudja, Bucureşti, Inst. Central de


Statistică, 1939. V ezi tabloul : Modifications survenues dans la population de la Dobroudja
à partir de la date du Recensement de 1930 jusqu’au milieu de l’année 1938, par dépar­
tements et suivant l’origine éthnique des habitants, pag. 152-153.
4) Densitatea cea mai scăzută o prezentau, pe acest teritoriu, cele 3 judeţe se-
cueşti: Ciucul cu 21, Trei Scaune cu 41, iar Odorheiul cu 44 locuitori la km.2.
40 GEOPOLITICA ŞI GEOISTORIA

dela Viena au trecut la Ungaria, odată cu 969.000 Unguri, care reprezintă


4,8 ’/ o . şi 1.315.000 Români, adecă 6,6% din populaţia dela aceeaşi dată a
ţării. Cedarea Cadrilaterului a trecut în stăpânirea Bulgariei un teritoriu
locuit de 152.000 Bulgari şi de 150.000 Turco-Tătari, schimbul de populaţie
soldându-se cu evacuarea a 110.000 Români şi repatrierea a 65.000 Bulgari»
Teritoriul ocupat de U.R.S.S. este, deci, arie etnică românească şi nu
ruteno-rusă; teritoriul atribuit Ungariei e în mai mare măsură pământ româ­
nesc decât maghiar; iar teritoriul cedat Bulgariei este, chiar şi după eva­
cuarea Românilor şi după aşezaren Bulgarilor repatriaţi, aproape în aceeaş
măsură arie etnică turco-tătară cât bulgară.

ROMANIA
N E A M U R IL E c e o e ţ i n m a j o r i t a t e a a b s o l u t ă
SA U R E L A T I V Ă IN M E D IU L R U R A l.P E PlĂSI
1930

LEGENDA

f l ROMANI IN MAJORITATE AB:

Bl ROMANI IN M AJORITATE REIAT.

£ ALTE NEAMUPl IN MAJ. ABSOLUTA

f f l ALTE N EAM URI IN M AJ. R ELATIVĂ


U .-flţjo r i G1Germani W'JbUmt
G'Safyari Ir.'IWri
Ha’Jfyanf. fii.'âdffâaff,
C aitogram a t . —Neamurile p recum p ăn itoaie în s a t e pe p lă ţi (1930*. In p la sa Sânnicolaul Mare din Tim iş, dela
extrem itatea a p u sea n ă , au majoritatea relativă Germanii, iar în plasa Tuzla, dela extrem itatea judeţului
C etatea Albă, Ruşii (indicaţiile re sp ectiv e lip s e s c în urn.a unui accid en t teh n ic).

Spre a lămuri această constatare, vom privi mai amănunţit distribuţia


pe întinsul teritoriilor desprinse a neamurilor ce le locuesc. Vom analiza
structura lor etnică, pornind dela populaţia rurală, devremece aceste teritorii,
ca şi tot restul României, sunt puţin urbanizate (oraşele adăposteau, la 1930,
15,5'V,, din populaţia Basarabiei, a Bucovinei de Nord şi a regiunii Herţa;
respectiv 19,3 /, din populaţia Crişanei de Nord, a Maramureşului şi a
Transilvaniei de Nord-Est şi 19,3 /, din populaţia Cadrilaterului).
POPULAŢIA TERITORIILOR ROMANEŞTI DESPRINSE IN 1940 41

Procedând astfel, putem delimita, cu ajutorul datelor recensământului


din 1930, înăuntrul fiecăruia din teritoriile desprinse, mai multe zone et­
nice, fiecare compusă din plăşile în care locuitorii de un anume neam deţin
majoritatea absolută sau relativă în populaţia satelor.! Cartograma 1 arată
neamurile ce deţineau majoritatea absolută sau relativă în fiecare din plăşile
tării, la data acestui recensământ. Cartograma 2 grupează plăşile din teri­
toriile desprinse în zone etnice.

Cartograma 2.—Z on ele etn ice în care s e d escom p un teritoriile d esprin se.

Teritoriul atribuit Ungariei a fost subdivizat în patru zone etnice: 1) Zona


de Vesi, cu majorităţi relative maghiare, compusă din 7 plăşi ale judeţelor
Satu Mare, Sălaj şi Bihor, în a căror populaţie rurală Românii nu ating
50%; 2) zona de mijloc, alcătuită din 38 plăşi ale judeţelor Bihor, Cluj,
Sălaj, Satu-Mare, Maramureş, Năsăud, Someş şi Mureş, în care Românii
deţin majoritatea absolută în populaţia satelor; 3) Secuimea, care cuprinde
17 plăşi cu majorităţi absolute maghiare din judeţele Ciuc, Mureş, Trei
Scaune şi două colţuri din judeţele Târnava-Mare şi Târnava-Mică; 4) Zona
mixtă româno-evreo-ruteană din Nord-Estul Transilvaniei, reprezentată prin
plasa Vişeu din Maramureş.
42 GEOPOLITICA ŞI GEOISTORIA

Tab. III. - STRUCTURA DUPĂ NEAM


a populaţiei zonelor etnice în care se descompune teritoriul atribuit Ungariei
la data Recensământului 1930.

Totalul
Z O N E L E Români Unguri A lte neamuri
populaţiei

TERIT. ATRIBUIT UNGARIEI 2 38*. 7 74 1.173.479 911.411 303.884


8/o 100,0 49,1 38,2 12,7
Rural 1 929.149 1.035.187 690 013 203.949
°/o • 100,0 53,7 358 10.6
Urban 459.625 138.292 221 39* 99.935
°/o 100,0 30,1 48,2 21.7
1. Z o n a d e V est cu m a jo r ită ţi
re la tive m a g h ia re 290.920 106.652 127.815 56.453
% 100.0 36 7 43,9 19,4
Rural 233.383 8 i.798 100.262 38.323
°/o 100,0 38 ,0 44,9 17,1
Urban 67.537 21.854 27 553 18.130
% 100,0 32 4 40,8 26,8
2 Z o n a d e m ijlo c cu m a jo r ită ţi
a b so lu te ro m â n e şti. 1.503.165 955.018 353.120 195.027
% 100.0 63.5 23,5 l3 .0
Rural 1.189.199 853.011 213.754 122.434
°/o 100,0 71,7 18 0 10,3
Urban 313.966 102.007 139.366 72.593
% 100,0 32,5 44,4 23,1
3. Secuim ea. 541.011 85 541 429.328 26.142
°/o 100.0 15,8 79.3 4.8
Rural 462.889 71.110 374.849 16.°30
% 100 0 15,4 81,0 37
Urban 78.122 14.431 54.479 9.212
% 100,0 18 5 69,7 11,8
4. Z o n a m ix tă ro m ă n o -evreo -
ru te a n ă 53.678 26.268 1.148 26.262
% 100.0 48,9 22 48 9
Rural 53.678 26 268 1148 26.262
% 100,0 48 9\ 2.1 48,9

In compunerea zonei mixte maghiaro-române dela Vest intră, pe lângă


3 plăşi în care Ungurii au majoritatea absolută (Săcuieni şi Sălard din Bihor
şi Valea lui Mihai din Satu-Mare), o plasă în care Ungurii au majoritatea,
relativă (Satu-Mare din judeţul cu acelaş nume) şi alte trei (Marghita din Bihor
Cărei din Sălaj şi Ugocea din Satu-Mare), în care Românii au majoritatea rela­
tivă. In zona aceasta a malului Tisei, descălecatul românesc din munţi se
ciocneşte cu înaintarea ungurească, alimentată dinspre Câmpia Panonică. A/i/-
locul românesc cuprinde, pe lângă părţi din Câmpie şi din valea Someşului (în
care, deşi colonizările maghiare au plasat Unguri, precumpănesc Românii) chiar
şi câteva din vetrele de viată curat românească ale Transilvaniei: regiunile
pastorale din Călimani, Munţii Rodnei şi din jurul Ţibleşului cu grănicerii năsău-
deni la mijloc, Ouaşul, Munţii Sălajului. Zona etnică numită secuime coincide
cu teritoriul delimitat, sub acest nume, al vechilor scaune secuieşti.... Zona
POPULAŢIA TERITORIILOR ROMÂNEŞTI DESPRINSE IN 1940 43

numită româno-evreo-ruteană este constituită dintr’o regiune românească în


care pătrund câteva sate rutene. Atât în acestea cât şi în cele româneşti
s’au infiltrat şi refugiat numeroşi evrei care ating procentul de 22,% din
populaţie.
STRUCTURA E TN IC A A R E G IU N ILO R DETAŞATE
( la Recensământul din »930.1

MEDII ÎNTRUNITE

ATRIBUITE UNGARIEI OCUPATE DE U.R.S.S»

In zona secuiască, Ungurii ating procentul ridicat de 79,3V0 din


totalul populaţiei şi de 81.0 % din populaţia rurală, procentul lor în popu­
laţia urbană fiind de 69.7. Românii cu 15,8°/0 din totalul populaţiei zonei
şi cu 15,4°/0 din totalul populaţiei ei rurale sunt singurul neam de oarecare
importantă după Secui. Lângă frontiera de Vest, în zona mixtă maghiaro-
română, Ungurii deţin majoritatea relativă cu 43,9'/o din populaţie. Dar şi
Românii reprezintă un procent de 36,7%. Atât Ungurii cât şi Românii deţin
în populaţia rurală a acestei zone procente mai importante decât în popu­
laţia ei urbană. La Nord-Est în plasa Vişeu, Românii deţin majoritatea
relativă cu 48,9, Rutenii şi Evreii întrunind împreună tot 48,0%. In această
zonă Ungurii nu reprezintă decât 2,2%. Iu zona de mijloc, Românii au
majoritatea absolută, reprezentând aproape două treimi din ea (63,5%)•
In mediul rural importanţa lor se apropie de trei pătrimi (71,7%.); în
oraşele din zonă ei nu reprezintă însă decât o treime (32,5’/o) Ungurii
care constitue mai puţin decât o pătrime din populaţia regiunii (23,5 70) au
o importanţă mai mare în oraşe, unde ating procentul de 44,4 ’/„. In sate
nu reprezintă de cât 18.0 /„. Zona aceasta de mijloc adăposteşte 62.9%
din totalul populaţiei teritoriului atribuit Ungariei şi cuprinde aproape
îndoitul populaţiei celorlalte trei zone ale acestui teritoriu, luate la un loc.
In teritoriul atribuit Ungariei, se găsesc deci: o zonă în care Ungurii
deţin majoritatea absolută şi o alta în care deţin majoritatea relativă şi
44 GEOPOLITICA ŞI GEOISTORIA

alte două zone, într’una din care Românii au majoritatea relativă iar în
cealaltă majoritatea absolută. Populaţia acesteia din urmă este îndoit mai
mare decât populaţia celor două zone cu majorităţi maghiare.

Teritoriul ocupat de U.R.S.S. poate fi subdivizat în 3 zone şi anume;


5. z na de Nord alcătuită din 8 plăşi ale judeţelor Rădăuţi, Storojineţ, Cer­
năuţi şi Hotin, în a căror populaţie rurală Ruteno-Ucrainienii au majoritatea
absolută; 6. mijlocul românesc, compus din 29 plăşi ale judeţelor Rădăuţi,
Storojineţ, Cernăuţi, Dorohoi, Hotin, Soroca, Orhei, Bălţi, Lăpuşna, Tighina,
Cetatea-Albă, Ismail şi Cahul, în care Românii au majoritatea absolută şi
7. zona mixtă de colonizare a Bugeacului, în ale cărei 10 plăşi din judeţele
Cetatea-Albă, Tighina, Cahul şi Ismail, convieţuiesc, deţinând aproape egală
importanţă: Bulgarii, Ruşii, Românii, Rutenii, Germanii şi Găgăuţii.

Tab. IV. - STRUCTURA DUPĂ NEAM


a populaţiei zonelor etnice în care se descompune teritoriul ocupat de U. R. S. S.
la data Recensământului 1930.

Totalul Ruteni Alte


Z 0 N E L E Români Ruşi Ucrainieni Evrei neam uii
populaţiei

TERITORIUL OCUPAT 3.409.669 1.787.364 358.208 537.459 275.419 452.221


DE U. R. S. S. o/ 100.0 52.4 10.5 158 8.1 133
Rural 2.879.985 1.628.874 255.802 488.369 123 580 383360
% 100.0 56.6 8.9 16.9 43 13.3
Urban 529.684 158 488 101.406 49.090 151.839 68.861
°/o 100.0 299 19.1 93 28.7 13.1
15. Zona cu m ajor, absol. 447.480 53.115 37.635 301.271 31.595 23.864
ruteno-ucrainene % 1000 11.9 84 66.9 71 5.5
Rural 403.009 50.364 31.903 281 088 19.557 20.097
% 100.0 12.5 7.9 69.5 4.9 5.2
Urban 44471 2.751 5.732 20.183 12.038 3.767
% 100.0 6.2 12.9 45.4 27.0 8.5
16 Mijlocul românesc 2 394049 1.650 815 204296 154.868 227 009 157.061
(Codrul) °/0 10QJ0 69.2 &5 66 9.3 6.4
Rural 2 022.735 1.515 835 153.157 140.197 96.916 116.630
% 109.0 75.1 ■ 7.5 6.8 4.8 5.8
Urban 371 314 134.980 51.139 14.671 130.093 40.431
% 100.0 36J 13.8 40 35.0 109
17. Bugeacul 568.140 83 432 115.277 81.320 16.815 271.296
° /o 100.0 147 203 14.3 2,9 47.8
Rural 454.241 62.675 70.742 67.084 7.107 246 633
° /o 100.0 73.8 15.6 148 1.5 54.3
Urban 113.899 20 757 44.535 14.236 9.708 24.663
% 100.0 1 82 39.1 12.5 85 21.7

Zona de Nord este urmarea expansiunii rutene spre Sud din vremea
când în cadrul Imperiului Austriac, respectiv rusesc, Bucovina şi Basarabia
POPULAŢIA TERITORIILOR ROMÂNEŞTI DESPRINSE IN 1940 45

nu erau despărţite prin frontiere de Galitia şi Podolia. De pe urma ei Ru­


tenii au ajuns în părţile din Nordul Hotinului şi până Ia Cernăuţi şi Sto-
rojinet.
Bugeacul de azi este creaţia acţiunii de colonizare deslăntuite de Ruş
după întâia ocupare a Moldovei de Răsărit. Pe când marginile lui de Miază-
Noapte şi Apus au fost populate spontan de Români care-1 împresurau, în
partea de Sud-Est, Guvernul rusesc a adus între 1814— 1830 colonişti Ger­
mani din principatul Warşoviei şi apoi din Wiirtemberg şi colonişti Bul­
gari refugiaţi din Balcani după 1812 şi la 1829, odată eu retragerea tru­
pelor ruseşti.
Mijlocul românesc este constituit din Codrul Basarabiei, cunoscut din
toată vremea ca bastionul şi ca poarta spre Răsărit a neamului românesc.
Inima lui o reprezintă 5 plăşi, fiecare cu peste 90 ° 0 locuitori Români în
sate (Chişinău, Călăraşi şi Nisporeni din Lăpuşna şi Maşcăuti şi Bravicea
din Orhei). Ele sunt împrejmuite de 5 plăşi fiecare cu peste 80 % Români,
în sate (Hânceşti în Lăpuşna, Ciocâlteni şi Rezina în Orhei, Floreşti în
Soroca şi Bulboaca în Tighina). Iar în jurul acestora se grupează alte 6
plăşi, fiecare cu peste 7 0 şi 5 plăşi, fiecare cu peste 60 % Români în
sate. Străbătut de vechiul drum comercial de importantă europeană, zis
tă tă r e s c , care trecea Nistrul la Tighina şi lega Europa centrală cu Orientul
mijlociu şi extrem, Codrul şi-a revărsat de veacuri prisoasele de populaţie
în stepele Ucrainei. Aşezările centrale ale Românilor transnistrieni prelun­
gesc Codrul până dincolo de Bug.
STR U C TU R A ETNICÂ A REGIUNILOR DETAŞATE
. (La Recensământul din 1950)
M E D IU t RURAL

ATRIBUITE UNGARIEI OCUPATE DE U.R.S.S.


Z.87a9W
p e Z O N E PE ZONE

Romim 2.022.735
t.929.tt9 -2
w w iw iM W fiu ş /
v / z / / / / / / / / / / a R u/tnJikraiheoj
AHe neamuri

TOTAL TOTAL

In zona de Nord, Ruteno-Ucrainienii constituesc două treimi din în­


treaga populaţie (66,9). Ei sunt mai bine reprezentaţi în mediul rural, unde
ating procentul de 69,5,0 decât în mediul urban unde procentul lor este de
‘) In graficul d e mai s u s s ’a trecut, din eroare, 69.8.
46 GEOPOLITICA ŞI GEOISTORIA

45.4. In importanţă Ie urmează Românii cu 11.9 '/,, mai frecvenţi şi ei în


mediul rural (12,57, ) şi Ruşii şi Evreii care deţin procente mai însemnate
în populaţia urbană (12,9 /„ respectiv 27,0). In populaţia zonei de mijloc,
Românii deţin procentul de 69,2 care creşte în mediul rural la 75,1, dar este
de numai 36,3°/,, în oraşe. In importanţă le urmează Românilor Evreii
(9,3o/o). Ruşii (8,5%) şi Ruteno-Ucrainienii (6,6%). Numai Ruteno-Ucrainie-
nilor le revine în mediul rural o importanţă mai mare decât în mediul urban.
Evreii şi Ruşii sunt mai frecvenţi în populaţia oraşelor. Mozaicul etnic al
zonei mixte de colonizare a Bugeacului aproape că nu îngădue să se vor­
bească de majorităţi. Bulgarii deţin 24,7°/0 din populaţie, Ruşii 20,3°/0,
Românii 14,7“/,., Ruteno-Ucrainienii 14,3%, iar Germanii 10,2% şi Găgăuţii
10,6%. Importanţa Ruşilor şi a Românilor este mai mare în oraşe decât la
ţară (39,1 ,/0 faţă de 15,6% respectiv 18,2 / , faţă de 14,7%).
STR UCTURA ETM IC Â A REGIUMILOR D E T A Ş A T E
( la RecensimSMu! <tln1J30)

ATRIBUITE UNGARIEI OCUPATE DE U . R. S . S .

MEDIUL URBAN

Teritoriul ocupat de U. R. S. S. este alcătuit d e c i: dintr’o zonă în


care peste două treimi din populaţie sunt Ruteno-Ucrainieni; dintr’o altă
zonă în care niciunul din cele 6 neamuri, care o locuesc, nu ating 25,1%
din populaţie şi dintr’o zonă în care mai mult de două treimi din popula­
ţie sunt Români. Românii din această din urmă zonă sunt de trei ori mai
numeroşi decât Ruşii şi Ruteno-Ucrainienii din celelalte două zone şi de
două ori mai numeroşi decât toţi Ruşii şi Ruteno-Ucrainienii din teritoriul
ocupat de U. R. S. S.

In Cadrilater pot fi distinse trei zone etnice: 8. Zona mixta de colo­


nizare turco-bulgaro-română cu majorităţi relative bulgare în 1930 compusă
din cele trei plăşi răsăritene (Balcic, Casim şi Ezibei) ale judeţului Caliacra
şi părţile cedate Bulgariei din judeţul Constanţa; 9. Zona cu majorităţi
absolute bulgare constituită din partea cedată Bulgariei a plăşii Silistra;
10. Zona cu majorităţi absolute turco-tătare în care intră celelalte 3 plăşi
Turtucaia, Curtbunar şi Acadânlar ale judeţului Durostor.
POPULAŢIA TERITORIILOR ROMÂNEŞTI DESPRINSE IN 1940 47

Tab. V. — STRUCTURA DUPĂ NEAM


a populaţiei zonelor în care se descompun teritorile cedate Bulgariei
la data recensământului din 1930 _____
Turci
Total Români Bulgari Alţii
Tătari

TERIT. CEDAT BULGARIEI 36?.874 69.085 137.189 134 982 21 618


100,0 19,0 37,8 31.2 6.0
Rural 292.772 52.031 113.314 115.321 12.106
100,0 17,8 38,7 393 42
Urban 70 102 17.054 23.875 19,661 9.512
100,0 24,3 34,1 28.0 13.6
8. Zona cu majorităţi relative
bulgare 167.443 36.979 71 776 43 212 15.476
100,0 22,0 42,0 25.8 93
Rural 125.855 30.590 55.243 31.746 8 276
100,0 24,3 43,9 252 6.6
Urban 41.588 6.389 16.533 11.466 7.200
100,0 15,3 39,7 275 7.7
9. Zona cu majorităţi absolute
bulgare 56.490 10.496 32.544 9.949 3.501
100,0 18,6 SI,6 17.6 6.2
Rural 39 151 6.702 26.560 4.345 1.544
100,0 17,2 67.8 111 3&
Urban 17.339 3.794 5.984 5.604 1.957
100,0 21,9 345 32.3 113
10. Zona cu m ajorităţi absolute
turco-tătare 138941 21610 32869 81.821 2.641
100,0 15,6 23.6 589 1.9
Rural 127.766 14.739 31.511 79.230 2.286
100,0 11,5 24.7 62.0 1.8
Urban 11.157 6.871 1358 2.591 355
100,0 61,5 12.2 232 3.1
Bulgarii deţin, în zona 8, majoritatea relativă cu 43°/,. Turco-Tătarii
şi Românii reprezintă, întâii cu puţin mai mult, iar Românii cu ceva mai
puţin decât un sfert din populaţie. Faptul că Turco-Tătarii sunt proporţional
mai bine reprezentaţi în oraşele decât satele acestei zone arată că această
zonă înainte de a fi fost colonizată de Bulgari şi de Români, a fost diri­
guită de Turci. In zona 9 Bulgarii deţin majoritatea absolută în mediul
rural (6 7 .8 / 0) şi numai relativă în oraşul Silistra. Românii, dimpotrivă ca
şi Turco-Tătarii sunt însă proporţional mai numeroşi în acest oraş decât în
hinterlandul său rural. La capătul de Răsărit al Cadrilaterului, în zona 10j
Turco-Tătarii, deşi deţin majoritatea absolută din întreaga populaţie a zonei
(58.0°/0) sunt în majoritate absolută numai în sate, care alcătuesc una din
insulele de masivă colonizare turcească. în oraşul Turtucaia,1) care se găseşte
în această regiune, Românii au majoritatea absolută, nu datorită unor colo­
nizări recente, ci datorită trecerilor mai vechi peste Dunăre, de pe urma
cărora aproape toţi pescarii atât de numeroşi ai acestui oraş sunt Români.
!) Vezi TH. MĂRCULESCU-DUNARE: Pescarii din Turtucaia, „Sociologie româ­
nească“ IV (1939), 4—6, pag. 243—252.
48 GEOPOLITICA ŞI GEOISTORIA

In această regiune Bulgarii reprezintă mai puţin de un sfert din populaţie ;


la Turtucaia ei sunt numai 12.21/ .
STRUCTURA ETNICA A POPULAŢIEI DIN TERITORIILE CEDATE BULGARIEI
Oupă date le R ecensământului din WO

MEDIUL RURAL Şi Ufi IAN MEOIUL RURAL MEDIU L URBAN

MBWMMI rtrd& iirf

9 E
7ai02
«m m
«1.508
1 v/M i.i
H *tf» m

TOTAL
m s

Teritoriul cedat Bulgariei este deci alcătuit din trei zone. Numai cea
mai mică dintre ele, în care trăeşte o şeptime din populaţia Cadrilaterului,
prezintă o majoritate absolută bulgară. In celelalte două, Românii adunaţi
cu Turco-Tătarii depăşesc considerabil procentul Bulgarilor (47.8°/, faţă
de 43,0 y0 în zona 8 şi 74.5% fată de 23.6 Vo în zona 10.
In concluzie această analiză etnică ne arată că în populaţia teri­
toriilor desprinse la Vest şi la Est Românii sunt în majoritate absolută,
iar în populaţia teritoriului detaşat la Sud, Bulgarii sunt în majoritate rela­
tivă. Faptul că, în teritoriul ocupat de U. R. S. S. şi în cel atribuit Ungariei,
Românii sunt proporţional mai numeroşi în sate decât la oraşe, arată că
sunt populaţia băştinaşă, iar importanta lor procentuală relativ ridicată în
oraşele din Cadrilater, arată progresele actului de colonizare a acestei
regiuni, care fostă timp de veacuri regiune de colonizare turcă, este din
punct de vedere etnic în aceeaş măsură bulgărească şi românească.
Prin încorporarea Crişanei de Nord, a Maramureşului şi a Transilvaniei
de Nord-Est, Ungaria şi-a sporit în mai mare măsură numărul minorităţilor
decât al consângenilor. Ea a redevenit astfel un stat de naţionalităţi; iar
pentru România s’a deschis din nou o problemă a Românilor din Ungaria.
U. R. S .S. care stăpânea şi înainte de ocuparea Basarabiei, a Buco­
vinei de Nord şi a regiunei Herţa, un număr considerabil (600.000—800.000)
de Români aşezaţi în prelungirea blocului etnic românesc, a încincit acest
număr, ocupând unele din regiunile cele mai româneşti, şi dă naştere astfel
unor puternice aspiraţii de reîntregire.
Cedarea Cadrilaterului a dus la simplificarea aspectului etnografic al
Dobrogei de Nord, dar a încărcat România cu problema a 45 000 de
POPULAŢIA TERITORIILOR ROMANEŞTI DESPRINSE IN 1940 49

Români cu câţi depăşea numărul evacuaţilor Români pe cel al repatriaţilor


Bulgari, lăsând deschisă problema Românilor din Timocul bulgar depe malul
Dunării şi din Bulgaria de Sud, care sunt cel puţin de două ori mai nume­
roşi decât Bulgarii rămaşi în România.
Din punct de vedere etnic, desprinderile de teritorii au trecut odată şi
jumătate mai mulţi Români sub stăpânire străină, decât au scos neromâni
de sub stăpânire românească şi au lipsit România de regiunea în care
începuse o rodnică activitate de colonizare pe urma repatrierii Turcilor, fără
a soluţiona toate problemele etnice deschise între ea şi vecinul ei dela Sud.

20 August 1941. Reîntregirea dela Răsărit, produsă între timp, reduce


Ja mai puţin de jumătate populaţia teritoriilor desprinse.
Aproape două milioane de Români, aflători în teritoriul fost sub ocu­
paţie rusească, se întorc în ţara lor şi se deschide problema românilor de
peste Nistru.
Tab. VI, - STRUCTURA ETNICĂ
A POPULAŢIEI ROMÂNIEI REÎNTREGITE LA RĂSĂRIT
(mii de suflete)
1

Turci II
Tătari |
Gâgăuţi||
Slovacii)
||
|
Români

aw '“ .S *5
55 os 2"
Total

‘3
mani

Cehi

ba «SP
Ger-

s 3 o 3 *3 3
W P D a O SC Cu Oi ca <

Recensământul din 1930 15.306 11.738 676 588 209 514 33 557 12 46 405 99 229 42 158
100.0 76.7 4.4 3,8 1.4 3.4 0.2 3 .t * 0 3 2.6 0.6 1,0 o:.! 1.0
%
Populaţia probabila la 1 Ian. J940 17.0-9 13.256 7 ’0 5-5 N 5^6 N 809 N N 447 N 258 N 62?
% 100.0 7..S 4.2 3.4 N 3.1 N 3.6 N A/ 2,6 N Là N 3.7

Fracţiunile mai mari de 500 au fost rotunjite la mie, cele infeiioare trecute cu vederea.
* as mai puţin de OJ°/o*
N necalculat In cazul situaţiei dela 1 Ianuarie 1940 şs înglobat ca a laie la alţii.

Tabloul VI arată structura etnică a României reîntregite la Răsărit în


1941, aşa cum poate fi calculată pe baza cifrelor recensământului dela 1940
şi a datelor Statisticii demografice pentru ziua de 1 Ianuarie 1940. Volu­
mul deportărilor, al execuţiilor şi al pierderilor de vieţi, datorite războiului,
care modifică rezultatele acestor calcule, încă nu este cunoscut.
Reîntregirea dela Răsărit deschide problema imperioasă a unei comasări
etnice, care singură ar putea aşeza pe temelii sigure acel bastion al Europei,
alcătuit Basarabia şi Bucovina.
Deplasări de populaţie curajoase, care să întărească prin Ruteno-
Ucrainenii din Bucovina şi Basarabia graniţa răsăriteană a viitoarei Ucraine
şi să-i treacă pe Ruşii din aceste provincii dincolo de limitele Ucrainei, ar
consolida etnic România răsăriteană şi ar evita fricţiunile viitoare dintre
Roitlâni şi vecinii ei răsăriteni.
ANTON GOLOPENŢIA
C EDĂ R ILE N O A S T R E T E R IT O R IA L E
DEZORGANIZAREA ECONOMIEI TRANSPORTURILOR

în sumara expunere pe care o facem m ai jos, am căutat să arătăm pe deoparte


măsura în care organicitatea vieţii colective a poporului nostru a suferit în urma cedărilor
teritoriale şi, pe de alta, modul cum se reflectează consecinţele desmembrărilor în sistemul
de comunicaţii ale ţării.
A m scos în evidenţă că unele regiuni rămân izolate, iar altele dezorganizate din
punct de vedere al comunicaţiilor, ceea ce duce la concluzia că ţara noastră, în frontierele
sale actuale, nu mai formează un corp geo-politic sudat în mod organic.

1.—Viaţa Statului se întemeiază pe condiţiunile variate pe care le


prezintă mediul geopolltic în care ea se desfăşoară. Acest mediu, — care
cuprinde în sine o realitate bogată, cu aspecte numeroase şi din cele mai
felurite (naturale, economice, politice, sociale, culturale, etc.),—este limitat
ca spaţiu, alcătuind sau nu un tot organic, în măsura în care complexul de
relaţiuni între diversele sale fenomene nu s’a sufocat printr’o mărginire
spaţială arbitrară şi nefirească. Uneori este suficient să arunci doar o sin­
gură privire pe hartă pentru a putea descifra, fără multă caznă şi într’o
clipă, starea imposibilă a unei realităţi geopolitice cuprinsă în cătuşele unor
graniţe, care nu numai că nu oferă cele mai elementare condiţiuni de
existenţă liniştită pentru un popor, dar, dimpotrivă, stingheresc chiar nor­
mala desfăşurare a fenomenelor de viaţă isvorîte în mod firesc din conţi­
nutul realităţii respective.
Profesorul K arl Haushofer, pornind dela constatarea că mediul geo-
politic nu constitue un spaţiu de viaţă pentru un popor decât numai în
cazul când este suficient de cuprinzător şi de favorabil pentru cădirea or­
ganică a formelor de existenţă, — subliniază că graniţele unui Stat pot fi
socotite ca adevărate şi reale numai atunci când ele sunt în concordanţă cu
energiile vitale ale neamului şi rezultă necesar din condiţiunile de viaţă
ale spaţiului în care este sortit să-şi trăiască destinul o colectivitate omenească
anumită.
Este adevărat că un mediu geografic, limitat de frontiere politice, nu
poate să ofere decât numai în cazuri foarte rare toate elementele necesare
CEDĂRILE NOASTRE TERITORIALE 51

unei desfăşurări independente a vieţii de Stat. Din această pricină, el tre­


buie să fie complimentat.
Dar, pe de altă parte, tot atât de adevărat este că viata de Stat, —
încorsetată în sărăcia unul spaţiu geo-politic insuficient şi ingrat,—va căta
prin toate mijloacele ce-i stau la dispoziţie să-şi lărgească bazele de exis­
tentă în direcţiunile considerate necesare pentru asigurarea vitalităţii po­
porului şi fiinţării entităţii statale într’un cadru firesc.
2.—Viaţa economică a unei colectivităţi este, în general, determinată
şi ea de condiţiunile mediului geopolitic în care se desfăşoară. Localiza­
rea ramurilor de producţie şi circulaţia bunurilor economice nu sunt inde­
pendente de datele realităţii geografice, oricât de inventivă şi de activă ar
fi munca omului în corectarea insuficienţelor mediului geografic.
Deasemenea, activitatea economică va fi mai mult sau mai puţin
complexă după natura şi bogăţia mediului geografic.
Legarea diferitelor puncte ale spaţiului geopolitic între ele, pentru a
se uşura deplasarea persoanelor şi circulaţia bunurilor economice, se face
tot în concordanţă cu configuraţia mediului geografic,—cu deosebirea, însă,
că în acest domeniu posibilităţile omului sunt mult mai mari, în raport cu
gradul de civilizaţie pe care l-a atins.
Ceea ce este util de reţinut, e că reţeaua de comunicaţii care se
creiază, în scopul indicat mai sus, nu se face la întâmplare, ci se ţine
seama, mai întâi, de condiţiunile naturale ale spaţiului ce urmează a fi
străbătut, şi, apoi, de anumite consideratiuni privind necesităţile economiei
naţionale şi ale apărării teritoriului ţării, de aşa natură, încât toate regiu­
nile să formeze un singur corp, sudat în mod organic. Se alcătueşte astfel,
prin intervenţia activa a Statului, un sistem de comunicaţii menit să deser­
vească toate compartimentele vieţii colective în chipul cel mai desăvârşit.
De aci rezultă în mod logic că orice atingere forţată adusă sistemului
de comunicaţii dezechilibrează, total sau parţial, economia transporturilor şi
exercită o influenţă nefavorabilă asupra economiei naţionale şi în genere
asupra întregii vieţi de Stat.
3. — In spaţiul geopolitic al României Mari, sistemul de comunicaţii
ajunsese la oarecare organicitate în ultimul timp, tocmai când se abătu peste
noi pacostea cedărilor teritoriale.
Deşi nu am putea spune cu hotărîre că densitatea căilor de comuni­
caţie şi repartizarea lor pe regiuni ar fi fost suficiente, totuşi spaţiul nostru
geopolitic era destul de bine deservit, iar orientarea reţelei de comunicaţii
spre ţările străine continentale, cu care întreţinem intense relaţii economice,
răspundea tuturor necesităţilor schimbului.
Este adevărat că în interior se mai găseau, precum se găsesc şi astăzi,
regiuni care erau mai slab deservite sau nu dispuneau de căi de comuni­
caţie directe spre regiunile apropiate1_cum ar fi de pildă: basinul Jiului
52 GEOPOLITICA ŞI GEOISTORIA

superior fată de O ltenia; basinul Buzăului faţă de Muntenia; regiunea


Abrudului faţă de ţinutul moţesc de Sud, etc. Insă politica de comunicaţii,
care s’a dovedit a fi foarte activă în ultimii ani, a dictat măsurile cuvenite
pentru îndreptarea acestei situaţii prin construcţii de căi ferate şi şosele
care să înlăture inconvenientele de transport şi să imprime o unitate mai
puternică sistemului nostru de comunicaţii. In cadrul acestei politici au fost
construite şi câteva linii şi şosele însemnate, de care astăzi se servesc
vecinii în favoarea cărora s’au făcut cedările teritoriale.
Aşa dar, ar fi pretenţios să se vorbească de organicitatea desăvârşită
a căilor noastre de comunicaţie până la terminarea unor linii şi şosele
strict necesare. Insă, se poate susţine cu temeiu că în România Mare
sistemul de comunicaţie avea unitate şi satisfăcea interesele generale
ale tării. Diferitele regiuni, care din punct de vedere economic se compli­
mentau, erau apropiate prin căile de comunicaţie, iar circulaţia lor eco­
nomică era susţinută şi promovată în chip firesc.
Precum se va vedea mai jos, astăzi — în urma ciuntirii ţării noastre,
o seamă de regiuni din acestea au fost separate arbitrar, fapt care a atras
după sine dezorganizarea lor, cu repercusiuni neplăcute asupra desfăşurării
vieţii noastre economice.
4.—înainte de a arăta consecinţele directe ale cedărilor teritoriale
asupra transporturilor, vom schiţa sumar pierderile de căi de comunicaţie
în spaţiile desprinse din corpul ţării noastre.
România Mare dispunea de o reţea de căi ferate de 11.326 Km. lun­
gime. Din această reţea a rămas 19,3'/,, în teritoriile cedate Ungariei,
14,3 ’/„ în Basarabia şi Nordul Bucovinei, cedate Rusiei, şi 0,6°/0 în Cadri-
laterul cedat Bulgariei. Astfel, în interiorul graniţelor actuale ale României
mai rămân 65,8% din totalul liniilor feroviare avute, aproximativ 7.461 Km.
Pe liniile ferate din teritoriile cedate se efectuau cam 22 °/0 din tra­
ficul nostru de mărfuri şi călători, cota cea mai mare revenind, în mod
firesc, căilor ferate din Transilvania cedată, aproximativ 15-16% din to­
talul feroviar al României Mari.
în ceea ce priveşte reţeaua de şosele, am pierdut circa o treime din
totalul drumurilor noastre.
în vechile fruntarii ţara noastră dispunea de o reţea de drumuri în
lungime de 109.000 Km. Din această reţea am pierdut 17.8% în Transil­
vania cedată Ungariei, 15,3% în teritoriile cedate Rusiei şi 2% în Dobro-
gea de Sud, cedată Bulgariei. Astfel, tara noastră cuprinsă în graniţele ac­
tuale dispune de aproximativ 73.000 Km. şosele, deci 67% din reţeaua
totală a României Mari.
Este de remarcat că, de unde totalul reţelei de drumuri care a ră­
mas în teritoriile cedate reprezintă 33°/0 din lungimea şoselelor României
Mari, şoselele naţionale şi judeţene nu reprezintă decât aproximativ 30%
CEDĂRILE NOASTRE TERITORIALE 53

din lungimea şoselelor respective, de care dispunea tara noastră înainte de


cedările teritoriale. în schimb, cota drumurilor comunale cedate este mai
mare, cifrându-se la aproximativ 35°/0.
Datele statistice înşirate în felul acesta nu spun, bineînţeles, prea
mult. Dimpotrivă, cei îndrăgostiţi de obiectivitatea rece cu care sunt obici­
nuiţi să judece mutaţiunile istorice, ar putea susţine că pierderile noastre
de căi de comunicaţie sunt normale, după o socoteală foarte sim plă: s’a
cedat o treime din teritoriul ţării, deci era firesc să se cedeze o treime
din căile de comunicaţie, dacă ele erau repartizate aproximativ egal pe
tot întinsul ţării. Insă, sacerdotii unor asemenea obiectivităţi, izolaţi în
cuşca silogismelor infailibile, ignorează că o tară este un corp viu şi că,
dacă amputezi din toate părţile (cum a fost cazul) un astfel de corp, în­
seamnă să-l condamni la pieire sau, în cel mai fericit caz, să-l laşi pradă
unei agonii îndelungate şi chinuitoare.
Dincolo de realitatea operaţiunilor mecanice există un anumit sânge,
cu un anumit graiu, care nu se reflectă decât în mici măsuri în generali­
tatea şi rigiditatea datelor statistice.
Vom arăta pe scurt o parte din realitatea dureroasă provocată de ce­
dările teritoriale şi anume cea legată de comunicaţii, cu scopul d e a scoate
în evidenţă nefirescul şi imposibilitatea stării geo-politice a ţării noastre,
sub acest aspect.
5.—Prin intrândul care s’a creiat dela Bistriţa până la Braşov, s’a
dezorganizat una din cele mai importante regiuni de comunicaţii din ţară.
Regiunea săcuiască, oricât ar vrea vecinii noştri să o orienteze spre Buda­
pesta, este legată din punct de vedere economic de Muntenia şi Sudul
Transilvaniei şi, respectiv, de Moldova.
în toate aceste direcţiuni existau legături feroviare şi rutiere suficiente,
astfel că deplasările de călători şi bunuri se făceau cu destulă uşurinţă.
în urma cedărilor teritoriale, această regiune a fost tăiată în mod cu
totul nefiresc, fiind separată atât de Moldova, cât şi de Transilvania de Sud.
Axa principală de comunicaţii a regiunii este formată de calea ferată
care face legătura între Galaţi şi Răsboeni prin Adjud—Ciceu—Tg. Mureş.
Ori, această linie ferată este tăiată dela Palanca şi până dincolo de Tg.
Mureş, având ambele capete pe teritoriul ţării noastre. Astfel, pentru a
putea fi folosită această linie feroviară de către Unguri, ar trebui ca tran­
sporturile să se facă, pe o bună porţiune, prin ţara noastră. Şi anume atât
transporturile din regiunea săcuiască înspre Nordul Transilvaniei, cât şi cele
care urmează ruta în sens invers, sunt obligate să treacă prin punctul de
joncţiune Răsboeni, aflat pe teritoriul nostru. Cum acest punct nu poate fi
accesibil transporturilor ungureşti decât numai în cazul când s’ar încheia o
convenţie de peage,—însemnează că regiunea săcuiască rămâne izolată, iar
linia ferată îşi pierde toată importanţa.
54 GEOPOLITICA ŞI GEOISTORIA

Pe de altă parte, toate celelalte centre mai însemnate din această re­
giune sunt legate nu de Nordul Transilvaniei, ci cu regiunile din Sud, Ră­
sărit şi Apus. Toate liniile ferate şi şoselele care împlineau aceste legături
au fost tăiate, pierzându-şi importanţa şi ne mai putând răspunde rostului
pentru care au fost creiate. Astfel au fost întrerupte liniile: Blaj—Praid;
Sighişoara—Vânători— Odorhei; Braşov—Ciceu—Gheorgheni.
în asemenea condiţiuni, nu este de mirare că vieaţa economică a re­
giunilor săcueşti trece astăzi printr’o criză gravă, cu tendinţe de permanen-

Fig. 1. Prin cedările teritoriale din 1940, următoarele regiuni au îost mai ales dez,
organizate în ceeace priveşte comunicaţiile lor cu teritoriile din jur: 1. Regiunea se,
cuiască; 2. Ţinutul moţesc dela M.N.; 3. Regiunea someşariă şi bistritană; 4. Nord-
estul Bucovinei şi 5. Sudul Dobrogei.

tizare: aceste regiuni au fost desprinse dintr’un angrenaj geopolitic în


care erau integrate firesc şi organic,
O altă regiune care a rămas complet izolată, este ţinutul moţesc dela
M iază-Noapie.
Această regiune era deservită exclusiv de linia ferată Călăţele—Hue­
din—Cluj.
Noua frontieră a tăiat calea ferată în apropiere de Călăţele, creind
regiunei o situaţie din cele mai grele. Ţinutul nu se poate aproviziona de­
CEDĂRILE NOASTRE TERITORIALE 55

cât numai pe drumurile nepracticabile de munte, şi numai cu căruţele. Din


această cauză, aprovizionările se fac în conditiuni extrem de dificile, iar
posibilităţile de trai ale moţilor din această regiune, în starea de izolare
de astăzi, sunt deadreptul mizere.
Regiunea moţească dinspre Apus era deservită în deosebi de linia
ferată Vaşcău-O radea, prin care se făcea şi legătura cu regiunea moţească
de Nord şi Cluj. Această cale ferată fiind tăiată la Sud de Oradea, legătu­
rile indicate mai sus nu se mai pot face decât cu căruţele, pe drumuri ex­
trem de rele, ceeace însemnează că, în situaţia actuală, schimbul de măr­
furi nu mai este posibil. Din fericire, însă, regiunea aceasta fiind deservită
şi de linia ferată Vaşcău—Arad, aceasta-i oferă posibilitatea de a se apro­
viziona dinspre bazinul Mureşului în condiţiuni satisfăcătoare. Totuşi, şi
aşa, pentru multe sate moţeşti transporturile trebue să se facă cu ocol, iar
distanţele sunt mai lungi, pentru care motiv ele sunt mult mai costisitoare
decât înaintea cedărei Transilvaniei de Nord.
Regiunea someşană şi bistriţană, leagăn de veche viaţă românească,
este orientată, din punctul de vedere al raporturilor economice, spre Cluj,
Moldova şi înspre Sudul Transilvaniei.
Legătura cu Clujul se menţine, însă liniile ferate şi şoselele care fă­
ceau legătura spre Miază-Zi şi spre Răsărit au fost tăiate astfel, încât re­
giunea se găseşte astăzi desprinsă de unitatea în care se încadra, în mod
firesc, prin raporturi economice, sociale, culturale.
în această regiune, nu numai Românii sunt acei care suferă conse­
cinţele dureroase ale cedărilor teritoriale, ci şi Germanii din ţinutul Bistri­
ţei, strâns legaţi de conaţionalii lor din Bucovina şi în special de cei din
Sudul Transilvaniei. Pentru ei, ca şi pentru noi Românii, harta politică de
astăzi nu poate să vorbească decât despre o realitate nefirească şi condiţi­
uni de viaţă nenaturale.
In Bucovina, zona de comunicaţii suferă un dezechilibru mai puţin
însemnat. în schimb, sunt anumite regiuni, cum ar fi ţinutul Zeletin, care
sunt izolate prin întreruperea căilor de comunicaţie.
în fine, o altă regiune lovită prin cedările teritoriale, este partea su­
dică a Dobrogei.
Dinspre Muntenia, cu care se leagă organic Dobrogea, erau două căi
de comunicaţie mai însemnate, afără de calea periferică de apă. Aceste
două căi erau: linia ferată pe la Cernavodă şi şoseaua naţională spre Con­
stanţa, care trecea Dunărea in dreptul Silistrei. în urma cedărei Cadrilate-
rului către Bulgari, şoseaua naţională a fost tăiată la Silistra, deci tocmai
în punctul unde trece Dunărea. Prin convenţia de cesiune s’a stabilit că
noi vom putea utiliza şoseaua aceasta, pe tot cuprinsul ei, până la cons­
truirea unei şosele de racordare. Cum însă pentru ţara noastră Silistra con-
stitue nu numai un nod de comunicaţie de primul rang, ci şi un punct
56 GEOPOLITICA ŞI GEOISTORIA

vital românesc, situaţia sa geopolitică actuală prezintă o sumă de neajun­


suri economice şi de comunicaţie din cele mai nefireşti şi mai grele.
Ar mai trebui să adăugăm, la acestea, şi faptul că traficul normal al
porturilor dunărene Brăila şi mai ales Galaţi a scăzut simţitor prin pierde­
rea Basarabiei, pământul nostru chinuit din Răsărit.
Deci, în urma cedărilor teritoriale au fost desprinse din corpul ţării
noastre o seamă de regiuni, în mod nefiresc, provocându-se pe de-o parte
dezorganizarea vieţii lor colective locale, iar pe de altă parte influenţân-
du-se defavorabil desfăşurarea vieţii colective generale a poporului româ­
nesc, sub toate aspectele. Căile de comunicaţie, care sunt indicii preţioase
în ceeace priveşte raporturile organice ale diverselor regiuni — oglindesc
lămurit, prin felul cum au fost ciopârţite, această stare de lucruri.
6.—Am arătat până aici un aspect al consecinţelor economice din
regiunile desprinse din corpul ţării şi asupra celorlalte rămase nouă, dar
tăiate prin cesiunile de teritorii şi lăsate fără căile de comunicaţii care le
deserveau în mod firesc.
Să vedem acum un alt âspect, nu mai puţin însemnat, şi, anume, cum
se realizează astăzi legătura între câteva regiuni ale ţării noastre de azi,
în urma ciuntirii sistemului nostru de comunicaţii.
Reţeaua noastră de comunicaţii era astfel alcătuită, spuneam, încât
legăturile dintre diferitele regiuni se realizau cât mai direct posibil. Am*
amintit că erau, totuşi, anumite lacune, acelea fiind, însă, în curs de corec­
tare în epoca în care ni s’au impus cesiunile.
Prin pierderea sau interceptarea unor linii ferate şi şosele de primă
importanţă, deplasările mari nu se mai pot efectua decât cu ocoluri şi mai
mari. Uneori aceste ocoluri depăşesc chiar dublul distanţei directe din Ro­
mânia Mare. Iată câteva cazuri elocvente:
Distanţa pe calea ferată dintre Dârmăneşti şi Turda, pe ruta directă,
înainte de cedarea Transilvaniei de Nord, era de 345 km. Astăzi, pentru a
efectua un transport între aceste două localităţi, trebue să se parcurgă dru­
mul ocolit pe la Ploeşti—Braşov—Teiuş, care însumează nu mai puţin de
799 km.
Distanţa între Comăneşti şi Râsboeni, pe ruta directă, înainte de ce­
dare, era de 314 km. Astăzi, distanţa pe ruta ocolită Ploeşti—Braşov—Te­
iuş, este de 634 km.
Distanţa între Vatra Dornei şi Timişoara, pe ruta directă, înainte de
cedare, era de 525 Km. Astăzi, distanţa pe ruta ocolită Mărăşeşti — Ploeşti —
Chitila—Piteşti—Craiova Tumu-Severin—Lugoş, este de 1.140 Km.
Dar chiar în interiorul unora din regiunile atinse de cedările teritori­
ale, pierderile de căi de comunicaţie antrenează ocoluri destul de mari. De
pildă, distanţa între Turda şi Vaşcău, înainte de cedarea Transivaniei de
Nord, era de 314 Km., pe calea ferată. Astăzi, deoarece în urma pierderii
CEDĂRILE NOASTRE TERITORIALE 57

liniei Cluj— Oradea cu ramificaţiile respective, legătura între cele două lo­
calităţi nu se mai poate face decât pe la Teiuş—Arad—Ciumeghiu, distanta
s’a mărit la 459 Km.
Deasemenea se numără şi regiuni care au rămas complet izolate prin
pierderea unor căi de comunicaţie, cum ar fi regiunea Călăţele, amintită
mai sus.

Fig. 2. Cum se realizează, astăzi, legătura între câteva puncte şi regiuni ale Ro­
mâniei desmembrate, în urma ciuntirii sistemului organic de comunicaţii al României Mari.

Se pot aprecia uşor consecinţele acestor ocoluri. Din punct de vedere


economic, ele îndepărtează centrele de producţie şi consum şi deslânează
vieaţa economică. Din punct de vedere strategic, creiază situaţii extrem de
defavorabile. Din punct de vedere al transporturilor, îngreunează circulaţia
de persoane şi bunuri, etc.
în afară de neajunsul ocolurilor, cedările teritoriale influenţează direct
şi unele căi principale, diminuându-Ie relativ valoarea. Cel mai bun exem­
plu în această privinţă ar fi linia ferată Bucureşti—Braşov—Arad. Această
linie trece prin apropierea frontierei noui româno-ungare, pe o distantă
destul de mare, fiind astfel extrem de expusă. întreruperea ei, pe o porţi­
une cât de mică, ar dezorganiza întreaga circulaţie din regiunile pe care
le deserveşte. Astfel, această cale ferată, care formează axa principală a
58 GEOPOLITICA ŞI GEOISTORIA

sistemului nostru de comunicaţie, devine linie de rocadă, în urma cedării


Transilvaniei de Nord.
7.—în sumara expunere pe care am făcut-o mai sus, am căutat să
arătăm pe deoparte măsura în care organicitatea vieţii colective a poporu­
lui nostru a suferit în urma cedărilor teritoriale şi, pe de alta, modul cum
se reflectează consecinţele desmembrărilor în sistemul de comunicaţii al ţării.
Am scos în evidenţă că unele regiuni rămân izolate, iar altele dezor­
ganizate din punct de vedere al comunicaţiilor, ceea ce duce la concluzia
că ţara noastră, în frontierele sale actuale, nu mai formează un corp geo-
politic sudat în mod organic.
Deasemenea s’a văzut, mai departe, că legăturile între diferitele noas­
tre regiuni se fac cu ocoluri extrem de mari, de unde isvorăsc o serie de
incoveniente nu numai pentru desfăşurarea vieţii economice, ci şi pentru
celelalte aspecte ale vieţii noastre de Stat.
De altă parte, din orientarea reţelei de comunicaţii şi împletirea fi­
rească a legăturilor, de orice natură, ale diverselor regiuni cuprinse în in­
teriorul spaţiilor cedate vecinilor noştri, s’a putut vedea că aceste regiuni
au fost desprinse nenatural din trupul României, cu care formează un tot.

Dacă este adevărat ceea ce spune profesorul Karl Haushofer—şi nu


ne îndoim câtuşi de puţin că aşa e—că graniţele unui Stat pot fi socotite
reale numai când ele sunt în concordanţă cu energiile de viaţă ale neamu­
lui şi rezultă necesar din condiţiunile organice ale spaţiului vital în care
este sortit să trăiască un popor,—atunci putem spune, fără nici o ezitare,
că graniţele noastre de azi nu sunt reale.
Pentru ca poporul nostru să poată trăi în demnitate şi în condiţiuni
de viaţă nesupărătoare nici pentru el nici pentru alţii, cătuşele de astăzi
trebuesc desfăcute în sensul pe care-1 arată drumurile cari sudează regiu­
nile locuite în România şi fac din ele un corp politic viu.

M. POPA-VEREŞ
R O M ÂN IA ÎN M A R G IN E A C ONTINENTULUI
O PROBLEMĂ DE GEOPOLITICĂ ROMÂNEASCĂ ŞI EUROPEANĂ )

P rin chestia o rien tală se înţelege de obiceiu problem a im p eriu lu i otom an,
în deosebită le g ătu ră cu strâm to are a Bosforului şi a D ardanelelor. P e n tru cel care
observă fenom enele istorice d in la tu ra lo r geografică, chestia o rien tală se leagă
însă, acum , n u nu m ai de strâm to rile d in tre Egee şi M. N eagră, ci şi de istm ul
d in tre M. N eagră şi B altică; se în tin d e adecă peste to a tă fa ţa d a continentală a
E uropei răsăriten e. T reb u e p rin u rm a re să ne d ep rin d em a schim ba în tru c â tv a
pun ctul de perspectivă trad iţio n a l.
Cele m ai m u lte ero ri din vrem ea ren aşterii rom ân e din veacul al X IX iz ­
vorăsc d e acolo, că am p o rn it dela te m eiu ri n ep o triv ite cu orizontul rea l al vieţii
noastre.
C âteva p ild e: fiin dcă o p a rte d in tre geologii n oştri au stu d iat la Paris, ei
au venit cu basinul te r ţia r al Senei ca m odel p e n tru te rţia ru l rom ânesc. Azi ştiu
şi încep ăto rii că orizontarea stra ie lo r te rţia re în R om ânia tre b u e să se facă în
ra p o rt cu succesiunea m ă rilo r din acea eră îm p re ju ru l m asivului carpatic. E ra a
p rio ri logic să p ornim dela depozitele acestor m ă ri şi ale celor vecine, în a in te de
a ne ra p o rta la sed im en taţia a lto r m ă ri m ai d ep ă rtate.
I n isto rie de asem enea. P riv in d v iaţa poporului rom ân din v â rfu l colinelor
Romei, începuserăm dela o vrem e a socoti şirul în tâ m p lă rilo r din P rin c ip a te ab

1) Reproducere din Bulet. S. R. R. de Geografie pe 1914 — Nota Red. Programul


revistei noastre prevede, pe lângă publicarea de studii noi, originale, publicarea de traduceri
geopolitice interesând Statul românesc, ca şi reproducerea de studii şi articole geopolitice,
româneşti, apărute fie şi acum un veac, indiferent ale cui şi în ce publicaţie. Există pagini
vechi, a căror reproducere ar putea să însemne, pentru zilele ce trăim, mai mult decât o
datorie. Iată de pildă, această Chestie Orientală — problemă de geopolitică europeană
cu o vechime deja de două milenii şi cu o perspectivă de durată in viitor încă cine
ştie cât. E, astăzi, problema capitală a continentului nostru. Şi e tratată, în aceste pagini
scrise acum un sfert de veac, într’un chip care o face, parcă, mai actuală azi de cât
pentru vremea când paginile au fost scrise. Destinul românesc — o expresie ia inima
tineretului de astăzi —■ este privit în aceste pagini (desigur, un mănunchiu din cele mai
frumoase şi cuprinzătoare ale profesorului Mehedinţi) prin prizma acelui geographisch
denken al lui Friedrich Ratzel, fără de care nu poate exista înţelegere completă a fiinţei
şi rostului nostru în acest colţ de lume. — (Ne-am permis, numai, să schimbăm titlul,
care în original sună aşa: Chestia Orientală, din -punct de vedere geografic şi etnografic).
60 GEOPOLITICA ŞI GEOISTORIA

u ib c condita. Şi a tre b u it să trea că vrem e, p ân ă ce n e-a m deprins a priv i şi spre


D aci şi elem entele adăogate p oporu lui nostru în vrem ea n ă v ă lirilo r barbare.
I n filologie, porn iserăm ia ră şi dela la tin a clasică. Aşa că a tre b u it tim p, până
ce experienţa D icţionarului Academ ic să ne înduplece a schim ba perspectiva L a-
ţiu lu i cu perspectiva C arpaţilor, care n e-a îm p ăcat cu elem entele slavone in filtra te
în lim bă.
In la tu ra o rganizării statului, începusem de asem enea cu revo luţia franceză
şi aşezăm intele legate de ea, p ân ă ce n e-a m dep rins a ne aduce am in te (lin nou
de obiceiul p ăm ân tu lu i şi de alte înto cm iri sociale, desvoltate sub în râ u rire a veci­
nilor n oştri d in O rient.
De aceia, socotim că a r fi fost o binecuvântare, dacă, m ai din vrem e, n e -a r
fi deprins cineva să p riv im şi p ăm ân tu l şi popo rul r om an din m ijlocul orizontului
nostru prop riu .

In le g ătu ră cu această nouă perspectivă a c u ltu rii noastre în colţul de Sud-


E st al E uropei, să cercăm a ju d eca şi chestia orientală, p riv in d -o sub aspectul ei
geografic şi etnografic. Căci şi aci am comis aceiaşi ero are: am considerat m u ltă
vrem e deslegarea chestiei orientale ca a tâ rn â n d de fac to ri p re a d e p ă rta ţi. Războiul
Crim eii, care a adus p e Englezi şi F rancezi în apele P ontului, precum şi atitu d in ea
Angliei f a ţă de T u rc ia d u p ă tra ta tu l dela San-Stefano, au în ră d ă c in a t în m u lţi
iluzia că Anglia nu va în găd ui niciodată Rusiei să se aşeze la C onstantinopol,
Acum însă, în faza oceanică a istoriei, d ru m u l peste Suez, precum şi alte
ra p o rtu ri economice, fac să scadă p e n tru Anglia şi alte sta te apusene in teresul fa ţă
de Bosfor.
I a tă de ce, chestia o rien tală treb u e considerată m ai m u lt în ra p o rt cu îm ­
p re ju ră rile din Sud-E st, din peninsula balcanică şi din regiu nea istm u lui ponto-
baltic.
I a r p e n tru a în d re p tă ţi această schim bare a p u n ctu lu i de vedere, vom a ră ta
că chestia o rien tală în sens m ai la rg e o problem ă generală şi m u lt m ai veche, a
în tre g u lu i n ostru continent.
*

P riv in d E u ropa ca o „casă de edu caţie” a neam u lui om enesc, d upă cum zicea
K. R itte r, distingem în d a tă două fa ţa d e fo arte deosebite: una cu soare, a lta cu
um b ră. L a m iazăzi: ape calde (pe când celelalte m ă ri au în fu n d o ap ă rece ca
ghiaţa, aproape de 0 grade, M editerana n ’are nicăeri m ai p u ţin de 12 gr., — ba
în fa ţă ap a e m ai to t anul caldă ca in bae); cerul m ai to td eau n a senin; atm osferă
p o to lită şi străvezie, ia r în zare ochiul în tâln eşte destule insule, ca p u n c t de
o rien tare şi locuri de popas.
Cu to tu l alta e în fă ţişa re a n a tu rii p e fa ţa d a d inspre A tlantic. Apa e rece
(Baltica uneori în g h iaţă ); cerul m o h o rît; aeru l e u m ed : m u lte neguri, m u lţi nori
şi m u lte ploi (pe ţă rm u rile T am isei ab ia 12 zile soare în to t anul); v ân tu rile sunt
puternice, ia r în unele ţin u tu ri aşa de statornice, în cât arb o rii cresc to ţi p lecaţi
spre ră să rit sau nu cresc nici de cum ; şi dacă te d ep ărtezi de p u ţin ele insule dela
ţă rm , dai de şesul vast al oceanului, lipsit d e insule şi deci neprielnic coxăbierului.
I n sfârşit, spre - ră să rit, E u ropa are o a tre ia fa ţa d ă — co ntinentală, m ai
greu de h o tă rn ic it 1) .

1) Autorul a încercat această hotărnicire ulterior, în lucrarea: „Le pays et le peuple


roumain”.
ROMÂNIA IN MARGINEA CONTINENTULUI 61

D acă p riv im acum şi desvoltarea vieţii europene, ve d em în d a tă că civilizaţia


a m ers îm p re ju ru l continentului începând cu faţa d a m editerană, u rm ân d apoi cu
cea atlantică, ia r azi se înto arce şi spre fa ţa d a co ntinentală dinsp re răsă rit.
E ra firesc ca lum ina culturii să se a ra te m ai în tâ i la cei ce tră ia u m ai în
voe pe ţă rm u rile lipsite de zăp ad ă ale M editeranei, unde, pe lân g ă cereale, m ai
veniseră dinspre Asia: v iţa de vie, m ăslinul, sm ochinul şi alte înlesniri ale vieţii.
E lenii sun t copiii ră sfă ţa ţi ai acestui m ediu prielnic. D ar, p e n tru geograf şi etn o ­
graf, m an ifestarea cea m ai însem nată a civilizaţiei m ed iteran e e im p eriu l rom an,
în tem e iat de locuitorii peninsulei italice — cea m ai arm onioasă ca form e, d im e n ­
siuni şi poziţie. N u aşa de m untoasă şi stearp ă ca E la d a; nu aşa de m asivă şi
b â n tu ită de secetă ca Ib eria, ci având şesuri m ărişoare, m u n ţi m ijlocii, râ u ri destule
şi clim a m ai blândă, Ita lia devine fro n to n u l vieţii istorice în M editerana. De aci
ese sta tu l care cu prinde în tre g lacul m editeran, d â n d u -i titlu l caracteristic: m a re
nostrum , p e când to ate celelalte n eam u ri şi sta te nu fuseseră în sta re a o cuprind©
to a tă în acelaş ho tar. — E d re p t că nici I ta lia n ’a ajuns la dom nia acestei m ă ri
in te rn e (m are in tern u m ), fă r ă să în tâm p in e îm potrivire. P e ţă rm u l african , m area
m etropo lă cartaginesă i- a sta t m u ltă vrem e în cale. D ar, şi ca rasă, şi ca o rg an i­
zare de stat, şi ca poziţie geografică, Rom a, stăp ân a Ita lie i, s’a dovedit cu m u lt
su p e rio a ră; şi, de aceea, fa ţa d a de m iazăzi a E uropei a p rim it pecetia influ en ţei
italice. Polybiu, care e m a rto r la actul din u rm ă al lu p te i epice d in tre cele două
ce tă ţi duşm ane, a r a tă lă m u rit de ce Rom anii au tre b u it să învingă şi de ce în ­
cercarea P unilor de a se în tin d e pe fa ţa d a d e m iazăzi a E uropei, în Sicilia,
Spania *) etc., a fost zadarnică. — P e n tru istorie, om ul de geniu care personifică
această b iru in ţă a Ita lie i asupra C artaginei, şi deci a ţă rm u lu i european asup ra
celui african, este Scipio.
A v enit apoi p e în cetu l râ n d u l fa ţa d e i atlantice.
V iaţa de to a te zilele era aceiaşi la gurile T ibru lui, ca şi la gu rile R onului.
D ela Alpi p â n ă la P irin ei, ţă rm u l e ra p re să ra t de colonii greco-italice, ia r m area
m etropolă M arsilia îşi întinse pas cu pas negoţul p ân ă spre m ă rile nordice. Staniul,
chilinbarul, pieile... soseau în caravane pe' cai. Aşa că, cine stăpân ea ţă rm u l dela
gurile R odanului, tre b u ia să cup rin d ă azi-m âin e to a tă G alia, - ia r d in G alia era
nu m ai u n pas p ân ă în B ritania. Cesar făcu şi acest pas, devenind p e n tru faţa d a
atlan tică ceea ce fusese Scipio p e n tru cea m ed iteran ean ă. D in tre to a te op erile
m a re lu i om de stat, cea m ai m a re ca dim ensiuni şi ca d u ra tă e cucerirea p ă m â n ­
tu lu i d in tre Alpi şi Ocean, şi în tin d erea civilizaţiei ro m an e sp re A tlantic.
T o t el, în d a tă ce a asig u ra t h o ta ru l apusean, şi-a aru n c a t ochii şi spre fa ţa d a
continentală a im p eriu lu i: sp re lin ia R inului şi a D unării. In să m o a rtea l-a su r­
prins tocm ai când se gândea la o ex ped iţie îm p o triv a D acilor.
D ar sfârşitu l u nui om n u poate îm piedeca desfăşu rarea firească a u n o r eve­
nim ente legate de situ aţii geografice h o tă rîto are. P rob lem a g ran iţei de ră s ă rit t r e ­
bu ia num ai decât deslegată. D acia, în secolul în tâ iu d u pă Christos, era m u lt m ai
in teresa n tă p e n tru im p eriu chiar decât G alia.
I n adevăr, P ontul E uxin era o podoabă fa ţă de ţă rm u l a tlan tic şi cel baltic,
unde locuitorii îm b ră ca ţi cu p iei tră ia u ca L aponii d e azi. D e j u r îm p re ju ru l E u-
xinului se ţin eau la n ţ p o rtu ri, oraşe şi colonii cu o vechim e ap ro a p e de u n m ile­
niu. Şesurile scitice fuseseră m u ltă vrem e un fel de A m erică p e n tru cei din r ă ­
să ritu l M editeranei.

1) POLYBIU, IX, cap. 2, XI, cap. 4, XV, cap î, I, cap. 1, 3, 4, 13, 15, 18, I I I ,
cap. 5 şi 20. — Vezi şi Introducerea lui Polybiu.
62 GEOPOLITICA ŞI GEOISTORIA

P ieile neargăsite, seul, peştele sărat, sclavii şi grân ele erau cu m p ărate aproape
pe nim ic de co răb ierii greci care aduceau untd elem n, vin, stofe, şi a lte m a n u fa c­
tu r i m ăru n ţele 1) . D ar, d upă trec ere de a tâ te a veacuri şi aşezarea G recilor îm p re ju ­
ru l P ontului, începu şi aci o in d u strie în ateliere m a i m ici, ia r corăbii uşurele, cu
fu n d u l teşit, in tra u pe g u ra D u n ării şi a Ş iretului, d ucând p ân ă d e p a rte m ă rfu rile
acestea m a i ieftine, care alun gaseră tr e p ta t- tr e p ta t produsele fabricelor din G recia
p ro p rie şi din basinul E g e e iz) . P rin u rm are, du p ă cum G alia ajunsese u n fel d e
p relu n g ire a Ita lie i (Rom anii bogaţi aveau m oşii şi vile în v alea Ronului), dea-
sem enea basinul D un ării de jos începuse a in tra to t m ai m u lt în sfera v ieţii m e ­
diteraneene. L a aceasta se m ai adaogă şi îm p re ju ra re a că legiunile se clătin aseră
din valea R inului spre valea D unării, ia r flo ta m ilita ră p ătru n z ân d pe g u rile D u­
nării, legionarul ocupase poziţii strateg ice p e m alu l s tâ n g 8). Aşa că rom an izarea
se în tin d ea m ereu dinspre Ita lia , ca şi cursul apelor, şi se ap ro p ia de m asivul dacic.
în tre b a re a e ra : unde se va fix a h o ta ru l im p eriu lu i? Şi ce va deveni şesul
D unărei de jos şi peninsula balcanică?
Chestia h o ta ru lu i a fost deslegată de T raian. E l e p e n tru D acia ceeace fusese
Cesar p e n tru G alia. D om nia lu i e u n m om ent h o tă rîto r p e n tru etn o g rafia E uropei,
căci colonizarea rom an ă din m u n ţii şi şesurile stă p ân ite p ân ă atu n ci de D aci s’a
dovedit a fi o operă de dim ensiuni seculare — răm â n ân d şi p ân ă azi în fiinţă.
A stfel, ideia lui Cesar ajunse la în tru p a re . D ela g urile R inului p ân ă la gurile
D unării, h o ta ru l sp rijin it pe ape, pe m u n ţi — şi u nde m ai tre b u ia : pe lim es şi
pe v alu ri rid ic ate înadins de legionari — dăd u u n fel de ţă rm u rire im p eriu lu i şi'
spre fa ţa d a continentală.
R ăm ânea acum să se vadă dacă şi peninsula balcanică va fi defin itiv câş­
tig a tă p e n tru elem entul rom anic.
P e podişul dac şi în şesul dun ărean ro m an izarea m ergea de m inune. G re u ­
tatea to a tă era la sud de D u năre şi spre M area N eagră. A scendentul lim bei şi
cu ltu rei greceşti era a tâ t de m are, în cât, d u pă T raian , m ilita r de m oda veche,
cu a p u c ătu ri am in tin d v rem u rile republicei, vine A drian, u n sem i-grec, ia r M arcu
A ureliu rid ic ă şcoli de filozofie la Atena. D ar ori şi cum, legiunea era u n stra ş­
nic m ijloc de rom anizare. D in canabae, v iaţa la tin ă ra d ia în vîci; satele deveneau
rom ane, ia r elem entul grec, strâ m to ra t la oraşe, a r fi aju ns cu vrem ea să p iară.
Sub apăsarea m ilita ră şi economică a podişului dac, plin de m ine şi de ocne, şi
a şesului plin de vite şi grâne, de care M editeraneenii aveau şi atu n ci nevoie, ca
şi azi, to a tă peninsula d in tre Egeea, A driatica şi P o nt a r fi c ă p ă ta t p ecetia vieţii
rom ane. L a tin ita te a s’a r fi întins astfel nu nu m ai p e fa ţa d a m e d ite ra n ea n ă şi a t ­
lantică, ci a r f i cuprins d e fin itiv to a tă E urop a m untoasă şi deluroasă p ân ă în ste ­
pele dela ră să rit de zidul C arpaţilor.
Acum începe însă şi fa ţa d a continentală a E uropei a da sem ne de în râ u rire
asu pra istoriei continentului.
Şesul scitic fusese p ân ă atunci u n ţin u t stră in şi a n tip a tic celor d im p re ju ru l
M editeranei. F rig u l cum plit al ie rn ilo r îi în sp ă im â n ta (H erodot observase că treb u e
să faci foc, p e n tru ca să vezi ia rn a noroiul). N etezim ea m onotonă a stepei iarăşi
îi respingea, precu m şi v iaţa nom azilor care scalpau pe duşm ani, întocm ai ca
Pieile-Roşii... Strabo, cu in tu iţia sa fină, observase că acest p ă m â n t nici nu trebue)
socotit la E uropa, ci m a i de grab ă la Asia, f a ţă de care continentul no stru abia
e o peninsulă.
1) SPECK, Handelsgeschichte des Altertums, voi. II, p. 448.
2) An. Acad. Române, V. PARVAN, Castrul dela Poiana, p. 14, Tom. XXXVI.
3) Ibid. p. 27.
ROMANIA IN MARGINEA CONTINENTULUI 63

Şi în adevăr, subo rdinarea fizică începe acum a eşi la iveală şi sub form a
unei su b o rd in ări politice. Căci, abia apucase im p eriu l ro m an a dom oli tr e p ta t-
tr e p ta t pe oam enii p ă d u re ţi dinspre A tlantic şi din n o rdu l păduros al E uropei, aşe-
zân d u -i locului ca au x ilia ri ai arm a te i şi deci ai c u ltu rii latin e, şi ia tă in tră în
istorie cu o m a re in ten sitate stepa dela ră să rit cu ro iu rile sale de nom azi, de o
rasă necunoscută în E uropa.
Mai m u lt de o m ie de ani, dela H uni şi p ân ă la cele din u rm ă n ăv ăliri
ale T ă ta rilo r cari ie rn a u în ţă rile noastre, isto ria E uropei a fost ad ânc în râ u rită
de acest fenom en care, în u ltim a analiză, se leagă de a n tite za d in tre ţin u tu rile cu
clim at continental de stepă şi ţă rile unde ploaia în to a te an o tim p u rile înlesneşte
agricultura.
A stfel, cetatea dacică e m ereu isbită de valul n ăv ă lirilo r; ia r o p a rte din
n ăvălito rii de n eam m ongol se şi aşează îm p re ju ru l n o stru : B ulgarii la Miazăzi,
M aghiarii la Apus şi T ă ta rii spre răsă rit. Aşa că, abia du p ă ce m arele val tătăresc
d in veacul al 13-lea se retrag e , începe şi p la n ta ţia lu i T ra ia n a od răsli din p lin
şi a se „în tin de, ca puhoiul ap elo r” — d u p ă vorba cronicarului U reche. Astfel,
în sc u rtă vrem e, vedem neam ul rom ânesc aju n s p ân ă la m are, u n d e Balica stă p â ­
neşte ţin u tu rile dinspre V am a '), ia r u rm aşu l lui Bogdan stă p ân in d ia ră şi p ână
la m a r e 2) . — I n acelaş tim p, în peninsula balcanică, ies la iveală m ai m ulte
„V lahii” .
D in p un ct de vedere etnografic, m om entul acesta e cu deosebire însem nat.
D in nou se ivea în tre b a re a : cine va răm â n ea stă p ân al peninsulei balcanice? Şi
treb u e să recunoaştem că, cum păna p ă re a că se pleacă în favoarea elem entului r o ­
manic, ca şi pe v rem ea lu i T raian. G recii, roşi de m etafizică şi conrupţie, îm p re ­
ună cu elem entele slave p rip ăşite în peninsulă, erau în c o n ju ra ţi d e elem en tul r o ­
m ân spre m iază-n o ap te; p ăsto rii arom âni circulau peste to t în ă u n tru l peninsulei,
ia r de ju rîm p re ju r, pe m are, p u te re a republicelor italien e era în floare. P o n tu l-
E uxin era o m a re italian ă. L a K affa erau dogi, ca şi la V eneţia. I a r atin gerea
aceasta d in tre locuitorii D aciei şi ai Italiei, pe m are, a r fi în g ă d u it de b unăseam ă
o p o te n ţare a v ieţii noastre, ca şi în alte ţă r i în vrem ea ren aşterii. L a tin ita te a a r
fi stră lu c it astfel peste to t ţin u tu l d in tre A driatica şi M area N eagră.
D in nefericire u n nou val m ongolic se revarsă spre E u ro p a: T u rc ii ocupă
Bosforul. L eg ă tu ra în tre Rom âni şi Italien i e tă ia tă . P o n tu l aju nge lac asiatic:
tă tăre sc la m iază-noapte, turcesc la m iază-zi. N om azii ia u locul corăbierilor şi
m area, a tâ t de în flo rito a re m ai înainte, cade în um bră.
R ezu ltatu l: 400 de an i n e-a m ros p u te rile în ciocniri cu aceşti năvălitori.
S fârşitu l veacului al 14 ne găseşte în picioare sub M ircea, care încheie tr a ta te cu
Sultanii, dând d aru ri, cum făceau şi alţi suverani, — nu trib u t. S fârşitu l veacului
al 15 ne a flă to t b iru ito ri cu Ştefan, care trim ite steag u ri tu rce şti reg ilo r vecini.
D upă u n veac, sub Mihai, luăm încă ofensiva. D ar la 1700 suntem în p lin ă pasiv i­
ta te , ia r la 1800 ajunsesem chiar sub nivelul defensivei (Pasvantoglu). Aşa că
abia la 1878 Rom ânii se a ra tă ia ră şi ‘la m alul D unării ca p u te re m ilita ră şi p o li­
tică. I n sfârşit, 1913 îm pinge pe T u rc i p ân ă apro ape de Bosfor. Rolul lo r negativ,
de a fi îm piedicat rom anizarea şi italieiiizarea peninsulei balcanice, s’a isprăvit.
C are este situ a ţia etno grafică a peninsulei în această a tre ia reîn v iere a ele­
m entulu i rom anic în tre D unăre şi Egeea?
D ela 1829, când T urcii p erd u seră m alul stâng al D u n ării (raialele şi capetele

1) N. IORGA, Chestia Dunării, p. 143, V ăleni, 1913.


2 ) D. O N C IU L, Din istoria României, pag. 30, Buc. 1909.
04 GEOPOLITICA ŞI GEOISTORIA

de p oduri) p ân ă la 1878, când au p e rd u t şi m alul drept, s’a scurs o ju m ă ta te de


veac, în care cum păna părea că se pleacă din nou spre noi. Ţ in u tu l d in tre D unăre
şi Balcani era cuprins în sfera lim bei rom âne, — a fa ră de D eliorm an, u nde gloata
era tu rc o -tă ta ră . I n tim pul stă p ân irii turceşti, elem entul b u lg a r răm ăsese legat
m ai m u lt de m u n ţi 1'). I a r m alul d unărean era tu rc din pu n ct de vedere m ilita r
(cetăţile), şi rom ânesc în sate şi în grosul populaţiei. în c ep â n d dela C rain a-ro m â­
nească a Serbiei şi ţin u tu l ia ră şi rom ânesc al V idinului, peste R ahova-rom ânească,
Şiştov, T u rtu ca ia şi Dobrogea, păscută de oile M ocanilor, u n şir în tre g de aşezări
ru ra le făceau să răsune lim ba rom ânească p ân ă d e p a rte (spre V raţa) şi ch iar în
p re a jm a Sofiei, u nde R om ânii d u n ăre n i îşi dau m â n a cu A rom ânii. De bună
seam ă, dacă la 1878 nu s’a r fi în fiin ţa t p rin cip atu l b ulgar, ro m anizarea a r fi cu ­
prins ia ră şi o m a re p a rte din peninsula balcanică.
D esfăşurarea evenim entelor a fost însă alta. P ă ră sită de valul turcesc, p e­
ninsula ni se a r a tă azi cu elem entele dela 1400: G recii — bine a firm a ţi în Sud,
ia r B ulgarii şi cu S ârbii — în p lin ă ofensivă, cu te n d in ţa de a cotropi chiar t e ­
rito rii eterogene din p u n ct de vedere etnografic. I n sfârşit, Albanezii, reîn v iaţi
o clipă sub fo rm a de sta t autonom , şi Ita lie n ii aşezaţi de cu rân d la Valona, com ­
plică şi m ai m u lt echilibrul etnografic al peninsulei.
F ireşte, rolul sta tu lu i ro m ân e m ai în tâ i de a fi fac to r po n d erato r. I n ce
m ă su ră elem entul italo -aro m â n şi rom ân se va p u te a a firm a în tre D unăre, Egeea
şi A driatica, e o chestie a v iitorului. D ar nu m ai răm â n e nicio îndoială că chestia
o rien tală a in tra t în t r ’o fază nouă. Căci acum nu m a i e vorba num ai de colţul de
S ud-E st al E uropei, ci iarăşi, ca pe vrem ea lui T raian , de în tre a g a fa ţa d ă a
E urop ei că tre răsă rit.
Şi anum e:
L a cel din u rm ă congres de geografie s’a fă c u t pro p u n erea ca h o ta ru l dintre!
E u ropa şi Asia să fie m u ta t dela U rali sp re C arpaţi, p e istm ul d in tre cele două
m ă ri in te rn e : B altica şi P ontul. D in p u n ct de vedere geografic, această g ra n iţă e
fo a rte legitim ă. E a poate fi su sţinu tă pe o serie în tre a g ă de tem eiu ri, începând
dela sloiul paleozoic care apasă cutele C a rp a ţilo r te rţia r i şi p ân ă la g ran iţa fagului
care desp arte clim atul continental, stepic, de E uropa p en insulară cu clim at a p ro ­
p ia t de cel oceanic.
E însă la m ijloc şi un tem eiu de geografie politică. Rusia n u e sta t european,
ci asiatic. îm p ă r ă ţia din d re a p ta şi din stânga U ralilor, care se în tin d e la m iază­
noapte p ân ă la m a lu rile Oc. în g h e ţa t Arctic, ia r sp re m iazăzi p ân ă în m arginea
m a rilo r podişuri ale Asiei centrale, e din p un ct de ved ere al g ru p ă rii m asselor om e­
neşti u n fenom en nou. Acum două veacuri, sub P e tru cel M are, p o p u la ţia Rusiei
nu era n ici de 14 m ilioane. Azi e de 160 şi creşte în fiecare deceniu cu 12 m ii.
A lătu ri de p o p u la ţia A m ericei de N ord, u nd e în tr ’u n singu r veac S t.-U n ite şi
C anada au tre c u t dela vreo 5 m ilioane la ap ro ap e 100 de m ilioane, îndesirea
repede a pop u laţiei în Rusia (care e u n fel de „lum e n ouă” , ca şi C anada şi
S t.-U nite) e fenom enul p la n e ta r cel m ai însem nat in vrem ile noastre. I n curând
im p eriu l Ţ a rilo r va apăsa cu o g re u ta te econom ică şi m ilita ră de peste 200 m ii.
asu p ra restu lu i E uropei, care devine astfel, cum a spus-o Strabo, şi cum o rec u ­
nosc şi geografii contem porani, o a d e v ăra tă penin sulă a Asiei!
E vădit, aşa dar, că o nouă fază începe in isto ria sta te lo r din E uropa de Est.
A lături de m a re a m assă m ongolă din ră să ritu l Asiei, u nde s’a în g răm ăd it m ai m u lt

1) PE T . M IT T E IL U N G E N , Die Bevölkerung :m Bulgarien und die Siedelungsverhält-


nisse, 1911, p. 117.
ROMANIA IN MARGINEA CONTINENTULUI 65

de un sfe rt din to a tă om en irea; a lă tu ri de fu rn icaru l din In d ia, şi de m arele cen­


tr u de populaţie din St.-U nite, u n de vor fi spre sfârşitu l veacului al XX m ai
m ulte sute de m ilioane; alătu ri, în sfârşit, de închegarea u nu i nou centru de d e­
sim e în Rusia, m ica n o astră peninsu lă europeană, la apus d e istm ul ponto-b altic,
devine un satelit politic, d upă cum e şi u n satelit fizic al Asiei. De aceia, în tre
cei ce se ocupă de geografie po litică s’a auzit de curând o expresie caracteristică:
„ p a trio tism european” . C uvântul e sem nificativ: el a ra tă că E urop a peninsulară
începe a se sim ţi ca o „ u n ita te ” f a ţă de m arile state continentale, în tem e iate pe
acele m a ri aglom erări om eneşti, care abia acum in tră în isto ria lum ei. Şi fiindcă
un eia din acele m a ri p u teri, colosul rusesc, p e n tru a resp ira lib er spre ocean, care
dom ină vieaţa economică a epocei, îi treb u e B altica şi P ontul, în tre a g a E uropă
peninsulară se a flă In fa ţa unui m a re conflict de interese. I n locul pericolului
galben, despre care vorbesc cei ce ju d ecă epoca de azi cu im presii căp ătate din
istoria tim p u rilo r lui A tila şi G engischan, se rid ic ă în fa ţa n o astră u n „pericol
a lb ” fo arte apro p iat. — Coeficientul p u te rii istorice a noului fac to r e acea creştere
d e 12 m ilioane în fiecare deceniu, pe când E urop a p en in su la ră a atins aproape
lim ita creşterii de populaţie.
D in nou aşa d a r, n u n u m ai geografii, ci şi oam enii de sta t ca u tă (ca şi pe
vrem ea lu i T raian ) o g ra n iţă a E uropei spre răsă rit. I a r elem entul rom ânesc dela
D unăre şi C arpaţi se află, ca şi acum 19 sute de ani, în fa ţa d a de ră s ă rit a
E uropei, făc ân d fro n t sp re stepa asiatică d in tre Pont, B altica şi U rali.
E d re p t că, sub T ra ia n , D acia era singură, ca o cetate în a in ta tă în fa ţa n ăv ă­
litorilor. Azi, p e fro n tu l european m ai e şi im periul germ an, p u te rn ic încă (dar
în curând p rea mic, fa ţă de cel rusesc), ca şi im p eriu l eterogen au stro -u n g ar.
Aci e aşa d a r punctul critic al geografiei politice în E uropa, iar chestia orien­
tală se întinde, prin urm are, dela C onstantinopol până la Königsberg. V or fi
Slavii, şi alte elem ente ale m onarhiei dualiste, câştigaţi p e n tru interesele E uropei
peninsulare? sau vor g rav ita spre Slavii asiatici ai stepelor?
V iitorul va răsp u n d e şi la această în tre b are. P ăstrân d însă u n pun ct de vedere
ap ro p ia t de m asivul carpato-balcanic, tr e i fa p te a tra g în deosebi lu area am inte
a etn o g rafu lu i şi a geografului neprevenit.
1. I n tre T riest, V arşovia, O dessa şi A tena e u n ţin u t locuit n u m ai de n e a ­
m u ri m ăru n te. N icăeri h a rta etnografică nu seam ănă m ai m u lt a mozaic.
2. Mozaicul acesta e ap ăsat de blocul germ an d eo p arte şi uriaşu l bloc rusesc
d e a ltă p a rte — o a d e v ăra tă Seythia m ajo r.
3. P rogresul presupune, d u p ă legea evoluţionism ului, diferenţierea, nu am al­
gam area şi nivelarea. De curând, N ansen a c ă u ta t să dem onstreze tocm ai în sem n ă­
ta te a deosebită a n a ţiu n ilo r m ici p e n tru cu ltu ra om enirii.
P rin u rm are, to t ţin u tu l acesta e ca o p ep in ieră p lin ă de arb o ri rod ito ri, p r i­
m e jd u ită de te n d in ţa nivelatoare a sta tu lu i moscovit. D upă flagelul turcesc, care
a b â n tu it ră să ritu l E uropei cinci veacuri şi m ai bine, un a lt flagel şi m ai p rim e j­
dios se a ra tă la orizont.
De aceea, socotim că a r fi o m a re pagub ă p e n tru cu ltu ra europeană, d acă o
în ţele ap tă rep ro citate n ’a r a p ă ra fiin ţa etnică şi p olitică a tu tu ro r n eam u rilo r din
acest ţin u t polinaţional.
I n orice caz, m e rid ian u l istoric al E uropei trec e p e sub ochii no ştri c ă tre r ă ­
sărit. S pania e de m u lt în declin. De peste m ă ri şi peste ţă ri, ea s’a în to rs acasă
cu m âinile goale — a p e rd u t to a te provinciile coloniale. F ra n ţa ştie de asem enea
că în A m erica (unde a v â n d u t acum 100 de ani valea lu i Missisipi, ca pe o moşie
fă r ă p reţ), în Asia, în Polinezia şi chiar în A frica, lucrează p e n tru alţii. P opulaţia
66 GEOPOLITICA ŞI GEOISTORIA

franceză e pe cale de descreştere. O landa, cu to a tă în tin d e re a im p eriu lu i său co­


lonial, e ca un aren daş care aşteaptă, term en ul de ex p irare al contractului unei
arend e p rea fericite... Anglia de asem enea, dela răsboiul cu S t.-U nite a înţeles că
su p rem a ţia peste m ă ri este to t m ai m u lt o chestie de re la ţii com erciale benevole,
a tâ rn â n d de cftin ă ta te a m ă rfu rilo r, p u te re a capitalului, sp iritu l de în tre p rin d e re,
poziţia geografică, etc.
M eridianul istoriei se m u tă aşa d a r iarăşi spre răsă rit, ia r noi suntem tocm ai
in p unctul critic, un d e acest m erid ian va trece în curând.
G eneraţia de azi, v rând sau nevrând, va fi de fa ţă la evenim ente cari vor
deschide alte m a ri capitole în istoria E uropei peninsulare.
V echea provincie rom ană a lui T ra ia n ese deci din nou in ev idenţă şi, p rin
fa ta lita te a aşezării geografice, va treb u i să aibă u n rol de seam ă în deslegarea
acestei m a ri problem e de geografie politică.
R om ânii au ajuns din nou în tre Asia şi E uropa.

S. M E H E D IN Ţ I

HOTARE RĂSĂRITENE

V A L E A N I S T R U L U I 1)

Când au descălecat Românii din Maramureş sub Dragoş Vodă şi mai apoi sub
Bogdan Voevod, precum scriu cronicarii, ei au săvârşit această descălecătoare politică mai
întâi pe valea Moldovei, de unde se trage şi numele ţării, şi apoi s’au întins „de sârg“
la vale, pe Şiret, pe Prut, pe Nistru, până la Dunărea de jos şi Marea Neagră. Văile cu
ape au fost cele dintâi ocupate şi în lungul lor s’au înfiinţat sate şi oraşe, fiind pe aici
vadurile şi drumurile cele mai însemnate de circulaţie comercială. Spaţiul dintre marile
văi, dacă era stepă ierboasă şi săracă în ape, a rămas o bună bucată de vreme loc mai
pustiu, ocupat de prisăci sau străbătut doar de turme, cum ar fi „pustia de pe Başeu“,
„pustia Bugeacului“ şi altele mai mici, menţionate mai ales în documentele vremii lui
Alexandru cel B un; iar dacă erau podişuri şi dealuri păduroase, serveau ca loc de refu­
giu in cazuri de invazii, cum ar fi regiunea Codrilor basarabeni, regiunea Chigheciului,
sau platformele Podişului moldovenesc propriu zis. Mai târziu, aceste ţinuturi cu păduri
şi poene au devenit centre de conservare şi de roire a unei populaţii româneşti mai
curate de amestec. Faptul însă că abia la 50 de ani dela descălecătoare găsim între

1 C o m u n ic a re făcută în Ş e d in ţa d in 14 Iu n ie 1941 a S o c. R . R . d e G eo grafie, la F u n d a ţia C a r o l î, în


p re z e n ţa M aje stăţii S a le R e g e lu i M ih a i 1. N o ta R e d .: D o m n u l C . B rătescu, e le v u l şi u rm a şu l p ro fe s o ru lu i S .
M e h e d in ţi la c a te d ra d e G eografie g en e rală a U n iv e rs ită ţii d in B u cu re şti, este, in tr e geografii ro m â n i, cel m a i b u n
c u n o s c ă to r al m a rg in ei es tic e a p ăm â n tu lu i şi p o p o r u lu i r o m â n e s c : p ro fe s o r m u ltă v re m e Ia C o n s ta n ţa , a c e rc e ta t
a n i d e a r â n d u l şi în zeci d e e x c u rsii lito ra lu l M ării n u n u m a i p â n ă la E k re n e , ci p â n ă d in c o lo d e S trâm t o ri (iat
teza sa d e d o c to r a t e d e s p r e D e lta D u n ă r i i ) ; - tre c u t, d u p ă ac eea, p ro fe s o r la U n iv e rs ita te a d in C e rn ă u ţi,
d o m n ia s a a ce rceta t, în zeci d e excursii, v a le a N is tru lu i d in P o lo n ia p ân ă în C e ta te a A lb ă . M arg in e a d e R ă s ă rit
a ţării, di»la iz v o arele P ru tu lu i ş i p â n ă în g u ra V ăii-fără-de-iarnă d e la E k re n e , îşi a r e în d o m n u l C . B ră te s c u p e
c e l m a i b u n c u n o s c ă to r ş i re p re z e n ta n t. O p a rte d in re z u lta te le c e rc e tă rilo r p e V ale a N is tru lu i ap a r, o d a tă cu
co m u n ica rea d e faţă, in B u le tin u l S o c . R . R . d e G eo g rafie p e 1940.
HOTARE RĂSĂRITENE 67

Carpaţi şi Nistru o ţară bine organizată sub Alexandru cel Bun, capabilă de a da şi
ajutor înarmat unor vecini, iar la 100 de ani — sub Ştefan cel Mare, poreclit Atletul lui
Cristos — o ţară ce se încumetă a înfrunta şi chiar a învinge oştirile cuceritoare ale
unui sultan ca Mahomed II, — dovedeşte deplin că descălecătoarea lui Dragoş Vodă
şi Bogdan Vodă dintr’o ţărişoară ca Maramureşul nu poartă decât caracterul unei des­
călecători politice, care a realizat unitatea ţării Moldovei, şi nici de cum caracterul unui
descălecat masiv etnografic, care e mult mai vechiu, deoarece mărturiile istorice vorbesc
de Români şi dincolo de hotarele Moldovei celei mari încă din sec. XII şi XIII. Antro­
pologii şi etnografii moderni sunt înclinaţi a pune începuturile poporului dintre Car­
paţi şi Nistru nu numai din vremea mai nouă a Dacilor, ci tocmai din Neolitic.
Această Ţară a Moldovei şi-a aflat, încă dela obârşia ei, o mare cale de circulaţie
comercială pe valea Şiretului — Dunărea Moldovei — şi două porturi însemnate, ca
două uşi deschise spre largul apelor, Chilia şi Cetatea Albă, pe unde se făceau legătu­
rile cu Mediterana şi Orientul. Dela început, prin urmare, spaţiul vital al Moldovei s’a
întins până la Delta Dunării, la Mare şi la Nistru. Chilia şi Cetatea Albă au jucat acelaş
rol spre Răsărit, între imperiul turcesc de o parte şi Moldova şi Polonia de alta, pe care
l-a jucat Belgradul spre Apus către Ungaria, sau Constanţa de astăzi către România.
La Nistru a stat hotarul Moldovei peste patru veacuri, până Ia 1812, când s’a mutat
la Prut, pentru ca la 1918, după 106 ani, să se mute iar la Nistru şi după alţi 22 de ani
să treacă din nou la Prut. Iată, prin urmare, două ape mari care au avut un rol geo-
politic de mare însemnătate asupra destinelor poporului român şi despre care s’ar putea
broda consideraţii geografice şi istorice de o valoare deosebită O singură dată hotarul
Moldovei a trecut şi dincolo de apa Nistrului, la sfârşitul sec. XVII, pe timpul Ducăi-
Vodă, care stăpânea aşa numita „Ucraina Hanului“ şi care şi-a zidit curţi de piatră,
aducând cu sine şi mult popor, pe la Nemirova, în apropierea fluviului Bug.
Geografii, când vorbesc de Nistru, îl caracterizează drept ultima apă carpatică
spre Răsărit. Intr’un trecut geologic nu tocmai îndepărtat, ultima apă carpatică spre Ră­
sărit a fost Bugul. Intr’adevăr, urmărind distribuirea prundişurilor carpatice peste podi­
şul Podoliei, O. Kaptarenko a constatat că ele acoperă nu numai suprafeţe întinse între
Nistru şi Bug, dar trec şi dincolo de Bug, pe stânga, în districtul W innica; iar R. R.
Wyrzykowskji demonstrează că aceste depozite reprezintă imense delte ale unui Nistru
străvechiu, a căror acumulare a durat dela finele Sarmaticului mijlociu până în momentul
regresiunii pontice, deoarece în împrejurimile localităţii Balta prundişurile carpatice,
reprezentând partea superioară a depozitelor baltiene, conţin o bogată faună de Unionide
de tip meotic şi o faună de vertebrate de tip Pikermi.
Mai spre Sud însă, la Grebiennikl, circa 16 km. spre Est de Tyraspol şi tot spre
suprafaţa podişului înalt, cele două faune apar sub straturile de prundişuri carpatice, de
unde rezultă că vârsta acestora din urmă trebueşte determinată aci ca pontică. între
Meotic şi Pontic, prin urmare, Nistrul — care rătăcea în şerpuiri enorme peste supra.
feţele viitorului podiş al Podoliei, depunând măcinişul carpatic în formaţiuuile sale del-
taice şi de terase până în basinul Bugului superior — deviază mai spre sud, spre a-şi
găsi în cele din urmă actualul punct de vărsare în Marea Neagră. Zona de divagare,
aşternută cu nisipuri şi prundişuri carpatice, din Sarmatic până la începutul Quaternaru-
lui, are o lărgime imensă. Ea acopere până şi înaltele cumpene de apă ale Podoliei şi
s’ar putea limita cartografic, grosso-modo, pe ambele maluri ale fluviului, dar mai cu
deosebire pe stânga.
Abia la limita dintre Pliocen şi Quaternar, prin înălţarea podişului moldavo-podo-
lic şi prin scăderea nivelului eustatic (provocat tectonic) al M Negre, Nistrul începe a
se fixa, încătuşându-se în valea sa quaternară, care astăzi, pe anumite porţiuni, are ca­
ractere asemenea unui canion
68 GEOPOLITICA ŞI GEOISTORIA

Am făcut numeroase excursiuni de studiu în lungul acestei splendide văi, una din
cele mai frumoase din Europa. Caracterele ei distinctive sunt următoarele:
1). Mai întâi meandrele s a le : enorme încolăciri ca ale unui balaur din poveste
şi care datează dintr’o epocă anterioară Quaternarului, când Nistrul curgea pe suprafaţa
netedă şi întinsă a unei imense câmpii litorale, fără pantă pronunţată, peste care fluviul,
leneş, nu simţea chemarea grăbită către punctul de vărsare. Orice obstacol ridicat în
cale-i, un dâmb de rocă mai rezistentă, o slabă ondulare tectonică sau chiar o îngră­
m ădire de aluviuni îl sileau să ocolească în şerpuiri enorme, care i-au lungit cursul aproape
de două ori şi l-au făcut mai puţin preţuit pentru navigaţie. Pentru aceea, ori de câte
ori s’a vorbit de o legătură prin canale între Baltica şi Marea Neagră, nu fluviul Nistru,
ci râul Prut este acela care a fost luat în considerare.
2). Al doilea caracter e canionul. De’ndată ce părăseşte zările largi ale depresi­
unii galiţiene, unde străbate printre mlaştini sau coline, fluviul pătrunde ca pe o gură
de pâlnie ce se îngustează tot mai mult, în regiunea podişului moldavo-podolic. Ca
într'un şanţ enorm, adânc pe alocuri până la 200 m., Nistrul călătoreşte la vale pe
fundul îngust al meandrelor sale adâncite, oferind ochilor, la fiecare încolăcire, privelişti
schimbătoare. Malurile sale concave, care se schimbă alternativ când pe dreapta, când
pe stânga, par ca retezate cu cuţitul şi descoperă structura geologică a podişului, dela
Silur şi Devon până la Mediteranul II şi Sarmatic. Golaşe sau acoperite cu vegetaţie
ele sunt foarte povârnite, ba chiar şi cu pereţi prăpăstioşi, cari dau ameţeală celui ce
priveşte în jos de pe buza înaltă de podiş. Malurile convexe prezintă lobi armonioşi
cu relief teşit, ce coboară în pantă dulce până la apă şi pe ei se ridică aşezări ome­
neşti : sate şi oraşe. Acolo, însă, unde fluviul scapă de încolăciri şi-şi taie drumul drept,
valea capătă caracterul de cheie sau canion, având ambele pante înalte şi povâmite,
în care stratele orizontale ale podişului par ca foile scrise cu fosile ale unei uriaşe cărţi
a naturii, unde cuţitul vremii a tăiat un jgheab enorm. Doar castelele mai lipsesc,
pentru ca asemănarea cu valea Rinului între Bingen şi Mainz să fie şi mai îndreptăţită.
3). Al treilea caracter sunt terasele fluviale. Ele au marea însemnătate că ne
descopăr istoria acestui fluviu de la sfârşitul Pliocenului şi până azi. După structura
şi înălţimea acestor terase putem să ne dăm seama de peripeţiile prin care a trecut
fluviul şi valea sa în timpul perioadelor glaciare şi interglaciare. Câte perioade glaciare
principale avem, atâtea terase quaternare apar şi în valea adâncă a Nistrului. In total
sunt cinci, paralelizându-se cu perioadele glaciare din A lpi: Giinz, Mindel, Riss, Wiirm I
şi Wiirm II. Ele sunt acoperite de loess. Dar ceeace e de o deosebită importanţă, este
faptul că fiece terasă imediat superioară este acoperită de un orizont de loess în p lu s :
Terasa Wiirm 11 — cea mai aproape de apă şi cea mai târzie în timp — are un singur
loess; Wiirm I are două loessuri; Riss,trei; Mindel patru, iar Giinz cinci. Intre loessuri
apar solurile fosile colorate, formate în faze climaterice mai calde şi relativ mai umede,
împreună cu criteriul altitudinei teraselor peste talveg şi cu criteriul paleontologico-pre-
Istoric, numărul orizonturilor de loess ne pune în măsură a determina vârsta fiecărei
terase şi a urmări astfel procesul de adâncire a văii Nistrului în cursul epocii quaternare.
Dar terasele acestea au şi o mare însemnătate antropo-geografică. Ele au oferit
locurile cele mai potrivite pentru aşezările omeneşti în valea Nistrului. Pe terasa infe­
rioară, Wiirm II, se ridică oraşul Soroca; pe terasa imediat mai înaltă, Wiirm I, se
ridică oraşul Tighina, ca şi Tyraspolul de peste fluviu. Tot pe o terasă fluvială, a cărei
vârstă rămâne să fie documentată, se află Cetatea Albă. Pe terasa Riss — cea mai
largă dintre toate şi care se întinde pe partea Ucrainei, din dreptul Gurei Ichelului până
la Liman — se află satul moldovenesc Mălăeşti, după care am şi numit-o. In fine,
celelalte două terase superioare, Mindel şi Giinz, din cauza greutăţii procurării apei, nu
au aşezări omeneşti.
HOTARE RĂSĂRITENE 69

4). Al patrulea caracter este valea inferioară înecată a fluviului, în care distingem
lunca Nistrului (cam dela Nord de Tighina în jos), Limanul şi valea submarină de pe
fundul Mării Negre. Valea submarină datează din ultima perioadă glaciară, Wiirm II.
când nivelul eustatic al M. Negre era coborît peste toate oceanele şi mările globului
din cauze prea bine cunoscute; iar celelalte aspecte datează din Alluvium, când nive­
lul eustatic al mării s’a înălţat din nou în urma topirii gheţarilor şi apele marine au in­
trat pe văile fluviale, transformându-le în golfuri. Mai târziu golfurile au devenit limane,
iar unele limane au ajuns câmpii de aluvionare sau bălţi. Aceste procese petrecute la
Nistrul de jos i-au dăruit o luncă, largă pe alocurea până la 17 km., cu braţe de fluviui
cu gârle moarte, cu lacuri şi mlaştini şi cu o bogată vegetaţie aquatică, aspecte care fac
ca circulaţia dela un mal la altul să fie îngreuiată.
5). Al cincilea caracter sunt vadurile nistriene şi cetăţile dela vaduri: Hotin, So-
roca, Tighina, Cetatea Albă.
Hotinul, punctul cel dintâi unde Românii, după descălecătoare, pe timpul voevo-
dului Ştefan din ţara Şipeneţului, au atins hotarul Nistrului;
Cetatea Albă, vechiul castel bizantin Asprocastron — Moncastro al Genovezilor şi
rivala Caffei din Crimeea — ; Cetatea Albă, intrată în stăpânirea Moldovei sub Alexan­
dru cel Bun, care o adăogă cu noi întărituri ridicate din 4000 de care de p iatră;
Tighina, pe unde trecea drumul cel mare de negoţ, care lega Suceava de Caffa
genoveză, „drumul tătărăsc“, şi al cărei vad fu cucerit tot de Alexandru cel Bun dela
Tătari;
In fine Soroca, la al cărei vad Ştefan cel Mare ridică o cetate, ca şi la Orhei,
împotriva Cazacilor.
Toate aceste cetăţi dela Nistru arată rolul ce l-a avut fluviul şi valea sa întrecutul
Moldovei, rol de graniţă fortificată, dincoace de care se întemeia o ţară agricolă por­
nită spre civilizaţie, iar dincolo de care roiau cetele prădalnice de Tătari şi Cazaci.
De altfel, hotarul Moldovei la Nistru şi la Mare a fost atins numai la câţiva ani
după descălecătoare, încă din timpul lui Roman Muşat, care se întitula în hrisoavele sale
cu m ândrie: „Mare şi de sine stătător domn Ţării Moldovei de la Munţi până la ţărmul
Mării.“ Urmaşii săi, şi mai cu seamă Alexandru cel Bun şi Ştefan cel Mare, n’au făcut
decât să consolideze şi să fortifice graniţa Moldovei la această vale, la ale cărei vaduri
comerciale au ridicat cetăţi de piatră, până astăzi în fiinţă.
Ţara Moldovei este tăiată în lungul ei, dela Nord la Sud, de trei ape m ari:
Şiretul, Prutul şi Nistrul. Dacă Şiretul, această Dunăre a Moldovei în care se varsă toate
apele ce coboară spre Răsărit din Carpaţii Orientali româneşti, a jucat rolul axei prin­
cipale de circulaţie, în lungul căreia s’au ridicat atâtea oraşe, ca: Storojineţul, Şiretul,
Paşcanii, Romanul lui Roman Muşat, Bacăul şi altele mai mici şi laterale, până la Galaţi;
şi dacă Prutul, prin caracterul reliefului pe care-1 străbate, ca şi prin natura luncii sale,
a rămas ca o vale ceva mai puţin circulată, pe pantele căreia s’a ridicat un singur oraş
mai însemnat, Cernăuţii, dar cu largi perspective economice de viitor, ca drum de legătură
pe apă între Baltica şi Marea Negră, — Nistrul, în schimb, cu canionul său şi cu vadurile
sale, îşi precizează dela originea Moldovei rolul său antropo-geografic şi geo-politic
de frontieră fortificată cu cetăţi, ca limită a expansiunii în massă a elementului românesc
şi ca şanţ de apărare în faţa lumii eurasiatice de dincolo de el.
Din punct de vedere etnografic, Nistrul — ca şi Dunărea şi ca alte fluvii — n’a
fost o graniţă de netrecut: dovadă numeroasa populaţie moldovenească de dincolo de
el, până la Bug şi chiar dincolo de Bug; şi, iarăşi, dovadă şi infiltrarea elementelor
orientale : Tătari în secolii mai vechi, Ruşi şi Ucrainieni dela 1812 încoace, în cuprinsul
teritoriului basarabean. Prin faptul, însă, că e ultimul fluviu carpatic spre Răsărit şi prin
natura văii sale adânci ca un şanţ enorm, el a fixat în bună parte destinele neamului
70 GEOPOLITICA ŞI GEOISTORIA

românesc către stepele ponto-caspice. Iar concluzia noastră nu poate fi alta decât aceea
că Nistrul este un hotar ideal pentru pământul şi poporul ce coboară dinspre cetatea
înconjurată de munţi a Transilvaniei româneşti.
Deoarece, însă, In fixarea graniţelor unui stat, hotărâtoare sunt nu numai elemen­
tele naturii, oricât de ideal favorabile ar fi ele, ci şi reacţiunea omenească, istoria ho­
tarului moldovenesc spre răsărit este aceea pe care o cunoaştem cu toţii.

Laboratorul de Geografie generală şi anthropogeografie q BRĂTESCU


al U niversităţii d in Bucureşti; Iulie 1941.

FR O N TUL CARPATIC A P U S E A N 1)

G eografii rom âni deosebesc tre i fro n tu ri carpatice, despre care se scrie curent
şi în m anualele no astre de liceu: F ro n tu l C arpatic R ăsăritean, F ro n tu l C arpatic
M eridional şi F ro n tu l C arpatic A pusean. îm p re u n ă , to ate acestea închid podişul
în a lt al T ransilvaniei. N im eni nu discută, şi nici nu este de discutat, o rien tarea celor
trei grupe m untoase fa ţă de cetatea n a tu ra lă din centrul p ăm ân tu lu i carp atic
rom ânesc. în tin d e re a lor şi, deci, lim itele lo r respective, su nt însă obiect de con­
troversă.
Ne vom ocupa în cele u rm ă to a re num ai de în tin d erea şi caracterele F ro n tu lu i
C arpatic Apusean, adică de seria m asivelor m untoase care leagă— în Vestul ţă rii—
m u n ţii vulcanici ai G u tăiului şi cei cristalin i ai Rodnei, de Balcani (obârşiile
T im ocului alb). L ungim ea în treg u lu i şir este de peste 550 km.
Asociaţia m untoasă din Vest nu m e rită însă — pe to a tă în tin d e re a — n u ­
m ele de m u nţi. A stfel în p a rte a ei de NE, în tre cap ătul nordic al B ihorului şi
la tu ra apuseană a m asivului Rodnei, vechea p u n te cristalin ă a fost ru p tă în
bu căţi şi scufundată — apro ape în to ta lita te a ei — a tâ t către u riaşa g roapă a P a-
noniei cât şi către cea, m ai red u să ca întindere, a T ransilvaniei. Au răm as — un
tim p acoperite şi ele de depozite m ai tin ere — nu m ai câteva fra g m en te care azi
ră sa r ca nişte insule de sub cu v e rtu ra de gresii, calcare, m arne, arg ile şi n i-

1) C om unicare fă cu tă în şed in ţa d in 14 Iu n ie 1941 a Soc. R. R. de G eografie la


F un d aţia C arol I , în p re z e n ţa M ajestăţii Sale R egelui M ihai I.
Nota Red.: D om nul V in tilă M ihăilescu, pro feso ru l de G eografie Fizică la U niversi­
tatea din Bucureşti, nu este de loc stră in de pro blem ele de G eografie u m an ă — m ai ales
rom âneşti. D im p o triv ă : m ai m u lte su n t seriile de stu d e n ţi care l-a u asc u lta t p re d â n d geo­
grafie um ană decât cele care l-a u a v u t dascăl de G eografie fizică. P roblem ele de geografie
u m ană şi po litică p e care le -a rid ic a t T ran silv an ia, m a i ales d u p ă A rb itra ju l d ela Viena,
l-au p re o cu p a t în deosebi. O fo a rte in te re sa n tă Hartă etnică a României transcarpatice,
d ocum ent de m ân a în tâ ia p e n tru susţin erea d re p tu rilo r ro m ân eşti acolo, p ub lică dom niasa
în B uletinul de G eografie pe an ul 1940 (acum sub tip a r).
FRONTUL CARPATIC APUSEAN 71

şipuri te rţia re : Meseşul, Plopişul, M ăgura Şim leului, V ârfu l Câm pului, P ris-
nelul, Prcluca.
Acestei zone de vechi m u n ţi ru in aţi, îi corespunde cea m ai la rg ă sp ă rtu ră
în cununa de în ă lţim i care înconjoară cetatea n a tu ra lă a T ransilvaniei. R om anii
au încercat şi ei, pe v rem uri, să astupe sp ă rtu ra cu valurile de în tă ritu ră dinspre
p o arta Someşului, în p ă rţile M oigradului (Porolissum).
M unţii ad ev ăraţi, cu în ă lţim i ce depăşesc 1800 m ., încep dela Sudul Gri-
şului Repede, cu m asivul B ihorului. E i nu form ează însă lanţ, ca F ro n tu l din R ă ­
să rit, sau cel din Sud, ci blocuri m ari, în ă lţa te aici ca nişte u riaşe bastioane de
pază în fa ţa ţă rilo r d in ă u n tru : T ran silvania şi Ţ ara-R om ânească a D unării de jos.
O rien tarea cutelor carpatice a ra tă şi ele alătu ra re a, aici, a două direcţii principale
de cu tare: direcţia de în c re ţire a m u n ţilo r A puseni cu axa cutelor în d o ită spre
\ W şi spre SW şi d irec ţia de în creţire a m u n ţilo r Clisurei D unărene cu axa cu­
telor în d re p ta tă spre Sud. V alea M ureşului a îm p ru m u ta t depresiunea tectonică dela
în tâ ln ire a celor două d irecţii de încreţire.
Aşa dar, n u se poate vorbi de u n la n ţ m untos în p a rte a apuseană a R o m â­
niei, ci, m a i degrabă, de a lă tu ra re a a două m asive p rin cipale: M unţii Apuseni
în N ordul M ureşului şi m u n ţii D u nării rom âneşti (sau ai Clisurei dunărene) în
Sudul acestei văi. Şi totuşi constatăm o serie de tră s ă tu ri com une, care im pun
înglobarea m a rilo r bastioane m untoase d in Vest în tr ’o singură g ru p ă sau, m ai
exact, asociaţie: Frontul Carpatic Apusean.
I a tă aceste tră s ă tu ri com une:
1. întregul Front Carpatic Apusean formează o treaptă m ult mai coborită
decât celelalte două fronturi carpatice. F a p tu l este banal şi se observă pe orice
harţii orografică, in d ife re n t de scară (de exem plu, în tre m asivul G odeanul, cu
care se te rm in ă C arpaţii M eridionali deasupra şan ţului depresionar al T im eşului,
şi m asivul Sem enicului din g rupa m u n ţilo r B ănăţeni, d ife re n ţa de altitu d in e este
de c. 1000 m.).
2. în treg Frontul Carpatic Apusean este ru p t în trepte care cad către Vest,
în tâ ln im , în tr ’adcvăr, în ă lţim i m axim e de 1850— 1400 m . pe lin ia cea m ai r ă ­
să ritea n ă; Bihor, Poiana-Ruscăi, Semenic, Rtanj; de 600— 1000 pe o linie me­
diană: Plopiş, Pădurea Craiului, Codru, Zarand, Dognacea, Baziaş, Duboca, etc.;
în fine, sub 600 şi chiar sub 400 m. pe a tre ia linie, cea m ai vestică (insulele
cristaline sau vulcanice d in cuprinsul p latfo rm elo r deluroase p re c a rp a tic e : Vâr­
ful Codrului, Măgura Şimleului, Măgura Buziaşului, Dealul Vârşeţulili, Dealul
Anatema (370 m .) la Sudul D unării, etc.).
3. în treg Frontul Carpatic Apusean este străpuns de numeroase depresiuni
plane sau colinare, care, fie în chip de golfuri, fie în chip de cu lu are deschise
la am bele capete, p ă tru n d p ân ă d ep a rte în in terio ru l lui, îl ta ie în curm eziş
sau îi scot în evidenţă m arginile. Aceste depresiuni despădurite, cultivate şi
p line de satele care-şi ră sfiră gospodăriile p rin tre livezi şi porum b işti o ri îşi
risipesc sălaşele p rin fâneţe, alcătuiesc m ici in d iv id u alită ţi geografice şi antro-
pogeografice bine ocrotite de parav an u l m u n ţilo r din cadru. Sunt, adică, un fel
de „ ţă r i” în ă u n tru l cărora, de cele m ai m u lte ori, se p ă tru n d e p rim s trâ m to rî
sau dig u ri, care în tre c u t ju c au rolul de p o rţi uşor de ap ă rat. A stfel p u tem cita,
în N ord, sub claia vulcanică a G utăiului, ţa ra L ăpuşulu i; în tre prom onotoriile
crist aline ale Meseşului şi Plopişului, ţa ra sau depresiunea Ş im lăului; apoi, tot
m a i spre Sud, ţa ra Beiuşului pe Crişul N egru, a Z aran d u lu i pe Crişul Alb, a Al-
m ă ju lu i pe N era, a H om oliei pe Mlava, Cerna-R eca pe T im ocul-N egru, etc. In
to tu l am n u m ă ra t, de sub G u tăi p ân ă sub Balcani la Niş, c. 20 de astfel de ţă ri
FRONTUL CARPATIC APUSEAN 73

izolate în tre ele p rin p in ten ii piezişi coborâţi din culm ea p rin cipală. E xistă ţă ri
asem ănătoare şi în ă u n tru l sau în m arginea celorlalte fro n tu ri carpatice, d a r acolo
ele se leagă cap la cap, fo rm ân d o sing ură un itate, u n singur uluc d ep rim at bine
po p u lat şi bine cultivat.
4. Masse de şişturi cristaline sau de fo rm a ţiu n i paleozoice, acoperite ori nu
de cuv ertu ri m ai noui (mezozoice sau te rţia re ) şi dislocate, străp u n se ori legate
în tre ele p rin pu ternice e ru p ţii vulcanice, se succed, p e în tre g F ro n tu l C arp atic
A pusean, din P relu ca L ăpuşului p ân ă în C erna-R eca (depresiune scu lp tată în lave
de v ârsta celor care, în N ordul B ihorului, au rid ic at clăile V lădesei) şi până în
V alea Nişavei.
E ste clar deci că d ifo rm ările şi fra g m en tarea tectonică constituesc, îm preună,
tră să tu ra fu n d am e n ta lă care dă u n a n u m it ae r de fam ilie m asivelor F ro n tu lu i
C arpatic A pusean. D islocările scoarţei şi rid ic ările în bloc pe com p artim en te
(m işcările strofice, cum li se m ai spune) explică d iscontinu itatea sp aţială şi d e­
nivelările accentuate d in tre u n ită ţile m a ri (arhitectonice) ale acestei asociaţii m u n ­
toase. M odelarea u lterio ară, sau concom itentă, a m işcărilor tectonice, num ai a
adân cit, ciclic, şi n um ai a exag erat tip arele originare, ro tu n jin d relieful iniţial.
U rm ările dislocărilor, fra g m e n tă rii tectonice şi m odelării ciclice au fost
m u ltip le :
a) Mai în tâi, dispoziţia reţelei h id rografice din V estul ţă rii în tre i bazine
p rin c ip a le : Someşul — atras, el şi a flu e n ţii lui, către zona de lăsare a câm piei dela
v ărsarea acestuia, d upă ce a stră b ă tu t p a rte a cea m ai ru in a tă a barierei cuvetei
tran silv ănene; M ureşul, care d u pă ce foloseşte, p e n tru a ieşi d in cetatea A rd ea­
lului, depresiunea sinclinală d in tre P oiana Ruscăi şi M unţii M etalici, îşi resfiră
apele pe vastul a m fite a tru aluvionar de sub M unţii Z aran d u lu i şi ai Poianei
Ruscăi; în fine D u n ărea care, d u p ă ce străb a te zona sudică de lăsare a câm piei
d in tre g u ra M oravei şi vărsarea Tisei, străpung e b a rie ra ca rp atică pe u rm ele u nui
vechi b r a ţ de m a re d u p ă unii, sau ale unei serii de bazine de scufundare, d upă
alţii. A stfel au fost lă rg ite cele tr e i p o rţi p rincipale de p ă tru n d e re d inspre E uropa
C entrală către ţa ra cea la rg ă a T ransilvaniei şi către ţă rm u l de N V al M ării
Negre.
b) T o t ca u n reflex al fra g m e n tă rii tectonice, su n t discontinui şi neegal
desvoltate şi prispele deluroase care însoţesc m u n ţii F ro n tu lu i C arp atic A pusean,
fie în m arginea lor d inspre câm pie (p latfo rm a Buziaşului, a Lipovei, a S ăla ju ­
lui), fie în p e rife ria d epresiu nilor in tram u ntoase (culoarul M oravei, golful O ra-
viţei, al T im işului, al Z aran dulu i, etc.). D eosebirea de celelalte fro n tu ri c a r­
patice este, în această p riv in ţă , cât se p o ate de răspicată. I n t r ’adevăr, cununa
d ealu rilo r pericarp atice este continuă a tâ t la Sudul, cât şi la E stul m u n ţilo r p ro ­
p riu zişi (podişul G etic şi S ubcarpaţii).
c) I n fine, succesiunea de câm pii în a lte piem o ntane şi câm pii joase m lă şti­
noase, care în ain tează m ai p re tu tin d e n i p ân ă în ap ro p ierea zonei deluroase sau
ch iar a celei m untoase, treb u e pusă în le g ătu ră to t cu m işcările în bloc, pe com ­
partim en te, d in ă u n tru l şi din apro p ierea m unţilor.
d) V iaţa organică a fost şi ea in flu e n ţată, în expansiunea ei, de fra g m e n ­
tarea tectonică şi m orfologică a zonei m untoase din Vest. R ap o rtu l în tre relief
şi m arile asociaţii vegetale este a tâ t de clar, în c ât orice h a r tă a vegetaţiei a ra tă
păd u rea de conifere şi păşunile alpin e extinse peste m asivele în alte, ia r p ăd u re a
de fag din la tu ra panonică a C arpaţilo r legată — p rin culoarcle larg i ale
Som eşului, M ureşului, D u n ării şi Tim oc-N işava, cu făg e tu rile din bazinul T ra n ­
silvaniei, din O lten ia şi din p la tfo rm a prebalcanică. E d re p t că p e n tru unele
74 GEOPOLITICA ŞI GEOISTORIA

plante, şi chiar anim ale, zonele d ep rim ate n ’au rep rez en ta t o piedică (de p ild ă
p en tru celc de origină m eridională), d a r aceasta nu scade im p o rta n ţa constatării
de m ai sus.
e) C hiar p op u laţia, lu a tă în totalu l ei, s’a re sim ţit şi se resim te de felu l
cum este p lăsm u it F ro n tu l C arpatic A pusean, vast a m fite a tru deschis că tre m area
groapă a P anoniei şi în tre ru p t tran sversal de sp ă rtu ra p la tfo rm e i someşene, de
p o arta M ureşului şi de clisura D unării. I n t r ’adevăr, ţă ră n im e a acestei p ă r ţi de
ţa ră şi-a în g ră m ă d it satele, în general m ici, în cuprinsul depresiunilor' şi culo are­
lor, pe p la iu rile d ealu rilo r şi m u n ţilo r scunzi, şi-a îm p ră ştia t crân g u rile de a;os-
p o d ării în fân e aţa şi păşunea de pe pod urile sprii (superioare) p ân ă spre 1300
şi chiar 1400 m., a ocupat de tim p u riu câm piile în alte de sub m u n te p ân ă în ap a
T isei şi, fă ră să le caute p re a m u lt, nu a ocolit cu to tu l nici chiar unele din
zonele m lăştinoase ale şesului. N egustorii şi m eseriaşii au c ă u ta t însă, cum era şi
firesc, m arile d ru m u ri din lungul zonelor d ep rim ate şi, m ai ales, al culoarelor
transversale. N u -i de m ira re , deci, că în lungul acestor zone se în şiră oraşele şi
că to t în cuprinsul lor în tâln im cele m ai m ulte sate de colonişti u n g u ri, germ ani,
slovaci, sârbi.
Şi totuşi există u n elem ent care, peste to ate discontinuităţile, dă u n ita te ideală
în tre g u lu i F ro n t C arp atic A pusean. Acesta este elem entul rom ânesc, acelaş din
ţa ra L ăpuşului şi p ân ă în ap ro p ierea Nişului.
P rin ce ta in ă s’a p ă s tra t u n itară, în b ătaia v ân tu rilo r d in Apus, aceeaşi niassă
etnică din R odna în Balcani, n u -i cazul să explicăm aici şi, poate, nici n’a r fi uşor
de lă m u rit. Suntem m u lţu m iţi să constatăm d oar că fa p tu l n u po ate fi contestat
şi suntem siguri că un popor nevrednic şi m ai p u ţin strâns de u n p ă m â n t m i­
len ar stă p ân it de străm oşii lui, n ’a r fi p u tu t d ăinui în lungul acestei lungi zone
de h o ta r. N im eni nu a în d ru m a t paşii autohtonilor de aci, în trec u t, în d em n ân d u -i
şi a ră tâ n d u -le te rito riile pe care treb u iau să le ocupe, să le valorifice şi să le păs­
treze. Şi totuş, poporul acesta a ocupat ceeace era norm al să ocupe şi a p ă s tra t
cecace nu era în p u te re a lui să păstreze. N im eni n u l-a ră s fă ţa t în tre c u t şi cred
că nu se va m ai găsi nim eni să -i arunce insulta că este ră s fă ţa t în p rezent.
P oporul acesta, la el acasă în p o rţile Someşului, în p o a rta Crişului, în po arta
M ureşului, în p o arta de fe r a T ransilvaniei, în p o rţile de fier ale D unării, în
p o a rta T im ocului, nu s’a rid ic a t şi nu se rid ic ă îm p o triv a destin u lu i; crede în
p u te re a care leagă pe om ul m uncii de p ăm ân tu l p ă rin ţilo r; crede în p u te re a de
înţelegere şi de acţiune a oam enilor p red e stin a ţi; cunoaşte...
P oate că acesta este secretul persistenţei m assei rom âneşti, u n ita ră în to t lungul
F ro n tu lu i C arpatic Apusean.

Laboratorul de Geografie fizică


al U niversităţii din Bucureşti. V. MIHĂILESCU
iu lie, 1941.
75

B A S IN U L DE M IJLOC A L DUNĂRII
IN L U M IN A GEOPOLITICEI

N ici oam enii politici şl nici opinia publică nu au n eg lija t existenţa u nu i te ­


rito riu specific, în E uropa C entrală, stră b ă tu t şi chiar dom inat de cursul m ijlociu
al D unării. Şi s’a înţeles în to td eau n a fap tu l că această regiune se află întv’o zonă
m ix tă de in flu e n ţă şi, anum e, a G erm aniei dinspre Vest şi a Rusiei dinspre Est.
Din exam inarea acestei situ aţii desigur că se p o t tra g e m u lte concluziuni de
ord in politic in tern aţional, în a fa ră de u n a singură, care este lipsită de orice cri­
te riu de obiectivitate, şi anum e: că pentru a se păstra echilibrul între cele două
forţe, Românismul trebue să abdicc dela revendicarea unităţii sale naţionale, iar
sceptrul conducerii trebue să treacă în m âna Ungariei, ale cărei graniţe naturale
trebue să fie crestele Carpaţilor, care pot fi cu uşurinţă apărate îm potriva pe­
ricolului rusesc.
A ceastă te m ă este desvoltată cu m ăestrie de u nul d in tre iscusiţii politicieni
— prop agandişti ai U ngariei, fostul p rim -m in istru T ib o r E ckhardt, în „T he H un-
garian Q u arte rly ” , rev istă tip ă rită în tr ’o fa c tu ră p u r ang lo-am ericană şi scrisă cu
scopul de a in flu e n ţa cercurile conducătoare respective.
E ste d re p tu l U ngurilor să facă orice pro pag and ă. în ţele g em nevoia lor de a
face p ro p ag a n d ă cu orice p reţ, tocm ai p e n tru m otivul că d re p ta te a n u este de
p a rte a lor. P en tru ei este o im posib ilitate de a-şi realiza id ealu l n aţio n al pe altă
cale, decât pe cea a propagandei. Şi d -i E ck h a rd t abuzează de această cale, pen-
tru c ă contează pe fa p tu l că lum ea anglo-saxonă cunoaşte incom plet condiţiunile
politice din S ud-E stul E uropei. D -sa m ai contează şi p e fa p tu l că, d in tr’o avalanşă
de argum en tare, o p a rte din arg um ente se încetăţenesc, fie num ai p en tru c ă sunt
prezentate sub fo rm ă strig ă to are şi cu ap a re n ţă verosim ilă. D -l E ck h a rd t ţese cu
m u ltă dibăcie, şi în tr ’o p rezen tare de ansam blu plin ă de miez, n en u m ărate fapte,
care nu sunt în totdeauna falsu ri vădite, şi totuşi, in m area lor m a jo rita te, a ju tă
la construirea unui sistem de arg u m e n ta re care poate induce în eroare pe cetitorul
dornic de a se docum enta în m od obiectiv. Mai ales că, spre deosebire de stilul
polem ic in tern unguresc a tâ t de violent, arg u m e n ta re a d-sale păstrează o ţinu tă
şi u n ton calm ap a re n t obiectiv, lip sit de orice n o tă personală şi de jicn iri d i­
recte, tocm ai pen tru că ştie bine că A nglo-saxonii nu tolerează agresivitatea şi nici
pasiunea în ton, expresii sau gesturi. Cu aceste m ijloace este firesc ca teza m a ­
g h ia ră să o bţină valoarea de circulaţie in tern aţio n ală şi să obţină sufragiile an u ­
m ito r naţiuni, în aceeaşi p ro p o rţie în care ele sunt în d e p ă rta te geograficeşte de
regiunea dunăreană. O r, arg u m e n ta re a m ag h iară furn izează ju stifica re p e n tru a p li­
carea unor m ăsuri lipsite nu nu m ai de tem ei obiectiv, d a r şi de fond m oral.
E ste u til să în făţişăm opiniei publice n u n um ai arg u m en tele de fond ale con­
cepţiei m aghiare, ci m ai ales tehnica unei opere sistem atice de m a tu riz a re a o p i­
niei publice in ternaţio nale, pe tem a unei filosofii politice caracteristice ungureşti.
I n centrul ideologiei politicii ungu reşti se găseşte o concepţie specifică, pe
care nu o pu tem caracteriza cu nim ic m ai bine decât cu citate din stu diu l d -h ii
T. E ck hardt, in titu la t: The problem of the mfcddle Danube basin. F ău rito rii
tra ta te lo r de pace (dela P aris) treb u e să fi înţeles că aplicarea unilaterală *) a

*) Sublinierile d in cita te n u su nt ale d -lu i T . E ck h ard t. U n bu n p ro p a g an d ist ştie


c i sp iritu l anglo-saxon este p rotiv n ic su b lin ierilo r şi tu tu ro r fo rm elo r d e e x te rio riz are p r o ­
vocatoare. Şi A nglo-saxonii trebu esc c âştig aţi cu orice m ijloace.
76 GEOPOLITICA ŞI GEOISTORIA

principiului etnic va duce Ia fo rm area unor state neviabile. Şi, atunci, au corectat
acest principiu, fo rm ân d m ai p u ţin e state decât era n u m ăru l n aţio n alită ţilo r din
A ustro-U ngaria, inventând n aţiu n i inexistente, n aţiu n i care s’au p răb u şit la p r i­
m ul şoc.
S’au p răb u şit aceste naţiuni, p en tru c ă nu constituiau o om ogenitate etnică?
Ele s’au p răb u şit din pun ct de vedere m ilita r. D ar din pun ct de vedere m ilita r
s’au p răb u şit şi ţă rile care erau socotite ca cele m ai omogene din p u n ct de vedere
etnic. P ră b u şirea m ilita ră a unei ţă r i nu probează şubrezenia ei stru ctu ra lă , după
cum cuceririle lui G ingis-K han nu probează existenţa unui fond m o ral sau a
unei necesităţi istorice.
D ela isbucnirea răsboiului actual, Ruşii au ac a p a ra t te rito rii care sunt văd it
neruseşti. B asarabia are m a jo rita te a absolută rom ânească. F in la n d a n u era rusească.
Ruşii au anexat, fă ră ezitare, ţă rile Estonilor, L ituan ilor, L etonilor şi ale altor
popoare neruseşti. A lbania face p a rte din Ita lia , ca şi M untenegru. I a r T racia
este astăzi o provincie bulgară, du p ă cum T im ocul rom ânesc este jugoslav şi
bu lg ar şi A rdealul rom ânesc este unguresc.
U ngurii au cerut necontenit refacerea U ngariei m ilen are pe m otive etnice,
adică revenirea tu tu ro r U ngurilor sub coroana S fântu lui Ştefan. Acest p rincipiu
totuşi „nu trebue exagerat”, ad ică ap licat fă ră considerare, ci ap licat cu discer­
nământ, adică dela caz la caz, şi în aşa fel, ca „rasele su p erio are” să n u p ia rd ă
nici un su flet şi nici u n te rito riu stă p ân it în cursul istoriei.
O p rin cip ală sursă a crizei din basinul dun ărean s’a r d ato ri alip irii T ra n sil­
vaniei la Rom ânia. A rgum entarea, a cărei falsitate îi scapă unui anglo-saxon, este
o ad e v ăra tă com oară de prezen tare ipo crită:
„A tre ia m are greşeală făc u tă de fă u rito rii păcii a fost că ei au re fu z a t să
recunoască evoluţia istorică indepen dentă a T ransilvaniei, precum şi com poziţia
specifică şi stru c tu ra sp iritu ală a acestei provincii, re z u lta tă din sim bioza celor
trei naţiuni distincte. Şi acest te rito riu , cu ca rac ter occidental, cu un tre c u t glo­
rios şi cu o conştiinţă deosebit de desvoltată în ceeace priveşte p ro p ria sa im p o r­
tan ţă, a fost p u r şi sim plu, şi fă ră nici u n scrupul, încorporat î n t r ’o R om ânie-
M are centralistă, de un ca rac ter distinct balcanic. Şi ceeace s’a în tâ m p la t apoi a
fost că p rincip iul etnic a fost impus numai cu tim iditate şi parţial, în m u lte
cazuri fiind p u r şi sim plu falsificat, procedeu care a sădit în solul fertil *) al
văii D unării sem inţele u n o r viitoare şi serioase tu lb u ră ri” .
Cei cari clinosc istoria veche şi m odernă a T ransilvaniei vor rem a rc a ab ili­
ta te a d -lu i E ck h a rd t de a vorbi despre cele tre i n aţiu n i ale A rdealului, lăsând
să se înţeleag ă p rin ele, d u p ă circum stanţă, cele tre i n aţiu n i istorice (nobilii, săcuii
şi saşii) între cari însă niciodată nu a figurat şi naţiunea rom ână, care 111 to t
cursul istoriei a fo rm a t m a jo rita te a absolută a populaţiei T ransilvaniei. D acă se
vorbeşte de „sim bioza celor tre i n a ţiu n i” , apoi treb u e lă m u rit că „evoluţia isto rică” ,
de care ar fi trebuit să ţină seamă fă u rito rii păcii, se referea n um ai la ţin u tu rile
istorice, adică la po p u laţia suprapusă, dom inantă, p ara z ita ră , cu o to ta lă excludere
a ad ev ăratei n aţiu n i reale, m a jo rita re , a T ransilvaniei.
Şi d-1 E ck h a rd t m ai ştie, to t aşa de bine ca şi noi, că nu „ fă u rito rii p ăcii”
au d a t T ran silv ania rom ânească, R om âniei. în a in te de co nferin ţa păcii, şi în a in te
de o cuparea A rdealului de către a rm a ta Rom âniei, m asele m a ri ale p o p u laţiei a r ­
deleneşti, adică Românii ardeleni, au proclam at, fă ră nici o in flu e n ţă străin ă, unirea

*) F e rtilita te a sau s te rilita te a solului n u are nici o in flu e n ţă asu p ra asp ectulu i m o ral
şi p o litic al p roblem ei. U tilizarea n e p o triv ită a a rg u m e n tu lu i este to tu şi fa p t caracteristic.
BASINUL DE MIJLOC AL DUNĂRII IN LUMINA GEOPOLITICE1 77

A rdealului cu Rom ânia. Actul u n irii a fost spontan şi a fost recunoscut şi de g u ­


vernul u n g ar dela Budapesta. R om ânii din A rdeal, cu guvern autonom , au avut
la B udapesta u n m in istru plen ip o ten ţiar, recunoscut de guvernul m aghiar. Deci,
„ fă u rito rii p ăcii” nu au înco rporat T ransilvan ia occidentală la R om ânia balcanică,
ci au consacrat u n irea R om ânilor ardeleni cu Rom ânia, fa p t care a im p licat r u ­
perea te rito riu lu i locuit de Rom âni, dela U ngaria. D ar h o tă rîre a unirii, lu a tă de
Rom ânii ca ri fo rm au m a jo rita te a absolută a T ransilvaniei, a fost nu num ai ac­
ce p ta tă şi de popo rul germ an din A rdeal şi Banat, ci în tă r ită p rin h o tă rîre a liberă
a acestui popor, ex p rim ată în ad u n ă ri naţio nale rep rezen tativ e şi necontestate până
astăzi nici de G erm ani şi nici de M aghiari.
Invocarea ca racteru lu i distinct, specific, al A rdealului, a fost u n a din m a n e­
vrele contelui Ş tefan Bethlen, care revendica A rdealul dela R om ânia în două etape,
p rim a fiind a unei se p arări de R om ânia şi a co nstituirii u n u i A rdeal autonom ,
probabil sub p atro n a j m aghiar, ia r a doua e tap ă ar fi fost pro clam area „U n irii”
cu U ngaria, cum s’a făc u t în 1848.
P e n tru această o peraţiun e, a r fi fost însă indispensabil asentim entul p o p u la­
ţiei din A rdeal şi nu al U ng urilor din Budapesta, Şi acest asentim en t n u a existat
şi nu-1 vor p u te a obţine niciodată.
I n to t cursul veacurilor, U ngu rii niciodată n u au făc u t R om ânilor, cari con­
stitu ia u a d e v ăra ta po p u laţie a A rdealului, fiin d în m a jo rita te absolută, nici un
fel de propu nere, cât de vagă, de autonom ie, în care R om ânii să fie recunoscuţi
m ăcar cu d re p t egal de vot cu popoarele stăpân itoare, disparen te ca n um ăr. Id eea
„autonom iei” A rdealului s’a n ăscut abia dupăce A rdealul s’a u n it cu Rom ânia.
U ng aria n u a adm is A rdealul autonom nici în epoca în care R om ânii au fost d e ­
posedaţi, tim p de secole, de cele m ai elem entare d re p tu ri cetăţeneşti, în A rdeal,
când au fă u rit legi cari nu p erm itea u R om ânilor să construiască biserici de p ia tră,
ia r p. cele zidite, le -a u d ărâ m at, când Rom ânii n u aveau d re p tu l să posede
im obile în oraşe. în su şi Episcopul R om ânilor ortodoxi din A rdeal a fost expulzat
din oraşul Sibiu, nefiind m em b ru al uneia din cele tr e i n a ţiu n i care tră ia u în tr ’o
sim bioză de explo atare a A rdealului.
Cum a fost ap licat p rin cip iu l etnic în A rdeal?
D in capul locului treb u e să constatăm că U ngu rii ne acuză că am ap licat
tim id şi p a rţia l p rin cip iu l etnic în A rdeal, ia r uneori l-a m falsificat. E ste d re p t
că n u precizează când şi cum l-a m falsificat, d a r însăşi această acuzaţiune ce ni
se aduce rep rez in tă o recunoaştere a u nui fa p t: că noi am ap licat vicios — d u pâ
p ă re rile U ngurilor — principiul etnic. I a r U ngurii, în cursul veacurilor, n a le -a u
ap lica t niciodată, în nici o form ă.
I n A rdeal şi Banat, din 23 ju d eţe, U ngurii au av u t m a jo rita te n u m ai în trei.
U ngurii au dom inat şi au revendicat o provincie, în care R om ânii au m a jo rita te
absolută ap ro ap e în to ate judeţele.
C hiar în ju d e ţele lip ite de g ran iţa din spre U ngaria, R om ânii au fost în m a ­
jo rita te absolută ■— chiar du p ă statisticile ungureşti.
I a tă aplicarea rom ânească a prin cip iu lu i etnic.
P oporul germ an, care sub dom inaţia m agh iară era p e ric lita t să d ispară, a
revenit la conştiinţa etn ică sub era rom ânească şi la in iţia tiv a rom ânească. Nu noi
am în v ă ţa t dela dânşii sentim entul n aţio n al; din contră, le-am cu ltivat sp iritu l n a ­
ţional, creându -le condiţii de v ia ţă n aţio n ală proprie. Poporul rom ânesc a r fi fericit
dacă elem entul etnic rom ânesc din a fa ra h otarelo r Rom âniei, s’a r b u cu ra de condi-
ţiu n ile de v iaţă, de cari au beneficiat elem entele eterogene din Rom ânia, tim p de
două decenii. Noi nu am avut nevoe să fim în d o c rin aţi de a lţii în sp irit naţionalist,
78 GEOPOLITICA ŞI GEOISTORIA

Rom ânii fiin d p rim ii d in tre to a te m in o rităţile fostei U ngarii cari şi-au proclam at
d re p tu l la au tod eterm inare.
C ităm m ai d ep a rte :
„ în tâ i şi în tâi p rin cip iu l etnic treb u e aplicat efectiv p retu tin d en i. Fiecare
grup rasial, individual, treb u e să aib ă d re p tu l la autonom ie şi la auto d eterm in are,
în m ăsu ra în care fo rţa num erică, fo rţa m o rală ori prestigiul, sta n d ard u l lui de
evoluţie, îl înd rep tăţesc, ia r în te rito riile cu pop ulaţie m ix tă u n sistem de com ­
prom is în tre guvern şi m in o rită ţi va treb u i să facă fa ţă d iferite lo r situ aţii im puse
de am algam area raselo r” .
D acă în tr ’ad evăr greşala E uropei a r fi fost n erespectarea prin cip iu lu i etnic,
atunci refacerea E uropei treb u e să se facă pe baza prin cip iu lu i citat m ai sus. A de­
vărul este că, p e n tru d-1 E ckh ard t, principiul etnic, adm is de U nguri atunci când
revendică „desro b irea” U ngurilor de sub do m inaţia ţă rilo r învecinate, n u m ai este
valabil atunci când el treb u e ap licat la Rom ânii, Slovacii, G erm anii, U crainienii şi
S ârb o-C roaţii de sub dom inaţia M aghiară.
D acă „ în tâ i şi în tâ i” p rincipiul etnic treb u e aplicat p retu tin d en i, ne în tre b ăm :
ce caută străin ii în locurile u nde m a jo rita te a absolută a p o p ulaţiei este rom ânească?
Ce situ aţie falsă se crează p rin afirm a ţiu n i asu p ra trag ed iei m in o rităţilo r
etnice din 1938, cari trebuesc desrobite: „D in cele peste 100 m ilioane locuitori
ai E uropei de Est, cel p u ţin 3 0 °/0, adică 30 m ilioane su n t m in o ritari, ori trăesc
sub reg im u ri care „le sunt străine, ori pe care ei le consideră a su p rito are” .
D ar chiar ad m iţâ n d ideea că g ru p u rile etnice în fră ţite sunt g ru p u ri etero ­
gene — ceeace dealtfel este lipsit de orice tem ei, în tre S ârbi şi C roaţi neexistând
diferen ţe m a i m a ri d ecât în tre Secui şi U nguri, to tuşi 1938 a r însem na u n p r o ­
gres enorm f a ţă de 1918. I n t r ’adevăr, dacă la 1918 s’au găsit 3 0 °/0 m in o rităţi,
în care se cuprind şi popoarele în fră ţite , apoi în A ustro-U ngaria d in 1918 s’au
găsit aproape 7 0 °/o m in o rită ţi veritabile, adică g ru p u ri etnice străine, adverse
şi cu te n d in ţe politice centrifugale. Contează d-1 E ck h a rd t pe fa p tu l că cetitorii
lui anglo-saxoni a r p u te a să nu cunoască acest fa p t şi să se lase im presionaţi de
in ven ţia celor 30 ° /0 m in o ritari din E u ropa de Est, p rocent care, de altfel, astăzi
este m u lt m ai rid ic at decât era la începutul răsboiului?
Este cu to tu l n eîn tem eiată afirm a ţiu n e a că, în basinul d unărean, popoarele
d ife rite au tr ă it cu un ideal comun, cel al m onarhiei „A ustro -U ngare” , m onarhie
care era pe pun ctu l de a se „ re în tin e ri” spre a p u tea servi ca o ad e v ăra tă Ligă
a N aţiunilor, cre ată însă p r in tr ’o evoluţie istorică şi având sta b ilitate in te rio a ră m ai
m are, precu m şi cap acitate de desv.oltare viitoare... Cele şase n aţiu n i — care ar
u rm a să trăiască în v iito r sub conducerea un ui leader — poporul unguresc —
suiit: A ustriecii, U ngurii, Cehii, C roaţii, Slovacii şi Slovenii „şi num eroase alte
m in o rită ţi rasiale şi n aţio n ale” . I n categoria din u rm ă a r in tra Rom ânii, cari
bineînţeles nu au d re p t la o v iaţă n aţio n ală pro p rie, ci se îm p a rt în tre m ai m ulte
ţă ri, fo rm â n d u n grup etnic m in o rita r şi în im p eriu l condus de U ngaria.
T reb u e rem a rc ată şi m eto da prop agandei m aghiare, care în sectorul germ an
o bţine rezu ltatele a rb itra ju lu i dela V iena ca o ră sp la tă a fid e lită ţii m aghiare, iar
în sectorul anglo-saxon plănueşte să cuprind ă în noul S tat condus de U nguri şi
„n a ţiu n e a au striac ă” , scoasă d in sânul G erm aniei, a acelei G erm an ii dela care
U ngaria a p rim it A rdealul de N ord.
S pre deosebire de concepţia ip ocrită, im ag in ată de d-1 E ck h ard t, s’a fo rm u lat
şi la noi planul unei fed e ra ţiu n i a statelo r danubiene, pe bază de p erfec tă eg a­
lita te de d rep tu ri. P lanul acesta a fost fo rm u lat de către d-1 Iu liu M aniu şi a fost
criticat chiar de către cei cari îl susţin astăzi, adică de U nguri. P en tru că nici
BASINUL DE MIJLOC AL DUNĂRII IN LUMINA GEOPOLITICE1 79

atunci, şi nici acum a, U ngurii nu au u rm ă rit idealul unei soluţii pacifice şi deo­
po triv ă satisfăcătoare p e n tru to a te popoarele sud-est europene, ci au u rm ă rit r e ­
vizionism ul şi p rim a tu l „rasei superio are” a M aghiarilor. Id ee a su p e rio rităţii
rasei m ongoloide m aghiare, fa ţă de popoarele băştinaşe europene din sud-estul
Europei, nu a fost o sim plă idee trec ăto are în capetele u n o r p a trio ţi m aghiari
ex altaţi, ci a devenit o dogm ă naţională, pe care astăzi U ngurii încearcă să o
acrediteze şi în lum ea anglo-saxonă.
Id eea unei confederaţii libere şi cu d re p tu ri egale, p rop usă de R om âni, a
fost com bătută de revizionism ul m aghiar. L a rân d u l lor, to a te celelalte popoare
din fosta A ustro-U ngarie, care după p ăre re a d -lu i E ck h a rd t a asigurat „civilizaţie”
şi „ lib e rta te re la tiv ă ” tu tu ro r neam urilor, o rep udiază pe aceasta, cu toatele
deopotrivă, tocm ai în baza unei experienţe seculare p riv ito a re la „civilizaţia şi li­
b erta te a” ce le -a o ferit-o fosta A ustro-U ngarie.
F ap tu lu i concret al rep u d ierii ideii m ag hiare de către to ate n eam u rile în
u nanim itate, n u i se pot opune arg u m en te istorice, geografice, economice, etc.
„D unărea este râ u l E uropei, şi în m om entul ce această a rte ră este tăiată,
pacea E uropei C entrale este p ie rd u tă ” , — zice d-1 E ckhardt, apodictic. Deci —
D unărea treb u e dată, cu în tre g u l ei basin, U ngurilor. Or, în istorie, contează p o ­
poarele, cu viaţa, cu sentim entele şi cu voinţa lor, ia r nu p ăd u rile, m inele
cărbuni, căile de com unicaţii sau pun ctele strategice, care, deşi puse în serviciul
ideii m a ri a fericirii popoarelor, sunt totu şi argum ente secundare. D upă pacea
dela T rianon, poporul unguresc a fost redus la lim itele lui geografice n atu rale.
Aceste lim ite p u te au fi supuse unei revizuiri, cu scopul de a se evita existenţa
de g ru p u ri un gureşti, dincolo de g ran iţele U ngariei. D ar poporul m ag h iar a r ă ­
mas u n ita r şi a fost supus u n ei p robe de a tr ă i p rin p ro p ria sa fo rţă , p rin p ro ­
p ria sa capacitate.
M aghiarim ea a căzut la acest exam en, la care a fost supusă de evenim entele
istorice. T o ţi U ngurii recunosc că noul S ta t m ag h iar n u a av u t v ita lita te şi nu
a v ăd it capacitate de progres. Şi nu o are nici acum . D ar ei n u au recunoscut
că lipsa progresului se datoreşte v alorii reduse a cap acităţii de p ro ducţie şi de
guvernare m aghiare, ci au insin uat că U ngaria „ m u tila tă ” a p ie rd u t p ăd u rile, m i­
nele şi alte bogăţii, ceia ce a o p rit procesul de desvoltare a U ngariei. I n fond au
p ie rd u t nu num ai aceste resurse de bogăţii, ci m ai ales au p ie rd u t valoarea muncii
b raţe lo r Rom ânilor, Slovacilor, G erm an ilo r,' C roaţilor şi ale celorlalte m in o rităţi,
care au făcu t p rin m unca lor splendoarea capitalei m agh iare, pe care U ngurii o
p rezin tă ca o p robă a cap acităţii m agh iare superioare, a „europenism ului m a ­
g h ia r” . I n u ltim ele două decenii, când U ngaria s’a bizu it n um ai pe fo rţele etnice
m aghiare, a fost incapabilă de a progresa esenţial, răm â n ân d capitala lor până
astăzi exact în sta re a în care se găsea atunci, când m in o rităţile ei etnice, pe baza
d rep tu lu i de auto determ in are, s’au ru p t dela U ngaria.
Or, U ngaria nu este o ţa ră săracă şi a r fi p u tu t fo arte bine să se ad m i­
nistreze în cadrul m ai redus, în condiţi bune. P en tru aceasta însă a r fi treb u it
să aibă onestitatea de a se m u lţu m i cu sta n d ard u l cu ltu ral care i se cuvenea, pe
baza g rad u lu i de civilizaţie a poporului m aghiar.
C onducătorii U ngariei însă nu s’au m u lţu m it cu a tâ t. Ei au co ntinuat să-şi
croiască bu g et la nivelul cadrelor vechii U ngarii. I a r în m a te rie de civilizaţie,
au crezut că este cazul să se angajeze în investiţii cari erau cu to tu l dispro p o rţio ­
nate p e n tru S tatu l p u r unguresc, al secolului actual, num ai şi num ai p e n tru a
dovedi „su p erio rita tea rasei m ag h iare” fa ţă de vecinii m odeşti, cari au făcut
efo rtu ri p en tru a se p u tea rid ica în m od evolutiv, p rin m ijloace pro prii.
80 GEOPOLITICA ŞI GEOISTORIA

Vom cita două exem ple caracteristice:


U ngaria a făcu t un îm p ru m u t Ia Societatea N aţiunilor, din sânul căreia,
fiind debitoare, s’a g răb it să iasă cu sgomot. Acest îm p ru m u t a fost u tiliz at în
m are p a rte p en tru construcţii de şosele betonate. U ngurii, popor „civilizat” , nu
p u te a tr ă i cu şosele arhaice, bune d oar p en tru nişte ţă r i balcanice, care dacă nu
au bani, nu construesc şosele a sfa lta te şi nici nu apelează la Societatea N a ţiu ­
nilor p e n tru îm p rum ut.
U ngaria a fost singurul sta t din S ud-E stul E uropei care a co n tra ctat u n îm ­
p ru m u t dela Societatea N aţiunilor, şi a fost singurul sta t din această regiune,
care a ieşit d in S ocietatea N aţiunilor...
A stabili exigenţe de civilizaţie peste p u te rile p ro p rii şi a învinovăţi apoi
T rian o n -u l de situ aţia creată U ngariei, de a n u -şi m ai p u te a satisface, n u nevoile
reale, ci cele ce şi le im aginează guvernanţii ei, cari se sbat în m od sistem atic
p en tru ideea de a nu ad m ite în nici u n chip coborîrea sta n d ard u lu i rid ic a t al
sta tu lu i m ag hiar, redus la pro p o rţiile lu i n atu rale, a fost o tactică, pe care statele
vecine n u s’au ocupat sistem atic să o dem aşte.
Al doilea fap t, to t în le g ătu ră cu prim u l, este capitolul p rop agandei extinse
şi costisitoare p e care U ng aria a făc u t-o în stră in ă ta te p e n tru a cuceri opinia
publică m on dială p e n tru ideea revizionism ului m agh iar. F a p tu l că o pro p ag an d ă
la rg ă necesită fo n d u ri enorm e, de cari U ngaria nu dispune, n u a con stituit o p ie­
dică p e n tru p a trio ţii m aghiari, cari au găsit soluţia falsificării m onedelor străin e
m ai m o rală decât re n u n ţa re a la pro p ag area unei cauze care n u se p u te a im pu ne
p rin însăşi ad ev ăru l ei intrinsec, ci num ai p rin presiunea unei p ro pag ande
costisitoare.
U ngurii au susţinut ideea prin cip iu lu i etnic tim p de două decenii, nu m ai
p en tru c a p rin aceasta să p o ată obţine rec tifică ri de fro n tieră, rec tifică ri care în
ochii opiniei publice m aghiare, fan a tiz ată de p ro p ag a n d a in tern ă, treb u iau să d o ­
vedească că fro n tierele dela T rianon n u su n t definitiv e şi că, deci, sfinţen ia t r a t a ­
te lo r a căzut.
I a r p rin cip iul etnic, pus în slujba acestei idei, a fost susţinut cu u n sp irit de
generozitate care n u p u te a să nu captiveze m e n ta lita te a anglo-saxonă.
„ I n această regiune a E uropei, m ai m u lt decât în oricare a ltă p a rte a E u ­
ropei, orice om de sta t in telig en t a tre b u it să se convingă că dacă creşterea
te rito riu lu i unei ţă r i s’a fă c u t p rin anexarea de p o pulaţii con tra voinţei acestora,
sau a m in o rităţilo r de a ltă rasă, aceasta nu va aduce cu sine nicio creştere de forţă
a S tatu lu i ben eficiar” .
C onstatarea in telig enţei oam enilor politici, cari nu respectă legile firii este
pe deplin ju stifica tă, deşi o serie de oam eni politici m ag hiari tre b u e să se sim tă
atin şi de aprecierile colegului lor în sărcinat să argum enteze pe gustul lum ii politice
anglo-saxone.
D -l E ck h a rd t insistă asu p ra n ecesităţii de a se aplica ferm p rin cip iu l etnic:
„Cu scopul de a se asig ura o m ai b un ă o rdin e in tern aţio n ală, to a te m ijlo a ­
cele posibile trebuesc u tilizate, p e n tru a se reduce n u m ă ru l m in o rită ţilo r n em u l­
ţu m ite. Şi aceasta treb u e făc u tă în p rim u l loc p rin p u n erea fe rm ă în aplicare a
p rincipiu lui etnic, înlocuindu-se u n ită ţile etnice fictive, com puse d in am estecul
d iferite lo r n a ţiu n i” .
Soluţia p ropusă este u rm ă to a re a :
„N u încape nici o înd oială că recunoaşterea im p o rta n ţe i p rim o rd iale a p r in ­
cipiului etnic însem nează că to ate te rito riile de fro n tieră, care au în m a jo rita te
p o p u laţie de aceeaş rasă cu populaţia tă rii învecinate” , treb u e d etaşa te şi a n e ­
BASINUL DE MIJLOC AL DUNĂRII IN LUMINA GEOPOLITICEI 81

x a te la sta tu l com un, în a fa ră de cazuri inevitabile, când condiţiunile geograficc


se opun. Cei cari d u pă această revizuire de fro n tie ră răm ân p e loc, trebuesc r e ­
p a tria ţi, — d a r n um ai cu asentim entul lor — şi n um ai astfel ca în am bele ţă r i
să răm â n ă u n n u m ă r egal de m in o rităţi. In fine, cei cari constituesc masse com ­
pacte m in o ritare în in terio ru l altu i stat, treb u e să obţină autonom ie.
E ste curios că această propu nere, care era fo rm u la tă de p ro p ag a n d a oficială
m aghiară în ţă rile anglo-saxone, a fost depăşită de pro p ag an d a m ag h iară reuşită
în ţă rile Axei şi care susţinea că p rincipiu l etnic este fă ră im p o rta n ţă şi nu trebue
lu a t ca bază de discuţie.
Când noi am încep ut tra ta tiv e le cu U ngaria, la T urn u-S ev erin, U ngurii au
revendicat fă ră nici o m otiv are m a jo rita te a te rito riu lu i A rdealului, pe câtă vrem e
noi am propus găsirea u nor soluţii etnice echitabile, fie în genul p ro p u n erii d-lui
E ck hardt, fie p rin o fo rm u lă rom ânească, care u rm ăreşte c a , pe lân g ă p ăstrarea
sta n d a rd u lu i actual al po pulaţiei, să se facă un schim b to tal şi o bligator de p o ­
p u la ţie ro m ân o -m a g h iară cu rec tifică rile indispensabile de te rito riu , in a ş a fel c a
nici un R om ân să n u ră m â n ă sub dom inaţie m ag h iară şi nici u n U ngur s i nu
răm â n ă sub dom inaţie rom ânească.
D elegatul m a g h iar a refu za t n et teza rom ânească, afirm â n d că ei au venit la
T u rn u -S ev erin p e n tru a rezolva un d iferen d şi nu p e n tru a in tra în discuţiuni
academ ice.
Isto ria va dovedi, însă, că ei au venit p e n tru a crea, şi nu p e n tru a rezolva,
un d iferen d istoric în tre Rom âni şi în tre U nguri.
Aceste fa p te depăşesc cadrul de a rg u m e n ta re eckhardtiană. D ar ră stu rn a re a
arg u m en telo r serveşte la com plecta lum inare a tâ t a problem ei, cât şi a su b stra­
tului p ropagandei un gureşti în lum ea anglo-saxonă.
I n fa ţa fap telo r, argum entele m eşteşugite ale d -lu i E ck h a rd t se topesc. Ele
fac im presia om ului care b ate la o uşă deschisă. D -sa face efo rtu ri cu scopul
de a da m ăcar ap a re n ţa unei ju stific ă ri revendicărilor ungu reşti. Şi, invocarea de
m a ri argum en te istorice, face im presia unei lu p te în tre elem ente cari n u păstrează
pro p o rţiile norm ale.
Ce in u tilă şi bizară este afirm a ţiu n e a că regatul ungur, al S fântulu i Ştefan,
s’a p ă s tra t în cursul secolelor graţie fap tu lu i că d iferite le n eam u ri din această o r ­
ganizare de S tat au tr ă it în p erfe c tă prietenie. R ealitatea este a lta şi p rea e cuno­
scută, ca să m a i fie nevoie să insistăm .
De aceeaş esenţă este şi afirm a ţiu n e a că „isto ria E uropei ne a ra tă că fro n ­
tie re le geografice sun t m ai pu ternice decât cele etnice” , p e n tru m otivul că istoria
n u a cunoscut fro n tiere etnice, ci nu m ai fro n tie re convenţionale, însăşi ideea etnică
fiind de d a tă fo arte recentă.
în tre a g a a rg u m e n ta re este construită cu scopul de a se p u te a fo rm u la proec-
tu l cre ării un ei noui A ustro-U ngarii sub egida U ngarii. Ju stifica re a existenţei
acestei ţă r i este m ai m u lt de o rd in m ilita r, decât economic. E m iţân d te o ria că
râ u rile leagă, ia r apele m a ri şi m u n ţii despart, d-1 E ck h a rd t a firm ă că basinul
d u n ăre an este p erfec t legat p rin D unăre, ia r g ra n iţa de E st a nouei ţă r i treb u e
să fie pe crestele C arpaţilor, tă in d n eam ul rom ânesc în două. I n felu l acesta s’a r
p u te a crea o fo rţă m ilita ră capabilă de a ţin e b alan ţa în tre cele două m a ri fo rţe
dela V est şi E st: G erm ania şi Rusia.
în tre b a re a este: po ate cineva să creadă că noul S tat a r fi capabil să reziste
singur presiunii m ilita re , ori de unde a r veni ea? Şi încă o în tre b a re : ce fel
de b a lan ţă a r ţin e o ţa ră , ale cărei g ran iţe la E st se reazăm ă pe C arp aţii rom âneşti,
82 GEOPOLITICA ŞI GEOISTORIA

d a r a cărei g ran iţă de Vest este com plect deschisă spre vecinul cel m ai p u te rn ic ?
Evident, nim eni nu se gândeşte serios în U ngaria la nici un fel de rezisten ţă sau
b alanţă m ilita ră în tre cele două forţe. D ar în p ropagan da m ag h iară din ţă rile
anglo-saxone le vine greu U ngurilor să a ra te că noul sta t-b a la n ţă a r avea unicul
rost de a servi ca zonă defensivă a G erm aniei spre Est. F o rţa m ilita ră a noului
sta t este o ferită de U nguri G erm anilor, d a r G erm ania nu are nevoie de ea. E v e­
nim entele curen te dem onstrează p ân ă la ev idenţă acest lucru. A ceastă p ă re re o
sp rijin eşte şi fa p tu l că sta tu l fanto m ă al d -lu i E ck h ard t a r cuprinde şi vechea
Cehoslovacie. D ar ce folos ar p u tea asigura Cehilor şi Slovacilor o ferta u n g u ­
rească, de a ap ăra, în com un, g ran iţele dela E st ale im p eriulu i danubian? Au fost
aceste neam uri am en in ţate un singur m om ent la E st? Este stran ie p ropun erea de
a a p ă ra pe cineva îm potriva un or pericole inexistente.
O afirm aţiu n e, in teresantă, ce m e rită cu deosebire să fie rele v ată: dacă U ngurii
sunt pe crestele C arpaţilor orientali, Ruşii n u vor m ai p eric lita C o n stan tin o p o lu l!
C a rp a ţii sunt b arie re de n etre c u t p e n tru Ruşi. E i n u vor p u te a avansa spre Con-
stantinopol, pe o fâşie de p ăm ân t p rea îngustă, cum este cea d in tre C arp aţi şi
M area N eagră, având p e C arp aţi am en in ţarea M aghiarilor. Am avea de obiectat
două fa p te : dacă C arp aţii sun t o piedică de neînvins p e n tru Ruşii, cari au a rm a te
de m ilioane, este no rm al să credem că aceşti C arp aţi sun t to t a tâ t de g reu de
tre c u t şi spre Est, şi deci Ruşii p o t în a in ta lin iştiţi spre C onstantinopol, fă ră p e r i­
colul de a fi în v ălu iţi de a rm a ta ungurească de pe crestele C arp aţilo r. Mai n aşte
apoi în tre b a re a d acă în tr ’adevăr este u n interes v ital p e n tru Ruşi de a aju n g e
la C onstantinopol, sau dacă este to t a tâ t de vital, p e n tru restul om enirii, ca Ruşii
eă n u aju n g ă la C onstantinopol?
U n a lt arg u m en t geografic, citat cu p red ilecţie de au to rii unguri, este cel
al u n ită ţii geografice a U ngariei, precum şi funcţiu nea ce o îndeplinesc oraşele
dela lim ita d in tre m u n te şi şes.
E ste ad ev ărat că în fosta U ngarie nu existau decât două râ u ri, P oprad şi
D unajetz, care erau trib u ta re V istulei, restu l râ u rilo r curgând în D unăre. D ar
această coincidenţă nu are nici o sem nificaţie decisivă. Ţ ă ri p erfec t u n ita re şi
sănătoase, ca Ita lia , G erm ania, F ra n ţa , Spania, etc. au râ u ri şi văi centrifugale,
fă ră a se m enţine în fiin ţă p rin te ro a re poliţienească. A rgum entul geografic este
subordonat celui etnic, care este decisiv. I a r funcţiunea pe care o îndeplinesc
oraşele din câm pie n u este de n a tu ră de a ju stifica m en ţin erea în robie ungurească
a R om ânilor din T ransilvania, chiar dacă aceste oraşe a r fi am en in ţate cu des­
fiinţarea.
Rostul prin cip al al oraşelor este de a facilita schim bul de bun u ri d in tre
regiunile de m u n te şi de şes. M untele şi şesul răm â n în fiin ţă . Ce p ied ică in ­
surm ontabilă a r p u te a opri circulaţia b u n u rilo r şi schim bul de m ă rfu ri, dacă şesul
bo gat a r fi al U ngurilor? Cel m u lt a r im pune abandonarea atitu d in e i izolaţioniste,
d eterm in a tă de cauze p u r politice, a acelor ţă ri, cari au in teresul să m e n ţin ă o
sta re dc suferinţă, p e n tru a dem onstra p rin aceasta că stă rile actuale su nt
inten abile.
T oate arg um entele aduse de d-1 E ck h a rd t converg la m en ţin erea tezei că o
U ngarie m ă rită peste lim itele etnice ale m agh iarim ei este o necesitate istorică in e ­
v itabilă şi un interes european, dacă nu chiar m ondial. Acest lucru, bineînţeles,
nu se poate face decât p rin desfiin ţarea a lto r popoare, cum sun t de ex. R om ânii,
a căror d isp ariţie însă îl lasă rece p e d-1 E ckhardt, în tru c â t d -sa pledează i n ­
teresul superior al u m a n ită ţii, care cere ca „rasele sup erioare”— în tre care şi U ngurii
POPULAŢIA ŢARII LA 6 APRILIE 1941 83

— să fie u rg en t satisfăcute, celorlalte popoare u rm ân d să li se facă d re p ta te în


m ăsura în care interesele m aghiarim ei a r p erm ite aceasta.
Nu p u te m epuiza analiza a rg u m e n tă rii m eşteşugite şi colorate a d -lu i Eck-
h ard t, din cauză că extensiunea răspunsului a r depăşi m u lt sp aţiul acordat p en tru
acest scop. Ar fi totuşi u til, să facem cunoscut, în p rim u l rân d , o piniei publice
rom âneşti, a tâ t esenţa, cât şi tem elia propagandei ungureşti. O pinia publică ro m â ­
nească a r p rim i u n răspuns la n ed u m erirea generală, cre ată de evenim entele in te r ­
naţionale din 1940.
Cu titlu de docum ent şi fă ră a da nici o replică, concentrăm în cele ce u r ­
m ează concluziunile articolului d -lu i E ck h a rd t:
1. Ţ ă rile Basinului D unărean, au tra d iţii independente şi trebuesc sep arate
de ţă rile nordice şi cele balcanice.
2. T rebue resta b ilită cooperarea tradiţională a pop oarelor dunărene, pe bază
de h o tă rîri voluntare şi a rg u m e n t comun.
3. T re b u e im pus p rin cip iu l etnic în to a te sectoarele actu alu lui te rito riu , fie ­
cărui popor treb u in d să i se dea p u tin ţa d esvoltării libere, asig u rân d u -i-se o
autoguvernare.
4. P roblem a m in o ritară, aju nsă la o sta re de p resiune in tolerab ilă, trebue
soluţionată — p a rte p rin rea ju sta re a fro n tierelo r, p a rte p rin tra n sfe r de po pulaţie şi
p a rte p rin autonom ie.
5. T o ate acestea trebuesc făcu te respectându-se sistem ul de a p ă ra re de pe
crestele C arpaţilor.
6. U n ita tea economică şi fin an c ia ră a regiu nii dunăren e treb u e re sta b ilită cât
m ai curând posibil.
I n rezu m at, d-1 T ib or E ck h a rd t form u lează în anul 1940 revenid icările m a ­
ghiare, cu unica d o rin ţă de a restab ili vechea glorie a defunctei A ustro-U ngarii,
care a r trebui să reînvie sub form a nouă de Ungaro-Austria.
In jocul dublu, pe plan germ an şi pe plan anglo-saxon, argum entele se ţes
cu m axim u m de concesiune fa ţă de citito ru l căru ia i se adresează, cu arg u m en tare
tendenţioasă, d a r invenţioasă şi colorată, fu rn iz ân d n e n u m ărate fa p te şi in form aţii,
m enite să acopere incom plecta d ocum entare a oam enilor politici străini.
Deşi p ro pag and a este a rm a celui slab, totuşi, în fa ţa pericolului de a o vedea
reuşind, suntem obligaţi să reacţionăm , a ră tâ n d ten d en ţio zitatea arg um entelo r u n ­
gureşti şi pu n ân d în lu m in ă fap te le reale din dom eniul istoric, social şi politic, cari
nu vor p erm ite U ngurilor să beneficieze de lipsa de docum en tare a n eu trilo r şi de
tăcerea no astră voită sau determ inată.
D r. SABIN MANUILA

POPULAŢIA ŢĂRII LA 6 APRILIE 1 9 4 1

R ecensăm ântul G eneral al Rom âniei, în fă p tu it la 6 A prilie al acestui an, ne


o feră p rile ju l unui dureros bilanţ. Acel al p ie rd e rilo r de popu laţie su ferite de
ţa ra şi neam ul rom ânesc. F ă ră în tâm p lările trag ice su rvenite în cursul an u lu i
trecut, R om ânia în vechile ho tare a r fi av u t astăzi o populaţie de peste 20.250.000
locuitori.
In loc de această cifră, recensăm ântul din lun a A prilie a n u m ă ra t abia
13.500.000 suflete. Deci ţa ra noastră ad e v ăra tă a fost lipsită de peste 6.750.000
locuitori. O dată cu acestea a p ie rd u t şi 100.000 km . p.
84 GEOPOLITICA ŞI GEOISTORIA

Cele 6.750.000 suflete fac cât o ţa ră ! R eprezintă o p o p u laţie aproape cât


a vechiului R egat în 1912, sau a A ustraliei astăzi. O populaţie cât a D anem arcei
şi Norvegiei la un loc; m ai m a re decât po p u laţia Suediei sau Bulgariei, o d ată şi
ju m ă ta te cât cea a E lveţiei şi de două ori m ai num eroasă decât a N orvegiei.
P u tem spune, d espre m ilioanele de suflete în d u re ra te ale fra ţilo r n o ştri în ­
străin aţi, altceva decât g răia versul lui M iron R aţiu depe T ârnave, în p rea jm a
d atei recensăm ântulu i ?:

...că su nt m u lţi şi m u lt ne doare


lipsa la n u m ă ră to a re !

C redem că da! Sub vicisitudinile n ed repte ale istoriei stă trea ză şi n ez d ru n ­


cinată u n ita te a m ilen a ră a poporului rom ânesc, singura re a lita te veşnică şi dârză.
C are s’a voit îndelung în tre g ită şi a învins odată. Va tre b u i să vină iarăşi, cu
necesitate, ceasul d re p tă ţii rom âneşti şi să se îm plinească p e n tru to td eau n a destinul
acestui a tâ t de v itre g it neam .
P ân ă atunci, f ă r ă îndoială curând, se im pu ne să subliniem u n fap t. R ăsunetul
pe care recensăm ântul d in acest an de răscruce l ’a av u t în sufletu l în tre g u lu i
neam rom ânesc. El a a r ă ta t so lid aritatea conştiinţei cetăţeneşti şi a fost înţeles ca
un act de a firm a re naţională. I n afa ră , recensăm ântul a dem o nstrat că ţa ra n ’a
fost învinsă, a dovedit sp iritu l de ordine şi m a tu rita te politică, e fo rtu l pozitiv şi
conştient spre reconstrucţie tem ein ică şi revendicare. T oate acestea îm p o triv a câ­
torva opinii d isp a ra te care vedeau în u ltim u l recen săm ânt o ch eltuială som ptuară
şi inoportună, p arc ă de acord cu vecinii no ştri dela vest. In v ită m , în trea că t,
aceste triste şi întu necate capete să se m ai gândească.

Zilele trec u te s’au d a t pub licităţii rezu ltatele p relim in a rii ale R ecensăm ântului
G eneral al Rom âniei din 1941. C aracteru l lo r p relim in a r n u le răp eşte nim ic din
sem nificaţie, în tru c â t d atele definitive, ţin â n d seam a de chipul în care a fost
efe ctu a t recensăm ântul, vor aduce, desigur, o preciziune a cifrelor, d a r n u vor
schim ba ordinea lor de m ărim e. R ezultatele p relim in a rii d ând însă cifre globale
nu ne vor îngădui astăzi d ec ât o serie de consideraţii sum are, astfel în c ât ne r e ­
zervăm d re p tu l de a reveni m ai pe larg, în viitor.
C ifrele p relim in a rii ale R ecensăm ântului G eneral al Rom âniei din 1941, cari
nu p u te au lipsi din p rim u l n u m ă r al prim ei reviste de geopolitică în ţa r a noastră,
sunt u rm ăto arele :

I . PO PU LA ŢIA

a) Stabilă

T o ta l general 13.492.983
M unicipiile 1.884.228
R estul Ţ ă r ii (oraşe şi sate) 11.606.697
Pe vase, in stră in ă ta te , etc. 2.058

T o ta l 11 M unicipii . 1.884.228

B ucureşti . . . . 999.658
Ia şi . . . . 111.349
T im işo ara 110.484
P lo eşti . . . . 101.024
POPULAŢIA ŢĂRII LA 6 APRILIE 1941 85

G a laţi . . . . . . . . . . 94.354
A rad . . . . . . . . . . 36.560
B r a ş o v .................................................................................................................... 78.789
C o nstan ţa . . . . . . . . . 85.043
C raiova . . . . . . . . . 76.588
B r ă i l a ............................................................................ .............. 76.304
Sibiu . . . . . . . . . . 64.075

T otal P rov incii (fă ră m un icipiile de m ai sus) . . . . 11.606.697

O l t e n i a ........................................................................................................ 1.598.936
M u n ten ia . . . . . . . . . 3.710.186
D obrogea . . . . . . . . . 434.073
M oldova........................................................................................................, 2.548.863
Bucovina . . . . . . . . . 331.482
T ran silv an ia . . . . . . . . . 1.585.453
B anat . ........................................................................................................ 844.332
C rişan a . . . . . . . . . 553.372
b) F lo ta n tă ............................................................................................................................... 120.077
c) Evrei . . . . . . . . . . . 302.090
d) Refugiaţi, evacuaţi, expulsaţi . . . . . . . 251.427

I I . NUMĂRUL G O S P O D Ă R I I L O R ............................................................................ 3.202.604

I I I . C L Ă D I R I .................................................................................................................. 2.935.729
a) Locuite . . . . . . . . . , 2.700.704
b) N elocuite. . . . . . . . . . 235.025

IV . Î N T R E P R I N D E R I ...................................................................................................... 170.451

V. EX PLO A TA RI A G RICOLE
a) T o ta l e x p lo a tări agricole . . . . . . . 2.305.708
b) d in care e x p lo a tări agricole m ijlocii, m a ri sau specializate 95.195

Considerând d atele oferite, vom rem arca în p rim u l râ n d div ersitatea dom e­
niilor de fa p te ab o rd ate de recensăm ânt. E ste p e n tru p rim a o ară în isto ria cerce­
tă rilo r de acest gen în ţa r a n o astră când, în acelaş tim p , se înreg istrează p o p u ­
laţia, clădirile, ex p lo atările agricole şi în tre p rin d e rile , p e lângă recensăm intele
speciale priv in d pe re fu g ia ţi şi evrei. N e găsim deci în f a ţa celei m ai vaste şi
adâncite investigaţii statistice. De aceea şi p relu c ra rea im ensului m a te ria l ad u n a t
va cere tim p şi m ijloace excepţionale.
C ifra to tală d e po p u laţie d a tă p u b licităţii este de 13.492.983 locuitori. In ea
s’au socotit însă şi 2.058 cetăţeni rom âni înscrişi pe vasele rom âneşti afla te în
a fa ra apelor te rito ria le sau în străin ăta te . U ltim a cifră, fă ră în doială, n u cuprinde
pe to ţi ro m ânii a fla ţi în stră in ă ta te , fiind că p ân ă la această d a tă n u to a te r e ­
prezentanţele noastre politice şi consulare în stră in ă ta te au în a in ta t m a teria lu l
docum entar.
D in această pricină, vom accepta p e n tru discuţia de astăzi cifra de 13.490.925
locuitori, d re p t cifra p o p u laţiei to tale a R om âniei, la d a ta de 6 A prilie 1941,
adică fă ră cei 2.058 cetăţeni ro m âni în străin ătate.
I n 1930, pe aceiaşi su p ra fa ţă a ţă rii, adică pe te rito riu l de astăzi al R om â­
niei „red u se” , tră ia u 11.895.711 locuitori. C reşterea de p o p u laţie în tim p de 10
86 GEOPOLITICA ŞI GEOISTORIA

ani şi 3 luni a r fi de 1.595.214, sau de 13,4 ° /0. P en tru a avea însă creşterea
rea lă norm ală a populaţiei, a r treb u i să se scadă apro xim ativ 150.000 locuitori,
care a r rep rezen ta soldul pozitiv d in tre n u m ăru l to tal al refu g iaţilo r rom âni,
deoparte, şi n u m ăru l bu lgarilor in tra ţi în schim bul de popu laţie de an u l trecu t,
plus re p a tria ţi benevoli m ag hiari, de alta. In acest caz creşterea rea lă ar fi de
12,1 ° /0. D iferen ţa abia depăşeşte deci 1 la sută, aşa că în calculele ce urm ează
vom face ab stracţie de acest sold, care nu alterează sensul general al creşterii
populaţiei.
A ceastă creştere exp rim ă însă in ten sitatea excepţională a elanului v ital al
poporului rom ânesc, vigoarea sa biologică n eîn trec u tă în E uropa.
T abloul I, care prezintă, pe provincii, creşterea n a tu ra lă şi cea rea lă *) a p o ­
pu laţiei Rom âniei pe în tin d erea actu ală a te rito riu lu i ţă rii noastre, dovedeşte că
acest te rito riu nu a beneficiat, aproape deloc, de surplusul dem ografic al p ro v in ­
ciilor ocupate.
I n tr ’adevăr, dacă din cei 161.170 locuitori, d iferen ţa d in tre creşterea rea lă şi
cea n a tu ra lă a populaţiei, scădem soldul de 150.000 refu g iaţi, a m in tit m ai sus,
ceeace răm âne, adică restu l de 11.000 locuitori, este m u lt p rea neîn sem nat p e n ­
tr u a fi lu a t în considerare.

TAB. I.—POPULAŢIA DIN 1930 ŞI 1941 A ROMÂNIEI ÎN


GRANIŢELE ACTUALE

P o pula ra populaţia Populaţia C reşteres naturală C reşterea re a lă Dif. Intre creşterea


pe teritoriul probabilă num ărată a populaţiei a populaţiei reala şi naturală
actual la 31 Martie la 6 Anrilie
PROVINCIA în 1930 1941 1941 Cifre Cifre abs.
absolnte % C ifre abs °/o %
(1) (2) (3) (4) (5) (6) (7) (8) (9)

ROMÂNIA 11.895.711 13,329.755 13 490 925 +1.434,044 + 12,1 +- 1.595.214 + 13,4 + 161170 + 1,2

Oltenia 1513.175 1.700.311 1.675.524 4 187.136 f 12,4 +162.349 + 10,7 — 24.787 - 1,5
Muntenia 4.029 008 4 633.469 4.887.172 + 604.461 + 15,0 + 858.164 + 21,3 + 233.703 + 5,5
Dobrogea 452.601 527.937 512.862 + 75.336 + 1 6 .6 + 60.261 + 13,3 - 15.075 - 2,9

Moldova 2.403.514 2.807.773 2.754566 + 404.259 + 16,8 + 351.052 + 14,6 — 53.207 - 1,9
Bucovina 337.824 351.345 331.482 f- 13.521 + 4,0 - 6.342 - 1,9 — 19.863 - 5,7
Transilvania 1.591.212 1.725.798 1.734.571 f 134.586 + 8,5 + 143.359 + 9,0 + 8.773J+ 0,5
Banat 939.958 933 213 954.816 4- 6.745 - 0,7 + 14.858 + 1,6 + 21.603 + 2,3

Crlşana-Haram, ! 628.419 649.909 639.932 + 21.490 + 3,4 + 11.513+ 1,8 — 9.977 - 1,5

*) Creşterea naturală sau excedentul natural de -populaţie, i n t r ’o p e rio a d ă d ată, este


d ife re n ţa — positiv ă sau n eg ativ ă — d in tre to ta lu l n ă sc u ţilo r-v ii şi to ta lu l deceselor (fără
n ă sc u ţii-m o rţi), în aceiaşi p e rio a d ă. Pe b aza acestui ex cedent n a tu ra l se calculează c ifra
populaţiei probabile.
P rin creşterea reală a populaţiei sau excedent real, se în ţeleg e d ifere n ţa, p o si­
tivă sau negativă, d in tre cifrele to tale ale u nei p o p ulaţii, n u m ă ra tă la două m o m e n te
deosebite, pe aceiaşi în tin d e re de te rito riu . E a include a tâ t excedentul n a tu ra l c ât şi to ate
d e p la să rile de p op u laţie su rv enite în tre cele două d a te sau, m a i bine zis, este re su lta n ta
acestora.
POPULAŢIA ŢĂRII LA 6 APRILIE 1941 87

A nalizând pe provincii fenom enul de creştere n a tu ra lă a populaţiei, se con­


sta tă că, d in tre to ate provinciile, sin gura care este în deficit biologic, adică a
avut m ai m u lţi m o rţi decât născuţi-vii, este Banatul. Procesul acesta de depo-
p u la re este vechi în B anat şi a fost dem ult şi de rep e tate ori sem nalat de către
dem ografii noştri. Cum este p u ţin probabil să se învioreze n atalitatea, din p r i­
cina unei în răd ă cin ate şi negative m e n ta lită ţi bio-sociale, B anatul va fi nevoit
să cedeze tre p ta t pasul, să accepte şi să încetăţenească pe rep rez en ta n ţii celorlalte
provincii m ai prolifice.
Cu to a tă această p ie rd e re sistem atică de su bstan ţă biologică, B anatul are
totuşi un excedent rea l pozitiv de 14.858 locuitori, sau 1,6 ° / 0. Ceace înseam nă
că în 10 ani — b ilan ţu l general fiin d făcut în tre născuţi, m o rţi şi im igraţi, —
21.603 locuitori din celelalte provincii au prin s răd ă cin ă în Banat, cu sau fă ră
voia bănăţenilor. I n rea lita te , n u m ă ru l „ in tru şilo r” în această provincie este m u lt
m ai ridicat, adică treb u e să fie m a jo ra t cu to ţi bănăţenii care astăzi trăesc în
restu l provinciilor ţă rii. Nu cunoaştem încă cifra exactă a acestora din urm ă,
d a r o vom afla după despuierea m a teria lu lu i recensăm ântului.
D in tre celelalle provincii, excedente n »tu rale m odeste, sim ţito r sub m edia
în tre g ii ţă ri (12,1 ° /0), au C rişana-M aram ureş (3 ,4 % ), Bucovina (4,0°/o) şi T ra n ­
silvania (8,5 °/o). G rupului celor 4 provincii de m ai sus se opun, din p un ct de
vedere biologic, provinciile vechiului Regat. N ivelul creşterii n atu ra le de populaţie
a acestora din u rm ă este, fă ră excepţie, deasupra m ediei ţă rii, ceva m ai slab
în O ltenia totuşi, d a r fo arte rid ic at în Moldova (16,8 ° /0) şi D obrogea (16,6 °/0
Considerând apoi capitolul creşterii reale a populaţiei, vom sublinia şi aci
o excepţie. E ste vorba de Bucovina care, spre deosebire de celelalte provincii şi
deşi a av ut un excedent n a tu ra l de 13.521 suflete, acuză la d a ta recensăm ântu lui
o p ie rd e re efectivă de 6.342 locuitori, în tre 1930 şi 1941. F ap tu l se datorează,
fă ră îndoială, plecării în G erm ania a cetăţenilo r rom ân i de origină germ ană,
d in această provincie. P ân ă la 6 A prilie 1941, se dovedeşte că acest gol nu
fusese um plut.
In schimb, to ate celelalte provincii sunt excedentare, sub ra p o rtu l creşterii
reale. F o arte m odestă în B anat şi C rişana-M aram ureş, sub m edie în T ransilvania
şi O ltenia, fo arte ap ro p ia tă de ea în D obrogea, creşterea rea lă m ijlocie a p o p u ­
laţiei (13,4 0 /0) p en tru în treag a ţa ră n u este depăşită decât de M oldova şi în
deosebi de M untenia, care în 10 ani a crescut cu 858.164 locuitori, sau 21,3 ° /0.
D in această creştere, 604.461 locuitori a r rep rezen ta chiar excedentul n a tu ra l al
provinciei, restu l de 253.703 fiin d expresia fenom enului de concentrare şi atra cţie
u rb a n ă exercitat de această provincie şi, în special, de cap itala ţării.
I n a fa ră de M untenia, care p rin existenţa B ucureştilor constitue un caz
ap a rte, nu m ai B anatul şi T ransilv an ia îm p ru m u tă m ai m u lt decât produc, adică
au o creştere reală m ai m a re decât excedentul lor n atu ra l. S’a r p u te a îm p ă rţi
deci provinciile ţă rii în două categorii: unele în zestrate cu o capacitate biologică
m ai rid ic ată şi m ai m a re decât îngădue resursele lor de trai, în genere cele din
vechiul Regat, de o p arte , ia r de p a rte a cealaltă B anatul, T ransilv an ia şi M un­
tenia, provincii deficitare sau cu p o sibilităţi de atra c ţie şi fix are a surplusului
de pop ulaţie d at de cele dintâi.

R om ânia sufere, de m ai m u ltă vrem e, un proces accen tuat de u rbanizare, sau


m ai corect de concentrare u rb an ă, în tru c â t această u rb an izare este n u m ai p a rţia l
expresia in d u strializării noastre, ea fiin d în m ăsu ră sim ţito are fo rţa tă de surplusul
■de b ra ţe disponibile în m ediul ru ra l, p ricin u it a tâ t de excedentul n a tu ra l rid ic at
88 GEOPOLITICA ŞI GEOISTORIA

al satelor, cât şi de fă râ m iţa re a p ro p rie tă ţii şi de n ere n tab ilita te a exp loataţiei a g ri­
cole ţă ră n eşti. P roblem a este însă p rea gravă şi im p o rta n tă , p e n tru a p u tea fi
ab o rd a tă acum .
N u dispunem în că de cifra to tală a populaţiei u rb ane la recensăm ântu l din 6
Aprilie. P ân ă la publicarea rezu ltatelo r în acest dom eniu, s’a r p u te a estim a n u ­
m ăru l to tal al lo cuito rilor u rbani, în te rito riu l actual al R om âniei, la ap roxim ativ
3.250.000 suflete. C ifra com portă to a tă rezerva, în tru c â t ea nu po ate fi calculată
num ai pe baza excedentului n atu ra l, ia r pe de a ltă p a rte în tre 1930 şi 1941 au
surv enit im p o rta n te deplasări de populaţie. A cceptând provizoriu estim a ţia de m ai
sus, fa ţă de 1930 când po p u laţia oraşelor răm ase astăzi ţă rii n o astre era de
2.591.628 suflete, creşterea p o p ulaţiei u rb an e a r fi, ro tu n jin d , de cca. 660.000
locuitori, sau 25,5 ° / 0. In ra p o rt eu to talu l locuitorilor ţă rii, de 13.490.925, a fla t
în A prilie 1941, p o p u la ţia u rb a n ă estim ată la 3.250.000 suflete re p re z in tă o p r o ­
p o rţie de 24,1 ° /0. L a recensăm ântul din 1930, p e în tin d erea actu alu lui te rito riu ,
această pro p o rţie era de n um ai 21,4 ° /0.
D acă ne m ărg in im însă la nu m ai cele 11 m unicipii, p e n tru care cunoaştem
nu m ă ru l locuitorilor la u ltim u l recensăm ânt, creşterea rea lă a p o p ulaţiei lor, în
10 ani, este de 495.498 locuitori, du p ă cum a ra tă tablo ul I I. I n t r ’adevăr, în 1930
aceste 11 m unicipii din te rito riu l răm as aveau o popu laţie de 1.388.730 suflete,
ia r la d a ta recensăm ântului, în A prilie 1941, s’a rid ic at Ia 1.884.228 locuitori.
D iferen ţa de 495.498 locuitori rep rez in tă o creştere de 35,7 ° / 0 şi to to d ată dă
m ăsura in ten sităţii fenom enului de concentrare urbană, despre care am am intit.

TAB. II — POPULAŢIA MUNICIPIILOR IN 1930 ŞI 1941


C reşterea naturală C reşterea reală Diferenţa înire creş­
Populaţia Populaţia Populaţia a populaţiei a populaţiei terea reală şi naturală
la 29 D e­ probabila la numărată la
Municipii cembrie 193* 31 Mart. 1941 6 April. 1941 Cifre absol. % Cifre absol. •/o Cifre absol. •/.
(1) (2) (3) (4) (5) (0) (•) (8) (9)

TOTAL 1.388.730 1.416663 1.884.228 + 27.933 + 2 ,0 + 495.498 + 35,7 + 467.565 + 33,0


Bucureşti 639040 658.878 990.658 + 19838 + 3,1 + 360.618 + 56,4 + 340.780 + 517
Iaşi 102.872 103849 111.349 + 977 + 0,9 + 8.477 + 8,2 + 7.500 + 7,2
Timişoara 91.580 8S.112 110 484 — 2.468 - 2,7 + 18.904 + 20,6 + 21.372 + 24,0
Ploeşti 79.149 79.576 101- 024 + 427 + 0,5 + 21.875 + 27JB + 21.448 +27,0
Galaţi *) i-9.6 5 101.091 94.354 + 1486 + 1,5 — 5 251 - 5,3 - 6.737 ~ 6?
Arad 77.181 74.861 86.560 — 2.320 - 3 ,0 + 9 379 + 12,1 + 11.699 + 15,6
Braşov 59.232 62.861 85 043 + 3 629 + 6,1 + 25b1l + 43,6 + 22.18<s + 35,3
Constanţa 59164 63.068 78 789 + 3.904 + 6,6 + 19.625 + 33,1 + 15.721 + 24,9
Craiova 63 215 62.744 76.588 — 471 - 0,7 + 13.373 + 21,2 + 13.844 + 12,1
Brăila 68.347 68.053 76.304 — 294 - 0 ,4 + 7.957 + 11,6 + 8.251 + 12,1
Sibiu 49 345 52.570 64075 + 3.225 + 6,5 + 14.730 + 29$ + 11.505 + 21,9

E viden t şi celelalte oraşe m ijlocii şi m ici exercită aceiaşi a tra c ţie asupra
po p u laţiei ru ra le, însă în tr ’o p ro p o rţie m ai redusă, p u te re a de a tra c ţie a oraşelor
f iin i, în genere, d irect p ro p o rţio n ală cu m ărim ea lor şi in ten sitate a v ieţii econo­
mice. C reşterea rea lă m edie a oraşelor m ijlocii şi m ici, în răstim p u l de 10 ani,
poate fi fix a tă la apro xim ativ 13,5 ° / 0, deci sim ţito r m ai m ică d ecât a celor 11
m unicipii la u n loc (35,7 ° / 0).
I n 1930, cele 11 m un icipii rep rezen tau 53,6 ° /0 din to talu l p o p u la ţie i u rb an e

*) fără suburbana Fileşti cu 1.006 locuitori, pentru ca cifrele să fie comparabile.


POPULAŢIA ŢĂRII LA 6 APRILIE 1941 89

de 2.591.628 locuitori, ia r în 1941 aceleaşi m unicipii d eţin p ro p o rţia de


53.0 ° /0, în tim p ce restu l de 116 oraşe, la u n loc, însum ează abia 1.406.000 lo ­
cuitori aproxim ativ, sau 42,0 ° / 0.
C reşterea cu 495.498 locuitori a p o p ulaţiei celor 11 m unicipii în 1941, faţă
de 1930, se datoreşte aproape exclusiv, în tr ’o p ro p o rţie de 94,4 ° /0, im ig ră rii în
aceste m unicipii a po p u laţiei o rig inare din alte regiu ni ale ţă r ii şi în special din
m ediul ru ra l, d irec t sau d u p ă o p rim ă p erioad ă de tra n z iţie şi a d a p ta re a locui­
to rilo r ru ra li în oraşele m ijlocii şi mici.
D atele tabloului I I ne a ra tă că, în 10 ani, creşterea n atu ra lă , adică cea p ro ­
venită din excedentul n ăscuţilo r-vii fa ţă de m o rţi, este de num ai 27.933 sau 2 ° / 0,
ia r la to talu l creşterii reale a p o p ulaţiei m uncipiilor p a rtic ip ă cu abia 5,6 ° /0.
O raşele în genere, îndeplinesc, din pun ct de vedere dem ografic, funcţiu n ea de
fix ato are şi cim itire ale surp lusu lui de populaţie ru ra lă. D esigur, nu to ate în
aceiaşi p ro p o rţie şi ritm . I n fru n te stă însăşi cap itala ţă rii, care în 10 ani a
crescut cu 340.780 locuitori, adică în p ro p o rţia considerabilă de 51,7 ° /0. Plastic,
însem nează că B ucureştii îşi adaugă, în fiecare an, câte u n nou oraş de aproape
35.000 locuitori. I n asem enea r itm şi în lipsa oricărei p olitici de captare, călău ­
zire şi organizare a surplusului de populaţie ru ra lă, se înţelege în ce condiţiuni
de cad ru social şi sta n d ard de viaţă se pot aşeza şi tr ă i locuitorii ru ra li em ig raţi
la oraşe, progresul u rb an istic al acestora din u rm ă, — d acă se poate vorbi de
aşa ceva la noi, — fiin d cu to tul depăşit de in ten sitate a afluxu lui de populaţie
nouă în oraşe.
Sub ra p o rtu l creşterii naturale, 4 din cele 11 m unicipii sun t deficitare, în
special m unicipiile din vest: A rad — 3,0 °/0, T im işoara — ( 2 . 7 % ) , Craiova-—0,7
şi B răila — 0,4 ''/0 ; restu l de 6, ab stra cţie făcând de Bucureşti, fiind m ai m u lt
sau m ai p u ţin excedentare, creşterea n a tu ra lă cea m a i ac cen tu ată a p a rţin â n d o ra ­
şelor: C onstanţa (-j- 6 ,6 % ) , Sibiu ( — 6 ,5 % ) şi Braşov (-|- 6,1 °/0).
In p riv in ţa creşterii reale, n u m ai m unicipiul G ala ţi p rez in tă un caz ap arte,
adică p o p u laţia lui, în loc să crească, a scăzut cu 5.251, sau — 5,3 ° / 0 locuitori,
deşi excedentul n a tu ra l în această perio ad ă a fost pozitiv. I n to tal, în 10 ani,
G alaţii au p ie rd u t 6.737 locuitori. E xplicaţia tre b u e că u ta tă în ap ro p ierea im e­
d ia tă a u nei noui şi am en in ţăto a re graniţe, care a d ete rm in a t em ig rări im p o rta n te
de populaţie şi a p ara liz a t v ia ţa economică a acestui m a re p o rt dunărean.
L ăsând la o p a rte G ala ţii şi B ucureştii, despre care am vorb it şi care în zi­
lele de fa ţă trăe şte u n m om ent istoric îm p lin in d 1.000.000 locuitori, din restul
celorlalte 9 m unicipii, 3 sun t acelea care dovedesc o excepţională p u te re de
atra cţie, m ă rtu ris ită p rin ritm u l lo r ra p id de creştere. Acestea su n t: Braşovul,
C onstanţa şi Ploeşti, care în răstim p de 10 ani şi-au în m u lţit populaţia, în aceiaşi
ordine, c u : 43,6 o/0, 33,2 o/0 şi 27,6 %>• Cel m ai p u ţin au crescut Iaşii, B răila şi
A radul.
P rim ele 3 oraşe îşi datoresc, fă r ă îndoială, creşterea aceasta m asivă deose­
b itu lu i av ânt in d u strial şi economic pe care l-a u cunoscut în u ltim ii ani.

D espre celelalte rez u lta te ale recensăm ântului, d a te publicităţii, se poate spune
— în a fa ră de p o p u la ţia asu p ra căreia am insistat — m u lt m ai p uţin, a tâ t fiindcă
datele sunt cu to tu l globale, deci m ai p u ţin propice analizei, câ t şi p e n tru m otivul
că ele sunt fie speciale, fie că privesc dom enii care p e n tru p rim a o ară au fost
atinse cu p rile ju l recensăm ântului. Vom p u te a reveni, cu tem ei, asu p ra acestor ca­
pitole m ai târziu, când vom dispune de cifre m ai am ănun ţite.
In trea că t, vom observa că n u m ă ru l m ijlociu de persoane pe gospodărie,
90 GEOPOLITICA ŞI GEOISTORIA

a p a re m ai redus în 1941 decât în 1930. şi anum e, m ărim ea gospodăriei scade


dela 4,35 la 4,21 suflete.
D easem enea se constată că p ro p o rţia evreilor s’a m icşorat, dela 4,0 ° / 0 (mo-
saici 4,2 ° / q ) în 1930, la 2 ,2 °/0în 1941. Reducerea aceasta sim ţito are a pro p o rţiei
evreilor în ansam blul p opulaţiei trebue pusă în le g ătu ră cu p ie rd e re a de te rito rii
d in anul trec u t, în special a Basarabiei, Bucovinei, M aram ureşului şi câtorva m a ri
oraşe, unde procentul p opulaţiei evrecşti era fo arte ridicat. F a p tu l nu m odifică
d atele esenţiale ale problem ei, în tru c ât, d upă cum s’a spus cu alt p rile j, p ro ­
blem a este de o rd in calitativ nu num eric, im p o rta n ţa ei stân d tocm ai în g reu tatea
specifică economică şi socială a p o p u laţiei evreeşti.
C ât priveşte refu giaţii, evacuaţii şi expulzaţii din provinciile ocupate, p ro ­
p o rţia lor în to talu l po pu laţiei Rom âniei de azi este de 2 ° /0, u n pro cen t care nu
este lipsit de im p o rtan ţă, dacă ţinem seam ă de posibilităţile restrân se de in te ­
g rare o ferite de ţa ra noastră.
I n sfârşit, în dom eniul agricol, recensăm ântul a în re g istra t 2.305.708 ex ­
p lo a tă ri agricole. In g ăd u in d u -n e să asim ilăm ex plo atarea agricolă, gospodăriei ţ ă ­
răneşti, ceeace corespunde p erfect re a lită ţii în im ensa m a jo rita te a cazurilor, putem
afirm a că din to talu l de 3.202.604 gospodării, u rb an e şi ru ra le la u n loc, n u ­
m ă ra te la recensăm ântul din 6 Aprilie, 72 ° /0 trăiesc din ag ricu ltu ră. N ivelul p ro ­
p o rţiei însuşi, înseam nă că în u ltim ii ani n ’au survenit m odificări esenţiale în
s tru c tu ra socială şi economică a Rom âniei.
21. VI. 1941.
D r. D. C. GEORGESCU

A FOST T R A N S I L V A N I A IN V E A C U L A L
ÄVIII-LEA ŢIN TĂ S A U PUNCT DE PLE CA R E
DE MIGRAŢIUNI R O M Â N E ŞT I?

Una din ideile directoare p rop ag ate de au to rii articolelor ce alcătuesc volum ul
de dibace persuasiune, in titu la t „S iebenbürgen” şi scos în A ugust 1940 pentru
a ju stifica cererea de rea lip ire la U ngaria a T ransilvaniei, este a firm a ţia că, deşi
ap ă ru seră în T ransilvania cu veacuri înainte, Rom ânii s’au în d esit acolo dc abea
în veacul al 18-lea, când îm p ilă ri fan ario te i- a r fi silit să se reîu g! a«; din
P rin cip ate, trec ân d G arpaţii.
A rticolul lui L. T am âs, consacrat elem entului rom ânesc şi in titu la t R um änen
(W lachen) en u n ţă am ă n u n ţit această viziune:
„A fluxul V alahilor în T ransilvania devine din ce în ce m ai p ro n u n ţa t în
cursul veacului al 18-lea, îndeosebi în tim p u l D om nilor fan a rio ţi, n u m iţi de Sultan,
de p e tro n u l V oivodatelor (1711-1820). N icăieri pe fa ţa p ăm ân tu lu i iobagii n ’au
fost m ai crâncen exp loataţi ca în cele două Voivodate pom enite. E i erau sclavi,
p uteau fi vând uţi şi n en u m ărate b iru ri îi apăsau. D in tre elem entele a p a rţin â n d
la d ife rite neam uri, ce au im ig ra t în veacul al 18-lea, m assele valahe ce fugeau
din V oivodate erau cele m ai num eroase. A m basadorul îm p ă ra tu lu i A ustriei la
P o a rtă a tre b u it să facă d em ersuri p e n tru îm piedicarea im ig ră rilo r în m assă, care
însă n ’au d at roade.
O TEORIE UNGARĂ COMBĂTUTĂ DE UNGURI 91

„ In tim p ce în anul 1720 locuiau în cele 5 com itate ale B anatului 45.000
suflete, cifra aceasta a sporit pân ă în anul 1787 la 774.000. Cauza acestei creş­
te ri dispro porţion ate a fost im ig ra re a elem entului valah. Şi com p araţia celor două
cifre de m ai sus este sem nificativă. Iezuiţii, care se străd u iau p e n tru U nirea V ala­
hilor, au consem nat că cifra R om ânim ii din T ransilvania era la sfârşitu l veacului
al 17-lea de 200.000.
„C hiar dacă sporim această cifră cu 25 ° /0, ea încă nu rep rez in tă m ai m u lt
decât ju m ă ta te din po p u laţia to tală a T ransilvaniei. Acest spor n eprop orţional nu
poate fi explicat nici p rin sporul n atu ra l, nici p rin v alahizarea de g ru p u ri de
iobagi m aghiari. Cauza unică este im igrarea, dovedită şi p rin ''d o c u m en te” (75-76).
In m u lte din celelalte articole, începând cu cel al istoricului şi m in istru lu i
B. H onian (p. 36), găsim cel p u ţin pom enită — fie că tem a artico lulu i o feră sau
nu u n p rile j decent p e n tru a o plasa — teza aceasta a im ig ră rilo r m asive de
Rom âni m unteni şi m oldoveni în T ransilvania veacului al 18-lea, şi a reb a rb i-
ză rii R om ânilor a flă to ri acolo, şi civilizaţi p rin contactul cu U ngurii, p rin covâr­
şirea lor de către Rom ânii nou veniţi. U nii d in tre a u to ri tran sp u n această teză
şi în secole an terioare. Aşa E ugen Berlász dela A rhivele de S tat m aghiare tra n s ­
pune, în articolu l in titu la t V iaţa econom ică a T ransilvaniei, acest clişeu: im ig ră ri
de Rom âni — b arb a riz arc şi în veacurile 13 şi 17:
„C ând în a in ta re a m ongolă a distrus aproape ţă ră n im e a m ag h iară din văile
Someşului, M ureşului şi Crişului, câm piile p ără site au fost ocupate de p ăsto ri valahi
care coborau din m unţi. N u e de m ira re că ag ric u ltu ra din basinul T ransilvaniei,
bine desvoltată în E vul M ediu, a d a t to t m ai m u lt înapoi. E conom ia cu două şi
trei asolam ente a U ngurilor, descălecătorii noui au scoborît-o la econom ie p asto ­
rală, lăsând terasele bine tra sa te pe coaste să se părăginească. N eglijau a ra tu l şi
g răp a tu l, p en tru c ă u neltele lor erau defectuoase, gunoitul — pen tru c ă nu aveau vite
m ari. N ivelul rid ic at din tre c u t n ’a p u tu t fi m e n ţin u t de nouii colonişti decât cu
m a re g reu tate şi n u m ai acolo u nde gospodăriile m aghiare au d a t exem plul co­
rectei gospodării a păm ân tu lu i. Nici te rito riu l Saşilor n ’a răm as fe rit de regrese,
deşi pe el p ie rd e rile de po pulaţie cauzate de războiu erau m ai mici.
„V iaţa economică a T ransilvaniei a ajuns să a ra te destul de cu rând n e a ju n ­
surile grele ale expansiunii rom âne. M eseriile, frum os desvoltate p ân ă la capătul
Evului Mediu, au ajuns şi ele în tr ’o criză prim ejdioasă în veacul al 17-lea. D ificu ltă­
ţile în tâm p in ate de ele se tra g din acelaş izvor ca nevoile ag ricu ltu rii. Cu ţă ră ­
nim ea m ag h iară distru să a d isp ăru t un n u m ă r m a re de consum atori, ia r această
p ie rd e re n ’a fost com pensată p rin colonizări rom âneşti, d a t fiind nivelul cultural
scăzut al acestui popor. P ă tu ri la rg i au fost lovite astfel de p au p e riza re : unica
nobilim e şi burghezia au fost nevoite să se depărteze to t m ai m u lt de stilul de
v iaţă cuprins d atân d din R enaştere, şi să-şi reducă treb u in ţele la u n m inim . O
sin gură clasă a r fi p u tu t a ju ta m eseriile p rin com enzile ei: aristocraţia. A ceasta
însă nu m ai era satisfăcu tă de pro d u sele indigene, cu excepţia lu c ră rilo r în aur,
confecţionându-şi îm b răcăm in tea din stofe, m ătăsuri, catifele şi piei stră in e ”
(122-123).
Id eea aceasta a u nor im ig ră ri m asive rom âneşti în veacul al 18-lea din
M untenia şi Moldova în T ransilvania este, — cu to a tă favoarea de care se bucură
în U ngaria de azi, d u p ă ce Iu liu Szekfii, istoricul oficial al U ngariei de azi (şi
u nu l din creatorii m itu lu i contem poran al coroanei Sft. Ştefan) a în se ra t-o în
tom u l V III al volum inoasei sale istorii a n aţiu n ii m aghiare, p e care a scos-o in
colaborare cu B álint H óm an, — o însăilare care n u rezistă nici celui m ai fu g ar
control raţio nal.
92 GEOPOLITICA ŞI GEOISTORIA

T ransilvania istorică n’a fost în veacul al 18-lea, şi nici în veacurile an te ­


rioare, ţin tă de m ig ra ţiu n i rom ân eşti p o rn ite d in M untenia şi M oldova. E a a fost,
dim p otrivă, în veacul al 18-lea, pu nctul de plecare a uno r curente p u te rn ice de
em igrare, îndeosebi rom âneşti. Acestea se în d rep tau , pe deoparte, spre C rişana şi în
B anat, ocupând stepa şi regiunile m lăştinoase din stânga Tisei care începeau a
fi asanate, ia r, p e de alta, spre M untenia şi Moldova.
Ţ ara-R om ânească şi M oldova au fost şi ele, în acest veac, pu n ctu l de plecare
a unor curen te n u m ai p u ţin p u te rn ice de em igrare. D ar m ig raţiu n ile, p o rn ite din
M oldova, se în d re p ta u spre „O crain a” sau Ţ a ra „C ăzăcească” , ia r cele din M untenia
spre Ţ a ra „T urcească”, adecă în p ă rţile de N ord ale B ulgariei şi Serbiei, populaţia
O lteniei trec ân d a tâ t peste D unăre cât şi peste M unţii Cernei, în B anat, unde
urm aşii lor, aşa zişii Bufeni, p o t f i găsiţi şi azi în şesul C araşului şi în B anatul
Jugoslav.
P ricinile acestor em ig rări, care constituiau u n a din problem ele cele m ai grele
ale stăp ân irilo r din veacul al 18-lea, şi asupra cărora au fost în tre p rin se n u ­
m eroase anchete, d in ord in u l a tâ t al îm p ă ra ţilo r austrieci câ t şi al dom nilor m u n ­
teni şi m oldoveni, era, cum s’a constatat, în T ransilvania :1. regim u l social în ­
g reu ia t an de a n ; 2. fiscalitatea excesivă; 3. p o litica de catolicizare; 4. rec ru tă rile
şi m ilita riză rile regiunilor de m a rg in e; ia r în ţă rile ro m âneşti: 1. regim ul social
greu şi 2. fiscalitatea apăsătoare.
D irecţia e m ig rărilo r a fost to td eau n a dinsp re ţă rile cu o ad m in istra ţie m ai o r ­
ganizată, spre cele cu a d m in istra ţia m ai p u ţin eficace, adecă dinsp re T ransilvania
spre ţă rile rom âneşti, ia r dinspre acestea sp re ţin u tu rile de sub stă p â n ire turcească:
Bugeat: şi Crim eea, sau căzăceşti (Ucraina).
P olitica de scutiri acord ate im ig ra n ţilo r de că tre D om nii ţă rilo r rom âneşti, de
P o artă şi de a d m in istra ţia m ilita ră au striacă a B anatului, a co n trib u it şi ea la
stabilirea acestei direcţii a em igrărilor.
Cel ce-şi ia osteneala să privească în am ăn u n te isto ria S ud-E stului european
în veacul al 18-lea, găseşte con firm ări nu m ai p e n tru viziunea expusă m ai sus şi
niciun sp rijin p e n tru teza prop ag and istică m aghiară, d isc u ta tă aci.
A flăm în docum entele transilvan e nen u m ăratele detalii d espre em ig rări de
Români, ordonanţe num eroase m enite să stăvilească trecerile peste m u n ţi (1699,
1739, 1758, etc.), constatările am ăn u n ţite ale comisiei in stitu ite de M aria T erezia,
la 1746, sp re a stabili, la fa ţa locului, pricinile ce îm pingeau la em ig rări. D ocu­
m entele m u n ten e şi m oldovene şi călăto rii străin i, d im potrivă, n u vorbesc decât despre
im ig ră ri de - U ngureni, despre scu tiri şi slobozii, cum erau cele din hrisovul p en tru
b ejen ari a l lu i C. R acoviţă din 1756, despre trec eri peste D u n ăre şi N istru şi
despre refo rm ele lui M avrocordat, m enite a le stăvili, îm b u n ă tă ţin d sta re a r u ­
m ânilor şi a vecinilor.
C aracteru l in su portab il al situ aţiei sociale şi al fisca lităţii care apăsau iobagii
şi în deosebi pe Rom âni, po porul-iobag al T ransilvaniei, şi care au dus, d u p ă n u ­
m eroase m işcări locale, la răscoala lu i H o ria dela 1784, este ca rac teriz at cu d re p ­
ta te de chiar istoricii m ag h iari din veacul tre c u t al răscoalei: de baro n u l D. T eleki
(1865) şi de F r. Szilágyi (1871), am bii m em b rii a i A cadem iei m aghiare. Cel din
u rm ă spune în lu crarea sa: „...conştiinţa a m a ră a soartei Iui de slugă sta în faţa
bietului valah în fiece clipă şi în orice loc şi sentim en tul stă rii lu i m izerabile îl
însoţea în cursul în tre g ii lu i vieţi. ...O astfel de stare, în care valah ul sugea încă
cu lap tele m aică-si aversiunea fa ţă de asu p rito ru l său, nobilul al că ru i iobag era,
a tre z it şi copt în el, în m od inevitabil, u ra, în re a lita te n u to td eau n a d reap tă,
f a ţă de U nguri, u r ă care a ră b u fn it în sp ăim ân tăto r, cu p rile ju l răscoalei... E xistă o
O TKOM É UNGARĂ COMBĂTUTĂ DK UNGURI 93

fa ta lita te , o d re p ta te pedepsitoare în v iaţa inşilor, a neam u rilor şi a statelor, p o tr i­


v it căreia „D um nezeul p u tern ic şi răz b u n ăto r pedepseşte p ăcatele p ă rin ţilo r în fii,
p ână în nepoţi şi stră n e p o ţi” (II Moise XX, 5). T rebu e să p riv im ca o a ta re N e­
mesis în v iaţa T ransilvaniei răscoala lui H o ria; ţin erea veacuri d earân d u l a popo­
rului valah în a fa ra legilor şi in grea robie n u a răm a s nepedepsită. I n viziune
creştină, acest Nemesis înseam nă: „D um nezeu este p rez en t în istorie” (A H ora
világ E rdélyben, P est A thenaeum , 1871, pag. 14).
V edem rezistenţa religioasă, în te ţită p rin acţiu nea călu gărului V isarion (1744)
şi condusă de protopopii T eodor şi R adu din Braşov (1735) şi de „p o p ii” Ion
d in Aciliu (1758), Sofronie C ioară (1760) şi T unsu din Sad şi fuga credincioşilor
lor in ţă rile rom âneşti, u nde-şi p u te au u rm a credinţa, n etu lb u ra ţi de dragonade şi
de artilerie, pusă să ra d ă de pe fa ţa p ăm ân tu lu i sute de m ă n ăstiri şi schituri
ortodoxe (1761-63).
Cunoaştem spaim a, pe care au iscat-o re c ru tă rile şi m ilita riza re a graniţelor
la Rom âni şi Secui şi m u lţim ea celor ce au că u ta t să fu gă dinain tea u n o r con­
strân g e ri sângeroase, ca acea d in valea Rodnei (1763) sau din n oaptea sânge­
roasă dela M adefălău (1764).
C onvingătoare p e n tru cel ce vrea să verifice dacă în veacul al 18-lea m ig ra -
ţiun ile plecau spre sau p orn eau din T ransilvania, este co m p araţia d in tre evoluţia
po pulaţiei în T ransilv an ia şi în Ţ ările R om âneşti în u ltim ii 200 d e ani. P opu laţia
T ransilvaniei istorice de 0,8 m ilioane la d a ta catagrafiei din 1720-21 au striace 1),
a ajuns de nu m ai 1,4 m ilioane la 1787, ceeace rep rez in tă u n spor an ual in ferio r
celui din veacul 19 (0,7°/0 fa ţă de 1,1 la sută). Apoi, în ultim ii 150 ani, cum a a ră ta t
H elm ut H aufe, istoricul germ an al evoluţiei populaţiei în E uropa veacului al 19-lea,
în stu diul său in titu la t: D ie Bevölkerungsentw icklung R um äniens im 19 u. 20.
Ja h rh u n d e rt 2), p o p u la ţia T ransilvaniei s’a d ublat (crescând dela 1,4 m ilioane în
1787 la 3,1 m ilioane în 1930), ia r p opu laţia ţă rilo r rom âneşti s’a îm p ă trit, sporind
dela 1,8 m ilioane în 1810, la 6,9 m ilioane în 1930).
Este, însă, ştiu t că acolo unde po p u laţia sporeşte ra p id ne găsim în f a ţa unor
regiuni d e im ig ra re şi n u de em igrare, pe când acolo un d e n u m ă ru l p o p ulaţiei
este în relativ ă stagnare, stăm , m ai de grabă, în fa ţa u n o r reg iu n i vlăguite p rin
em igrări.
M igraţiunile poporului rom ânesc în veacurile 18 şi 19 n ’au fost stu d iate p ân ă
acum cu am ăn unţirea, cu care a stu d iat în Serbia, m işcările de acest fel, pe care
Ie num eşte „m etanastasice” , şcoala m a re lu i geograf Cvijici. D ar chiar şi p rez en ­
tă rile de ansam blu, cum su nt ale P rof. I. N istor: E m ig rările de peste m u n ţi 3)
şi ale lui N. Gh. D inculescu: C on tribu ţiuni la m işcările de p o p u la ţie 4) şi cerce­
tă rile despre aşezările d e U ngureni din M untenia ale doam nei M aria N. P opp şi
ale lu i Ion Conea, ca şi, de asem enea, to ate m onografiile regionale şi
locale şi cercetările consacrate tran sh u m an ţei m ărginenilo r, m ocanilor şi Rom ânilor
d in C arp aţii o rien tali (N. D ragom ir, Ghelasse şi S. O prean), to a te a r a tă convingător
şi fă ră p u tin ţă de contestare că m ig raţiu n ile rom âneşti, d ep a rte de a se în d re p ta în
veacul al 18-lea spre T ransilvania, aveau acest ţin u t de m u n te rom ânesc ca p unct

1) Vezi ACSÂDY IGNÁC: Magyarország népesége a Pragmatica Sanctio korában. Bu­


dapesta, 1896.
2) Archív fiir Bevölkerungswissenschaft und Bevölkerungspolitik, 1938.
3) Comunicare făcută în şedinţa dela 22 Mai 1915 a Ac. Rom.
4) Anuarul de Geogr. şi Antropogeogr., 1914-1915.
94 GEOPOLITICA ŞI GEOISTORIA

de plecare. C ercetările recen te ale unor T. A. Stoianovici şi M. B iji x) au a r ă ta t


continuarea şi în veacul al 19-lea şi 20-lea a em ig rărilo r din T ran silvania în
M untenia şi Moldova.

S tran iu este că m ai to a te aceste fa p te şi m ai to ată această viziune erau cunoscute


în U ngaria. I le -a spus răsp ic at lui Szekfii şi elevilor săi, cu tem einică docum en­
tare, încă în 1935, sociologul m a g h iar R obert B raun în bro şura A százötven év
előtti H orav ilâg (Răscoala de acum 150 ani a lui H oria). N ici n u i s’a răspuns
de cei vizaţi, şi fap tu l nici n ’a îm p iedicat „Societatea istorică m a g h ia ră ” (1867)
să editeze volum ul „S iebenbürgen” şi să-şi com prom ită girul.
R edăm pasagiul lung, în care R obert B raun d estrăm a în a in te cu 5 ani clişeul
im ig ra re (de Rom âni în veacul al 18-lea) — b arb arizare, fiin d siguri că cetitorii vor
avea o bucurie intelectuală nu m ai m ică, cetin du-i arg u m e n ta re a strânsă, d ecât
noi când l-a m tradus.
„Jancsó Benedek 2) şi îm p re u n ă cu el Szekfii G y u la 3) cred că la începutul
veacului al 18-lea cifra Rom ânilor a fost rela tiv scăzută şi că s’a u m fla t a tâ t
d e n eaştep tat în cursul veacului, în c ât acest lu cru n u s’a p u tu t p rod uce de pe
u rm a sporului n atu ra l, ci n u m ai de pe u rm a u n o r im ig ră ri. P u n ctu l de plecare
al valului de im ig ra ţiu n i erau ţă rile ro m ân eşti; ia r cauza lor, ja fu rile necruţătoare
ale dom nilor fan ario ţi. P o p u laţia sem inom adă im ig ra tă a răscolit R om ânim ea aşe­
z a tă în T ransilvania, co m p rim ân d u -i nivelul la o tre a p tă economică in fe rio a ră : la
nom adizare şi la o ţin u tă m o rală m ai scăzută: la o rganizarea de bande de
p răd ă to ri.
„T oate aceste prem ise şi afirm a ţii su nt însă greşite.
„T oate acele n u m ă ră to ri de populaţie, pe care le invocă Jancsó sp re a dovedi
im igrarea, n ’au fost nici pe d ep a rte recensăm inte în înţelesul de azi, ci catagrafii
în tem eiate pe evaluări. P re o ţii a ră ta u la nim ereală, p e sate, n u m ă ru l de fam ilii de
sub p ăsto rire a lor. C ercetări m ai noui, am ăn u n ţite 4) au sta b ilit că în catag rafii
erau scăpate num eroase sate. Mai departe, înseam nă u n a r b itra r destul de m a re să
stabileşti n u m ă ru l sufletelor p ornind dela cifra fam iliilo r şi p resu p u n ân d că n u ­
m ă ru l m ed iu al m em brilor de fam ilie este cinci. D acă ţin em în seam ă aceste două
izvoare de erori, ne p u te m îndoi de preciziunea rez u lta telo r obţinute. D ar n u
aceasta e greşala cea m ai m a re a calculelor lui Jancsó, ci aceea că p u n ctu l de
plecare, adică cifra în tâi la care le rap o rtea ză pe to a te celelalte, m e rită m u lt m ai
p u ţin ă în credere decât „ n u m ă ră to rile ” am in tite. Această cifră este scoasă din r a ­
p o rtu l dela 1701 al noului episcop greco-catolic, d upă care 200.000 oam eni a r fi
p rim it U nirea, în tim p ce jezu iţii (Baranyi şi Hevenei) rap o rtea ză la 1701 îm p ă ­
ra tu lu i: „...întreag a n o astră Biserică (adică cea greco-catolică) n u m ă ră în T ra n sil­
vania cel p u ţin 200.000 su flete” . F ă ră a m ai vorbi despre acest „cel p u ţin ” , nu

1) „Unde bate inima Ţării — scurgerea spre şes şi spre regiunile industriale a po­
pulaţiei dela munte in veaeurile X IX şi X X ”, şi „Descălecări ardelene în Vechiul Regat
in lumina Recensămintelor dela 1899 şi 1930”, apărute ambele în săptămânalul Excelsior,
1941, Nr. 16 şi 17.
Autorul lucrării Român nem zetiségi törekvések, ceeace înseamnă Istoria năzuin­
ţelor naţionale ale Românilor, apărută la Budapesta 1896-99 (nota traducătorului).
®) Istoricul oficial al Ungariei postbelice şi unul din autorii principali ai idejj de
recentă formulare a „Coroanei Sfântului Ştefan” (nota comentatorului).
4) Vezi PÂCLIŞANU: Statistique des Roumains de Transylvanie au 18-e Siècle, in
Revue de Transylvanie 1934, August (nota lui R. Braun).
O TEORIE UNGARĂ COMBĂTUTĂ DE UNGURI 95

p a r a fi înglobaţi aci câtuş de p u ţin gr. ortodocşii. Jancsó şi-a d a t seam a şi el


că cifra nu inspiră în credere şi adaogă: „D ar chiar dacă presu pun em că această
socoteală a je zu iţilo r n ’a fost precisă şi am m a jo ra Ia 250.000 cifra V alahilor,
p r in tr ’o corectare de 25 °/o—” ('tc.
„Dacă, însă, cifra de plecare (adecă 200.000) este cu to tu l a rb itra ră , corecţia
tot a tâ t de a r b itra ră n ’are cum schim ba lipsa ei de valoare. D acă ca ta g ra fia u r m ă ­
toare, care m e rită oricum m ai m u ltă crezare d ecât această cifră spusă la în tâ m ­
plare, p rezin tă d iferen ţe însem nate fa ţă de în tâ ia cifră, atun ci nu decurge din
aceasta că p o p u laţia a sporit în m od n eaşteptat, ci m ai d eg rab ă că cifra în tâ i este
rez u lta tu l unei evaluări netem einice. N ’a r p u te a fi explicat p rin im ig ră ri acest
spor izb itor decât dacă s’a r p u te a dovedi că în tr ’ad e v ăr (sublinierea lui B raun R.)
a av ut loc im igrare. D ar Jancsó nu poate invoca niciun exem plu de astfel de im i­
grare în T ran silvania (sublinierea lui Braun R.). T o ate exem plele pe care le invocă
privesc B anatul, în care te rito riu , cucerit de curân d de la T urci, p ro d u ctiv şi aproape
lip sit de populaţie, era firesc ca lum ea să fi n ăvălit din to ate p ărţile.
„ In schimb se găsesc num eroase ştiri că din T ransilvania au av u t loc em igrări
considerabile spre ţă rile rom âneşti şi chiar Jancsó le pom eneşte, m ăcar în parte.
Una din dovezile acestei em ig rări din A rdeal ne-o dau H alm âgyi István naplói és iratai
(jurn alele şi scrierile lui Ştefan H alm âgyi) în volum ul 38 d in M onum enta H u n -
riae H istorica, Scriptores... care privesc aproape în tre ag ă ju m ă ta te a a doua a v ea­
cului al 18-lea, fiin d izvorul contem poran cel m ai im p o rta n t al vieţii publice şi
p riv ate transilvane. H alm âgy i a p e tre cu t 32 de ani în serviciu public (cea m ai
m are p a rte în C ancelaria guvernatorului, R. B.), şi în opera lui n u e vorba decât
în tr ’un singur loc de refu g ierea din ţă rile rom âneşti în A rdeal a cuiva, (Iar şi în
acest caz (pag. 403) e vorba de a n tu ra ju l nobil al D om nului Moldovei, care a
tre c u t m u n ţii de te am a T urcilor. D im potrivă, se găsesc din prisos p lâng eri cu p r i­
vire la em igrările (profugium ) în ţă rile rom âneşti. Astfel, de p ildă, în S ep tem b rie
1764: „M ulţi oam eni a u tre c u t anul acesta în Moldova, îndeosebi din judeţele
T urda, Cluj şi Someş, m ai ca la o mie. Au fost trim işi cancelişti să ancheteze
despre cauzele profugiului. P u ţin i au pom enit g reu ta te a dărilor, cei m ai m u lţi au
invocat asprim ea stă p ân ilo r de m oşii” (p. 127). L una Mai 1766: „...A tât din ţ i ­
n utul Rodnei cât ■ şi de pe p ăm ân tu l F ăg ăraşu lu i au fu g it grăn icerii cu g răm ad a,
cred că num ai anul acesta au tre c u t dincolo p ân ă acum vreo 300, cei m ai m u lţi
cu arm ele, câţi vor m ai trece de acum încolo” (p. 256) „...D intre iobagi au plecat
n u m ai din F ăg ăraş luna aceasta 700 (p. 257). Sept. 1767: „Au p lecat em ig rând cel
pu ţin 4000 oam eni, soldaţi şi iobagi, din acele districte” (p. 324). O ctom vrie 1767:
„M area em igrare care a avut loc anul acesta, a făc u t un m are gol şi în fondul
co n tribu ţiilor” (p. 337).
„Aceste citaţii p o t în cred in ţa pe oricine nu num ai despre pro p o rţiile m a ri ale
em igrărilor, respectiv evadărilor (căci cifrele pom enite sunt m a ri în veacul al
X V III-le a, cu p o p u laţia lui rară, R. B.) ci şi despre cauzele acestora. C âtă g rav i­
ta te le -a a trib u it M aria T erezia ne a r a tă tenacitatea cu care ea a că u ta t să -i atra g ă
în ţa ră pe Secuii em igraţi. Se m ai poate a firm a cu curaj că dacă a r fi av u t loc
o im ig rare cât de cât considerabilă, aceasta nu i- a r fi scăpat lui H alm âgyi, care
n’a r fi p ă s tra t tă ce re a cu p riv ire la un evenim ent a tâ t de im p o rtan t.
„ I n în tre ag a conştiinţă publică a nobilim ii tran silv an e e ra p rez en tă te a m a că
în treag a Rom ânim e a r p u te a em igra în ţă rile rom âneşti, ia r f ă r ă iobagi, cum sp u ­
sese Verböczi, nobilitas p aru n i valet (nobilim ea p reţu eşte puţin)...
„E cu to tu l lipsită de tem ei p resupu nerea lui Szekfü că în ţă rile rom âneşti,
pe u n ul din solurile cele m ai fertile ale E uropei, ţă ră n im e a a r fi fost nom adă în
96 GEOPOLITICA ŞI GEOISTORIA

veacul al X V III-le a. P ăstorii de sub m u n ţi erau de sigur nom azi ') şi au răm as
nom azi până azi, adecă îşi m ână, p o triv it ocupaţiei, încoace şi încolo tu rm e le după
an o tim p ; d a r nu se po ate dovedi că grosul ţă ră n im ii a r fi fost nom ad sau sem ino-
m ad în veacul al 18-lea.
„C ă pe te rito riile eliberate de curân d de sub T u rci h aidu cii se găseau din
belşug şi că se iveau band e de haiduci şi în Ardeal, n ’are cum ne m ira de vrem e
ce s’au găsit Rozsa Sândori şi fe lu riţi Sobri Ioska (haiduci m ag h iari vestiţi, no ta
tradu căto rului), încă în veacul al 19-lea. E incontestabil că nivelul cu ltu ral şi eco­
nomic al T ransilvaniei întrecea cu m u lt pe cel din P rin cipate, d a r este desigur o
exagerare intenţio nată, când se spune: „viaţa de p ro d u căto r de b rân z ă a păstorulu i
ard elean rep rezen ta u n stad iu evoluat” (Szekfii G y .: A m a g y ar nem zet to rten e —
Isto ria n aţiu n ii m aghiare, V II, p. 446) p e n tru em ig ran ţii v en iţi cu duium ul din
ţă rile rom âneşti. Căci n ’avem d ecât să p riv im ce scrie despre ţă ra n u l din epoca
fan a rio tă u n m a rto r cu to tu l n eu tru , consulul englez din Ţ a ra rom ânească: „Aşa
zisele necesităţi ale vieţii: carnea, pâin ea şi vinul — se găsesc cu a tâ ta îm belşu-
gare şi sunt a tâ t de ieftin e (exportul fiin d interzis, cu excepţia C onstantinopolului,
înspre unde era însă lim itat), în cât anul acesta şi cel tre c u t p ro p rie ta rii au fost
nevoiţi să arunce h am b are în tre g i de cereale stricate, pe care le um p lu seră în aş­
te p ta re a uno r p re ţu ri m ai bune... A ceastă îm belşugare trezeşte în p ă tu ra de jos
u rm ă rile fire şti: mâncăcioşia, beţia, lenea şi o sensualitate aprinsă, d a r o şi face
sănătoasă, pu tern ică, îndrăzneaţă, ageră la m in te şi (exceptând perioadele de b ătăi
ale strân g ă to rilo r tu rc i de b iru ri) m â n d ră , m u lţu m ită şi cu rte n ito a re 2)
„E neîndoelnic că dom nii fa n a rio ţi a u je fu it poporul cât p u te a u ; e necon­
te sta t chiar şi fa p tu l că ţă ră n im e a p ărăsea ţa ra cu grăm ada. D ar, pe deoparte, îm ­
p ilarea în tr ’a d e v ă r . tem einică reclam ă u n a p a ra t ad m in istrativ , care subsista m ai
deg rab ă în A rdeal şi, pe de alta, d irecţia fugei locuitorilor în ţă rile străin e nu era
nici p e d ep a rte T ransilvania ci — cu to a te că sună straniu, d a r fa p tu l e dovedit —
spre te rito riile ad m in istra te nem ijlo cit de T urci.
„S entim entele nem eşului ard elean şi ale boierului ro m ân f a ţă de ţă ra n erau
aceleaşi, d a r pe când nem eşul transilvan avea la în d em ân ă u n a p a ra t ad m in istra tiv
rela tiv evoluat, p en tru a rid ic a cât m ai m u lt dela ţă ra n şi p e n tru a-1 îm piedica
d ela fugă, boierul ro m ân se găsea d im p o triv ă în tr ’o situ aţie m u lt m a i proastă. I a r
dacă ad m in istra ţia tu rc ă era fo arte rea în perspectiva nem eşului şi a boierului, asta
nu înseam nă însă că era to t a tâ t de rea din pu nctul de vedere al birnicului...
„A d m in istraţia austriacă, care a fost f ă r ă îndoială m ai b u n ă d ec ât cea t r a n ­
silvană, a funcţion at în tre 1718 şi 1739 în O ltenia şi Serbia de N ord. In co n ­
testab il că la în cetarea ei ţă ra n ii ro m ân i şi sârbi a u revenit fe ric iţi sub ad m in is­
tr a ţia fan a rio tă şi turcă. Citez în p riv in ţa aceasta din St. S tanojevic: Isto ria srpskoj
n aro da, Beograd 1910, ed. I I , p. 242: „E m ig rarea poporului sârb în T urcia, de
pe te rito riu l ocupat de A ustria, a ţin u t to t tim p u l ocupaţiei: dela 1718 la 1739, cres­
când din ce în ce şi p u n ân d în m işcare m asse to t m ai m a ri” .
„M ai evidenţiem că una d in n em u lţu m irile de căpetenie stâ rn ite de ad m inis­
tr a ţia austriacă se d ato ra injon cţiun ilor religioase şi ten d in ţe lo r de catolicizare,
ceeace su p ăra sim ţirile în tre g ii po p u la ţii şi am en in ţa în însăşi existenţa lui clerul,
dep ozitarul aproape unic al tra d iţiilo r religioase şi n aţion ale şi al culturii. T u rcii
n’au c ă u ta t niciodată să sm ulgă po porul din ortodoxie. S tab ilita te a relativă, de

1) Termenul e cu totul impropriu: trebueşte spus: transhumanţi (A. G.).


2) R. W. SETON WATSON: A history o f the Roumanians, Cambridge, University
Press 1934, p. 167.
TRANSILVANIA ÎMPĂRŢITA 97

care s’a b u cu ra t ad m in istra ţia turcească, cu to ate scăderile ei num eroase, se dato-
reşte în nu m ică m ă su ră acestei to leran ţe religioase. T rebu e să nu uităm , m ai d e ­
p arte , nici factoru l celălalt: serviciul m ilita r, de care în T u rcia erau scutiţi nem a­
hom edanii” (8-11).

încheiem , citind alin iatu l al doilea al p refeţe i care e sem nată: Societatea
istorică m a g h iară şi d a ta tă : 1 August 1940, a volum ului Siebenbürgen: „S avanţii
care au realizat această lu crare nu ştiu ce este propagand a. E i n u su n t dispuşi să
înfrum useţeze sau să falsifice faptele, nici m ăcar de d ragul obiectivelor naţionale
actuale. E i rostesc adevărul, p unân d în cum pănă în tre g prestigiul lor ştiinţific, fie
că aceasta îi convine sau nu poporului n ostru m aghiar, căci ei su n t p ătru n şi de
convingerea că descoperirea adevăru lu i este spre binele n aţiu n ii şi sp re lă m u rire a
neam ului, pe când m inciuna şi falsul le înjosec pe am bele” .

ANTON G O LO PEN ŢIA

T R A N S IL V A N IA ÎM PĂRŢITĂ »)

...Şi pentru naţionaliştii maghiari şi pentru cei români, Transilvania a reprezentat


mult timp cheia de boltă a integrităţii naţionale, siguranţei strategice şi bunei stări
economice a popoarelor lor. Pentru Unguri Transilvania este un loc tot atât de sacru,
d e istorie şi de cultură naţională, ca şi Ungaria însăşi. Dela 1526 până la 1689, când
Ungaria propriu-zisă a fost împărţită între Turci şi Habsburgi, „ţara de dincolo de pă­
duri“ a jucat sub principii m aghiari un rol independent şi glorios în viaţa europeană,
în cursul anilor cari au urmat, ambiţia naţională a im pins pe maghiari să ducă o luptă
fără încetare pentru reîntoarcerea ei la Coroana Sf. Ştefan. în cele din urmă, în 1848-49,
unirea a fost proclamată de guvernul revoluţionar ungur, nu însă fără a întâmpnia opo­
ziţia arm ată a Românilor şi a Saşilor. Dela 1850 până la 1867 absolutismul habsburgic
şi naţionalismul ungar s’au luat la întrecere pentru controlul Transilvaniei. încercării lui
Schmerling, de a reorganiza imperiul lui Frantz Iosef după principii federale, i s’au opus
cu îndârjire Maghiarii, cari au boicotat Dieta Transilvană dela Sibiu (Nagyszeben, Her-
m a n n sta d t)2) din 1863, la care Saşii şi Românii şi-au dat m âna pentru a întem eia au ­
tonom ia regională pe b ază de drepturi egale pentru m ajoritatea românească. Intransi­
genţa şi iscusinţa politică a Maghiarilor şi-a luat răsplata cinci ani mai târziu, când
Transilvania a devenit din nou parte integrată din Statul Ungar. Dela 1868 până la 1918
Ungaria a luptat prin toate mijloacele şi cu oarecare succes să contrabalanseze m ajo­
ritatea rom ânească prin întărirea elementului maghiar în viaţa oficială, educativă, pro­
fesională şi econom ică a regiunii. D ar în 1910 R om ânii încă ţineau piept cu 55 la sută
din populaţie.
Deşi Românii nu pot să prezinte o cronică lungă a dom inaţiei lor asupra Tran­
silvaniei, ea nu le este mai puţin d ra g ă : ca leagăn al redeşteptării rom âneşti şi al unora

1) N O T A R E D — D o m n u l P h ilip E . M osely, astăzi p ro fe s o r la U n iv e rs ita te a din o ra ş u l C o rn e l, S t. U ., a


p u b lic a t a c est artico l în n u m ă ru l p e O c to m b rie 1940 al cu n o scu tei „ Forcign A f ţa ir s 1', A m c re z u t d e d ato ria n o astră
să-l tra d u c e m şi sa-1 publicăm în întregim e, în pn g in ile re v iste i n o a s tre . M ai co m p let ţ i m a i o b ie c tiv n u p u te a fi
*ratat, d e că tre u n străin, su b iec tu l ac esta, a că rui d u r e r e a îm p lin it d e c u r â n d u n an d e viaţi« A u to r u l a u m b la t
ş i c ă lăto rit m u lt în tre h o ta r e le R o m â n ie i, în a n c h e te ştiinţifice, în an ii 1935—1938, m a i a le s în tov ă răşia ec h ip e lo r
m o n o g ra fice ale I n s titu tu lu i S ocial al U n iv e r s itlţii d in B u cu re şti.
2). N u m e le d e localităţi v o r fi d a te în ro m â n e ş te , cu tra d u c e re a u n g a ră şi g erm ară în p a ra n te z ă (P h . M ,).
98 GEOPOLITICA ŞI GE0IST0111A

dintre cele mai putentice comunităţi ţărăneşti române, aşa cum sunt nobilii de ţară din
Fărăgaş (Fogaras), muntenii din Munţii A puseni şi Maramureş (Mâramoros) şi grănicerii
din N ăsăud (Nászod). în timpul lungei perioade de guvernare maghiară, Românii au
ajuns să resim tă cu durere crescândă num eroasele piedici puse în calea progresului lor
de către o oficialitate şi o burghezie maghiarizante. Când recensăm ântul din 1910 a
arătat o proporţie rom ânească de numai 27,9 la sută alături de 59,9 pentru Maghiari,
Românii au văzut în aceste cifre un argum ent pentru a cere em anciparea lor naţională
şi socială, mai de grabă decât o dovadă a superiorităţii inerente m a g h ia re '). O dată cu
prăbuşirea Puterilor Centrale în 1918, conducătorii Românilor transilvăneni au votat în
m od natural pentru alipirea la România Mare, pentru că pe atunci ei se îngrijeau tot atât
de puţin de autonom ia Transilvaniei ca şi Ungurii în 1848, 1863 şi 1868: Oricât de paş­
nice ar fi fost relaţiile dintre ţăranii maghiari şi ţăranii români şi oricât de adâncă ar fi
fost com unitatea de obiceiuri, artă decorativă, m uzică şi superstiţii, clasele reprezenta­
tive ale fiecăreia din cele două naţionalităţi au căutat atunci, ca şi acum, propria lor
mântuire într’o Românie Mare sau o Ungarie Mare.
Un elem ent mai mic ca număr, dar nu lipsit de im portanţă în viaţa Transilvaniei
este reprezentat de cei un sfert de milion de Saşi — ţărani şi orăşeni germani, ai căror
strămoşi au fost aşezaţi acolo de către regii unguri în secolul al XH-lea A cest neam
nu are o aşezare com p ac tă; cea mai m are parte îşi are centrul pe la Sibiu, un grup mai
mic împrejurul Braşovului (Brassó, Kronstadt) şi unul şi mai mic împrejurul Bistriţei
(Besztereze, Bistritz) în Nord-Estul T ransilvaniei2). Ei au realizat o coesiune strânsă
prin organizaţia lor bisericească şi şcolară şi de curând printr’o mişcare naţionalistă in­
spirată de Hitler. Trăind astfel la câteva sute de kilometri departe de cea mai apro­
piată aşezare com pactă germană, Saşii sunt o simplă minoritate şi nu o iridentâ de
frontieră. în Ianuarie 1919, conducătorii lor au acceptat cât se putea d e favorabil schim­
barea suveranităţii, votând pentru unirea cu România. în Statul Român mărit, Saşii au
devenit conducătorii tuturor grupurilor germ ane îm prăştiate în Banat, Bucovina, Basa­
rabia şi Dobrogea. D upă îndrum area lor, Partidul popular German făcea în m od regulat
aranjam ente pro-electorale cu guvernul dela putere şi-şi asigura astfel o oarecare parte
de reprezentanţi şi de protecţie. La ultimele alegeri din România, ţinute în D ecem brie
1937,, votul Germanilor s’a îm părţit pentru prima oară în două, m inoritatea conservatoare
dimprejurul Sibiului votând pentru blocul guvernamental, în timp ce majoritatea a
votat cu buletinul germ an separat şi a arătat o tendinţă de cooperare cu unul din
partidele de opoziţie. în general Saşii au un fond ţărănisto-burghez de o structură
socială mai sănătoasă şi decât Românii, a căror clasă mijlocie este slabă, şi decât
Maghiarii, pentru care oraşul este o atracţie. Printr’un protocol special alăturat arbi­
trajului din 30 A ugust 1940, şi România şi Ungaria au făgăduit respect deplin drep­
turilor minorităţii germane.
La Paris nu a fost nici o discuţie cu privire la felul cum trebuie să se hotărască
asupra T ransilvaniei: Românii şi Saşii reprezentând două treimi din populaţie, erau mai
dinainte aşezaţi de soartă în Regatul Român. Dar s’a deliberat mult cu privire la pro­
vinciile de frontieră din Vestul şi Nordul Transilvaniei. Pentru Banat, greutatea princi­
pală consta în faptul că Maghiarii erau mai puţin numeroşi şi decât Saşii, şi decât
Sârbii, şi decât Românii. în consecinţă, a fost împărţit între Sârbi şi Români. în Crişana,
—făşia de graniţă care se întinde dela Arad la Satul Mare (Szatm ár N ém eti)—hotarul
Tratatului dela Trianon era un compromis între linia am ericană şi engleză, care ar fi

!). „ N e g o c ie rile u n g a re d e p a c e ; o re la ta re a lu c rărilo r d eleg aţiei u n g a re d e p a c e d e la N e u illy .s /S , din


Ia n u a rie p â n ă în M artie 1920“, B u d ap e sta, 1921, v. III, p . 100.
2). S aşii n u form ează o m ajoritate a b s o lu tă în nici u n ju d e ţ şi o m a jo rita te relativă (39,7 la su tă) n u m a i
în tr’u n ju d e ţ, T â m a v a -M a re (.N agy-Kiikulo, G ross-K okel).
TRANSILVANIA ÎMPĂRŢITĂ 99

m işcat frontiera cam cu 65 kilometri spre Răsărit şi linia propusă de către Francezi şi
Italieni, cari ar fi aşezat-o cam Ia aceeaşi distanţă spre V est de frontiera adoptată până
la urmă. Linia, aşa cum a fost trasată, era bazată pe o combinaţie de factori etnici,
strategici şi econom ici1). în cele din urmă, judeţul Maramureş din Nordul Transilvaniei
a fost îm părţit între Cehoslovacia şi România, treimea din el care se întindea la Sud
de râul Tisa (Tisza) trecând la România.
Recensăm ântul României din 1930 a arătat o uşoară, dar semnificativă, creştere a
populaţiei româneşti din teritoriile anexate, cu 57,6 Ja sută în Transilvania, 54,3 la sută
în Banat şi 60,7 la sută în Crişana-Maramureş, pe când cei ce făceau parte din blocul
rassial maghiar erau numai 21,1, 10,4 şi 23,1 la sută, respectiv în aceleaşi teritorii. Cla­
sificaţi după limba maternă, Românii şi Maghiarii au arătat un procentaj uşor ridicat
deasupra celui indicat de cifrele de mai sus, de vrem e ce cei mai mulţi dintre Ţigani
vorbesc rom âneşte şi cei mai mulţi dintre Evrei ungureşte. Creşterea populaţiei rom â­
neşti dela 55 la sută în 1910 la 57,6 la sută în 1930, este cât se poate de firească, ţinând
seam a de faptul că în 1930 Românii erau 61,7 la sută din populaţia rurală, pe când
Ungurii numai 27 la s u tă 2).
în anii din urmă Românii au pornit cu dârzenie la rom ânizarea oraşelor şi la
creearea unei burghezii rom âne—nu fără a produce totuşi resentim ente şi team ă printre
m inorităţi3). S’a făcut deasem enea un m are efort pentru ridicarea nivelului cultural şi
al satelor româneşti.
Pe când despărţirea Transilvaniei de vechea uniune vam ală austro-ungară a fost
urm ată în m od natural de schimbări dureroase, de data aceasta ea a trecut destul de uşor
în perioada de tranziţie post-belică. Industriile ei textile, metalurgice, chimice şi fores­
tiere, liberate de concurenţa ungară, au găsit pieţe interne în România Mare. Producţia de
arm am ent şi instalaţiunile electrice au sporit. în timp ce unele branşe stagnau, altele
creşteau co n sid erab il4). Principalele plângeri de ordin economic, făcând abstracţie de
efectele crizei mondiale, erau întreite : Transilvania trebuia să suporte o parte dispro­
porţionată din totalul de dări ale ţării şi prim ea în schimb beneficii relativ s la b e ; cen­
tralizarea controlului Statului asupra comerţului şi schimbului cu străinătatea se făcea
în dauna oraşelor depărtate de ca p ita lă ; Statul favoriza interesele rom âneşti în ceeace
priveşte impozitele, perfectând contracte de ale guvernului şi acordând credite.
Dela 1918, pretenţiile Ungariei asupra Transilvaniei au fost întărite în m od forţat
prin argum ente istorice, geografice, strategice şi econom ice—dar nu şi etnice, pentru că
pretenţiile etnice ale României asupra acestei regiuni sunt , cu siguranţă şi mai puter­
nice astăzi decât în 1918. S’a speculat mult asupra unităţii geografice naturale a bazi­
nului carpatin, asupra felului în care podişurile şi munţii Transilvaniei şi Ruteniei în­
tregesc câmpia ungară. Se argum entează că reglem entarea râurilor comune, apărarea
împotriva inundaţiilor şi progresarea împăduririlor cer realipirea celor două regiuni. Mai
m ult, M aghiarii susţin că pot să apere bazinul dunărean central îm potriva unei posibile
in va zii ruseşti, num ai dacă deţin întregul la n ţ al Carpaţilor. Redarea întregii Transil­
vanii i-ar da Ungariei o m are varietate de climă, apărând astfel economia ei împotriva
efectelor produse de variaţiile anuale foarte pronunţate ale temperaturii şi a ploilor. Ar
alimenta-o cu lemne de construcţie, pe care altfel trebue să le importe, şi cu o mul­

1 . H A R O L D T E M P E R L E Y , „ C u m a u fost trasate frontierele U ngariei", în Foreign A ffa ir s , A p rilie 1928


p. 432-447.
2). P e n tru u n stu d iu v a lo ro s as u p ra feritilităţii d ife renţiale, vez i D . C. G e o rg escu , „L a F e ritilité D iffé re n
♦ie lle en R o u m a n ie“, B ucu re şti, 1940.
3). T im işo ara (T e m e s v á r) avea 7566 d e R o m â n i în 19’0, şi 33369 în ?939; S ig h etu l (M áram orossziget) a v e a
2 0 0 î în 1 9 '0 şi 7565 în 1930.
4). D u p ă m ai m u lte lu n i d e călăto rie inten să în T ra n silv a n ia în Î935-1938, au to ru l a găsit că im presia lu i.
M a c a rtn e y d e d e c ă d e re u n iversala n u a re n ic i o bază : C . A . M acartney, „ U n g a r a şi u rm a şii ei‘\ L o n d ra , p. 349.
100 GEOPOLITICA ŞI GEOISTORIA

ţime de minerale de care, în afară de cărbune şi bauxită, duce lipsă în m om entul de faţă.
Argum entnl decisiv pentru a li se reda Transilvania a fost că ea a făcut parte din Un­
garia timp de „o mie de ani“, că structura politică şi cultura ei au fost întotdeauna mai
cu seam ă m aghiare şi că Maghiarii sunt oarecum un popor superior din naştere. După
cum declară memorandum ul ungar adresat Conferinţei de P a c e : ...„Dacă într’un ţinut
al Americii de N ord puterea ar ajunge să fie exercitată de Negri, aceştia având într’unele
din Statele Statelor-Unite o majoritate de 1 sau 2 la sută, civilizaţia ar cădea acolo tot
atât de repede şi tot atât de jos ca în T ransilvania..“ 1)
Nu mai e nevoe să adăogăm că atitudinea dispreţuitoare a Maghiarilor îşi are
răspunsul în ostilitatea dârză a Românilor îm potriva guvernării ungare.
Extrema satisfacţie cu care ungurii au acceptat acum îm părţirea Transilvaniei şi
recăpătarea a o jum ătate din teritoriul ei, dovedeşte că înşişi nu-şi prea iau în serios
propriile argum ente cu privire la „unitatea naturală“ a regiunii, dar sunt încântaţi de a-şi
asigura o largă întindere teritorială, pe care pretenţiile de ordin etnic singure n’ar fi
putut-o justifica. O analiză a cifrelor recesământului din 1910 (cifrele ungare din 1910
sunt prin definiţie favorabile pretenţiilor m aghiare, devrem e ce ei s’au b azat pe limba
m aternă şi nu pe bloc rassial sau conştiinţa naţională) arată că Maghiarii num ără în
ju deţele de curând căpătate numai 967.000, îm potriva a 1.154.000 de Români. Deşi teri­
toriul înapoiat Ungariei cuprinde populaţia maghiară din Nord-Vestul Crişanei şi a re-
giunei secueşti din Transilvania de Est, Ungurii sunt într’o evidentă m inoritate faţă de
.Români, Cum România avea 1.426.189 de locuitori m aghiari în 1930, se poate spune că
U ngaria a fost pusă în faţa unei problem e etnice aproape tot atât de grele ca aceea a
României de după 1918.
Nouile provincii aduc Ungariei avantagii econom ice substanţiale. N evoile ei de
lemn de construcţie pot fi acum satisfăcute din pădurile Carpaţilor. Ocnele d e sare din
Maramureş, adăugate la cele din Rutenia, pot răspunde tuturor nevoilor ei in această
privinţă. Ea câştigă un num ăr de mici zăcăm inte de minerale, cuprinzând fierul brut din
Bihor (Bihar) şi Odorhei (Udvarhely), plumbul din Satul Maré şi Maramureş, aurul,
argintul, zincul din Satu-Mare, antimoniul din Someş (Szolnok-Doboka) şi arama şi
asfaltul din Bihor. Totuşi aceste zăcăm inte au o im portanţă comercială foarte mică sau
nulă. Pe de altă parte, principalele resurse m inerale ale României nu sunt atinse, mai cu
seam ă petrolul din regiunea Ploeşti, gazul natural din Mediaş (Megyies, Mediasch), căr­
bunele şi fierul din Banat şi Hunedoara (Hunyad). In special marele trust Reşiţa (Resicza),
astăzi în parte sub control german, va continua să fie cel mai m are centru de uzine
m etalurgice cu construcţii de maşini din România. Socotind din punct de vedere indus­
trial, Ungaria a luat prin recăpătarea unor oraşe fără perspective de progres în m om entul
de faţă, cum sunt Clujul, (Kolozsvár, Klausenburg) Satul-Mare şi Sighet, partea cea mai
săracă, pe când România este avantajată cu oraşele Braşov, Mediaş, A rad şi Timişoara.
Comunicaţiile interne ale Transilvaniei au fost bineînţeles com plet tăiate prin
împărţire. Ţinutul secuesc, în cea mai m are parte agricol, este acum despărţit de piaţa
lui obişnuită din Braşovul apropiat; va trebui să transporte şi să prim ească mărfuri pe
o cale ocolită şi costisitoare. Totuşi, din punct de vedere internaţional, noul aranjam ent
nu este atât de destructiv. România încă va mai avea o linie principală dela Braşov la
Arad, iar Ungurii vor avea cealaltă linie principală dela O radea (Nagyvárad, Grosswar-
dein) la Cluj. Strategic vorbind, am ândouă liniile sunt acum în bătaia tunurilor nouei
frontiere, iar linia Oradea-Cluj se găseşte la câţiva kilometri de noua frontieră de Nord
a României.
Cea mai im portantă consecinţă a Impărţirei rezidă în sfera de strategie continen­

!). Negocierile păcii ungare. B u d a p e sta , 1921, v. II, p . 69.


TRANSILVANIA ÎMPĂRŢITĂ 101

tală, mai degrabă, decât locală. Ungaria, pusă fată în faţă cu Sovietele prin recăpătarea
Ruteniei după conferinţa dela München şi prin recenta ocupare de către Rusia a Buco­
vinei de Nord, trebuie să-şi satisfacă încă odată am biţia ei îngâm fată „de a sta de pază
pentru civilizaţia occidentală dealungul Carpaţilor“. Prin noua ei poziţie din trecătorile
de Răsărit ale acestor munţi, arm ata U ngară reîntărită de ajutorul militar germ an ar
prezenta o am eninţare serioasă pentru armatele sovietice, care ar înainta din Bucovina
şi Basarabia în Moldova. In 1854, am eninţarea armatei A ustriace aşezată în trecători a
forţat trupele lui Nicolae I să evacueze Moldova şi Valahia. P e de altă parte, o barieră
efectivă îm potriva vreunei noui înaintări sovietice s’ar baza neapărat pe o strânsă cola­
borare între România şi Ungaria. Dacă această împărţire a Transilvaniei cu forţa se va
dovedi a fi un pas folositor spre crearea unei astfel de cooperări, răm âne încă o pro­
blem ă deschisă.
S’a crezut odată că trasarea unei noui frontiere între Ungaria şi România va fi
urmată de un schimb al populaţiilor minoritare. Dela 1918 Ungurii au cerut cu insistenţă
trasarea unei noui frontiere, lăsând minorităţi de aceeaşi proporţie de o parte şi de alta
a frontierii, care după aceea să fie schimbate. Un asem enea schimb se poate face cu
greu acum, pentrucă prin punctele arbitrajului dela Viena Ungaria a câştigat 1.154.000
de Români (folosind cifrele ungare din 1910 pentru judeţele cedate, în afară de Mara­
mureş, pentru care se foloseşte statistica rom ânească din 1930), în timp ce România îşi
opreşte numai 374.000 de Maghiari (folosind iarăşi cifrele din 1910, cu excepţia Banatului,
pentru care se întrebuinţează cifrele româneşti din 1930). Un schimb nu se poate face
cu dreptate, dacă nu există o egalitate reală. In plus, România cu siguranţă că nu va
încuraja imigrarea conaţionalilor ei pierduţi, pentru că plecarea lor ar slăbi puternicile
pretenţii de ordin etnic petru cea mai m are parte din teritoriul c e d a t; deasem enea îi va
fi econom iceşte imposibil să-i aşeze pe imigranji în Transilvania de Sud sau în Vechiul
Regat. In timp ce mulţi funcţionari şi intelectuali români vor profita fără îndoială de
term enul de opţiune cuprins în arbitrajul dela 30 August, ca să scape de stăpînirea
maghiară, ţăranul rom ân va răm âne cu siguranţă lipit de păm ântul străm oşesc din teri­
toriul cedat, numai dacă nu va fi isgonit de acolo.
Soluţia problem ei Transilvaniei aşa cum a fost im pusă de Axă reprezintă, fireşte,
numai una dintre multele propuneri care au fost făcute dela 1918 încoace. Aceste pro­
puneri (afară de a continuităţii guvernării rom âne sau de a reîntoarcerii integrale la Unga­
ria) se îm part în două categorii p rincipale: cedări teritoriale şi planuri de autonomie.
Cererea de modificări teritoriale, care se auzea cât se poate de des după 1936, era ca
fâşia de V est a României, sau Crişana, să fie înapoiată Ungariei fie până la linia strictă
a majorităţilor etnice, sau altfel până la linia de despărţire a apelor din munţii Bihoru­
lui şi a Satului Mare. Fără îndoială că s’ar fi putut trasa o linie care ar fi dat înapoi
Ungariei un num ăr considerabil de M aghiari; dar o astfel de fâşie ar fi cuprins numai
o parte din Crişana, care este în cea mai mare parte rom ânească la Răsărit ş i Miază-zi ')•
Banatul rom ânesc prezintă o problem ă specială. Aici numărul Maghiarilor este copleşit
şi de Români şi de Germani, de aceea pretenţiile Ungariei nu se pot sprijini pe baze
etn ice2). Românii formează o majoritate absolută în regiunea dealurilor şi a munţilor—
aceasta din urmă cuprinzând oraşele Lugoj (Lugos) şi Reşiţa, formând şi cel m ai impor­

*). P o p u la ţia C riş a n e i în 1930 ara tă 880 000 d e R o m â n i—415.000 d e U ng u ri, 75.000 d e G e r m a u i şi 65.000
d e E vrei, d in tr’u n to ta l d e 1.550.000. I n A p rilie şi M a i 1920, D e le g a ţia d e P a c e a U n g a r ie i a făcut u n efo rt special
p e n tr u a p u te a fi s u sţin u tă d e Q u a i d ’O rsa y la re c ăp ăta rea C r i ş a n e i : F ra n c isc D e á k ş i D e z s ő U jv áry , editori»
,,F o i şi d o c u m e n te în le g ă tu ră cu relaţiile e x te rn e ale U n g a rie i“, 1919-1920. B u d a p e sta 1939, v. I, p. 235-233,250-254.
2 . D in p o p u la ţia to ta lă d e 942.000 a B a n a tu lu i în 1930, 54,3 la s u ta e ra u R o m â n i, 23,8 la su tă G e rm a n i
10,4 la su lă M ag h iari, 4,3 la su tă S ârbi.
102 GEOPOLITICA ŞI GEOISTORIA

tant ţinut al României în mine şi metalurgie. Maramureşul este şi el un ţinut aparte ')•
Singura legătură de cale ferată Intre el şi restul României a fost prin Rutenia Subcar­
patică, teritoriu care înainte făcea parte din Cehoslovacia, iar acum din Ungaria. în si­
tuaţia aceasta interesele economice cereau realipirea Maramureşului la Rutenia, redes-
chizând astfel valea Tisei ţăranilor sărăciţi, cari căutau de lucru în timpul iernei în munţi,
iar vara în câmpie.
Cedarea unei făşii din Crişana—fie ea îngustă sau largă, cu sau lără Maramureş
—încă nu ar fi rezolvat adevărata problem ă ungară din Transilvania, aceea a Secuilor
cari trăesc în partea de Răsărit a ei, la o m are depărtare de alte ţinuturi m aghiare2).
Conducătorii unguri şi-au exprim at în repetate rânduri speranţa de a recăpăta întregul
ţinut secuesc, dim preună cu un „coridor“ Mureş-Cluj, care să-l lege de trunchiul princi­
pal al Maghiarilor. Transilvania de Nord, lăsată tot României după planul acesta, n’ar fi
avut atunci nici o legătură cu restul ţării în afară de o cale ferată, neisprăvită nici până
acum, care să treacă prin munţii Bistriţei în Sudul Bucovinei. Pieţele, aprovizionarea cu
grâu şi căile ferate ar fi fost tăiate şi condiţiile de trai ar fi fost cu mult mai serioase
d ec ât cele ale Maramureşului după 1918. în acelaş timp, acest „coridor“ nu i-ar fi asi­
gurat Ungariei resurse însem nate de m aterial de construcţie şi de minerale. în urm a în-
torsăturei pe care au luat-o evenim entele, arbitrajul dela 30 A ugust dă Ungariei mai
mult decât a cerut dela 1918 în c o a c e : Crişana (fără judeţul Arad, cu majoritate rom â­
nească), Maramureşul, cele trei judeţe secueşti, „coridorul“ de legătură şi în plus restul
Transilvaniei de Nord cu m ajoritatea ei puternic românească. P e scurt, România s’a v ă­
zut în trista situaţie de a fi nevoită să treacă 1.154.000 de Români în stăpânirea ungu­
rească, pentruca Ungaria să poată recăpăta pe cei 367.864 de Maghiari din cele trei ju­
deţe secueşti (recensăm ântnl din 1910) şi să-i unească cu Pusta Maghiară cea la o m are
distanţă spre Vest
Un alt tip de propunere îm potrivă împărţirii Transilvaniei după criterii etnice, ca
fiind dăunătoare din punct de vedere economic, aducea ca soluţie autonomia. în con-
tra-propunerea făcută Conferinţei de Pace din 1920, delegaţia ungară a prezentat un
plan studiat în am ănunte pentru autonom ia celor trei naţiuni din Transilvania, prin care
s ’ar fi format patru feluri de judeţe—m aghiare, române, germ ane şi mixte, şi s’ar ii g a­
rantat o largă autonom ie fiecărui tip de judeţ în parte, ca şi Transilvaniei în to ta l3).
După 1918, Maghiarii au cerut în repetate rânduri autonom ia sau chiar indepen­
denţa Transilvaniei, deşi înainte insistaseră mereu asupra „unităţii Coroanei Sf. Ştefan“.
Este foarte puţin probabil că autonom ia s’ar fi putut im pune, oricând după 1918, asupra
majorităţii rom âne ostile. Chiar dacă s’ar ii făcut aceasta, o Transilvanie autonom ă ar fi
fost condusă tot de m ajoritatea ei românească, numai dacă fiecare judeţ în parte n’ar
îi avut dreptul de a se autoguverna şi ar fi putut astfel fi condus de orice grup naţional
care ar fi întrunit în el o majoritate. De fapt mulţi Maghiari şi Germani din Transilvania
erau sceptici cu privire la beneficiul practic pe care l’ar fi adus autonomia, pentrucă le
v enea mai uşor s'o scoată la capăt cu Românii din Vechiul Regat, decât cu Românii
transilvăneni, mai energici şi „tăiaţi dintr’o bucată“. ...
FILIP E. MOSELY.

1). în '930 acest ju d e ţ av e a 93.200 d e R o m â n i, 33.798 E vrei, 19 305 d e R u te n i, 11.181 d e M aghiar», 323
d e G e rm a n i, 780 alţii-
2). C e le tre i ju d e ţe s ecu e şti s u n t : C iu c (C sik) cu 82,7 la su ta M aghiari, (re ce n să m ân tu l d in 1930', Trei
S c a u n e (H á r o m s z é k ' cu 80 la su tă M a g h ia ri şi O d o r h e i (U d v a rh e ly ) cu 9),6 la sută. La A p u s e s te ju d e ţu l M u re ş
(M aro s- i o rd a • cu 42,6 la sută M a g h ia ri şi 3,9 la su tă G e rm a n i şi la S u d ju d e ţu l B raşo v cu 26 la su tă M ag h ia ri şi
20 la sută G e rm a n i.
3‘. N e g o c ie rile d e p a c e ale U n g a rie i“ voi. I. pag. 149-150; D E Á K şi U J S V Á R Y , of>. cit-, voi. I, pag.
> 15-2 î , 350-259
103

O ÎN SEM N A R E GERMANĂ
D ESPR E RĂZEŞII B A SA R A B E N I

C e r c e tă to r ii str ă in i c a ri au a ju n s să n e cu n o a scă nu n u m a i lim b a , ci şi p r o ­


b le m e le , a tâ t p r in c er ce ta r e a te n tă a b ib lio te c ilo r , e â t şi p r in stu d iu d ir e c t la teren ,
reu şe sc m a i în to td e a u n a să a d u că o c o n tr ib u ţie p r e ţio a s ă la d e sb a te r e a p r o b le m e lo r
n o a stre, m a i a le s p r in fa p t u l că ei s e jjot d esb ăra m a i u şo r d e u n e le p u n c te de
v e d e r e a ju n se c la s ic e în d o c tr in a r o m â n e a sc ă şi ca a tu r e să in tr o d u c ă în d isc u ţie
p u n c te d e v e d e r e o r ig in a le .
U n a s tf e l d e c e r c e tă to r e s te fă r ă în d o ia lă d-1 H e lm u t H a u fe , cari ş i - a p e tr e c u t
u n an şi m a i b in e d e z ile , lu c r â n d la o la ltă cu c e r c e tă to r ii r o m â n i şi în p r im u l
lo c cu c ei g r u p a ţi în şc o a la m o n o g r a fic ă a P r o fe so r u lu i D . G u şti.
D -s a , a u to r şi a l u n u i v o lu m d e c e r c e tă r i asu p ra sc h im b ă r ilo r iv it e în s tr u c ­
tu r a p o p u la ţie i d in V e c h iu l R e g a t (H . H a u fe , Die W a n d lu n g d er V olksordnung im
rum änischen A ltreich, S tu ttg a r t, 1 9 3 9 ), a p u b lic a t în n u m ă r u l d in S e p te m b r ie 1940,
An. IV , c a e tu l I I , a l R e v iste i, „ D e u ts c h e s A r c h iv fü r L a n d es u n d V o lk s fo r s c h u n g ” ,
u n a r tic o l in titu la t: D er frcibäuerlieh e K leinadel d er bessarabischen M ilitärgrenze,
care a r e p e n tr u n o i o v a lo a r e d e o se b ită . In tr a d e v ă r , a c e st stu d iu asu p ra m ic ii n o -
b ilim i a ţă r a n ilo r lib e r i depe g r a n iţa m ilita r ă a B a sa r a b ie i r e u şe şte să d o v e d e a sc ă
fa p t u l că a u to r u l lu i e s te p e r fe c t p u s în c u r en t cu lite r a tu r a c h e stiu n ii şi că ştie
v e d e a lu c r u r ile d in tr ’u n p u n c t d e v e d e r e o r ig in a l. T e z a p r in c ip a lă n e e ste , i n t r ’o
o a r ec a re m ă su ră , cu n o scu tă . E a s u sţin e că ţă r ă n im e a lib e r ă a r ă z e şilo r r e p r e z in tă
d e fa p t o m ic ă n o b ilim e d e c a ra c ter m ilita r . C eea c e c o n stitu e în să in te r e su l ei
e ste fa p t u l că e a e s te p u să , d e c ă tr e un G erm a n , în c a d r e le u n e i p r o b le m e d e
a m p lo a r e e u r o p e a n ă . D u p ă p ă r e re a d - l u i H a u fe , r ă z ă şia r o m â n e a sc ă n u r e p r e z in tă
d e c â t u n fr a g m e n t d in p r o b le m a c ea m a r e a h o ta r u lu i d e fo r ţe şi t e n d in ţe c o n ­
tr a r ii care d e sp a r te lu m e a g e r m a n ă d e c ea sla v ă . In te n d in ţa sa d e a o p u n e lu m ii
sla v e o o p r e liş te şi u n z ă g a z p u te r n ic , e x p a n s iu n e a g e r m a n ă ş i - a a r u n c a t sp re E st
o se r ie d e o r g a n iz a ţiu n i d e g r a n iţă , în care o ţă r ă n im e o r g a n iz a tă d u p ă un m o d e l
g e r m a n d u c e a o v ic a ţ ă r e la tiv lib e r ă , p r iv ile g ia tă , şi în a c e la ş tim p v e şn ic l u p tă ­
toare. In p r e a jm a a c e sto r b a s tio a n e g e r m a n e s’au p u tu t în jg h e b a a lte lin ii de
a p ă r a r e m a i în a in ta te , în c a re ţă r ă n iile lib e r e a le d iv e r s e lo r a lte p o p o a r e a u lu a t
fiin ţă . A s tfe l r ă z ă şii r o m â n i n u ar r e p r e z e n ta n im ic a a ltc e v a d e c â t c e e a ce r e ­
p r e z in tă şi şle a h ta p o lo n e z ă , a d ic ă o lin ie în a in ta tă a a p ă r ă r ii g e r m a n e d in evu l
m e d iu . H a r ta p e care d-1 H a u f e o a n e x e a z ă stu d iu lu i său , şi p e care o r e p r o d u c e m ,
a r a tă c â t se p o a te d e c la r te za d -s a le . S e p o a te u r m ă r i p e ea cu m d -s a c o n c e p e ,
p e v e r s a n tu l tr a n silv a n a l C a r p a ţilo r, e x is te n ţa u n e i lin ii g e r m a n e în a in ta te , a l ­
c ă tu ită d in g r u p u r ile ţă r ă n im ii lib e r e d in N ă să u d , B istr iţa , S e c u im e , Ţ a r a Bâraii
şi Ţ a r a O ltu lu i. D e p a r te a c e a la ltă a C a r p a ţilo r, î a t r ’o p e r f e c tă c o r e sp o n d e n ţă ,
o a d o u a lin ie d e a p ă r a r e s e d e sp r in d e : f a ţă în f a ţ ă cu g r u p e le d in N ă s ă u d şi
B istriţa , e g r u p a m a r e a r ă ze şilo r d in O co lu l C â m p u lu n g u lu i m o ld o v e n e s c ; fa ţă
în fa ţ ă cu g r u p a S ă cu ia scă , a v e m d e p a r te a c e a la ltă a C a r p a ţilo r r e g iu n e a C e a n ­
g ă ilo r (cu un p o s t în c ă m a i în a in ta t :al D e a lu lu i M are) şi Ţ a r a V rancei; fa ţă
în f a ţ ă cu Ţ a r a B â rsei, v e c h iu l ţin u t al S ă c u ie n ilo r , ia r ă în fa ţa Ţ ă r ii O ltu lu i,
g r u p u l m o şn e n e s c a l C â m p u lu n g u lu i m u n te a n . I n sfâ r şit, p e n tr u a a sig u r a a p ă r a r ea
d in sp r e p ă r ţile b a sa ra b en e, o a tr e ia lin ie , în c ă m a i în d e p ă r ta tă , e ste a lc ă tu ită
d in g r u p a m a r e a T ig h e c e n ilo r şi a C o d re n ilo r. M ai a les a n a liz a a c esto r d o u ă d in
u r m ă p o stu r i în a in ta te a le a p ă r ă r ii e u r o p e n e fa ţă d e p r im e jd ia u n ei in v a z ii v e n ite
104 GEOPOLITICA ŞI GEOISTORIA

fie de peste N istru, fie de peste D unăre, este făcută cu o deosebită g rijă de
am ănu nt şi a r m e rita să fie c itată în întregim e.
F ă ră nici u n fel de îndoială, p u te m recunoaşte în cele su sţinute de către d-1
H au fe o veche a firm a ţie a noastră, asu p ra căreia nu se poate insista în deajuns:
anum e aceea că în t r ’ad evăr ţă rile rom âneşti au fost, tim p de veacuri şi continuă
şi astăzi încă a fi, un a d e v ăra t av an t-p o st al civilizaţiei europene fa ţă de p r i­
m e jd ia unei in filtră ri lente sau a unei n ăv ăliri violente a lum ei celeilalte, care
începe dela noi încolo. N u ne poate decât bucura fap tu l că această m isiune istorică
a noastră, care deseori a devenit copleşitoare — atuncea când n aţiu n ile europene
a p ă ra te de către noi nu au ştiu t să o preţu iască în deajuns şi să o a ju te aşa
cum trebueşte, — p ă tru n d e azi din ce în ce m ai m u lt în conştiinţa contem poranilor.
U ltim ele evenim ente ale războiului dau chiar un caracter de p rev estire şi de
sim bol studiului d -lu i H aufe. Cu to a te acestea nu p u te m fi în tru to tu l de acord
cu am ănun tele şi arg um entele tezei d-sale. Mai în tâ i caracteru l germ anic al o r ­
ganizaţiilor noastre răzăşeşti, ca să p oată fi acceptat, a r treb u i să fie d em o n strat
cu un a p a ra t de dovezi cu m u lt m ai m are d ecât acela al d -lu i H au fe. A firm aţia
d-sale că „obiceiul p ă m ân tu lu i” , aşa cum îl cunosc vechile no astre pop u la ţii a u ­
tohtone, are o răd ăcin ă în d rep tu l germ anic, constituie o teză surprinzătoare,
care îşi aşteap tă dem onstrarea. I n această p riv in ţă suntem siguri că istoricii v e ­
chiului n ostru d re p t vor şti să-şi sp un ă cuvântul, analizând v aloarea în cauză a
celor câtorva argu m en te pe care d-1 H aufe le găseşte în studiile u n o r C rânjală,
K adlec sau K aluzniacki.
Ceiace trebu ieşte însă re m a rc a t este fa p tu l că princip alele arg u m en te ale d-lui-
H au fe sunt trase din cercetările m onografice pe teren. I n p rim u l râ n d ju d e ca ta sa
se întem eiază p e cele câteva studii publicate în acest dom eniu de că tre In stitu tu l
de Ş tiin ţe Sociale din B ucureşti şi de filiala sa din Chişinău. I n sp e ţă este vorba
de studiul pe care l-a m p u blicat eu însum i în „A rhiva p e n tru Ş tiin ţa şi R eform a
socială” , despre „ V a tra satului Cornova” şi despre studiul d -lu i A. Sava asup ra
„Răzeşiei Iu rc en ilo r” , p u b licat în „B uletinul In stitu tu lu i Social R om ân” din B a­
sarabia. Aceste studii însă — o ştim p rea bine, aceia cari le -a m alc ă tu it — nu
rep rezin tă decât în cep utu l un ei lu crări, care se adevereşte a fi de lungă d u rată .
I a tă de pildă, în ceeace priveşte problem a stru ctu rii te rito ria le pe care o au satele
no astre răzeşeşti: este cu desăvârşire p re m a tu r să se încerce tra g e re a vreunei
concluzii, deoarece in fo rm aţiile no astre despre această pro blem ă su n t cu totul
sum are.
N u dispunem în acest m om ent de nici u n a lt m a te ria l publicat, d ecât de
câteva pagini în o p era lu i R adu R osetti: „P ăm ân tu l, S tăp ân ii şi S ăten ii” , câteva
pagini în „A g ricultu ra ro m â n ă ” a lui P am fil, o m ică m onografie asu p ra procedeu-
rilo r de m ă su ra re a m oşiilor, a d -lu i Fotino (nefolosită de d-1 H aufe), u n studiu
al m eu despre v a tra satului Cornova şi o în cercare de lă m u rire a problom ii
stru ctu rii te rito ria le rom âneşti în studiul in tro d u ctiv al m onografiei satului N erej,
pe care deasem eni d-1 H au fe nu o foloseşte. E ste deci dela sine înţeles că
suntem încă d e p a rte de a p u te a vorbi cu tem ei despre caracterele organizării t e ­
rito riale a gru pelo r răzeşeşti. Abea în m om entul de fa ţă suntem pe cale de a
strânge m a teria lu l tre b u ito r p e n tru a înfăţişa, p en tru to a tă în tin d erea Ţ ării,
stru c tu ra te rito ria lă a tru p u rilo r de moşie. D ar ceeace se p oate vedea lim pede,
încă depe acum a, este fa p tu l că nu există num ai un singur fel de organizare t e ­
rito ria lă folosită de către satele rom âneşti, ci m ai m ulte. C ercetate în am ăn u n tele
lor, ele nu se dovedesc a fi o rep etare, nici a tip u rilo r germ ane, nici a tip u rilo r
vechi rom ane, nici a tip u rilo r slave. S’ar p u tea fo ârte bine să fim p â n ă la sfârşit
O ÎNSEMNARE GERMANĂ DESPRE RĂZEŞII BASARABe N I 105

siliţi a recunoaşte existenţa unui tip rom ânesc de organizare a te rito riilo r săteşti
şi a aşezărilor um ane. Mai m u lt decât a tâ t: aceste aşezări rom âneşti vor puteia,
f ă r ă nici u n fel de îndoială, să fie dovedite ca având o vechim e care m erge p ân ă
dincolo de epocile istorice p ro p riu zise. E ste aci un în tre g capitol al în a ltu lu i ev
m ediu rom ânesc, pe care îl vor p u te a reconstitui sociologii şi geografii, în ciuda
tă ce rii absolute a docum entelor.

In h a r ta d -lu i H au fe se poate vedea că d -sa d atează fiecare g ru p ă răzeşească.


Această fix are a unor epoci de a p a riţie p e n tru fiecare g ru p ă răzăşească în parte,
ni se p a re însă to talm en te greşită, deoarece p rim a citare docu m entară n u ne ara tă,
num aidecât, epoca de n aştere a organizaţiunii sociale respective. C red in ţa noastră
este, dim potrivă, că aşezarea po porulu i rom ânesc în aceste te rito rii ale sale, a
avu t loc cu m u lt în a in te de a p a riţia docum entelor.
Deasem enea pro blem a stru c tu rii genealogice a u n o ra d in tre satele n oastre
răzăseşti n u este nici ea lă m u rită . I n m om entul când d-1 H au fe se întem eiază,
p e n tru a proceda la unele d atări, pe spiţele de neam de felul celora pe cáré lé-a
publicat, p e n tru satul Iu rceni, d-1 A urel Sava, d-sa işi i a din nou un p un ct de
plecare nesigur. E ste d re p t că susţin aci o teză care n u este p rim ită de către
istoria no astră oficială. A ceastă istorie a răm as încă la cred in ţa că un sat răzăşesc
106 GEOPOLITICA ŞI GEOISTORIA

se în te m e ia z ă d e c ă tr e u n fo n d a to r , a i căru i c u r g ă to ri, c re sc â n d n e în c e ta t, a lc ă -
tu ic s c sa tu l răze şe sc . D a r n o i c o n tin u ă m a su sţin e că p r o b le m a g e n e z e i sa tu lu i
g e n e a lo g ic ră ză şesc e ste cu m u lt m a i c o m p lic a tă d e c â t n e la să să p r e su p u n em
sc h e m a m a i su s a m in tită . N u e ste lo c u l să r e p e tă m a r g u m e n te le p e care l e - a m
în fă ţiş a t în s tu d iu l in tr o d u c tiv c ita t, cu p r ile ju l a n a liz e i fă c u te a su p r a g r u p u lu i
r ă ză şesc a l V ra n cei.
In c o n c lu z ie , s tu d iu l d - lu i H a u fe nu p o a te c o n stitu i p e n tr u n o i m a i m u lt
d e c â t u n d u b lu în d e m n . M ai în tâ i, în d e m n u l d i a p e r sista în a fir m a ţ ia că în-
tr ’a d e v ă r a m a v u t şi c o n tin u ă m a a v e a r o stu r i d e ap ă ra re m ilita r ă a c iv ila z iţie i
e u r o p e n e . I n a l d o ile a rân d , în d e m n u l d e a g r ă b i c â t se va p u te a m a i m u lt, şi
d e a în d e m n a şi p e a lţii să g ră b ea scă , lă m u r ir e a a c e s te i p r o b le m e h o tă r îto a r e
p e n tr u în ţ e le g e r e a v ie ţ ii n e a m u lu i r o m â n e sc : su n t p o p u la ţiile r o m â n e şti, a le d i ­
v e r s e lo r r e g iu n i, c o n te m p o r a n e cu p r im a lor c ita r e d o c u m e n ta r ă ? S au au e le o
v e c h im e în c ă m a i m a r e? Ş i d a c ă su n t m a i v e c h i, a v e m sau n u a v e m p u tin ţa
d e a a fla c ev a d e sp r e f e lu l d e tr a iu a l a c esto r p o p u la ţii p e n tr u vr em i ie când
d o c u m e n te le isto r ic e n u ap ă r u ser ă ? Sau , m a i clar în c ă : a f o s t n e a m u l r o m â n e sc
c a p a b il d e a - ş i c r e ia o v ie a ţ ă so c ia lă d e sin e s tă tă to a r e , d u p ă m o d e le c u ltu r a le
o r ig in a le , în c ă d in a in te a c elo r d in tâ i o r g a n iz ă r i p r o p r iu z is e d e S ta t? S au v ia ţa
o r g a n iz a tă ro m â n e a sc ă , v ia ţa sa isto r ic ă , n u în c e p e d e c â t cu m u lt m a i tâ r ziu ,
ca o s im p lă in flu e n ţă a u n o r so c ie t ă ţi o c c id e n ta le care a ju n g â n d , cu în tâ r z ie r e ,
p â n ă la n oi, n e tr e z e a u şi p e n o i la v ia ţă ?

H. H. STA H L

N O I D IS C U Ţ II
ÎN J U R U L O R IG IN II R O M Â N I L O R

A tâ t d e m u lt d isc u ta ta p r o b le m ă a o r ig in ii p o p o r u lu i ro m â n ,, cu d isc u ţia p o r ­


n ită a c u m u n se c o l şi ju m ă ta te , p a sio n â n d p r in im p o r ta n ţa e i ş t iin ţific ă , d ar — d in
p ă c a te — şi p o litic ă , e c e le d o u ă ta b e r e d e în v ă ţa ţi — a d e p ţi şi c o n tr a r i a i „ c o n ­
t in u it ă ţ ii” — a a ju n s să fie , ia ră şi, de o a c u iă a c t u a lita t e în c e r c u r ile ş tiin ţ if ic e
r o m â n e şi stră in e.
N e m a i p o m e n in d d e lu c r ă r ile p o n d e ro a se m a i v e c h i a le u n o r în v ă ţ a ţi ca
H a şd e u , X e n o p o l, O n c iu l, P h ilip p id e ,lo r g a , P ârvan , P u şc a r iu , e tc. şi ch ia r d e a d ­
m ir a b ila s in te z ă m a i n o u ă a d -lu i G . B ră tia n u (p e n tr u a a m in ti n u m a i p e c e r c e ­
tă to r ii r o m â n i), u l t i m ii d o i a n i au scos la iv e a lă o se r ie d e lu c r ă r i ,m a i m a r i sau
m a i m ic i, care, în m o d sp e c ia l sau n u m a i p a r ţia l, se o c u p ă d e a c e a s tă a r ză to a r e şi
a tâ t d e d if ic ilă c h e stiu n e a le a g ă n u lu i r o m â n ism u lu i.
D a c ă , în tr e c u t, lu c r ă r ile o a m e n ilo r d e ş tiin ţă r o m â n i se p o t c a r a c te r iz a ca
r e u şite sfo r ţă r i d e a s e a p ă r a p u n c tu l d e v e d e r e r o m â n e sc îm p o tr iv a te o r ie i
r o e sle rie n e , te o r ie su sţin u tă cu în d â r jir e şi im p u s ă p e n e d r e p t o p in ie i u n iv e r sa le
cu o fu r ia s ă c a sc a d ă d e a r g u m e n te , lu c r ă r ile m a i n ou ă, f i e str ă in e , f i e r o m â n e şti,
p ar a f i e le m a i cu rân d a c e le a care c a u tă să r ep u n ă p r o b le m a im p u n â n d , cu to t
m a i v ă d it su cces, p u n c tu l d e v e d e r e ju s t a l c o n tin u ită ţii n o a s tr e p e a c e s te m e ­
le a g u r i. C au za a c e s te i r e lu ă r i a p r o b le m e i n u tr eb u e v ă z u tă , în să , n u m a i în fa p tu l
în tr e g ir e i h o ta r e lo r şi a l în f lo r ir ii u n e i g e n e r a ţii n o i d e c e r c e tă to r i ci, m a i a les, în
s e n tim e n tu l d e to td e a u n a că a r g u m e n te le p a r tid e i r o e sle r ie n e , cu to a tă c o p le ş it o a ­
NOI DISCUŢII IN JURUL ORIGINII ROMANILOR 107

rea lor b o g ă ţie , erau a r g u m e n te d e su p r a fa ţă , fă r ă p r e a m u lt ă c o n siste n ţă şi că,


îm p o tr iv a lor, o m a i d r e a p tă c u m p ă n ir e a fa p te lo r n o i, iv it e fie p r in c er c e tă r ile
rec en te lin g u is tic e , f i e p r in c e le a r h e o lo g o -is to r ic e , n u p o a te să d u că d e c â t la
ră stu rn a rea u n e i te o r ii ce se d o v e d e a p o tr iv n ic ă tu tu r o r r e a lită ţ ilo r isto r ic e şi
lin g u istic e .
D u p ă c u m e şi fir e sc , a c ea stă o fe n s iv ă p o r n ită d in p a r te a „ c o n t in u iş tilo r ” n a
p u tu t r ă m â n e a fă r ă ră sp u n s d e la a d v e r sa r ii c o n tin u ită ţii. Ş i to t a tâ t d e firesc e
ca, în t o iu l d is c u ţiilo r b ila te r a le , n u to a te a r g u m e n te le să f i e d e a c eia s calib ru ,
iar u n e le să n u f i e d e lo c ,.a r g u m e n te ” , in d ife r e n t d in ce p a r te ar ve n i.
R ă sp u n zâ n d , a m p lu şi cu m u lt ă e r u d iţie , u n e i lu c r ă r i d e sin te z ă a su p r a t r e ­
c u tu lu i T r a n silv a n ie i în a n tic h ita te 1), scrisă d e c el ce s e m n e a z ă a c e s te rân d u ri, ca
şi
» lu c r ă r ilo r e r u d itu lu i d e la A le n a C. P a tsc h ,- —' în 5 v ă ta tu l is to r ic si
> a r h e o lo O
g dela
B u d a p e sta , d-1 A n d r ei A lfö ld i, p u b lic ă în 1 9 4 0 o b roşu ră d e v r eo 5 0 d e p a g in i,
d e d ic a tă în în tr e g im e p r o b le m e i r o m a n iz ă r ii şi c o n tin u it ă ţii d a c o -r o m a n e 2). N u
p u te m in tr a în a m ă n u n te le a r g u m e n tă r ii, m a i b in e zis a le c o n tr a -a r g u m e n tă r ii, pe
c a re p r o fe so r u l A lfö ld i o d e sfă ş o a r ă în c e le p e s te 5 0 d e p a g in i.
P e n tr u o r ic in e le c ite şte , se în v e d e r e a z ă c la r cu m , r ă m â n â n d Ia v e c h ile te o rii
r o e s le r ie n e — p u tr e d e în c e a m a i m a r e p arte, d u p ă c u m se r o ste şte u n în v ă ţa t
f ilo lo g g e r m a n — a u to r u l se s tr ă d u ie şte să r ă sto a r n e p r in tr ’o e ta la r e a r tific io a s ă de
a r g u m e n tă r i s u b tile d a r şu b red e, d a te le p o s itiv e ce ies d in c e r c e tă r ile a r h e o lo g ic e ,
lin g u is it ic e şi isto r ic e m a i n o u ă . P rin s d e v r a ja t e o r iilo r v e c h i, sa v a n tu l m a g h ia r
nu po ate v e d e a şi n u c u n o a şte noua în făţişare a lu c ru rilo r. C o p le şit d e p r e ju d e c ă ţi,
ca şi c o le g ii să i m a i b ă tr â n i sau m a i tin e r i, isto r ic i sa u f ilo lo g i, d. A lfö ld i nu
e în sta r e a s e r id ic a d e a su p r a lo r ; d e sp r e c a r te a lu i se p o a te sp u n e t o t aşa
d e p o tr iv it g r a v a s e n tin ţă r o s tită ,n u d e m u lt, de în v ă ţ a tu l r o m a n ist g e rm a n E.
G a m illsc h e g , asu p ra lu c r ă r ii d e a c e ia şi a titu d in e ş t iin ţ if ic ă a tâ n ă r u lu i d o c t m a ­
g h ia r iz a t L. M am âs (fo s t T r e m l), că ea n u c o n v in g e d e c â t p e a c e la care, înainte
d e a c eti, îm p ă r tă ş e ş te a c e ia ş i p ă r e r e cu a u to r u l e i 3).
In s tu d iu l d -s a le , d. A lf ö ld i n ’a p u tu t ,în să, ţin e a se a m ă d e o b s e r v a ţiile is -
to r ic o -a r h e o lo g ic e p e care su b se m n a tu l i e - a m p u b lica t, a p r o a p e c o n c o m ite n t, în
rev. ,,R e v u e d e T r a n s y lv a n ie ” , v o l. V I , no. 1, pp . 1— 72 su b t it lu l: Le problèm e
de la c o n tin u ité en D a c ie şi asu p ra cărora e fir e sc să n u in sis t e u în su m i.
î m i p la c e să cred , to tu ş i, că în a c e s te o b s e r v a ţii ar f i p u tu t g ă si u n e le lu cru ri
p e s te care cu g r eu s’ar p u te a trece.
A c e ia ş i p r o b le m ă a c o n tin u it ă ţii o d isc u tă , p e la rg , şi m e r ito su l n o str u c e r ­
c e tă to r a l isto r ie i v e c h i, d. G . P o p a -L isse a n u , în tr ’o lu c ra r e m a i m a r e : C o n tin u i­
ta te a R o m â n ilo r în D a c ia . D o v e z i n o u ă (A n a le le A cad. R om . M em . S. Ist. I I I , to m .
X X I I I , M em . 9, B u c u r e şti 1 9 4 1 ) şi, r ec e n t d e to t, d. D r. A n to n B a lo tă î n a sa
L e p r o b lè m e tle Ia c o n tin u ité . C o n trib u tio n s lin g u is tiq u e s , B u c a r est. 1 941.
B a z a t p e c e ia c e s ’a scris p â n ă a ici, d. P o p a -L is s e a n u în c e a r c ă a ad u ce , în
fa v o a r e a te z e i n o a stre , şi a lte d o v e z i. D in p ă c a te , d u p ă p ă r e r e a m e a , n u to t c-eeace
e n o u la d â n su l e şi to t a tâ t d e c o n v in g ă to r . L u cra rea r ă m â n e , o r ic u m , o r e s p e c ­
ta b ilă str ă d a n ie d e a p u n e te m e lii şi m a i s o lid e t e o r ie i c o n tin u ită ţii.

1) La Transylvanie dans l ’antiquité, Bucureşti 1938.


2) Dákok és Rómaiak Erdélyben (extras din rev. „Századok”, 74 (1940), Budapest
1940. Lucrarea a apărut şi ín forma italiană: Daci e Romani in Transilvania, în acelaş an.
3) Vezi Südost-Forschungen, V, p. 20; cf. EMIL PETROVICI, în „Transilvania”, I
(1941), p. 72.
108 GEOPOLITICA ŞI GEOISTORIA

P e criterii şi arg um en te de ord in linguistic (etimologic) şi pe in te rp re tă ri in ­


teresante ale fenom enului lexical, se întem eiază d. Balotă. D acă in te rp re tă rile sale
p rea subiective, ca şi etim ologiile d-sale adeseaori fo rţate, nu conving întotdeauna,
nu e m ai p u ţin ad e v ăra t că şi în această direcţie treb u e să se meat-gă p en tru
găsirea adevărului.
L a tu ra linguisitică a discuţiei n ’a lipsit, fireşte, nici p ân ă acum şi ea a con­
trib u it m ult, şi va m ai contribui, la lă m u rire a problem ei. I n această scu rtă cro ­
nică nu voi am in ti d ecât două ap recieri elogioase şi concludente p e n tru problem a
noastră, aduse (de doi ilu ştri ro m an işti streini ai v rem u rilo r de azi) im p u n ăto ru lu i
m onum ent de lim bă care e A tlasul L im bii Rom âne ieşit în p rim ele lui volum e,
d a to rite profesorilor S. Pop şi E m il Petrovici. P rim u l e acela al în v ă ţatu lu i e l­
veţian K arl Jab erg, care, p rin tre alte m e rite ale A tlasului, găseşte şi pe acela de
a fi dem on strat în m od neîndoios netem einicia evacuării elem en tului daco-rom an
din Dacia, la abandonarea ei oficială de către A urelian („Vox R om anica” ! 5, 1/2,
P- 75).
Şi to t pe acest A tlas al L im bii R om âne îşi întem eiază, în p arte , ju stele p r e ­
cizări asu p ra originei R om ânilor *) şi valorosul rom anist E. G am illscheg d in Berlin,
un adânc cunoscător al lim bii şi istoriei rom âne, în revista c ita tă m ai sus (Siidost-
Fourschungen, V, 1940, fasc. 1, pp. 1— 21). O eupându-se, în artico lu l acesta, de
pătim aşa şi a tâ t de p u ţin obiectiva lu crare a d -lu i T am âs (Trem l) 2J, în văţatul
g erm an ajung e la cu to tu l alte concluzii d ecât în tâ rz ia ţii u rm aşi ai lui Roesler şi
ai lui H unfalvy, ad m in istrâ n d şi o m ag istrală lecţie zeloşilor neofiţi ai m ag hiaris­
m u lu i in to leran t de ce treb u e să însem ne o lu crare ştiin ţific ă; o sinceră şi com ­
p eten tă stră d u in ţă de a descoperi adevărul aşa cum el se a r a tă : sine ira e t studio.

C. D AICO V ICIU

*) Zur H erkunftsfrage der Rumänen.


2) Romains, Romans et Roumains dans l’histoire de la Dacie Trajane, Budapesta 1936.
?* GEOPOLITICA 51
3 R Ă SB O IU L

Ca a r tă de a guverna ,politica a r tre b u i să rezolve conflictele şi să-şi r e a ­


lizeze scopurile fă ră a recurge la războiu, pentrucă, recu rg ân d la fo rţă, politica işi
pierde prestigiul ei de a rtă . D ar cu to ate străduinţele, cu toate în d em n u rile şti­
inţelor aju tă to a re şi îm p o triv a conştiinţei u m a n ită ţii care visează de m ii de ani
pacea, politica n ’a reu şit p â n ă astăzi să se dispenseze de acest m ijloc b ru ta l care
este războiul.
Sursa p rin cip ală a conflictelor pe care politica n u a p u tu t să le rezolve decât
cu fo rţa, este în u ltim ă analiză geografia...
Deaceea n u am leg at ideea de „războiu” de în tre g u l dom eniu al „politicei”
care, în cele m ai m u lte cazuri, se străd u ieşte să evite conflictul arm a t, ci am p r e ­
fe ra t s’o legăm de acea ra m u ră a politicei în care zac cele m ai m u lte şi p u te r­
nice cauze ale războiului: Geopolitica.
I n tr ’adevăr, d in tre to ţi facto rii care constituesc S tatu l şi care form ează p re o ­
cuparea politicei, acela care dă_ naştere la cele m ai grave şi p erm a n en te conflicte
este teritoriul.
P en tru to a te celelalte conflicte d in tre State se găsesc procedee şi m ijloace
de tran şa re paşnică, n um ai p e n tru delim itarea te rito ria lă a u n ui S tat n u s’a pu tu t
afla un c riteriu unic şi convingător.
C hiar când s’a ad o p tat p rin cipiul n aţio n alităţilo r, u ltim u l şi cel m ai m are
crez al popoarelor, d re p t criteriu p en tru delim itarea te rito ria lă a S tatelor, războiul
încă n ’a încetat.
Conflictele au continuat să fie provocate nu n um ai de S tatele care nu îşi
realizaseră u n ita te a naţională, d a r chiar de acelea care d in acest p u n ct de vedere
a r fi tre b u it să fie m ulţu m ite.
Cauza o găsim m ereu în geografie.
U n itatea naţională, chiar când este realizată din p un ct de vedere politic, nu
poate tr ă i dacă te rito riu l pe care îl ocupă nu în tru n e şte to ate condiţiile economice,
de producţie, consum aţie şi circulaţie, necesare un ei vieţi independente. Deaceea
politica nu s’a p u tu t rezum a niciodată la problem ele in tern e pe care le pune
viaţa şi organizarea S tatului, cu po p u laţia pe care o are şi în lim itele te rito riale
în care se găseşte; ea a fost în to td eau n a p reocup ată de înscrierea acestei populaţii
în tr ’u n sp aţiu geografic care să în trunească to a te elem entele necesare existenţei
şi pro sp erităţii.
Din această cauză nici politica n aţion alistă n ’a p u tu t afla u n p u n ct de re -
paos la capătul realizărilo r ei, fiindcă în fap t, de fo arte m u lte ori, unitatea na­
ţională n u se înscrie şi în t r ’o unitate geografică.
P ăm ân tul, probabil, n ’a fost a lcă tu it de o m in te politică şi, în fa ţa acestei
realităţi, m ai to a te S tatele au fost constrânse să depăşească idealul p u r naţional şi
110 GEOPOLITICA ŞI RĂSBOIUL

să u r m ă r e a s c ă u n u l g e o g r a fic . A s tfe l, în cea m a i m o d e stă p o litic ă se p o a te d e s c o ­


p e r i şi p u ţin im p e r ia lis m .
D in a c e a s tă t e n d in ţă a p o litic e i d e a în sc r ie n a ţiu n e a în tr ’un sp a ţiu g e o g r a fic
cu fu n c ţiu n i e c o n o m ic e c o m p le te , au lu a t n a şter e c e le m a i m u lte fr ă m â n tă r i a le
E u rop ei, a v â n d ca r e z u lta t a m e s te c u l a tâ t d e m a r e al p o p o a r e lo r şi sc h im b ă r i de
fr o n tie r e a tâ t d e d ese, în c â t în n ic iu n f e l g r a n iţe le e tn ic e n u se m a i p o t trasa
cu d r e p ta te .
U n o m fă r ă p a tr ie , u n s p ir it o b ie c tiv c a re ar p r iv i E u r o p a cu o im p a r ţ ia li­
ta te ştiin ţific ă , n ’ar m a i p u te a d is tin g e u n ită ţile p o lit ic e sau n a ţio n a le ; e l n ’ar
v e d e a în E u r o p a d e c â t u n ită ţ i sa u c o m p a r tim e n te g e o g r a fic e . Ia r d a c ă a c est o m
ar a v e a şi p u te r e a d e a d a b ă tr â n u lu i c o n tin e n t o r g a n iz a r e a c a re i se p o tr iv e ş te ,
ar f a c e c e e a c e v is a N a p o le o n o d a tă : „ U n e d e m e s p lu s g r a n d e s p e n s é e s a v a it é té
„ la c o n c e n tr a tio n d e s m ê m e s p e u p le s g é o g r a p h iq u e s, q u ’on t d isso u s, m o r c e lé s les
„ r é v o lu tio n s e t la p o litiq u e ” .
Şi d u p ă o j u d e c a tă r ec e, şi d u p ă m ă r tu r iile isto r ie i, r e z u ltă că u n S ta t, ch iar
cân d c o n stitu e şte o u n ita te n a ţio n a lă , a re în c ă te n d in ţa ir e z is tib ilă d e a se î n ­
tin d e p â n ă la o c u p a r e a u n ită ţii g e o g r a fic e în care tr ă ie ş te ; n u m a i a c ea stă u n ita te
g e o g r a fic ă a d u c e r ep a o su l p e care-1 c a u tă p o litic a .
C u m în să , în tr e u n ită ţile n a ţio n a le şi u n ită ţ ile g e o g r a fic e e s te d e c e le m a i
m u lte o r i in c o m p a tib ilita te , p o litic a d u ce o lu p tă n e în tr e r u p tă . L a c a p ă tu l s f o r ţă ­
rilor e i a a p ă r u t în to td e a u n a r ă zb o iu l.
In u lt im u l tim p , ca r e z u lta t to c m a i a l a c e s te i lu p te cu tir a n ia in f le x ib ilă a
g e o g r a f ie i şi ca p u n c t a l e fo r tu r ilo r d e a în ţe le g e şi a a d a p ta r a ţiu n e a p o litic ă
la r e a lită ţile g e o g r a f ic e , a lu a t n a şter e G e o p o litic a .
F ă r ă în d o ia lă că a c e a s tă tâ n ă r ă ş tiin ţă v a a d u c e m a te r ia l n o u şi c o n c lu z ii
u t ile cari v o r m o d if ic a sau , în o r ic e caz, v o r îm b lâ n z i r e la ţiile a sp r e care e x is tă
în tr e p o litic ă şi g e o g r a fie .
D ar, p e n tr u a c ea stă îm b lâ n z ir e , c o n c e s iile n u le v a f a c e g e o g r a fia , c i p o litic a .
G e o g r a fia e ste aşa c u m e ste şi e v o lu ţia e i n u e ste su p u să le g ilo r şi in te r e s e lo r S t a ­
te lo r . E ste d a to r ia p o litic e i d e a s tu d ia g e o g r a fia , a î n ţ e le g e n a tu r a lu c ru rilo r şi
a se a d ap ta.
A ju ta tă şi o a r e c u m e d u c a tă d e g e o p o litic ă , r a ţiu n e a p o lit ic ă a S ta te lo r se va
a sc u ţi şi v a f i c a p a b ilă să e v ite sau să r e z o lv e c o n flic te le fă r ă răzb oiu .
P e a c ea stă c a le , p o litic a v a d e v e n i d in ce în ce m a i m u lt o artă.

M aior M IR C E A T O M E S C U .
DOCUM ENTE N O TE ÎN S E M N Ă R I

ROMANIA : STAT DE
NECESITATE EUROPEANĂ

„Rumänien im neuen Europa ’ — România in nona Europă. — Intr’un recent număr


(Aprilie 1941) închinat României, ziarul „Berliner Boersenzeitung” publică in frunte, ?ub
titlul de mai sus, un articol al generalului Antonescu. E o ireproşabilă caracterizare geo­
politică a Statului Român. Fără înţelegere şi pregătire geopolitică — aproape că nu se
mai concepe azi conducere de Stat (geopolitica, doar, cum stă scris la catechismu-i, este,
întâi de toate, ştiinţa diplomaţilor, a conducătorilor de popoare, a regilor). Iată pentru cc,
articolul ce reproducem trebuie considerat drept un document — istoric şi geopolitic
deoyotrivä.

Rumänien nimmt im Südosten Europas eine „România ocupă în sudestul Europei o


beherrschende Stellung ein, seiner Bestimmung poziţie dominantă, adevărată cheie de destine
nach ein wirklicher Schlüssel zu diesem Raum. în acest spaţiu. — Prin Nord, ea leagă Bal­
Vom Norden her verbindet es die Ostsee mit tica cu Marea Neagră, prin Dunăre lumea
dem Schwarzen Merr, durch die Donau die germană de Orient, prin Sud ea uneşte Bal­
germanische W elt m it dem Orient, im Süden canii de Europa Centrală, iar prin Vest ca
schliesst es den Balkan an Mitteleuropa an, tinde spre Adriatica. — Câmpurile dc acţiune
und im W esten strebt es zur Adria. Jede m i­ militară în Europa Centrală găsesc în Ro­
litärische Aktion in Osteuropa findet in Ru­ mânia o cetate naturală de dominaţie a re ­
mänien einen natürlichen Stützpunkt zur B e ­ giunii. — Axa eurasiană trece pe teritoriu
herrschung des ganzen Bereichs. Die grosse românesc, deschizând, alături de Marea N ea­
eurasiche Achse geht über rumänisches Gebiet gră, poarta marilor drumuri imperiale. —
und führt hier, am Schwarzen Meer, auf die Zidită pe Carpaţi şi Dunăre, România este
alten imperialen W ege. In seiner Lage an den centrul unei vieţi regionale şi graniţa unei
Karpaten und an der Donau ist Rumänien der civilizaţii.
Mittelpunkt eines eigenen Lebensgebiets und Insulă etnică autonomă într’o massă slavă,
zugleich die Grenze einer Zivilization. România se întemeiază pe o unitate biologică
Als eigenständige völkische Insel inmitten şi o forţă dc asimilare, care i-a asigurat au­
einer slawischen Masse stützt Rumänien sich tenticitatea dealungul veacurilor. — Păstrând
auf seine biologische Einheit und auf seine raporturi normale cu popoarele neo-slave în ­
Assimilationskraft, die ihm die Erhaltung sei­ conjurătoare şi separându-le de lumea slavă
ner Eigenart über die Jahrhunderte hinweg veche, România este un adevărat sistem de
gesichert hat. Durch die Erhaltung normaler echilibru politic şi rasial.
Bezeihungen zu den benachbarten Völkern Din evul mediu, Principatele Româneşti
bildet Rumänien ein wirkliches System poli- au jucat un rol de civilizaţie. — „Poarta
112 GEOPOLITICA ŞI GEOISTORIA

tischen und rassischen Gleichgewichtes. Schon creştinătăţii”, cum am fost numiţi atunci, Ro­
seit dem Mittelalter haben die rumänischen mânii au fost altădată digul care a oprit în
ürstentümer eine zivilizatorische Rolle ges­ tem elii de credinţă valurile otomane şi a rămas
pielt. Als „Pforte der Christenheit” , wie wir ca o stâncă în marea slavă înconjurătoare.
damals bezeichnet wurden, sind die Rumänen Teritoriu bogat, stăpânind cele m ai mari
einst der Damm gewesen, der, auf dem festen rezerve de petrol în Europa şi mari posibi­
Boden des christlichen Glaubens, die osmani- lităţi agrare, România este un adevărat te ­
schen Fluten auf gehalten hat und als ein Fels zaur european. — Popor vechi cu suflet nou,
im umgebenden slawischen Meer stehengeblie­ neamul românesc are generozitatea blândeţii,
ben ist. bravura drepturilor şi onoarea luptătorului.
Als reiches Land, das die grössten Erd­ Conştienţi de aceste avantagii naturale,
ölreserven des Kontinent und grosso land­ face din ele datorii şi nu drepturi.
wirtschaftliche Möglichkeiten besitzt, ist Ru­ Lumea nouă care se va zidi de generaţia
mänien wirklich eine Schatzkammer Europas. Marelui Fuehrer este o lum e care trebue să
Als altes Volk m it einer jungen Seele, sind pună tem elii de veacuri civilizaţiei viitoare.
wir Rumänen grossmütig im Nachgeben, aber Lumea de azi o formează generaţii de sacri­
zugleich auch tapfer in der Verteidigung un­ ficaţi, o generaţie de mari oameni creatori.
serer Rechte und ehrenvoll im Kampf. Lumea de mâine va fi altă lume, deosebită
W ir sind uns aller dieser natürlichen Vor­ de aceea trăită până azi, prin idealurile ei
teile bewusst, wollen aus ihnen jedoch nur sociale. — Credinţă în muncă. — Credinţă
Pflichten und keine Rechte herleiten. Die în îm plinirea rosturilor de viaţă ale m ulţi­
neue W elt, die die Generation des grossen milor printr’o dreaptă repartiţie a dreptu­
Führers aufbauen wird, ist eine W elt, die der rilor. — Acesta va fi orizontul lum ei noui.
zukünftigen Zivilization für Jahrunderte die Ordinea nouă, ce se va creia în Europa
Grundlagen geben muss. Die W elt von heute pe această lozincă, găseşte în poporul nostru
bildet eine Generation von Geopferten, eine nu adeziunea politică formală, ci propriile
Generation der grossen schöpferischen Men­ Iui crcdinţe în marea credinţă europeană în
schen. Die W elt von Morgen wird schon eine devenire.
andere W elt sein, die sich durch die Ideale Pentru pregătirea acestor aşezări lucrez azi
ihres Gemeinschaftslebens vor der bisherigen în Statul Român. — Am găsit în Fuehrer un
unterscheidet. Der Glaube an die Arbeit, der reazim al credinţelor şi nevoilor noastre de
Glaube an die Erfüllung des Lebensanspruches azi. Sunt mândru. — Voiu găsi mâine un
der grossen Massen durch eine gerechte Ver­ fundament de viaţă nouă. Şi poporul român
teilung der Rechte — er wird das bild der n’o va uita niciodată”.
neuen W elt bestimmen. Die neue Ordnung, General IO N ANTONESCU.
die unter diesen Parolen in Europa entstehen
wird, findet in unseren Volke nicht nur eine In epoca de integrare economică şi politică
form elle politische Zustimmung, sondern die planetară pe cane o trăim , niciun stat nu mai
Einschmelzung seines eigenen Glaubens in den trăesle — nu m ai poate trăi — în sine şi
werdenden grossen europäischen Glauben. numai pentru sine; ci fiecare, cum spunem şi
Für die Vorbereitung dieser Stellung Ru­ aiurea, trăieşte şi pentru toate celelalte .
mäniens arbeite ich heute. Im Führer habe Viaţa statelor e, azi , o viaţă în familie.
ich eine Stütze unseres Glaubens und unserer Şi sunt unele care îndeplinesc funcţiuni şi
gegenwärtigen Notwendigkeiten gefunden, und reprezintă interese generale până întratâta,
ich bin stolz darauf. Das ist das Fundament, încât a veghea la buna lor stare şi la po­
auf das wir in der Zukunft ein neues Leben sibilităţile lor de desvoltare nestânjenită în
gründen werden, und das rumänische Volk hotarele fireşti este o datorie imperioasă şi
wird das nie vergessen. elementară pentru toate celelalte. Un astfel
de stat e cel românesc.
General IO N ANTONESCU. Rd.
DOCUMENTE, NOTE, ÎNSEMNĂRI 113

UN REGE, PRIETEN
AL GEOPOLITICEI

„Tânărul Rege al României, înzestratul şi neaşteptat de bine iniţiatul în ale Geo-


politicei”,.. sunt cuvintele cu care, în numărul pe Octombrie 1940 al rev. „Zeitschrift für
Geopolitk” , unul din cei m ai de seamă gânditori politici ai Germaniei de astăzi se exprima,
într’o serie de consideraţii geopolitice privitoare la România, despre Prinţul care de abea
de o lună devenise Rege — în urma schimbărilor politice de natură ţi geopolitică din
acel tim p. Iată-le, în text: „Rumänien hat wohl in der Seele einzelner wissenschaftlicher
Vorkämpfer seines geopolitischen Bestandes, wohl auch des geopolitsch ungewöhnlich
gut geschulten und begabten jungen Königs, aber nicht in breiten schicksalbestimmenden
Kreisen, den vollen, dränsenden Ernst seiner Lase« erkannt”.
L C

EXPEDIŢIA LUI BUREBISTA


LA GURA BUGULUI

In jurul anului 60 în d. Cr., marele rege dac Burebista — mare rege şi „mare
reformator m oral” îl socoate şi-l numeşte, undeva în a sa Histoire de la Gaulle, chiar
şi depărtatul de noi Camille Jullian — întreprinde o expediţie în dreapta Dunării oltene
şi muntene, coborând „în jos”, spre ţărmul Pontului Euxin. Va fi ajuns — cine ştie dacă
nu va f i şi intrat, cumva, poposind acolo câtăva vreme, IN — va f i ajuns la Dionysopolis
(Balcicul de astăzi), cel cu „ambasadorul” Acornion la Argedava. De acolo, în lungul
Dobrogei, spre nord, şi-a continuat expediţia: a ajuns la gura Nistrului (trecuse Dunărea
poate pe la Isaccea, ca odinioară Dariu al lui Histaspe) — dar nu s’a m ulţum it cu atât,
ci a trecut şi Nistrul şi a mers mai departe, spre răsărit, în lungul ţărmului mării:
iată-1 la Olbia; colonie din secolul V I a Miletului, pe care deasemeni o cucereşte. La
Ölbia, p e aceea vreme, se scurgeau produsele spaţiului scitic, care coborau pe Bugul
(Hypanis) şi Niprul (Borysthenes) acelei vremi. Va fi cucerit-o pentru m ult timp? Cine
ştie? Şi cine ştie de ce natură va fi fost această expediţie m ilitară de impresionante
proporţii? Cu ce scop făcută? Fapt e că între Nistru şi Bug (Tyras şi Hypanis, numite
pe atunci de Greci) trăiau pe acea vreme, alăturea de Sciţi, şi unele triburi geto-dace.
Domnul Constantin Moisil scrie, într’un recent foileton în Universul (13 August, 1941),
în legătură cu această e xp ed iţie: „Acum Burebista voia să alipească la regatul lui şi cele
mai îndepărtate triburi dace dintre Nistru şi Bug. Şi a reuşit şi aici” . Pârvan, în Getica,
expune suficiente mărturii, topice şi onomastice, despre existenţa unei populaţii geto-dace
dincolo d e Nistru. Dar chiar despre Cimerieni, cari precedaseră pe Sciţi pe aceste m e­
leaguri, se spune că erau de neam thracic: istorici de mare autoritate o afirmă. Burebista,
deci, călca — în orice caz — pe m eleaguri care nu erau străine pentru geto-dacii lui.
Erau, acelea, teritorii din sfera spaţiului vital dacic. Iar astăzi, armatele române în
expediţie victorioasă pe aceleaşi meleaguri, calcă pe urmele strămoşilor — in virtutea,
poate ,a unei aceleeaşi legi geo-istorice.
I. c.
LA UN AN DUPĂ

„Basarabia — cea poţulată IN PRINCIPAL de Ucraineni". Reproducem, din mult


sinistra notă pe care, în NOAPTEA de 26-27 Iunie, guvernul Rusiei Sovietice o înmâna
ministrului român dela Moscova, începutul. Ce te înfioară mai presus de orice, în ea, este
114 GEOPOLITICA ŞI GEOISTORIA

aserţiunea că populaţia Basarabiei este formată „în principal de Ucraineni” . „Grozav lucru,
relaţiile dintre oam eni!” — spunea Titu Maiorescu. Groaznice, uneori, relaţiile dintre State!
Şi a trebuit să semnăm, să acceptăm — să „convenim”, deci, că aşa este: majoritatea p o ­
pulaţiei din Basarabia o formează Ucrainienii! Câte drame ascunse, în conştiinţa cotidiană
a indivizilor! Câte drame interioare, istorice, în conştiinţa colectivă a neamurilor! Dar
există o Nemesis, care nu uită şi nu iartă nimic. In cartea ei stă scris că toate se plătesc.
Dar iată începutul notei:
„Er\ 1918 la Roumanie, profitant de la faiblesse m ilitaire de la Russie, a détaché
de l ’Union Soviétique (la Russie) une partie de son territorirc, la Bessarabie, violant ainsi
l ’unité séculaire (!?) de la Bessarabie, peuplée principalement d ’Ukcraïniens, avec la Répu­
blique Ukrainienne... Aujourd’hui, que la faiblesse m ilitaire de l’U.R.S.S. appartient au
passé... PU.R.S.S. considère nécessaire et opportun, dans l’intérêt de Vétlabissement de la
vérité”...
In NOAPTEA — tot noaptea! — de 21-22 Iunie 1941, la un an după, Nemesis
a fâlfâit în sbor peste apele şi zăvoaiele Prutului! Pentrucă m arginea românească trebuia
mutată iar unde a fost.
I. C.

O CATEDRĂ NOUĂ
LA UNIVERSITATEA DIN BUDAPESTA

Citim, între altele, în Journal de la Société hongroise de Statistique: „Son Altesse Sé-
rénissime le Régent de Hongrie:
„a nommé, le 30 Décembre 1940, professeur ordinaire à la chaire de géographie
politique nouvellement créée dans l’Université royale hongroise des Sciences Techniques
et Économiques „Palátin-Joseph” de Budapest M. André Rónai, professeur à l ’Université
„François-Joseph” de Kolozvár”. — Adică, pe limba Clujului: „Alteţa Sa Serenissimá
Regentul Ungariei:
„a numit, pe data de 30 Decembric 1940, profesor titular la catedra de geografie
politică, nou-creată la Universitatea regală ungară de Ştiinţe Technice şi economice „Pa-
latin -Iosif” din Budapesta, pe d. Andrei Ronai (fost până acum) profesor la Universitatea
„Franz-Iosii” din Cluj” .
Prin urmare, o catedră nouă de geografie politică la Universitatea de Ştiinţe Tech-
nicc şi Economicc din Budapesta, Budapesta, după câte ştim, mai are cel puţin una ca­
tedră de geografie politică: aceea, pe care a slujit-o până deunăzi contele Paul Teleki.
Iată deci cel puţin două catedre de geopolitică la Universitatea din capitala Ungariei.
Fireşte, vecinii noştri nu pot i i decât felicitaţi. Se ştie, în adevăr, ce a însemnat dela
Versailles şj Trianon încoace, în Germania, Italia şi Ungaria, această nouă disciplină —
Geopolitica. Intemeeată de Friedrich Ratzel şi Rudolf Kjellén, această tânără mlădiţă
geografică a crescut viguroasă, după 1918-19, m ai ales în numitele trei ţări. Vom în­
ţelege de ce, dacă ne vom aminti una din definiţiile ei (a generalului Karl Haushofer):
„Geopolitica este conştiinţa geografică a naţiunii’. Dar, poate că una nu ajunge. Mai iată,
dc aceea, încă una: „Geopolitica se ocupă cu studiul Statelor, al bazelor lor teritoriale,
al extinderii lor posibile în spaţiu, al forţei lor de expansiune” . Şi nicăiri n’au m ai trăit
conştiinţele, în Europa de după războiul cel mare, atât de m ult concentrate asupra ho­
tarelor naţionale, ca în cele trei ţări amintite. Orice conştiinţă purta cu sine, veşnic pre­
zentă ca o obsesie, harta ţării respective. Şi astfel fiind, a iost firesc ca, acolo, disciplina
care are de obiect Statul considerat ca un organism geografic, să prospere mai m ult decât
oriunde. Au apărut reviste de geopolitică, au apărut catedre şi conferinţe de geopolitică,
DOCUMENTE, NOTE, ÎNSEMNĂRI 115

iar gazetarii şi scriitorii foloseau termenul la întrecere: „Es gab eine Zeit nach dcm
W eltkriege, wo viele politische Schriftsteller sich etwas zu vergeben glaubten, wcnn sie
in ihren Arbeiten nicht hier und da das W ort Geopolitik einfiigten” .
Dar oare, nu e şi în România, azi, cel m ai prielnic teren şi cel mai prielnic
climat pentru răsădirea în conştiinţe a preocupării geopolitice? Şi nu ne Spune oare
nimic, nouă mai ales, noua catedră dela Budapesta? Ba, ne spune — m ult şi m ulte.
Ne spune ea — şi ne spune, în primul rând, persoana celui chemat să oficieze de pe ca:
d. Andrei Ronai este autorul, între altele, al lucrării care aşa de m ult ne priveşte:
Biographie des Frontières politiques du Centre-Est européen, étude politico-géographique
consacrée à l’histoire des frontières, Budapest, 1936. Lucruri palpitante stau scrise acolo.
Dar, ca să nu lungim vorba, vom reproduce pentru îneheere următoarele rânduri din acelaş
număr al revistei am intite, din articolul întitulat Court historiques des frontières de la
Hongrie — : „Teritoriile recâştigate de Ungaria în anii 1938-1939-1940 (din ce i s’a luat
Ia Trianon) reprezintă în total 67.092 km. p., cu o populaţie, în Decembrie 1939, de
4.361.000 locuitori. Din totalul de 232.448 km. p. câţi i- s ’au luat la Trianon, Ungaria
n’a redobândit decât o fracţiune relativ modestă: cam 29 °/q — ceeace înseamnă că restul
de 165.246 km. p. stau încă (e de reţinut acest încă) sub stăpânirea Statelor zise succe­
soare” . Iar Geopolitica, m ai ales în terenuri de acestea: cu încă, îşi găseşte de Jucru.
Iar noi trăim cu doi încă: cu unul căruia trebuie să-i ieşim înnainte, pe care-1 văzurăm,
care vine din afară încoa — şi unul care dela noi spre afară, ca să spunem aşa, priveşte.
Şi, drept îneheere: Dacă, pentru moment, noi nu ne putem perm ite (?) înfiinţarea de
catedre speciale de geopolitică (deşi alţii...), ce ar fi dacă, la fiecare din Universităţile
noastre, ar fi însărcinat cu un curs (nu mai m ult de o oră pe săptămână) profesorul a
cărui specialitate şi preocupare sunt cel mai m ult în atingere cu ceea ce văzurăm că numea
Haushofer: conştiinţa geografică a naţiunii?
IO N CONEA

„L’EUROPA SUD-ORIENTALE"
APĂRÂNDU-NE

Românii fi Ungurii. In penultim ul ei număr, revista italiană „L’Europa Sud-Orientale”


publică, sub titlul: Românii şi Ungurii, un articol semnat de profesorul Gino Lupi. Este
un răspuns la un alt articol: „Opera Ungurilor de latinizare a Românilor” , publicat în
numărul precedent al revistei şi cuprinzând o serie de afirmaţiuni false şi injurioase la
adresa Românilor. — „Autorul acestui articol — scrie d. Lupi — este probabil o persoană
superficială, fără studii serioase şi fără putere de discernământ, care şi-a însuşit, probab il
ideile dela acei cari au interesul să răspândească date false şi tendenţioase privitoare la
România. Se spune că Românii sunt un popor amestecat. Acest lucru este adevărat: toţi
ştiu că Românii s’au născut din poporul daco-roman, contopit mai târziu cu Slavii. Şi
ungurii sunt un popor amestecat, ba încă într’o măsură m ult m ai mare... (N. Red. N e
aducem aminte, aici, de o apostrofă pe care, cândva, la Universitatea din Budapesta, o
aruncau studenţii români, croaţi şi germani, studenţilor Unguri: Sie sind eine zusammen-
gestohlene Nation!). „Tot ce se spune despre fantastica apariţie a Românilor in secolul
al X II-lea este o afirm aţie lipsită de temeiu. Pentru a demonstra acest lucru este destul
să cităm un fapt foarte simplu: epoca imigrării tuturor popoarelor în Balcani — unguri,
slavi, etc. — este cunoscută precis. In ce priveşte pe Români, nu există niciun document
sau fapt istoric care ar preciza venirea lor în regiunile actuale, pentru simplul m otiv că
ei s’au găsit totdeauna în aceste regiuni. Toate documentele vorbesc' despre Români ca
de un popor ce s’a stabilit de m ult pe aceste plaiuri” ... După aceea, între altele, d. Lupi
mai spune: „Num ai dela 1867 încoace à stàt Transilvania sub stăpânirea Ungurilor, cari
116 GEOPOLITICA ŞI GEOISTORIA

au dus o politică de desnaţionalizare şi asimilare totală faţă de Saşi şi Români. Mai


înainte Transilvania era un principat autonom, depinzând doar indirect fie de Ungaria,
fie de Turcia, fie chiar de Muntenia (pe vremea lui Mihai Viteazul)” . Vorbind despre
Secui, d. Lupi afirmă că m ulţi din ei sunt Români desnaţionalizaţi — „precum reiese
din numele şi religiunea lor ortodoxă, păstrată de ei. Am constatat personal acest lucru,
petrecând cateva luni în mijlocul acestei populaţii”. După o serie de observaţii care mai
de care mai usturătoare pentru autorul căruia se adresează, d. Lupi inchee: „Nu poţi
ofensa adevărul istoric fără a nu fi pedepsit, pentrucă e l se răsbună totdeauna. Astăzi
România face parte din Axă şi este prietena noastră. Nu este deci permis să se scrie
astfel de articole la adresa e i!” Iar noi, noi ce să spunem aici, decât că mulţumim, mai
m ult chiar decât domnului Lupi însuşi, domnului aceluia căruia d. Lupi îi răspunde:
pentrucă dacă acesta nu ar fi scris ce a scris, nici d. Lupi n ’ar fi răspuns ce a răspuns.
I. c.
L A UNIVERSITATEA DIN CLUJ...

Catedră pentru studiul Ungurilor „răzleţi”. — „La Universitatea din Cluj s’a înfiinţat
o catedră care se va ocupa numai cu problema Ungurilor „răzleţi” din Ardeal. Se anunţă
deasemeni că studenţii vor contribui la deslegarea problemei Ungurilor „răzleţi”, prin ac­
tivitatea pe care o vor depune vara la sate.
Ungurii „răzleţi” sunt toţi Ungurii din Ardeal, afară de grupul secuesc. N oi ştim tot
aşa de bine ca Ungurii, acest lucru, deşi ei cred altfel. Dar problema nu este de resortul
unei catedre universitare.
Ceeace voim să subliniem este nu scopul, ci ideia de a se creia o catedră univer­
sitară pentru această problemă. Nim eni nu poate nega ingeniozitatea acestei idei. Sunt nu­
meroase fapte care arată că Maghiarii trăesc, cu intensitate, o utopie nouă, care nu e
lipsită de pericole pentru noi, dacă ea congestionează spiritele clasei lor conducătoare in
aşa măsură, încât ea să-şi pună Ia contribuţie toate m ijloacele în acest scop: utopia unor
noui infiltraţiuni m igratorii şi unei organizări expansive a Ungurilor pe teritoriul Tran­
silvaniei, spre a împinge înapoi pe Români.
Stăpânirea românească de 22 de ani le-a arătat Ungurilor cât de slabe sunt poziţiile
lor „milenare” pe pământul ardelenesc. Dominaţia de stat de până la 1918 i-a legănat
in iluzia îngâm fată a unei dom inaţii de fapt. S’au văzut însă, repede, slabi, minoritari,
„răsleţi”, în faţa stratului gros şi viu crescut din pământ, al poporului românesc. Ei în­
cearcă acum o politică de stat căreia i se poate spune neo-m edievală, în slujba căreia
pun armele moderne ale organizării şi ştiinţei, ale politicei şi armatei.
Contele Teleki a declarat, acum câteva zile, că principiile „naţionalitare” n ’au sena
în Ungaria, care nu cunoaşte noţiunea de „concetăţean naţionalitar”. Maghiari suntem toţi,
a afirmat contele Teleki, vorbind, prin drept divin, şi în numele Românilor. Statul maghiar
nu s’a bazat niciodată pe principiul etnic. Acesta era sensul cuvântării contelui Teleki.
Ungaria s’a caracterizat totdeauna prin „ideia maghiară” , nu prin „rasa maghiară” .
Aceste idei îmbrăcate în teoria istorică a statului maghiar, nu sunt decât o şire­
tenie brutală pentru a justifica acţiunea de izgonire şi de îm pingere înapoi a Românilor
de pe ţarina lor transilvăneană.
Persecuţiile şi politica maghiară în Ardealul cedat, departe de a f i răbufnirea unor
patim i adversare, înăbuşite prea mult, reprezintă o încercare îndrăzneaţă şi utopică, dar
periculoasă totuşi pentru noi, de a folosi fiecare secundă pentru schimbarea raportului geo-
politic dintre Români şi Unguri în Ardeal. Acesta este esenţialul, dela care nu putem să
ne Îndepărtăm atenţia niciun moment. Acest lucru trebue văzut în fiecare măsură de stat,
măruntă sau m ai mare, a Ungurilor. Ei n u -i putem răspunde cu m ărunţişul. Trebue să ne
DOCUMENTE, NOTE, ÎNSEMNĂRI 117

pregătim răspunsurile în raport cu proporţiile mari ale acţiunii ungureşti. Altminteri,


angrenându-şi toate m ijloacele naţionale sub egida brutalităţii făţişe, Ungurii vor înainta în
ajungerea scopului lor, m ai repede decât credem.
Avem în mâini o armă provizorie, dar foarte importantă, pentru a -i combate: insăş
unealta care ne-a produs suferinţă, sentinţa arbitrală. Prin învelişul ei legal putem pătrunde
în propria noastră casă uzurpată, şi combate năvălitorul. Nim ic nu nelinişteşte calculul
trufiei ofensive a Maghiarilor, pusă în funcţiune, ca strigătul repetat intr’una cu putere,
până când vom putea scoate altul şi mai adânc: „să se respecte sentinţa arbitrală” .
Catedră pentru studiul Ungurilor „răsleţi” ? Acestei idei i s’ar putea răspunde foarte
bine şi cu o „catedră pentru studiul Românilor de peste hotare” . Dar noi trebue să răs­
pundem m ai grabnic poftei şi cruzimei de stat care se ascunde în m odesta togă academică
ipocrită, a catedrei „pentru studiul Ungurilor răsleţi” . (Onisifor Ghibu, „Dacia”, 1, 1940).
Aşa dar, încă o catedră (v. mai sus)!
I. C.

»SIEBENBÜRGEN *
SAU TRANSILVANIA PREZENTATĂ DE UNGURI
Societatea istorică maghiară a scos la începutul Iui August 1940, în ediţii paralele,
germană, italiană, maghiară, un volum de format mare consacrat Transilvaniei. Lucrarea
aceasta, realizată în condiţii tehnice remarcabile şi bogat ilustrată, a fost difuzată în ţările
Axe' în ajunul Conferinţei dela Turnu-Severin şi al Arbitrajului dela Viena. In România
au fost cunoscute în cercuri mai largi până acum numai două din cartogramele anexate
volumului: acelea care înfăţişează structura etnică a localităţilor din Transilvania, făcând de
nebăgat în seamă proporţia Românilor, printr’o dibace potrivire a culorilor şi punere in
pagină. (O replică la această hartă, tipărită de Institutul geografic al Armatei, cu culorile
inversate în favorul Românilor, a fost expusă într’o vitrină a „Cărţii Româneşti” ).
Desigur că întreg cuprinsul acestui volum îşi va prim i răspunsul şi punerea la punct
printr’o lucrare românească de aceleaşi proporţii. Până atunci încercăm să informăm, aci,
opinia publică românească asupra acestei acţiuni de propagandă.
Volumul despre Transilvania al Societăţii istorice maghiare este alcătuit din cinci părţi.
Partea întâi: Unitatea compactă a Bazinului carpatic, cuprinde un articol al Contelui
Paul Teleky, răposatul Preşedinte de Consiliu: Aşezarea Transilvaniei in cadrul Ungariei şi
al Europei şi altul al istoricului B. Homan, Ministru al Instrucţiei: Misiunea Ungariei în
bazinul carpatic.
Partea doua, intitulată Preistorie şi aşezări omeneşti, este constituită din contribuţii
ale arheologului Andrei Alföldi: Dacii şi Romanii, ale istoricilor E. Mâlyusz: Ungurii,
B. Pukanszky: Saşii, L. Tamâs (autorul lucrării scrise în limba maghiară: Romanii, po­
pulaţiile romanice şi Românii în Dacia Traiană, 1935): Românii, ale filologului A. Kniezsa:
N um irile geografice ale Transilvaniei şi un al doilea articol de Homan despre Secui.
Parte treia, privitoare la Transilvania maghiară, cuprinde contribuţiile istoricului E.
Lukinich (directorul periodicului Archivum Europae Centro-O rientalis): Viaţa de stat
autonomă a Transilvaniei, a juristului Franz Eckhardt despre Constituţia Transilvaniei, a
istoricilor I. Deer şi L. Elekes despre Situaţia juridică a Saşilor, respectiv despre Situaţia
juridică a Românilor, a arhivistului E. Berlasz despre Viaţa economică a Transilvaniei şi
a etnografului C. Viski despre Etnografia Transilvaniei.
Partea patra, care tratează despre Artă, literatură şi ştiinţă în Transilvania, înmă-
nunchiază articolele profesorului de istoria Artelor, dela Universitatea din Budapesta, T.
Gezevich: Arta maghiară în Transilvania, al Directorului General al Bibliotecii Naţionale
maghiare, Iosef Titz: Tiparul în Transilvania, al istoricului, L. Tamâs: Transilvania şi
118 GEOPOLITICA ŞI GEOISTORIA

începuturile culturii româneşti şi al pedagogului A. Imre: învăţăm ântul superior în


T rortsilvania.
Partea cincea, cu titlul: Două decenii de stăpânire românească în Transilvania, cu­
prinde articolul fostului Director General al Institutului Maghiar de Statistică A. Kovács
despre Demografia Transilvaniei, două articole ale subdirectorului aceluiaşi Institut, Andrei
Rónai: Schimbarea de regim în Transilvania şi Viaţa economică a Transilvaniei în cadrul
României, articolul fostului episcop reform at al Clujului (1926-36) A. Makkai despre
Structura socială ia Transilvaniei, şi al tânărului A. Makkai despre Literatura maghiară din
Trunsilvania de sub stăpânire românească.
Anexele numără 25 hărţi şi schiţe cartografice, 80 planşe fotografice, 26 reproduceri
de picturi, stampe şi gravuri, 35 schiţe în text. Remarcăm dintre ele numai o serie de
hărţi şi de cartograme m ai importante, dintre care m ulte cer o verificare temeinică.
Merită această menţiune: 1-2) hărţile etnografice ale Transilvaniei şi Ungariei de Răsărit,
una pe baza Recensământului maghiar dela 1910 (1 :500.000) şi alta a aceloraşi
regiuni, după recensămintele: maghiar, român, jugoslav şi cehoslovac dintre 1930— 39
(1 : 750.000); 3) harta aşezărilor omeneşti din România după recensământul românesc din
1930 (1 :850.000), 4) schiţa, întocmită sub direcţia Prof. Lukinich, a aşezărilor din vea­
curile X III-X IV din Transilvania şi Ungaria de Răsărit; 5) schiţa întocmită de Prof.
Knic/.-a a neamurilor locuitoare în Ungaria de Răsărit şi Transilvania „înainte de aşe­
zarea Saşilor şi a Românilor” ; 6) schiţele trasate de statisticianul Rónai a permanenţei
frontierelor în Europa Centrală şi în Transilvania; 7) harta geopolitică a importanţei
Porţii dela Focşani în operaţiile m ilitare austro-ruse din 1854, datorită Contelui Teleky;
8) schiţe arătând populaţia de neam maghiar din Moldova (Ceangăii) şi Bucovina şi p o­
pulaţia romano-catolică a aceloraşi regiuni după Recensământul din 1930; 9) schiţele ară­
tând „lăţirea Românilor în veacurile 16-18 şi cele dela pagina 73, cu data neprecizată,
arătând structura etnică a satelor din judeţele Bihor şi Hunedoara, citate după Lukinich;
10) schiţă de toponimii româneşti de origină maghiară, slavă, germană şi românească (cu
ş i fără corespondent maghiar) şi a numelor de râuri de origină maghiară, slavă, germană
ş i nedeterminată; 11) cartograma arătând distribuţia monumentelor istorice din Transil­
vania ; 12) schiţă care pune faţă în faţă regiunile de m inorităţi şi zonele in care Mi­
nisterul Român al Educaţiei Naţionale a acordat sporul de zonă culturală; 13) cartogra-
m ele arătând distribuţia geografică a şcolilor primare confesionale maghiare existente în
Transilvania în 1937-38 şi a satelor cu populaţie maghiară întrecând cifra de 200, lipsite
de astfel de şcoli; 14) cartograma arătând şcolile secundare depe teritoriile foste ungu­
reşti cu neamul populaţiei şcolare 1926-31; 15) harta liii N. de Fer dela 1691, arătând
ordinea politică a Transilvaniei (scaune săseşti şi secueşti, comitate ungureşti şi posesiuni
moldovene şi muntene) şi schiţa care caută s’o interpreteze ca hartă etnică; 16) grafic
arătând evolu ţii etnică a popoarelor din Transilvania între 1880 şi 1930; 17) harta în­
tocmită de Contele P. T eleky a zonelor de cultură intensivă şi extensivă din Ungaria şi
România la 1930; 18) cartograma arătând repartiţia subvenţiunilor de stat pentru pro­
movarea industriei pe comitate în Ungaria 1881-1914; 19) harta comerţului exterior al
Transilvaniei cu Ungaria în 1938; 20) evoluţia cifrei muncitorilor industriali din Transil­
vania pe ramuri de industrie între 1913 şi 1934;. 21) schiţele arătând diminuarea produc­
ţiei m edii la hectar a agriculturii din Transilvania între 1920-1938 faţă de epoca 1910-
1913 şi a producţiei de cărbune şi fier în Transilvania înainte şi după război; 22) harta
întreprinderilor industriale din Transilvania în 1934; 23) harta Cooperativelor maghiare,
germane şi româneşti în Transilvania, 1939.

Volumul despre Transilvania impresionează pe cel ce are vreme numai să-l răs­
DOCUMENTE, NOTE, ÎNSEM NĂM 119

foiască. Aceasta este poate cauza pentru care el a fost distribuit aproape exclusiv oam e­
nilor de Stat şi înalţilor funcţionari dela Berlin şi dela Roma şi pentru care poate fi
găsit cu greutate, chiar în marile librării maghiare. Cine citeşte prefaţa, in care se spune
răspicat că autorii volum ului nu ştiu ce este propaganda şi nu acceptă să falsifice faptele
de dragul obiectivelor naţionale, că ei doresc numai să facă cunoscute readele unei munci
de specialitate, desfăşurată timp de decenii, şi parcurge apoi notele biografice şi biblio­
grafice amănunţite, dela sfârşitul volumului, care arată titlurile şi lucrările fiecărui cola­
borator, şi vede grosimea volumului, bine legat, frumos tipărit şi ilustrat din belşug, nu
poate să nu socotească acest volum drept o lucrare temeinică şi drept o nouă probă a
nivelului Ungariei.
Ilustraţiile care încântă pe orice iubitor de peisagii şi arată, Germanului şi Italianului,
Gotica, Renaşterea şi Barocul din Transilvania, întregesc această imagine.
E firesc ca restul fotografiilor, care arată principi unguri şi curţi nobiliare ungu­
reşti, aspecte atrăgătoare ale vieţii rurale săseşti şi maghiare şi câteva im agini de viaţă
pastorală românească, insistând asupra stânii, ciobăniei şi caselor de lemn din satele cele
mai arhaice ale Hunedoarei, să ducă pe privitor la concluzia că această Transilvanie trebue
să fie ungurească. Poate oare să fie dat un ţinut, atât de frumos, cu realizări occidentale
atât de numeroase, datorite Ungurilor, unui neam semi-nomad, de ciobani, care poate inte­
resa cel m ult etnografii? Cartogramele şi graficele numeroase dela sfârşit nu amănunţesc
ele că statul de dincolo de Carpaţi al acestui popor este cu m ult prejos de cerinţele unei
bune administraţii a Transilvaniei?
Cetitorul, care se decide să ia asupra sa osteneala de a ceti pagină cu pagină acest
gros volum, constată, întâi de toate, că el nici nu este atât de gros. E groasă hârtia,
dar textul de numai 298 pagini. Iar contribuţiile, atât de subliniate în prefaţă, sunt
articole de ocazie scrise în grabă de oameni cu nume. Cele câteva, de o factură mai
obiectivă (Viski, Fitz, Al. Makkai) au un rol subordonat şi numai întregitor. Toate cele­
lalte sunt redactate după un consemn, pe care cetitorul atent îl poate destul de uşor re­
constitui. Trebuia negată absolut, cu orice prilej, continuitatea elem entului roman în vechea
Dacie; repetată fără încetare teza im igrării Românilor în veacurile 12-13; supralicitată
după putinţă această afirm aţie prin teza că numărul puţinilor Români din Transilvania s’a
îngroşat de abea în urma trecerii peste Carpaţi a Românilor oropsiţi de Dom nii fana­
rioţi în veacul al 18; depreciat Statul românesc modern, constituit la 1859 prin de­
numirea de „Kongressrumänien”, menită să amintească stadiul dinainte de definitiva îm ­
părţire a Poloniei şi... altele mai mărunte de acest fel.

In acest număr al revistei, arătăm falsitatea evidentă a uneia din aceste teze. Iar
în cele viitoare suntem siguri că specialiştii români le vor privi pe rând, pe celelalte.

A. G.

SIMILITUDINI GEOPOL1TICE

„Cea m ai mare nenorocire a istoriei germane” — In prefaţa recentei culegeri de


extrase din opera geografică a lui Friedrich Ratzel: Erdenmacht und W ölke rschicksal,
Stuttgart, 1940, generalul Karl Haushofer îşi aduce — şi ne aduce — aminte de acea
vorbă a m arelui geograf, din a cărui operă a făcut şi publicat am intitele extrase: „Das
grösste Unglück der deutschen Geschichte”, care iată în ce constă: în aceea că Germanii
n’au izbutit să germanizeze complet acea fortăreaţă împădurită care se cheamă Boemia şi
carc stă înfiptă ca un cui în spaţiul vital al naţiunii germane. Priviţi la harta Germaniei
de dinainte de 8 Septembrie 1938, data rezolvării problemii Sudeţilor: ca un berbece
120 GEOPOLITICA ŞI GEOISTORIA

stă înfiptă „die W aldfesnm g Böhmen im Herzen des deutschen Lebensraums". — La exact
doi ani după rezolvarea problemii sudete, ţi tot Ia Viena, spre m iezul zilei de 30 August
1940, în hall-urile hotelelor Grand, Bristol şi Imperial, se împărţea o hartă nouă a
României: un berbece îşi înfigea capul şi coarnele (exact ca şi dincolo, dar, de astă dată,
dinspre nord-vest spre sud-est) în inim a unei ţări care sângera: era — şi este — „cea
m ai mare nenorocire a istoriei române contemporane” . Un uriaş cui străin înfipt în
spaţiul vital românesc. Dar ne mângâie gândul că soluţia definitivă dintr’o parte nu se
poate să nu fie (şi să nu vie) aceeaşi — şi dincolo.
I. c.

D r. B a rb u S o la c o lu :
DIE VERSTÜMMELUNG RUMÄNIENS

...Einige wirtschaftliche und geopolitische Daten (Câteva date economice şi geopo-


litice). — Nu sunt, însă, num ai câteva, — datele geopolitice şi economice pe care autorul,
în această curajoasă, documentată şi atât de necesară lucrare, le pune la dispoziţia lecto­
rului de limbă germană, român sau străin, asupra României de dinainte şi de după m u­
tilările suportate în cursul anului negru 1940; ci sunt m ulte, suficiente să înţelegi — pe
bază de cifre, numai — de ce proporţii a fost mutilarea: peste o treim e din teritoriu,
peste o treime din populaţie — pierdute. Domnul Barbu Solacolu analizează cu deamă-
nuntul ce au însemnat, pentru România, cedările de teritorii din 1940: din punct de
vedere geografic-teritorial, dem o-etnografic, economic — şi arată ,ce însemna, nu numai
■pentru ea singură, ci pentru întreg continentul nostru, România de până atunci, ca şi, apoi,
ce va însemna, ce poate însemna, România de după. Pierderile nu sunt numai ale noastre,
ci ele se răsfrâng şi se vor răsfrânge pe o arie geopolitică şi pe un plan de interese
care le depăşesc cu m ult pe cele româneşti singure. Un Stat de necesitate europeană ca
România, răzimată pe cetatea carpatică şi veghind asupra gurilor Dunării, străjuind în
numele şi interesul întregei Europe la un hotar în lungul căruia „marginea binelui se
coase pe marginea răului” , — trăeşte şi vorbeşte nu numai pentru sine. Concluzia cărţii
este că Europa are nevoie, la această răscruce de imperii moarte, de România de ieri
întreagă — şi m ijeşte din lucrare speranţa că firea lucrurilor singură va impune întoar­
cerea la ceeace, aproape în întregime, a fost. Dar — acestea spunând, să nu uităm un
cuvânt despre lucrare, pe care-I merită din plin: scrisă limpede, tipărită în condiţii teh­
nice excej)ţionale, cu o documentare bogată, lucrarea domnului Solacolu se cere cetită de
toţi cunoscătorii de limbă germană dela noi. Va fi, lectura ei, o tresărire nouă în durere,
o mustrare şi un îndemn pentru o împlinire serioasă a vieţii, pentru fiecare din noi.
I. C.

A MURIT CONTELE TELEKI

Recent, în împrejurări tainice, a plecat în lumea Umbrelor unul din slujitorii


de frunte ai geopoliticei europene — şi m ai ales ungare. Vorbim — de cel care a lost
contele Teleki. La moartea lui, un publicist ungur scria într’o gazetă elveţiană, — între
■altele: „In cursul unei lungi cariere publice, ideea lui directoare a rămas totdeauna aceeaşi:
grija de patrimoniul uman, viitorul păcii şi unităţii europene, cercetarea mijloacelor celor
mai potrivite pentru asigurarea celei mai rodnice colaborări între popoare în domeniul
moral, politic şi economic. — Purtând un nume istoric al unei vechi fam ilii din Tran­
silvania, contele Paul Teleki se născuse la Budapesta, în 1879. După dislocarea monar­
DOCUMENTE, NOTE, ÎNSEMNĂRI 121

hiei a u stro -u n g are , fu v ăzut în E lveţia şi la V iena — la m uncă p e n tru re co n stru c ţia
U ngariei, apoi... D upă ce în d ep lin i o sarcină im p o rta n tă ca m em b ru în delegaţia u n g a ră
la C onferinţa păcii, T eleki se întoarse la p reo cu p ările şi ocupaţiile ştiinţifice. In con­
c epţia lui, niciuna d in n aţiu n ile tră ito a re pe solul b ă trâ n u lu i n o stru continent n u s’a r
p u te a rid ic a îm p o triv a in tereselo r c om unităţii europene, în care ea este p a rte com po­
nentă, fă ră să se slăbească însăşi. Pe de a ltă p a rte , era convins că p roblem ele nerezol­
vate ale unui p o p o r sau ale unei reg iu n i vor v ă tă m a n u n u m ai interesele acelui popor,
ci pe ale tu tu r o r popoarelor, constituind a stfel o piedică în calea evoluţiei europene
întregi. Studiul m a rilo r re la ţii europene, p u n e rea în a rm onie a in te re se lo r generale cu cele
naţionale, ia tă p rin cip a la c aracteristică a o p erii lui T eleki. Aceste p rin cip ii îi se rv iră ca
punct de p lecare în a ctiv ita te a lui de c ercetare a condiţiilor de org a n iz are a unei E urope
m ai sănătoase... G ra ţie lui, U ngaria a aju n s să-şi recupereze în serie o p a rte d in te r i­
to riile p ierd u te la T ria n o n ” ... O bservaţi: pe ce plan pu n e a şi discuta, contele T eleki,
pro b lem a ung ară. Din această îndemânare, ca să n u -i spunem d e câ t aşa, a venit in m are
m ăsură, succesul.
De ce am rep ro d u s acest lung pasagiu despre contele T eleki, p rim -m in is tru l U n ­
gariei a tâ ta v re m e ? P en tru că, aşa cum d in el s’a văzut, om ul de S ta t u n g u r a a v u t
p re o cu p ă ri şi a d e sfă şu ra t o a ctiv ita te de o rd in geopolitie p rin excelenţă. P ro feso r de
geografie p o litică şi econom ică la U niversitatea d in Budapesta, el s’a dovedit u n om de
ştiin ţă de m inune în z e stra t p e n tru activ ita te a sa p o litică pusă în slujba ţă rii sale. A
lăsat, să-i continuie o p e ra geopolitică ungurească, p e d o m n ii: Andrei Rónai şi Tibor Eck-
hardt. Despre cel d in tâ i m a i v o rb irăm (şi m a i e vorba, d espre dânsul, în stu d iu l despre
Transilvania, inimă... din corpul revistei), ia r despre cel de al doilea, despre ce lucră dânsul, va
vorbi în corpul revistei no astre u n u l d in cele m ai caracteristice artic o le ale sale de
p ro pagandă, pe care, în curând, îl vom da în trad u c ere (ca să se vadă cu câtă în d e ­
m â n a re fac vecinii n o ştri a stfel de p ro pagandă) şi căruia, în c h ia r acest n um ăr, îi răspunde
dom nul D r. Sabin M anuila, în artic o lu l: Basinul D unării de m ijloc în lum ina geopoliticei.
C ontele T eleki a foat o p e rso n a litate geopolitică d e p rim o rd in ; num ele lui, prodigioasa Iui
a ctiv ita te politică şi ştiinţifică, a r tre b u i să însem ne, p e n tru noi, u n a d e v ă ra t p ro g ra m
de a ctiv ita te — pe aceste două tă râ m u ri.
I. C.

„TRANSILVANIA“, CONTINUAREA
ADMIRABILEI „REVUE DE TRANSYLVAN1E“
Avem p â n ă acum sub ochi prim e le n u m ere (M artie, A prilie, Mai, — Sibiu, 1941) din
„ T ra n silv an ia ” , „R evistă lu n a ră de cu ltu ră, O rgan al Asociaţiei p e n tru lite ra tu ra rom ână
şi c u ltu ra poporului rom ân ASTRA”, com itet de d ire c ţie : C onstantin D aicoviciu, Silviu
D ragom ir, Şt. M anciulea, Io n Muşlea, Sabin O preanu, Dr. Ionel Pop, D r. P. R â m n e a n ţu ;
re d a c to r: Io n Breazu —■ num e, toate, de suficientă g a ran ţie p e n tru câm pul de bătaie pe
care această rev istă porneşte. — A părea o dinioară la Cluj (nu e m u lt şi, totuş, ce m u lt
p a re de atunci!) acea „R evue de T ran sy lv a n ie ” , sin g u ra rev istă de lu p tă geopolitică rom â-
.neasca de ţin u tă şi c irculaţie europeană, (p e n tru a firm a re a d re p tu rilo r noastre în T ransilvania)
p e care a m av u t-o p â n ă azi. U n g u rii au a v u t şi au sum edenie de acest fel, tip ă rite Intre
sau peste g ra n iţe le lor — franceze, germ ane, engleze, scrise de com petenţe geografice,
istorice, geopolitice, în tre c a ri: re c e n t-re g re ta tu l Contele P aul T eleky, A ndrei Rónai, T ibor
E ck h ard t, L. T âm a s — şi a tâ ţia a lţii. „Revue de T ransylvanie” a lu p ta t c â t a p u tu t — cu
to ate acestea şi cu to ţi aceştia — şi m a ri servicii, astfel, a adus cauzei rom âneşti. D ar,
o lipsă de înţelegere v enită de unde te -a i fi a şte p ta t cel m a i puţiii, a lăsat să p ia r ă această
m in u n a tă trib u n ă (am a sc u lta t o d a tă pe dom nul Silviu D rag o m ir spunând în d u re ra t po­
122 GEOPOLITICA ŞI GEOISTORIA

vestea). N um ai că, d isp ă rân d revista, n ’au d isp ă ru t conducătorii şi lu p tă to rii. Şi iată, la
Sibiu, a p ărâ n d a ceastă T ransilvanie — m ai m odestă, n a tu ra l, decât aceea — scrisă num ai
în rom âneşte, adresându-se deci n u m ai R om ânilor şi pro p u n â n d u -şi, d re p t pro g ram , p r o ­
g ram ul re ce n t re v en itei la m are a ei' m isiune d in tru ’ncep u t „G azetă a T ran silv a n ie i” :
„ P ro g ra m ? Da! Vechile h o tare ale ţă r ii! ”
P rim u l n u m ăr al revistei se deschide cu a rtic o lu l celui ce este unul din cunoscătorii
şi a p ă ră to rii cei m ai com petenţi ai d re p tu rilo r rom âneşti a su p ra T ransilvaniei, istoricul,
fost a lâ ta vrem e m in istru p e n tru m in o rităţi, d. Silviu D rag o m ir: Problema Transilvaniei.
A rticolul e scris ca un răsp u n s la volum ul Siebenbürgen, despre care c etito ru l poate a fla
lu cru ri in te re sa n te şi în revista noastră. R eţinem , p e n tru c etito rii n o ştri — p e cari, însă,
îi trim ite m la revistă, c o nstatarea că: U ngurii, deşi deţin ân d n u m ai 2 2 ° /q d in p o p u laţia
to ta lă a te rito riilo r ro m ân eşti tran sca rp atice , au m u şc at în Aug. 1940, 41 ° / 0 d in te rito riu l
şi 42.6 0/q din p o p u laţia R om âniei de dincolo de m unţi. C oridorul îm p lâ n ta t dinspre N .W .
spre in im ă a re n um ai v â rfu l unguresc (secuiesc: cele tre i ju d e ţe ştiu te : Ciuc, O dorhei, T re i-
Scaune) restul e ţa ră rom ânească — p u ră ţa ră rom ânească, m ai ales a ria m asivului Rodnei,
vatra d escălecătoarei politice a Moldovei. D ar n u vom insista. — In tr e colaboratori f i ­
g urează şi tâ n ă ru l geo g raf L au ria n Som eşan, care se dovedeşte to t m ai m u lt o m in te şi
un condei de m ân a în tâ ia : p u ţin i sunt cei cari p o a rtă , ca dânsul, p e rm a n e n t vie, încăl-
zindu-şi cu ea sufletul, o a tâ t de clară, ju s tă şi d ocum entată im agine a p ă m â n tu lu i r o ­
mânesc. In tere sa n te şi personale-oarecum, vederi are, ca m a i totdeauna, u n u l din fă u rito rii
Atlasului Limbii Române, ,d. E m il Petrovici. D in tr’un om de ştiin ţă cum e dom niasa, şi
d in tr ’un a rtico l despre lim ba rom ână în spaţiul dacic („T ransilvania, v a tră linguisitieă” ,
N r. 2 a l revistei) re p ro d u ce rea unui pasagiu ca cel ce u rm ează, e şi o in fo rm a ţie , d a r şi
o em oţie de o p o triv ă : „ D ă in u irea în că p ă ţâ n ată , d ârză, p e p ă m â n tu l T ran silv an iei a id io ­
m u lu i rom anic d in R ă să ritu l E u ro p ei n u poate fi explicată, însă, n u m ai a stfel (a dăinuit,
spun unii, fiindcă „ p a rtic ip a la p re stig iu l civilizaţiei ro m an e ” ; „ fiin d c ă e o ljm bă uşoară
de în v ă ţa t” , spun a lţii — şi a stfel fiind, o în văţau to ţi n ăv ălito rii şi in tru şii, folosind-o
ca „lim bă de c irc u laţie ” — cum a r spune d-1 G am illscheg, n. I. C.). Acest graiu, a d e ­
v ă r a t m iraco l în isto ria lim bilor, p a re a avea v irtu ţi ascunse, necuprinse de m inţile,
o ricâ t de agere, ale linguiştilor. F o rţe m isterioase, p rim a re , asem ănătoare fo rţe lo r n atu rii,
n u m ite de linguistul elveţian K. J a b e rg forţe etnice, a u p e rp e tu a t existenţa unei lim bi
şi a unu i p o p o r rom anic aici în E stul E uropei şi au adus în sânul acestei c o m u n ităţi
linguistice şi naţionale u n m a re n u m ă r de b a r b a ri” . — U răm „T ra n silv an iei” ceia ce
ne -a m u ra şi nouă în şi-n e: să a ju n g ă să se tipărească şi în tr ’o lim bă străin ă, şi pentru
peste hotare.
D a r „ T ra n silv an ia ” , de când am scris noi acestea, a m ai a p ă r u t cu m u lte ’.îmn i-e.
Despre câte ceva d in acestea, în n u m ăru l viitor.
I. C.

ÎN SLUJBA CONŞTIINŢEI
GEOGRAFICE A NAŢ1UNEI
N u de m u lt, din abaterea şi d in d u re re a de azi a su fle tu lu i rom ânesc, a a p ă ru t
o rev istă — cu u n num e p e care a tâ te a a lte p u b lic a ţii ro m ân e şti l-a u p u r ta t: „D acia” . *
A tâta, num ai, stă scris p e fru n te a e i: „D acia” — şi, d e d esu p t: „ A pare de două o ri pe
lu n ă ’ . Şi a p are în condiţii tehnice cum , d u p ă câte ştim noi, n ’a u a p ă ru t p â n ă azi, în
tip a r rom ânesc, decât două reviste cu fo rm atu l acesta, de g azetă: „Secolul” şi „ Ideea
E u ro p ean ă” .
Şi stă scris, p ro g ra m u l revistei, m a i ales în artic o lu l: Spaţiul vital românesc, sem nat
de vechiul lu p tă to r na ţio n a list dela „ L u c ea fă ru l” A rdealului — d. O ctavian C. T ăzlăoanu.
— şi um p lân d , onoare a u torului, în tre a g a p rim ă pag in ă a n u m ă ru lu i doi. A fară de cei
DOCUMENTE, NOTE, ÎNSEMNĂRI 123

doi colaboratori a m in tiţi, m a i sem nează, în tre a lţii: dd. N. A. C onstantinescu (H otarul
N istru lu i; Ce re p rez in tă Basarabia), N. I. H erescu, M ircea Vulcănescu, Dan Botta, D.
C iurezu, Iu lia n V esper, D ragoş V rânceanu, V. Beneş, E rn est Bernea, Ion Conea, etc.
I. C.

UN ISTORIC GERMAN
DESPRE „CONTINUITATE“

I n cunoscuta p ublicaţie „Philologische W ochensehrift” , N r. 9/12, 1940, p rof. de istorie


antică dela U niversitatea d in Erlangen (G erm ania) d. W ilh elm Enszlin, scrie u rm ăto a rele despre
recentul studiu asu p ra Continuităţii al profesorului Const. Daicoviciu dela U niversitatea din
Sibiu (trad u cem tex tu l în în tre g im e ):
„S avantul rom ân re p u ta t p rin lu cră rile sale a n te rio are ne p re z in tă aici o excelentă
monografie. D upă o observaţie in tro d u c tiv ă despre fro n tie rele ţin u tu lu i p e care-1 consideră
T ran silv a n ia şi d espre condiţiile geografice, p rim u l capitol „L a T ransylvanie av ân t Ies Ro-
m ains’" tra te a z ă p ro b lem a d in paleolitic p â n ă la tim p u l d in ain tea cuceririi Daciei de către
R om ani. Daicoviciu, în acest capitol, de a ltfe l ca şi în celelalte capitole, bazându-se pe
o lite ra tu ră specială n u to td e a u n a uşor accesibilă, ne dă, deocam dată în linii m ari, o im agine
a evoluţiei p reistorice şi a în c e p u tu rilo r istorice, cu o p riv ire ju stă în m a te ria lu l descoperit
şi avansând p ru d e n t în p ro b lem a po p o a relo r de pe atunci, p ro b lem ă în care n u se p ro n u n ţă
dacă treb u e sau n u să considerăm pe p re ze n ţi în aceste reg iu n i în ain te de era de bronz.
P e n tru tim p u l p reistoric, Daicoviciu consideră p e rio a d a pre sc itică din al 17-lea al 11-Iea
secol; scitica p â n ă în a l 4 -le a ; celtica în al 3 -lea şi a l 2 -lea secol şi în c ontinuare cea dacică.
D aicoviciu a scos în evidenţă în tre a ltele in flu e n ţa invaziei cim eriene n u num ai a su p ra c u l­
t u rii m a te ria le , ci şi a su p ra a titu d in ii sp iritu a le a popu laţiei geto-dace. Acelaş lucru este
a d e v ă ra t în ceea ce p riv eşte u rm e le scite şi fa p tu l desnaţionalizării in v a d a to rilo r sciţi. In ce
priveşte pe C elţi, Daicoviciu stabileşte o in flu e n ţă im p o rta n tă , care începe c hiar în ain te de
n ă v ălirea lor. Susţine totuşi că n u a r p u te a fi vorba de o stă p â n ire extinsă de lungă d u ra tă
a su p ra ţin u tu lu i d in p a rte a C elţilor. T otuşi, D acia lo r le dato re az ă in tro d u c e rea ro a te i în c e ­
ra m ic ă şi, p robabil, im boldul p e n tru u n a n u m it fel de a zidi. Daicoviciu crede că este în ­
d re p tă ţit să p re su p u n ă că m icile dom nii geto-dace a u tre c u t sub „ re g i” , de care el se
ocupă m a i d e p arte. O schim bare politică s’a p rodus sub Burebista, al c ăru i im p e riu a avut
e x tin d ere m ax im ă în tre a n ii 61 şi 51. Daicoviciu com bate to tu şi teza că şi Panonia a r fi
fă cu t p a rte d in stă p ân ire a sa. E l u rm ăre şte apoi m ai d e p a rte isto ria D acilor d u p ă p ră b u ­
şire a m are lu i im p e riu şi ciocnirile lo r cu R om anii, sub a c ăro r presiune a în ce p u t să se
concentreze d in nou p u te re a D acilor, culm inând în dom nia lui Decebal. L a încheierea c a ­
p itolului, Daicoviciu p re z in tă o vedere de sinteză excelentă a su p ra fo rm ării vieţei dace,
în care treb u e să a m in tim stu d iere a m onetelor locale, d escrierea fo rtific a ţiilo r şi a a lto r
construcţii, o încercare ra ţio n a tă d e a. p re ţu i n u m ăru l p o p u laţiei şi o sc u rtă schiţă a f o r­
m elo r religioase.
Al doilea şi sim ultan cel m ai c u p rin z ăto r capitol, „L a Dacie R om aine” , a re nevoie
d e o a rec are co rec tu ri în ce priveşte războaiele lu i T ra ia n şi p rim a org a n iz are a p ro v in ­
ciei. deoarece a u to ru l, fiin d u -i lu cra rea sub tip a r, n ’a m a i a v u t tim p u l să valorifice p e n tru
sine lu c ra re a lui C. P atsch „ D e r K a m p f u m den D onauraum u n te r D om itian u n d T r a ja n ”
(1937). încolo, însă, p re z e n ta re a isto rie i provinciei cu o rg a n iz aţia ei a d m in istrativ ă şi m i­
lita ră , p re cu m şi a vieţii c etăţen eşti şi fo rm are a vieţii religioase este mostră de rezumat
concis, în care D aicoviciu, fă ră să se p ia rd ă în p ro lix ităţi, n e dă tot ce este esenţial şi
nu ;pierde ocazia să ia atitudine critică faţă de literatura de până acum. Foarte impre­
sionante sunt consideraţiile sale despre romanizarea rapidă a Daciei ca provincie romană.
Şi p riv ito r la neliniştitele tim p u ri ale veacului a l tre ile a d a to ră m lui D aicoviciu, caire se
124 GEOPOLITICA ŞI GEOISTORIA

s p rijin ă aici şi pe m a te ria l n e p u b lic at pâ n ă acum , noui cunoştinţe. EI se rid ic ă îndeosebi


îm p o triv a tezei re n u n ţă rii la D acia sub Gallien.
Al tre ile a capitol „ L a Dacie a p rès l’abandon” începe cu o c ritic ă a tr a tă r ii de p â n ă
acum a chestiunii, dacă d u p ă p ă răsire a Daciei a m ai ră m a s aici o p o p u laţie rom anică. Şi
în această chestiune schiţa sc u rtă a cursului istoriei p e care ne-o d ă Daicoviciu cu schim ­
b ările de stă p â n iri şi popoare de atu n ci trebue salutată cu mulţumire, şi i se -poate recu­
noaşte că temeiurile sale precaute despre continuitatea unei populaţii romanizate pot fi
acceptate, chiar dacă nu ar fi în toate amănuntele la fel de convingătoare.
D acă p riv im o p e ra ca în tre g , atu n ci Daicoviciu merită deplină aprobare. L u c ra re a sa
este o mostră de sinteză a cunoştinţelor singulare şi în acelaşi timp o contribuţie bogată
în rezultate la cercetarea singulară. Dorim excelentei lucrări o cât mai largă răspândire”.
Noi, ce p u tem adăoga? — decât că dorim ca aceste a p re c ie ri şi concluzii ale în v ă ­
ţatu lu i g e rm a n să a ju n g ă a fi cetite de c ât m ai m u lţi în v ă ţa ţi unguri.
RED.

O LUCRARE, ÎN CARE GEOGRAFIA SE VEDE


MEREU ÎN SPATELE ISTORIEI i)

A a p ă ru t şi în lim ba rom ână, recent, lu cra read -lu i Ghteorghe I. B ră tia n u :


O ENIGMĂ. ŞI UN MIRACOL ISTORIC. — D om nul G heorghe I. B rătian u s’a
do v ed it cu prisosinţă a fi u n u l d in acei p u ţin i, de cari în ţe le p tu l Rege C arol I spunea
că avem ta re p u ţin i şi n e -a r tre b u i cât m ai m u lţi: oam eni de cara cte r. L a câţi oare, azi
şi m a i ales ieri, li-se p oate (li s’a r fi p u tu t) spune, cu a tâ ta în d re p tă ţire ca Iui G heorghe I.
B rătianu, vir bonus?— G heorghe I. B rătian u este insă, m ai în tâi, u n în v ă ţa t de rasă, un în v ă ţa t
in acea d in tre ştiinţe p e care cei vechi o n um eau m ag istra vitae (hai să spunem , că nu e,
poate, ră u , m a g istra v itae rei-publicae). L ăsăm la o p a rte , d a că v re ţi, fa p tu l că G heorghe
I. B iătian u este p u rtă to ru l unui m a re num e, c o n tin u a to ru l unei m a ri tr a d iţii de sim ţire
şi fă p tu ire istorică rom ânească (am zice, deci, p u rtă to ru l unei m a ri ră sp u n d e ri). I n vrem ea
războiului d e în tre g ire s’a dus v o lu n tar pe fro n t (pe fro n t s’a cerut şi acum , în d a tă ce
îe i ţ a N em esis a isto riei a fâ lfâ it în sbor, in n o ap tea d e 21 sp re 22 Iu n ie 1941, p e d e a ­
supra h o ta ru lu i bleste m at a l P ru tu lu i); s’a în to rs ră n it d in răsboiul în tr e g ir ii — şi, la
sc u rtă vrem e, a tip ă r it o /carte d e im p re sii de pe front, p e care N icolae Io rg a o recom anda,
la a p ariţie , b u n ă să fie pusă sub ochii tu tu r o r elevilor d in liceele ţării.
Şi acum , G heorghe B rătian u a scris o carte nouă, în care tra te a z ă u n subiect vechiu,
la in im a fiecăruia d in noi. Spunem vechiu, fiindcă l-a t r a t a t încă de acum cinci decenii,
ap ro ap e sub acelaş titlu (d a r cu m ijloacele de a tunci, fireşte), A. D. X enopol: Une énigme
historique: Les Roumains au Moyen-Age.

D in acest titlu a l lu i Xenopol, desigur, s’a in s p ira t cunoscutul m edievalist F e rd in an d


Lot, când, în u ltim a sa lu c ra re consacrată Invaziilor barbare *), a pus în fru n te a p a g in ilo r
care privesc p ă m â n tu l şi p o p orul rom ânesc, u n titlu a p ro ap e la fe l: Une énigme et un
■miracle historique: le peuple roumain (îm p ru m u ta t aidom a d e d-1 G heorghe I. B rătianu).

D upă câte a flăm , F e rd in an d L ot se nu m ăra, p â n ă n u de m u lt, în râ n d u l adversarilor


teoriei lui R oesler; e ra deci de p a rte a noastră, ca să spunem a şa ; e ra adică p e n tru con­
tinuitatea elem entului d a co -ro m an în n o rdul D unării. R ecent, însă, el a tre c u t dincolo. Un

1) Dintr’o recenzie m a i veche, scrisă p e n tru u n a lt Ioc, — şi c o rectată p u ţin , astăzi,


2) P aris, P ayot, 1937.
DOCUMENTE, NOTE, ÎNSEMNĂRI 125

„ d e z e rto r” , am spune, p riv in d lu cru rile „sub specie valachica” . Şi cu a tâ t m ai m a re a


fost p ie rd e re a — şi este (s’a r p ă rea ) p rim e jd ia p e n tru noi, cu c â t „ d e z e rto ru l” e, cum se
spune, autoritate în m ate rie , — u n specialist de m a re p re stig iu ştiinţific.
N um ai cil. spune dânsul c hiar dela început, U ngurii n u tre b u ie să-şi făurească a r ­
gum ent dc p ro p a g an d ă p o litică revizionistă, d in convingerea m ea. Dacă U n gurii a r in te r ­
p re ta -o în sensul în d re p tă ţirii unei stă p â n iri u ngureşti a ctu ale in T ransilvania, a r însem na
să se înşele a m a r — spune e l; a r fi to t aşa de fu n d ată, această p re te n ţie de a invita
pe R om âni să lase U n g u rilo r T ransilvania, ca şi aceea d e a in v ita p e E nglezi să bine-
voiască a p ă ră s i Anglia sau ca aceea de a in v ita pe U nguri să plece din p u stă şi de lângă
T isa — p e n tru a se întoarce, p r im ii în G erm ania, u ltim ii în Siberia. C a rte a lu i Lot,
d im p o triv ă, u rm ăre şte un scop tocm ai contrariu p re te n ţiilo r şi socotelilor u n g u re şti de
politică c o n tem porană; exact contrariu: să dem onstreze, în tre altele, justeţea tr a ta tu lu i de
pace, care a tra s h o tare le R om âniei M ari.
Nicio g rijă , p rin u rm are .
G heorghe B rătianu, totuş, ca unul care e convins că fostul lu i p ro fe so r de istorie
m edievală „se înşală” (chiar dacă la F. L. e v orba de o convingere ştiin ţifică — fă ră
cea m ai m ică a tin g e re cu re a lită ţile politice actuale d in su d -e stu l E uropei) îşi p ro pune să -i
dem onstreze (lui, ca şi o ricu i m a i a re nevoie) că în ad ev ăr aşa e : m are le m edievalist se
înşeală. Se înşeală, adică, a tu n c i când crede că te rito riu l de fo rm aţie al po p o ru lu i rom ân
treb u ie situ a t la sud de D unăre.
Şi începe, frum os cum n u se m ai poate.
în ce p e , anum e, cu d om nul Iacob Brom berg, u n „ m a re ” în v ă ţa t (evreu, fo a rte p ro ­
babil) re fu g ia t din B asarabia la N ew -Y ork şi care a m e n in ţă d e acolo cu publicarea, peste
u n a n doi, a u n u i op care va fi o re v elaţie (de revoluţie, nu m a i vo rb im ): I n M oldova
şi B asarabia, dum n ea v o a stră R om ânii (deocam dată o spune în tr ’o scrisoare a d re sa tă lui
G heorghe B rătianu) su n te ţi venetici, acolo fiind (nici m ai m u lt nici m a i p u ţin decât) v a tra
p rim itiv ă d in care au ro it Slavii. Şi astfel, d in tr ’u n condeiu, Iacob B rom berg in v ită pe
R om âni să tre a c ă dincoace de C a rp a ţi şi m ai spre D unăre. D a r luându-se (vorba vine)
după B rom berg şi trec ân d C a rp aţii în T ransilvania, G heorghe B rătian u (şi noi to ţi) dăm
de a rm a ta a d ere n ţilo r u n g u ri la te o ria lui Roesler: A utochtonii în T ran silv a n ia su n t U ngurii,
spun ei — R om ânii fiin d v eniţi (de undeva, de peste D unăre) tâ rz iu aici, p rin secolele
X I I I şi X IV . N ici peste D unăre, însă, n u e chip să ne înţelegem (in tre a lţii cu dom nul
M utafciev). N u, N u! spune acesta... nici în B ulgaria să n u vă c ă u ta ţi ob ârşia şi v a tra m e ­
dievală, că n u e. D a r dacă v re ţi s’o găsiţi, c ă u ta ţi-o că treb u ie să fie undeva p rin S erbia
c en trală . Acolo, însă, ne ies în ain te a lţii, cu ocară p e n tru în d răz n ea la şi ig n o ran ţa de a
n? c ău ta p rin cele re g iu n i „ izvoarele” terito ria le.
„Ei, d a r a tu n c i de u n d e a u v e n it R om ânii” ? —■ se în tre a b ă G heorghe B rătianu.
„Să fie cum va un caz d e g e n era ţie spontanee în zorile evului m o d e rn ? Curios, p e n tru c ă
unic, în a devăr, în istorie, „acest p o por care n ’are. istorie, n ’a re nici origine şi nici
p a trie . Ar fi să desn ăd ăjd u im , dacă n ’a r fi să râ d e m ” !...
R om ânii, deci, d u p ă obiectiva ştiin ţă istorică a vecinilor, n u s’a u n ăscut şi n u s’au
fo rm a t nicăiri. Ar fi necesar, poate, u n congres al isto ricilo r d in to a te ţă rile vecine, care
să le fixeze — o d a tă ! — u n loc sub soare.
I n cap. I I I : Originile poporului român; evacuarea Daciei, G heorghe B rătian u a n a ­
lizează şi demonstrează imposibilitatea p ă ră s irii Daciei de to a tă p o p u laţia ei agricolă ru ra lă ,
deci sedentară, în a n u l 271. Dacă solicităm textele cu a te n ţie — cum spunea R enan —
nu vom scoate d e n ic ă iri concluzia şi convingerea p e n tru a ceastă p ă ră sire . D im potrivă,
in te rp re tâ n d evenim entele p r in analogie eu ceeace ştim precis că s’a petrecut aiurea tn
cazuri la fel, scoatem încheerea care, deşi n u stă scrisă clară n ică iri, stă scrisă în fire*
lucrurilor: P ă ră sirea Daciei n ’a fost u n a to ta lita ră (n’a p lecat, adică, toată lumea)
126 GEOPOLITICA ŞI GEOISTORIA

ci num ai una oficială, deci p a rţia lă . M area m assă m u tă şi m u n cito are a răm as. N ’a fost,
deci, o m işcare metanastasică, şuvoi de p lu g a ri şi păsto ri coborît spre Balcani, ci a fost
d o a r una, g răb ită, şi singura care se p u te a executa, a garnizoanelor şi a funcţionarilor.
C etitorul, însă, să n u -şi închipue că d. G heorghe B rătian u dem onstrează doar aşa, p rin d e ­
rivaţii şi c o n stată ri silogistice sau p rin sim ple arg u m en te de b u n sim ţ, im p o sib ilita tea p ă ­
ră sirii totale a Daciei... C etitorul, d re p t aceea, e ru g a t să m ea rg ă la carte. D ar şi altceva:
„Ceeace treb u ie să stabilim aici, n u e nici g ra d u l de a u te n tic ita te a l tex te lo r din
Eut>?opius sau Vopiscus, nici concordanţa acestora cu m ă rtu riile c p igrafice sau m onetare,
ci este v alo area p ra c tic ă a acţiunii lu i A urelian, ca şi a consecinţelor acesteia p e n tr u v ii­
torul p rovinciilor d u n ă ren e şi al ro m an ităţii orientale. Această bruscă transferare de -popu­
laţie din Dacia în Mesia este ea un fapt unic, fără precedent şi fără cazuri similare
mai apoi? E vacuarea D aciei este ea în a d ev ă r o r u p tu r ă com pletă, o „cezură d e fin itiv ă ”
111 ro m an iz are a acestei provincii, ro m an iz are care — n i se spune — n u m ersese p re a
d e p a rte în cel u n secol şi ju m ă ta te de colonizare cu elem ente d in care d o a r o m ic ă p a rte
e rau o rig in a re din Ita lia , d a r din care u n m a re n u m ă r — d a că a r fi să credem in sc rip ­
ţiile — veneau d in regiunile orien ta le ale im p e riu lu i? Să se fi sfâ rşit oare, cu re tra g ere a
leg iunilor şi a coloniştilor c ari le -a u u rm a t, orice contact m e n it să în tre ţin ă , d e p e u n m al
al D u n ării p e celălalt, a m in tire a Rom ei, a civilizaţiei şi a g ra iu lu i ei? Să fie oare aşa
de temerară pretenţia că, a pune astfel problema, înseamnă s’o şi rezolvi în mare parte”?
Ni s’a p ă ru t că cheia p ro b lem ei stă tocm ai în acest pasagiu — şi că fra za din u rm ă
treim e îndeosebi subliniată.
P u n â n d astfel problem a, G heorghe B rătianu păşeşte la rezolvarea ei. C um ? A rătând, cu
dovezi istorice indubitabile, că din secolul IV şi p â n ă în tr ’al IX -le a s’au p e tre c u t con­
tinuu d ep lasări de p o p u laţii de pe u n m a l a l D u n ării p e celălalt, u n e o ri d e sute de m ii
de suflete. Ce dovedeşte a ce asta? Că acea „ cezu ră d e fin itiv ă ” n ’a ex ista t şi că, c hiar
dacă în D acia a ră m a s în 271 re la tiv p u ţin ă p o p u laţie a u tohtonă, ea a fost m ere u a li­
m e n ta tă cu sevă rom anică d in Moesia în to ate secolele u rm ăto a re, p â n ă în veacul in care
(al IX -le a ) a firm ă cronica lui N estor că, descăleeând U n g u rii la apus de C arp aţi, au
ga >it acolo pe R om ânii c ari cuceriseră pe Slavii din Panonia şi regiunile vecine. R om ânii
aceştia, spune a u to ru l, e fo a rte pro b ab il să fie aceia mai ales cari, sub pre siu n ea S lavilor
în Balcani, trec u se ră la n o rd de D unăre, în Dacia, îngroşând râ n d u rile R om ânilor de aci
şi începând asim ilarea n a tu ra lă firească a S lavilor ră m a şi conlocuitori în Dacia. N eam ul
rom ânesc, aşa d a r, s’a fo rm a t în D acia d in tre i s tra tu r i sau serii de s tra tu ri succesive:
coloniştii romanizaţi, ră m a şi în D acia d u p ă re tra g e re a legiunilor, şi al c ăro r n u m ă r n u se
poate p re ciza ; captivii aduşi de dincolo de D unăre de c u ceritorii germ an i, huni, a v ari sau
slavi; populaţia romanizată d in p ă rţile Balcanilor, m ai ales aceea d in cele două Dacii
Aure liane, c are a fost nevoită să tre a c ă D u n ărea sub d u b la p re siu n e a Slavilor cari şe in s­
tala u p e de o p a rte în B ulgaria, îm p in g â n d spre T esalia şi E p ir p e v iito rii V lahi ai
P indului, şi se aşezau — p e de a lta — în ţin u tu rile Jugoslaviei actuale. Ia tă , deci: Până
la venirea Slavilor, în D acia şi Moesia în tre a g ă, d in T ran silv a n ia p â n ă în R um elia şi din
m alu rile pontice p â n ă în cele d alm atin e, se în tin d e a o sin g u ră p â n ză etnică, de geto-daci
şi iliro -tra c i rom anizaţi, — pânza ro m a n ită ţii o rientale, continuă şi în tin să c ât am spus.
Slavii, p ă tru n z ân d ca o p a n ă în tru n ch iu l ei, o desfac în tre i ra m u ri: dacică, istrian ă,
m acedoneană. I a r în trec erile de p o p u laţii de p e o p a rte a D unării p e alta, în ain te şi
d u p ă Slavi, treb u ie să vedem , m ăc a r în p a rte , explicaţia u n ită ţii etnice (m ai bine spus:
etnografice) su rp rin z ăto are d in tre R om ânii de p re tu tin d e n i, fă ră dialecte linguistice v e rita ­
bile pe u n te rito riu aşa d e întins. I n ceeace p riv eşte p re z e n ţa e le m en te lo r albaneze
în lim ba n o a stră — d in care F e rd in an d L o t deduce că R om ânii treb u ie să fi fost cândva
vecini nem ijlociţi cu A lbanezii (deci, în Balcani — de unde, p rin sec. IX şi X a r fi tre c u t
D u n ărea în n ord) — G heorghe B rătian u răspunde cu a rg u m e n tu l pe care linguistica m o-
DOCUMENTE, NOTE, ÎNSEMNĂRI 127

(Iernă ni-1 pune la dispoziţie: e vorba, în realita te, de un fond de moştenire comun, dela
m assa tra c ă (sau d e la a lta şi m ai veche) a lui H erodot, care u m p le a cândva to t colţul
acesta de su d -est european, — m oştenire răm asă aceeaşi la Rom âni, Albanezi şi la toate
popoarele balcanice. — Şi to t a stfel cade şi a rg u m e n tu l (învechit) lu a t d in la tu ra religioasă
a vieţii vechi ro m ân eşti: legăturile bisericii m u ntene şi m oldovene cu p a tria rh ia din Con-
gtantinopole (în veacurile de în ce p u t ale celor două „ ţă r i” ) şi care a r vorbi, deci, p e n tru o
desprindere, cândva, a R om ânilor n o rd -d u n ă re n i d in tr ’o m asă etnică s u d -d u n ă re a n ă : Dom nul
F e id in a n d L o t nici n u aflase de o pre ţio a să lu cra re (pe care n a scris-o un român, ei un
s tră in : Lascaris) în care s’a a ră ta t că aceste le g ă tu ri au u n singur c usur: n a u existat
niciodată.
R ând pe râ n d , aşa d a ră, cad toate tem eiurile p e care se funda convingerea dom nului
F e id in a n d Lot. D ar m ai ră m â n e unul, pe care e ra să-l o m ite m : tăc e re a asta, a textelor
vrem ii, a su p ra unei existenţe a R om ânilor la nord de D unăre, în E vul m ediu. L a asta,
G heorghe B rătianu răspunde p rin ceeace (ne-o com unică u n am ic al istoriei) Nicolae Io rg a
a n um it, încă de p rin 1902— 1903, „ m ă ritişu l politic în D acia” — a d ic ă : cronicele vrem ii,
care vorbeau (când vorbeau) şi despre D acia şi locuitorii ei, îi n um eau p e aceştia, pe
to ţi laolaltă, cu n um ele stăpânitorilor (goţi, huni, a vari, pecenegi, cum ani) sau îi c u p rin ­
deau, p o triv it unei m a n ii a rh aiza n te a tim p u lu i, î n tr ’un singur nu m e etnic, al u n u i p o por
oarecare, care a stă p â n it cândva p rin p ă rţile Daciei. Spuneau, de p ild ă : „ in D acia locuesc
S ciţii” , c h ia r dacă e ra v orba de starea de lu cru ri de p rin sec. IX , şi asta, fiindcă o d in i­
oa ră — cu zece sau cincisprezece veacuri în ain te — cu a d e v ă ra t hă lă d u ise ră p e acolo
Sciţi;. S u b stitu irea aceasta etno-onom astică' (să-i spunem aşa) e, d e a ltfel, u n fenom en obiş­
n u it p e n tru E vul m ediu şi e de m ira re (ne p e rm ite m noi) cum de n ’a lu at-o in consi­
d e ra re F e rd in an d L ot şi p e n tru cazul Daciei m edievale. D ealtfel, acest lapsus şi alte câteva,
de care se face vinovat (ca să spunem aşa) F e rd in an d L ot în consideraţiile sale a supra
„enigm ei şi m ira c o lu lu i” , au în d em n a t p e d. G heorghe B ră tia n u să-şi închee lu c ra re a cu
un m ic capitol de necesare şi respectuoase com pletări şi co rec tă ri în o p e ra celui care i-a
fost p rofesor de istorie m edievală.
Dacă a r fi d u p ă noi, c artea de care ne ocupăm a r deveni lec tu ră obligatorie în
u n iv ersită ţi, p e n tr u toţi studenţii.
I. C.

UNDE A FOST
„BASILEIA“ LUI BUREBISTA
Sub acest titlu , re ce n tu l doctor în isto ria a ntică (doctoratul, cu d-1 S c a rla t L am brino)
care este d-1 A. M arinescu-N our, publică o in te re sa n tă bro şu ră geoistorică, tex tu l unei
m ai vechi com unicări la u n colocviu de geografie în Bucureşti. D upă o serie de consi­
d e ra ţii geoistorice, unele fo a rte judicioase — cu tex tele istorice şi cu h a rta p ă m â n tu lu i
dacic fa ţă in fa ţă — d-1 M arinescu-N our conchide că Argedava d in in sc rip ţia lui Acornion—
localitatea în care a cesta a m ers la B urebista — nu p u te a fi de câ t undeva „p e Argeş
în sus’’. Acestea, cum am spus, p e baza textelor, a h ă rţii, ca şi a etim ologiei Argesis-
Argeş a lui Vasile P ârvan. I a r când e vorba să precizeze unde-anume, a u to ru l opinează,
pe baza o bservaţiilor şi a co n stată rilo r personale, făcute în verile 1937 şi 1938 la faţa
locului, că v a tra c etă ţii p a re să fi fost la P oenarii A rgeşului, în poalele şi p e coastele
m u n telu i G hiţu, la ieşirea d in defileu în m ica (dar istorica) de p resiu n e a A refului, a râ u lu i
Argeş, pe stânga. A utorul spune tex tu a l: „Ceeace n e -a ră m a s d in aceste sum are şi i n ­
com plete observaţii este o p e rfe c tă asem ănare în construcţie şi m a te ria l cu cele găsite la
G ră d iştea M uncelului” . I n ceia ce ne priveşte, credem că „basileia” lu i B uerebista e ra
a iu re a: undeva, în raza S tre iu lu i — şi vom avea ocazia, n ăd ăjd u im , să vorbim în curând
despre aceasta: p oate că c h ia r aici, în revistă. N u p u tem , însă, să n u în reg istră m şi p ă ­
128 GEOPOLITICA ŞI GEOISTORIA

re re a d -lu i N our (precizarea la Poenari, sub şi pe G hiţu, fiindcă localizarea pe Argeş au


m a i presupus-o şi a lţii). Ba, n ’am fi d e loc n e fericiţi dacă s’a r dovedi că d-1 N our
a rc p e rfe c tă şi to ta lă d re p ta te , ci d im p o triv ă: Cine, în ad ev ăr, n u s’a r b u c u ra să afle
precis locul d e p e care ochii c arp a tic i a i m are lu i rege dac vegheau peste câm pia D unării,
spre g u ri şi M are, şi peste fo rtă re a ţa m u n ţilo r deo p o triv ă ?
I. C

O MARE OPERĂ IMPERIALĂ :


t r a n s -s a h a r ia n u l

Francia victa, Saharam vincere coepil. — Fiecare d in noi a t r ă it câte o criză


m a re în v iaţă. L i se în tâ m p lă şi indivizilor, li se în tâ m p lă şi popoarelor. Şi n u e pericol
m a i m are, d u p ă o lo v itu ră d in acestea, d e câ t să cazi în acea sta re de d e sc u rajare to tală,
de p ro stra ţie , din care cu g re u m a i p o ţi ieşi, o d a tă ce te -a cuprins. E şti p ie rd u t, dacă
te laşi dus de ea. — I n t r ’o a stfel de sta re e ra a m e n in ţa tă să cadă F ra n ţa , d u p ă înfrân g e re.
M arele pedagog care este M areşalul P e ta in a sim ţit însă pericolul şi l-a p a ra t. Din haosul
şi d in p rim e jd ia clipei, el a p rin s şi a fo rm u la t în d a to ririle in dividuale şi obşteşti p e n tru
salvarea n aţiu n ii, a p re ciza t punctele de p ro g ra m ale în co rd ă rii p e n tr u ieşirea la m a l din
v âltoarea p rim e jd ie i. N u treb u e să ne închidem în noi înşi-ne, a spus el! — şi să ne
plângem d u re re a ; treb u e, d im p o triv ă, să ieşim cu tu fle te le în soare, să p riv im d e p arte
şi să ne reg ăsim : E o sim plă g re a încercare a istoriei! Peste ea şi — în n ain te, cu toţii
în râ n d u ri strânse. F ra n ţa — M etropola şi Im p e riu l lao laltă — ne spun că treb u ie să
p rivim d e p a rte şi să vedem lu cru rile în mare, d u p ă m ă s u ra lor...
Şi, astfel, când n im eni n u se a ştep ta, ia tă lu ată h o tă rîre a p e n tru începerea lu cră rilo r
Trans-saharianului. De câte o ri n u se discutase p ro iectu l în anii de pace, ce p la n u ri! —
şi ce a b an d o n ă ri de p la n u ri, d u p ă aceea! E ra o lu cra re de m a ri p ro p o rţii şi de şi m ai
m a ri sfo rţă ri — şi le e ra frică, p a rcă , Francezilor, s’o înceapă. Şi ia tă -i, totuş, în cepând-o
tocm ai acum a. Este, în această h o tărîre , u n m a re tâ lc pedagogic şi o dovadă de m a ri
rezerve sufleteşti la n a ţia franceză. N im ic n u p o a te re co n fo rta m a i m u lt u n p opor d e câ t
gândul că este capabil, a doua zi d u p ă un m a re dezastru, să p u rc ea d ă la re aliza rea unui
m are p ro ie c t de acest fe l: să p re zin te un c ara c te r de m a re u tilita te şi — m a i ales — să
izbească im a g in a ţiile !
Ce d e p a rte suntem — spunea u n fra n ţu z , deunăzi! — de m eto d ele (şi m o ravurile)
ră posatului re g im politicianist, sub care de zeci de o r i s’a d isc u ta t p ro iec tu l şi d e sute de
o ri s’a a b an d o n a t: „ O a fac ere care va îm bogăţi pe m e ta lu rg işti” ! — se to t spunea, caşicând
a d a de lu cru in d u strie i şi a p rom ova interesele econom ice şi sociale ale Im p eriu lu i, a r fi
în se m n a t a să v â rşi o fa p tă rea.
Astăzi, lu cru l e şi început. M oral, ca şi m ate ria l, cum spuneam la început, deciziunea
de a se începe lu cră rile de c onstrucţie ale m a re i lin ii fe ra te p e ste Pustiu, n u p o a te avea
d e câ t efecte salutare. C ând un p o p o r a s u fe rit un şoc a tâ ta de violent, a-1 p u n e Ia o
tre a b ă ca aceasta înseam nă a-1 re d a com pletei în cre d eri în sine. — Şi ceva Ia fel vedem
noi, p e n tru noi, în h o tă rîre a — lu ată , şi ea! — d e a se începe, în curân d , lu cră rile
p e n tr u co n stru ire a canalului C e m a vodă-C onstanţa.
Sr i i ! ' 1
.,. !• c-
În c ă u n p a s
I n ziua de 7 Iu lie o veste a d a t ocol p ă m â n tu lu i: tru p e a m erican e au d e b a rc a t în
Islan d a. I n fo rm a ei a m ericană, ştire a spunea că fo rţele am ericane v o r înlocui p e cele engleze,
d eb arcate acolo cu m u lte luni în a in te ; d-1 C hurchil, însă, a n u n ţa în aceeaşi zi, în C am era
C om unelor, că fo rţele engleze vor co n tin u a a răm âne, a lă tu ri d e cele am ericane, în insula
DOCUMENTE. NOTE, ÎNSEMNAI!) 129

vulcanilor de apă caldă. — La două zile după, agenţia ita lia n ă Ştefani com entând faptul,
făcea u rm ăto ru l istoric al anexiunilor te rito ria le am ericane (St. U.) din 1803 şi până azi:
„ In 1803, Statele U nite c u m pără L uiziana dela Napoleon-, în 1815, F lo rid a este
sm ulsă Spaniei prin răzb o i; în 1845, T exas este a n ex a t dela M exic; în 1846, O regonul
ob ţin u t dela A nglia; in 1848, M exicul, după o cam panie n e fericită, treb u e să cedeze C a­
lifornia, Colorado, Nevada, U tah si A rizona; in 1867, Alaska este c u m p ă rată dela R usia;
in 1898, p rin războiul co n tra Spaniei, începe p erio ad a cunoscută sub num ele de „ d ip le -
m aţia d o laru lu i” , care aduce Statelor U nite q u a si-p ro te cto ra tu l a su p ra C ubei şi dobândirea
Filipinelor, o d a tă cu Porto-R ico.
„C u stăpânirea F ilipinelor, se deschide larg calea expansiunii spre E xtrem ul O rient.
P e n tru a o a p ă ra , este nevoe de un d ru m sc u rt şi u şor; o revoluţie „ sp o n tan ă ” d esp arte
Cidum bia şi P a n a m a şi astfel se creiază zona C analului.
„D ela 1912 până la 1917, toate repiiblicelc ind ependente din A m erica centrală cunosc
binefacerile „d ip lo m aţiei d o laru lu i” . N icaragua, H aiti, San Dom ingo văd d efilân d pe s tră ­
zile lor drapelele înstelate ale m a rin a rilo r n o rd -am eriean i.
„Războiul m ondial nu aduce — e d re p t — S tatelo r U nite nicio nouă cucerire te ­
ritorială, d a r le aduce ceva cu m u lt m ai im p o rta n t: p a rita te a navală şi fin an c iară cu Anglia
ţi un quasi m onopol politic şi com ercial în ţările sud-am ericane.
„ In al doilea răsboi m ondial, care se desfăşoară actualm ente, asistăm la a treia fază
a im p erialism u lu i yankeu. Este uşor de p re v ăz u t că Statele U nite speră să fie a devăratul
beneficiar al conflictului. Mai in tâ i a tre b u it să le cedeze Anglia baze navale în Berm ude,
T e m i Nova, Baham a, Ja m aic a, A ntigua, Santa Lucia, T rin id a d şi în G uyana b ritanică.
Apoi N orvegia a treb u it să consim tă la un a d ev ă rat p ro te c to ra t am erican a su p ra G roenlandei.
Ia tă că acum şi Islan d a trece sub ju risd ic ţia guvernului din W ash in g to n ” . — Şi ag en ţia
Ştefani adaogă:
„ Ilu z ia că Statele U nite vor evacua vreodată Islanda, o lăsăm acelora cari voesc să
creadă în ea. In ce ne priveşte, socotim că nu există decât o singură ţa r ă a cărei h ră -
p ă rea ţă p oftă de terito rii s’a a r ă ta t egală cu aceea a S ta te lo r U nite, şi aceea este Rusia
Sovietică.
„Aşa dar, sub im pulsiunea lui F ra n k lin Roosevelt im p e rialism u l am erican îşi re ia e x ­
pansiunea te rito ria lă , în tre ru p tă după celălalt p reşed inte din aceeaş fam ilie, T heodor Uoo-
«evelt; ea bate acum im perios chiar la p o rţile E u ro p ei” .
In aceeaşi zi, alte agenţii de presă dădeau ca sigură in stala rea pe c u rând a S ta te lo r
Unite şi în: Azore, ins. C apului-V erde, D akar, ete. Adică — spuneau că vor încerca să.
Ba, m ai m u lt: la câteva zile după, corespondentul din W ashington al agenţiei D.N.B.
tran sm itea : „D. W endell W illkie, fost candidat la P reşedinţia Republicii, a de cla ra t, în
u rm a unei c onferinţe pe care a a v ut-o cu d. Roosevelt, că d-sa personal este pentru eroarea
de baze m ilita re am ericane în Islan d a şi Scoţia” . Suntem , se p a re, în p re a jm a fuzionării
anglo-am ericane î n tr ’unul şi acelaş im p e riu Anglo-saxon în care, cum spunea u n a u te r
germ an, M arca B ritanie va călători la re m orca Am ericei.
I. C.

REVELAŢII TOPONIMICE
ÎN ISTORIA ROMÂNILOR
Istoricii no ştri se înviorează, în vreme:! din urm ă, tot m ai m u lt in apele geografiei.
V rem să spunem : to t m ai m u lt încep d â n jii a bănui ce bogat izvor de in fo rm a ţie istorică
este geografia. Dovadă .in tr e altele, recentele scrieri sau com unicări la Academ ie ale d -lni
Ion N istor, in special aceea despre Romanii in Tramdanuvia. — Şi dovadă, dcasem eni, p ostu­
m ele „R evelaţii toponim ice p e n tru istoria n eştiu tă a R om ânilor” (publicate de Academ ie in
130 GEOPOLITICA ŞI GEOISTORIA

M em oriile secţiunii istorico) ale celui care a fost N. lo rg a. T itlu l însuş, el singur, spune
a tâ t de m u lt: Există o istorie neştiută a Românilor, despre care însă— d u p ă cum s’a spus-----
a tâ tea revelaţii a şteap tă să fie revelate din n u m irile topice. Cine citeşte acest scurt m em oriu
al m are lu i istoric de curând d isp ă ru t, nu se poate să n u-şi sp u n ă: Câte d in tainele Evului
M ediu rom ânesc nu n e -a r fi fost revelate de cătrc N. Io rga, dacă el ş i-a r fi p lecat m ai
m u lt p riv irile a supra h ă rţii de a m ă n u n t a ţă rii şi dacă, din m u lte le lui c ălă to rii p rin
ţară , s’a r fi în to rs cu o m ai m arc înţelegere geografică a acelei neştiute isto rii rom âneşti,
de care însuşi vorbeşte! — O sim plă ineursie în docum entele m oşiilor Peucescu din T e ­
leorm an, i-a fost deajuns spre a ajunge la unele fo arte in te re sa n te concluzii, p e care totul
ne în d eam n ă să i le subscriem : că, în Evul Mediu, p a rte a de şes a Ţ ării, deşi sub s tă ­
p â n ir i tu ran ic e succesive, p ă strea ză totuş n e în tre ru p t an u m ite insule sau nuclee de rezistenţă
rom ânească, la adăpostul luncilor şi p ă d u rilo r m ai p u ţin b â n tu ite de fu rtu n ă ; că, potolindu-se
puhoaiele barb are, p ă sto rii c arp a tic i coboară to t m ai m u lt spre D unăre — în cad ru l acelui
m ile n ar d u -te vino autohton în tre m u n ţi şi şesul din m argine — dep u n ân d to t m ai m ulte
aluviuni de populaţie p a sto rală carpatică, ce m istuie pe năv ălito rii poposiţi, dela care nu
ne ră m â n e de câ t — m a rto ră a procesului istoric — toponim ia; că, a stfel fiind, şesul se
dovedeşte a fi fost colonizat în mare măsură cu populaţie din şi dinspre m u n te ; că m unţii
C a rp a ţi au fost cu a d e v ă ra t p rin cip a la citadelă de p ă stra re a neam ului rom ânesc în E vul Mediu,
că ei (cu depresiunile lor in te rn e şi externe, cu văile lor p ro p riu zise), au fost rezervoriul
e tnic ce şi-a trim is, la fel cu apele, surplusul de populaţie spre m ărg in i, de în d a tă ce
îm p re ju ră rile i-au perm is-o.
P ro p riu zis, aceste c o n stată ri sau concluzii nu a p a r p e n tru p rim a d a tă în scrisul
geoistoric rom ânesc. N. Io rga, însă, le adânceşte şi le confirm ă. Şi, m ai ales, le confirm ă
p e n tru o regiune precisă a şesului rom ânesc: tocm ai p e n tru T eleorm anul cu num e cum anic
şi cu p ă d u re m u ltă cândva (num ele-i, tocm ai p ă d u re înseam nă). — I n tre satele disp ă ru te
ale T eleorm anului, N. Io rg a descopere şi două cu num ele de Rumânaţi, num e p ă s tra t încă,
dincolo de Olt, de ju d e ţu l în care, m ai de m ult, to t N. Io rg a cercase să localizeze stă p â ­
n irea cneazului Io n din D iplom a Io aniţilo r. Acest num e, slav-sârbesc, a r vorbi despre o
in filtra ţie m edievală sârbească dinspre vest în acele p ă r ţi şi o eohabitaţie m edievală
rom âno-slavă, Sârbii m istu in d u -se cu vrem ea şi nelăsându-ne, n e p re ţu ită m ă rtu rie totuş,
de câ t acele n u m iri de Rumânaţi (c ă rtu ra rii spunem R om anaţi, aşa cum sp u n e m — d im p o triv ă —
Vulcan în loc de Vâlcan, pasul dela Jiu ). N u m irea aceasta dovedeşte, deci, în chip sigur,
existenţa ,,la o d a tă adâncă din E vul M ediu” , existenţa sigură, p rin p ă rţile O ltului de jos,
a unui p u tern ic sâm bure etnic rom ânesc. I a r num ele însuş al T eleorm anului, ca şi acelea
— m u lte şi acolo — cu sufixul în ui, vorbesc la râ n d u -le şi despre o cohabitare rom âno-
eum ană, dela C um ani n erăm ân ân d , iarăş, decât num irile, ca şi în cazul S lav -S ârb ilo r de
m ai sus.
D om nul E rn st G am illscheg se va b ucura d in plin, cetind aceste postum e re v elaţii ale
lui N. Io rga, în care-şi va vedea c o nfirm ată, in term e n i şi d a te a tâ t de precise, p e n tru
o « n u m ită regiune rom ânească de m argine, teo ria sa „p riv ito are la O riginea R om ânilor” .
I. C.

DOUĂ PIESE GEOPOLITICE


DESPRINSE, PENTRU MOMENT, DIN ORBITA METROPOLEI

D upă Islanda, care şi-a d e n u n ţa t un iu n ea cu D anem arca trec ân d în tr ’u n a nouă cu Anglia,


ap ro ap e că acelaş lucru a făcut, cu S tatele-U n ite, şi G roenlanda, insula cea m a i m a re
a p lan e tei şi verigă de m a re im p o rta n ţă , azi, în lan ţu l p u n c te lo r de sp rijin p e n tru con­
voaiele care d in S ta te le-U n ite şi C anada tra n s p o rtă spre Anglia a ju to ru l ranerican. D om nul
D r. K aufm ann, m in istu l (până deunăzi, *1) D anem arcei la W ashington, „ lu c râ n d din p r o ­
DOCUMENTE, NOTE, ÎNSEMNĂRI 131

prie in iţiativ ă şi fă ră ca regele D anem arcei să fi fost încunoştiinţat, a sem nat un acord
cu guvernul S tatelo r-U n ite, p rin care acesta ia a su p ră -şi ră sp u n d e re a a p ă ră rii G roenlandei” .
Cum acest fa p t a r p u te a să devină „ u n p u n c t de plecare a l u n o r acţiu n i în leg ă tu ră cu
o p eraţii de răsb o iu ” — u rm ează că dom nul K a u fm an n „ s’a fă cu t vinovat n u num ai de
nerespectarea fo rm ală a ob lig aţiilo r ce-i reveneau în c alita tea sa de fu n c ţio n a r a l S ta ­
tului danez, ci c hiar de o crim ă îm p o triv a in d ependenţei şi se c u rită ţii acestuia” . P e n tru
aceste m otive, p r i n tr ’un d e cre t regal d a t în ziua de 17 A prilie 1941 la C openhaga, m i­
nistru l d r. K au fm an n a fost şters din cadrele serviciului diplom atic. Şi astfel, dom nul
dr. K. s’a pom enit, la W ashington, sim plu c etă ţe an p a rtic u la r — i a r G roenlanda, p e n tru
o vrem e (câtă, nu se ştie) s’a p o m en it sub control (cel p u ţin ) am erican, aşa cum Islan d a
sub u n u l englez. Insulele Feroe, Islanda, G roenlanda, su n t expresia v iz ib ilă ,— ca să
spunem astfel — a vestitului (şi cunoscutului, p e n tru geografi) aşa zis prag al lui
Thomson: o sp in are de fund înnaltă, legând, pe sub apele oceanului A tlantic, E uropa de
N. de A m erica de N. şi trim iţâ n d a fa ră d in apă am in tite le verigi de insule. Şi se d o ­
vedeşte, p rin folosirea, azi, la ce văzurăm , a acestor insule, că stra te g ia, ca şi politica,
încă n u se pot, cu to ate uriaşele progrese tehnice, lipsi de p re fix u l GEO.

i. c .

CE ESTE UN SPAŢIU VITAL ?

I n t r ’un „ c a e t” m ai vechiu (num ărul 2, F e b ru a rie 1940) al revistei „M onatshefte


fü r A usw ärtige P o litk ” , rev ista In stitu tu lu i g erm an p e n tru c erc etă ri de politică ex tern ă
d in Berlin, dom nul G e rh a rt Je n tsc h a p u b lic a t u n in te re sa n t studiu despre pro b lem a cea
m ai la o rd in ea zilei: Lebensraum — Spaţiul vital. Vom publica, poate, î n t r ’unul din
viitoarele noastre num ere, în tre g studiul. I n cel de faţă, ne m u lţu m im să reproducem , în
trad u c ere , p a ra g ra fu l în care se defineşte n o ţiu n ea: Ce este un Spaţiu-vital? Iată-1:
„P e baza celor pâ n ă acum schiţate, credem că n o ţiu n ea de S p a ţiu -v ital se p oate
astfel co n tu ra:
„D in p u n c t de vedere econom ic: U n ţin u t suficient de în tin s şi, în ceea ce priveşte
stru c tu ra lui econom ică, su fic ie n t de v a ria t p e n tru a p e rm ite g ru p e lo r um ane tră ito a re
pe el să-şi p o a tă asigura, p r i n tr ’o m uncă a tu tu ro ra p e n tru toţi, o p ro d u cţie c antitativ
abundentă, o diviziune m o d ern ă a m uncii şi u n în d estu lă to r schim b de m ă rfu ri şi ca ­
p ita lu ri, adică u n nivel de viaţă dem n de secolul XX — şi aceasta în tr ’o sensibilă in ­
dependenţă de p o litica econom ică a m a rilo r capitalism e controlatoare de m a te rii p rim e
sau de alte sp a ţii vitale ale planetei.
„D in p u n c t de vedere stra te g ic: un te rito riu suficient de în tin s şi în ze stra t cu su ­
ficiente energii, suficiente produse a lim en ta re şi suficiente m a te rii p rim e spre a p u te a pune
popoarele p a rtic ip a n te la adăpostul n eplăcerii de a tre b u i să trăiască sau c hiar să şi
m o a ră în d ep en d en ţă servilă de vreo oarecare m a re p u te re d e ţin ă to a re a hegem oniei
m aritim e.
„D in p u n c t de vedere d iplom atic: Un te rito riu ale c ăru i d ife rite S tate sunt decise
să trăiască în bună vecinătate, să-şi înţeleagă nevoile reciproce şi fiecare d in ele să dea
asigurarea şi g a ra n ţia că n u va în tre p rin d e o politică de in im iciţie sau de a lia n ţă îm p o ­
triv a vreu n u ia d in p a rtic ip a n ţii aceluiaş Spaţiu, şi aceasta m a i ales n u a lă tu ri de vreo
p u tere e x te rn ă sau în calita tea de in stru m e n t al acesteea” .

I. C.
132 GEOPOLITICA ŞI GEOISTORIA

CERCETĂRI GEOISTORICE
PRIVITOARE LA ORIGINEA ROMÂNILOR

Aşa se va chem a lu cra rea pe care ne-o a n u n ţă — î n tr ’o bro şu ră în care n i-i d ată,
p e n tru m om ent, num ai p re fa ţa lu cră rii — d. Ion D onat (extras din n u m ăru l sub tip a r
al „A rhivelor O lten iei” ). Cu ce vine nou d. D onat în această, din care noi cunoaştem
ceva, lu c ra re ? Cu metoda, m ai ales. O m etodă nu cu to tu l nouă (a m ai fost folosită),
d a r masiv a p licată de dom nia-sa — şi aplicată, în plus, la o serie de problem e de cel
m ai viu in teres istoric rom ânesc. S curt exp rim a tă , ea nu este altceva decât acel geo-
graphisch-denken al lui F r. R atzel, tra n s p la n ta t la noi, şi p re d ic a t de pe c ated ra sa
universitară, de profesorul S. M ehedinţi: a gândi şi înţelege geografic isto ria veche şi
medie rom ânească în cele m ai in te re sa n te ale ei problem e. Şi a gândi geografic în acest
dom eniu, înseam nă — m ai în tâ i — stu d ierea fenom enului istoric p rin , m ai întâi, de­
terminarea ariei lui terito ria le, aşa cum au făcut lingviştii au to ri ai Atlasului Lim bii
Române.
D -l D onat stabileşte diverse arii toponim ice, topo-onom astice, îolklorice, etnografice,
sociale, care p ro iec tate pc h a rtă şi p riv ite astfel — în situ aţia şi ra p o rtu rile lor spaţiale
reciproce — duc la concluzii uneori d e ad rc p tu l neaşteptate. O sum ă de în tre b ă ri, după
aceea, se pun ele singure, ca să spunem aşa, abea după ce, p rin s in h a rtă , p riv eşti şl
consideri aşa p ro iec tat fenom enul ce studiezi. Şi bucuria m are este, uneori, că pe această
cale se verifică şi se confirm ă concluzii m ai vechi, la care se ajunsese pe a lte căi de
cercetare. — A utorul are m are a satisfacţie să stabilească, astfel, a riile unor — le num eşte
dânsul — ţinuturi-vetre străro m ân eşti, c u ra t şi p e rm a n e n t rom âneşti în volbura m edievală.
La con tu ra rea u n o ra din acestea vezi, de pildă, că te duce a ria a d u su lu i-d e -ap ă pc cap,
a ria satelor m oşneneşti, a ria c u tă rei d atini, a ria p o rtu lu i naţional, etc. Vezi cum aceste
arii se su p rap u n toate fidel, sunt adică echivalente, se verifică şi se confirm ă unele pe
altele — încât concluzia finală, generală, se im p u n e cu a tâ ta necesitate, că p a r ’c’a r sta
scrisă în docum ente. M etoda aceasta geografică, a lui geographisch-denken cum spuneam ,
s’a r p u tea să ne ducă la rezolvarea a o sum ă de problem e de isto rie m edievală, in te ­
resând nu num ai trec u tu l rom ânesc, ci to ată fam ilia p o poarelor sud-estice. A tunci când
se va ajunge la o colaborare în tre c ercetăto rii rom âni, sârbi şi bulgari, aplicându-se
această m etodă, poate că vom ajunge a d a răspuns la o sum ă de în tre b ă ri care azi
ni se p a r fă ră de răspuns. D ar, să nu a n ticip ăm — şi să aştep tă m a p a riţia cărţii, pe
care azi abea o avem a n u n ţată. S igur e, însă, că această cale — calea m etodei geografice
în c ercetarea istorică — se va a firm a încăodată, p rin n u m ita carte, ea un a d ev ă rat drum
al D am ascului p rin în tu n e c atu l ev m ediu rom ânesc.
I. c.
TEORIÂ IANCSÖ BENEDEK
N um ele lui Iancso Benedek, istoricul m aghiar care a p u b licat în 1896 o lu crare cu
titlu l (în tr a d u c e r e ): Istoria străduinţelor naţionale româneşti, e u n num e care face să fie
re ţin u t la noi: Iancso Benedek a adus pe lum e o teorie nouă (el a r vrea să -i spunem ,
teoriei, descoperire!), la tă - o , sc u rt e x p rim a tă : M area m a jo rita te a R om ânilor din T r a n ­
silvania e venită acolo din M untenia şi M oldova şi, ceea ce-i şi m a i in te re sa n t, e venită
abea de ieri: din secolul al X V II I-le a , când o m arc m ulţim e rom ânească din cele două
Prin c ip a te şi-a c ă u ta t scăparea peste C arpaţi, fugind de u rg ia fiscală fa n ario tă. Recent,
această năzdrăvănie ştiinţifică a lui I. Benedek a fost readusă la viaţă şi folosită din
nou de o an u m ită p ro pagandă. Şi chiar un p rim -m in is tru a evocat-o, re ce n t de tot, in
scris, i n tr ’o m are revistă. Anul trecut, în August, volum ul Siebenbürgen p re z e n ta t la Viena,
« folosea din plin.
DOCUMENTE, NOTE, ÎNSEMNĂRI 133

Ia tă , însă, că teo ria Benedek a în ceput a fi în tâ m p in a tă la noi aşa cum trebuie.


Revista „ T ra n silv an ia ” dela Sibiu i-a consacrat recen t două m ici stu d ii: unul — Numărul
Românilor în Principatul Transilvaniei, sem nat de tâ n ă ru l istoric Ion Moga (nr, ■ pe Iunie
J941) — şi a ltu l: Românii veniţi recent în Transilvania? (în nr. pe S eptem brie al revistei)
sem nat de p ă tru n z ă to ru l lingvist care este d-1 E m il P etro viei. Un bun răspuns a dat
recent, în „U niversul” ,şi d-1 R om ulus Seişanu (d-sa răspundea unui recen t articol publicat
în „E uropäische R evue” de d-1 Bardossy, p rim u l m in istru ungar). I a r în corpul revistei
noastre, sub titlu l: A fost Transilvania în secolul X V I I I ţintă sau punct de plecare de
migraţii româneşti? — d-1 A. G olopenţia serveşte teoriei Benedek un răspuns decât care
e greu să î se dea a ltul m ai bun. E, ca să spunem aşa, tocm ai ceea ce-i treb u ia, teoriei.
M inisterul P ro pagandei a r p u tea strânge laolaltă, traduce şi publica, p e n tru stră in ă tate ,
toate răspunsurile rom âneşti la această aşa-zisă teorie Benedek. Ar fi un răspuns model
pentru câte alte răspunsuri, la to t a tâ tea alte teo rii de aceeaşi provenienţă, am m ai
avea de dat.

I. C.

INCĂ ODATĂ D-1 TIBOR ECKARDT

Azi, 12 O ctom brie, gazetele bucureştene publică u rm ă to a re a corespondenţă din


B udapesta:
„ T ib o r E ck h ard t, fostul conducător al p a rtid u lu i m icilor ag ric u lto ri şi re p rez en ta n t
al U ngariei la G eneva, a ctualm ente în Statele U nite, a a d resat pop o ru lu i u n g a r şi un g u rilo r
„ lib e ri” din stră in ă ta te o proclam aţie in care se ridică îm p o triv a politicii externe de
astăzi a 'JJngariei. P ro clam aţia învinueşte guvernul u ngar p e n tru situ aţia actuală a U ngariei.
G uvernul u n g a r a d e cla ra t decăzut din naţio n a litate a u n g a ră pe d e p u ta tu l T ibor
E ck h ard t, a fla t actualm ente în Statele U nite. T otdeodată, au m ai fost decăzuţi din c e tă ­
ţenia u n g a ră fostul m in istru al U ngariei la W ashington, Peleny, p recum şi d -n ii Bator,
Balaszy, Szilinsky şi contele A lm assyi” .
C etitorii noştri vor a p recia şi m ai m u lt articolul din revistă al d -lu i Sabin M anuila,
artico l 111 care tocm ai despre cine este şi c« face d-1 T ib o r E c k h a rd t e vorba.

I. C.
CUPRINSUL

ARTICOLE, STUDII, COMUNICĂRI

RED A CŢIA : Cuvânt înainte (român şi german) . . . . . III- XI


G H EO R G H E I. BRĂ TIA N U : Geopolitica, factor educativ şi -taţional. 13— 17
IO N CONEA: Transilvania, inimă a pământului şi stalului românesc. 18- 34
A N TO N G O L O PE N Ţ IA : Populaţia teritoriilor româneşti desprinse în 1940. 35— 49
M. PO PA -V ER E Ş: Cedările noastre teritoriale, dezorganizarea economiei trans­
porturilor . . . . . . . . . . 5 0 — 58

S. M E H E D IN Ţ I: România în marginea continentului; o problemă de geopolitică


romujiească şi europeană . . . . . . 59— 6 6
C. BRĂTESCU: Hotare răsăritene: ve.lea Nistrului 6 6 — 70
V. M IH Â IL E S C U t Frontul carpatic apusean . . . . 7 0 — 74
D r. SA BIN M A N lilL A : Hasinul de mijloc al Dunării in lumina geopoiiticei 75— 83
D r. D. C. G EO R G ESC U : Populaţia terii la 6 Aprilie 194! 8 3 — 50
A N TO N G O L O PE N Ţ IA : A fost Transilvania în vsacul al X V I I I ţintă sau pune
de plecare de migrat n româneşti? . . . . 9 0 - 97
P H IL IP E. MOSELY: Transilvania împărţită . . . . 9 7 -1 0 2
H. H. STA H L: O însemnare germană despre răzăşii basarabeni 103— 106
M aior MIRCEA TOM ESCU : Geopolitica si. războiul 106— 108
C. D A IC O V IC IU : Noi discuţii în pirul originii Românilor 109— 110

DOCUMENTE, NOTE, ÎNSEM NĂRI

IO N CONEA şi A N TO N G O L O PE N Ţ IA : România, stai de necesitate europeană. — Un


fege, prieten al geopoiiticei.— Expediţia lui Burebista la gura Buguhti. — La un an după...
O catedră nouă la universitatea din Budapesta. — „UEuropa sud-orientale ” apărându-ne. —
La Universitatea din Cluj.- — Siebenbürgen”— sau Transilvania prezentată dc Unguri . —
Similitudini geopolitice. — Die Verstümmelung Rumäniens. — A m urit contele Tcleki. —
„Transilvania”, continuarea admirabilei „Revue de T r a n s y l v a n i e — In slujba conştiinţei
geografice a naţiunii. — Un istoric german despre continuitate.— O lucrare, in care geo­
grafia se vede mereu în spatele istoriei. — Unde a fost „Basileia” lui Burebista. — O marc
operă imperială: Trans-saharianul . — Încă un .pas ... — Revelaţii toponimice în Istoria Ro­
mânilor... — Două piese geopolitice desprinse, pentru m om ent, din orbita Metropolei. — Ce
este un spaţiu vital? — Cercetări geoistorice privitoare Iu originea Românilor. — Teoria
Jancso Benedek. — încă o dată d-l Tibor Eckhardt . . . . . 111— 133

Cuprinsul (român, german, italian, francez) 1 3 5 -1 3 8


INHALT
AUFSÄTZE, STUDIEN, MITTE ILU NG EN

R E D A K TIO N : V o r w o r t .................................................................................................................. III— XI


G H EO RG H E I. BRÄT1ANU: Die Geopolitik, nationaler Erziehungsfaklor . 13— 17
IO N CONEA: Siebenbürgen, das Herz des rumänischen Bodens und Staats . 18— 34
ANTON G O LO PEN X IA : Die Bevölkerung der im Jahre 1940 abgetrennlen ru­
mänischen Gebiete . . . . . . . . . 35— 49
M. POPA-VEREijS: Unsere Gebietsabtretungen; die Desorganisierung der Beför-
derungsökonomie . . . . . . . . . 50— 58

S. M E H E D IN Ţ I: Rumänien am Rande des Kontinentes; ein Problem der rum ä­


nischen und europäischen Geopolitik . . . . . . 59— 6 6
C. BRĂTESCU: Das Dniestertal . . . . . . . . . 6 6 — 70
V. M IH Ă IL E S C U : Die westkarpatische Front . . . . . . 70— 74
SABIN M A NUILA: Das mittlere Donaubasin im Licht# der Geopolitik . . 7 5 — 83
Dr. D. C. GEORGESCU: Die Bevölkerung des Landes am 6 April 1941 . . 83 — 9 0
A NTON G O L O PE N Ţ IA : W ar Transilvanien im X V I I I Jahrhundert Ziel oder
Ausgangspunkt rumänischer Wanderungen? . . . . . 9 0 — 97
P H IL IP P E. MOSELY: Das geteilte Transilvanien . . . . . . 9 7 — 102
H. H. STAH L: Eine deutsche Anmerkung über den freibäuerlichen Kleinadel der
bessarabischen Militärgrenze . . . . . . . 1 0 3 -1 0 6
C. D A IC O V IC I: Neue Meinungen bezüglich des Ursprüngen der Rumänen . 106—108
M aior MIRCEA TOM ESCU: Die Geopolitik und der Krieg . . . . 109— 110

U R K U N D E N , |A|N M E R K]U[N GE N, A U F Z E I C H N U N G E N

IO N CONEA, A N TO N G O L O P E N Ţ IA : Rumänien, ein Staat europäischer Notwendigkeit. —


Ein König, Freund der Geopolitik. — Burebistas Zug zur Bugmündung. — Ein Jahr nach! —
Ein neuer Lehrstuhl an der Budapester Universität. — „L’Europa Sud-Orientale"— verteidigt
uns. — An der Universität in Cluj. — S ie b e n b ü rg e n ”— oder Transilvanien von den Ungarn
dargestellt. — Geopolitische Aehnlichkeiten. — „Die Verstümmelung Rumäniens”.— Graf Teleki
ist gestorben. — „Transilvania”, eine Fortsetzung der ausgezeichneten „Revue de Transyl­
vanie”. — Im Dienste des geographischen Bewusstseins der Nation. — Ein deutscher His­
toriker über die Kontinuität. — Eine Abhandlung, in der hinter der Geschichte ununter­
brochen die Geographie steht. — W o war „Busileia” des Burebista. — Eine grosse Leistung:
Die Transsahara Bahnlinie. — Noch ein Schritt. — Toponimische Aufdeckungen in der ru­
mänischen Geschichte. — Zwei geopolitische Bruchteile entrissen, für einen Angeblich, aus
dem Gesichtskreise der Metropole. — Was ist ein Lebensraum? — Geohistorische U nter­
suchungen bezüglich des Ursprunges der Rumänen. — Theorie lancsö Benedek. — Noch
einmal Herr Tibor Eckhardt . . . . . . . . . 111— 133
S O M M A R I O

A R T I C O L I , S T U D I , C O M U N I C AZ I O N I

R E D A Z IO N E: Prefazione III— XI
G H EO RG H E I. BRATIAN U: Geopolitica,, jattore edurativo e nazionale 1 3 - 17
IO N CONEA: Transilvania, cuore della terra e dello Stato rome.no 18— 34
A N TO N G O L O PE N Ţ IA : Popolazione dei territori romeni staccati nel 1940 35— 49
M. PO PA -V ER E Ş: Le noştri cessioni territoriali; disorganizsazione dell’ economia
dei trasporti 5 0 - 58

S. M E H E D IN Ţ I: La Romania al margine del continente: un problema di geo­


politica romena ed europea . . . . . . . 59— 66
C. BRĂTESCU: La valle del Nistro . . . . . . . . 66— 70
V. M IH Ă IL E S C U : II fronté carpatico occidentale . . . . . 70— 74
Dr. SAJÎIN M A NUILA: II bacino mediano del Danubio alia luce geopolitica . 75— 83
Dr. D. C. G EO R G ESC U : La popolazione del paese il 6 Aprilie 1941 . . 83— 90
ANTON G O L O PE N Ţ IA : E stata la Transilvania nel secolo X V I I I meta o punto
di partenza di migrazioni romene? . . . . . . 9 0 — 97
P H IL IP E. MOSELY: Im Transilvania divisa . . . . . . . 97— 102
H. II. STA H L: Una nota tedesca sui piccoli proprietari terrieri della Bessarabia. 103 108
C. DA 1CO V ICIU : ISuove discussioni a proposito del!’ origine dei Romeni . 105— 108
M aggiore MIRCEA TOMESCL : Geopolitica e guerra . . . . . 109— 110

D OC UME NT I , NOTE, O S S E R V A Z I O N I

IO N CONEA e A N TO N G O L O PE N Ţ IA : Romania, stato di necessita europen. — Un re,


amico della geopolitica.— La spedizione di Burebista alia gola del B u g .— Un anno
dopof... — Una nuova cattedra all’ Universită di Budapest. — „L’Europa sud-orientale” ehe
ci difende . — All’ Universită di Cluj. — „Siebenbürgen” o la Transilvania presentata dagli
Ungeresi. — Sim ilitudini geopolitiche. — „Die Verstümmelung Rumäniens”. — E morto il
conte Teleki. — „Transilvania”, la continuazione dell’ ammirevole „Revue de Transylvanie ” .—
A servizio della coscienza geografica della nazione. — Uno storico tedesco sulla Continuită . —
Un lavoro, nel quale la geografia si vede sempre alle spalle della storia. — Dove e stata
„Basileia” di Burebista? — Una grande opera imperiale: II Trans-Sahariano. — Ancora un
passo! — Rivelazioni toponomastiche nella storia dei Romeni. — Due fram m enti geopolitici
staccati, momentaneamente, dall’ orbita della Metropoli. — Che cosa e un spazio vitale? —
Ricerche geostoriche rigimrdanti Vorigine dei Romeni. — Teoria Iancso Benedek. — Anche
una volta Signor Tibor Eckhardt . . . . . . . . I l l —113
S O M M A I R E

ARTICLES, ÉTUDES, COMPTE-RENDUS

LA RÉD A C T IO N : Avant-propos . . . . . . . . III— XI


G H EO RG IIE I. BRĂTIAN U: La géopolitique, facteur éducatif et national . 1 3 — 17
IO N CONEA: La Transylvanie, coeur du pays et de l'état roumain . . 18— 34
A N TO N G O L O PE N Ţ IA : La population des territoires roumains détachés du
pays en 1940 . . . . . . . . . . 3 5 — 49
M. PO PA -V ER E Ş: Nos cessions territoriales de 1940; la désorganisation de
Véconomie des transports . . . . . . . . 5 0 — 58

S. M E H E D IN Ţ I:La Roumanie, à l ’extremité du continent; un problème de


géopolitique roumaine et européene . . . . . . 5 9 — 66
C. BRĂTESCU : La vallée Au Dniestr . . . . . . . . 66— 7 0
V. M IH A IL E S C U : Le front carpathique occidental . . . . . 7 0 — 74
Dr. SABIN M A NUILA: Le bassin du Danube moyen à la lumière de la géopolitique 75— 83
Dr. D. C. GEORGESCU : La population du pays le 6 Avril 1941
ANTON G O L O PE N Ţ IA : La Transylvanie a-t-elle été au X V III-èrn e siècle le 8 3 — 90
but ou bien le point de départ de migrations roumaines . . 90— 97
P H IL IP P E E. MOSELY: La Transylvanie p a r t a g é e ................................................... 97— 192
H. H. STAH L: Une note allemande sur les hobereaux (roum.: „răzeşi") de Bessarabie 1 0 3 —106
C. D A IC O V IC IU : Nouvelles discussions autour de l'origine des Roumains . 106— 108
Le m ajo r MIRCEA TOMESCU: La géopolitique et la guerre . . . 109— 110

D O C U M E N T S , NOTES, N O T I C E S

IO N CONEA et AN TON G O LO PE N Ţ IA : La Roumanie, État de nécessité européenne. —


Un roi, ami de la géopolitique. — L ’expédition de Burebista à Vembouchure du Bug. —
Une année après... — Une nouvelle chaire à l ’université de Budapest. — ,,L’Europa sud-
orientale” à notre défense. — A l ’université de Cluf. — „ Siebenbürgen” ou la Transylvanie
présentée par les Hongrois. — Similitudes géopolitiques.— Die Verstümmelung Rumäniens .—
Le comte Teleki est mort. — „Transilvania”, continuation de l’admirable „Revue ele Tran­
sylvanie”. — Au service de la conscience géographique de la nation. — Un historien allemand
sur la continuité. — Un ouvrage où la géographie se voit toujours derrière l’histoire. —
Où a été „Basileia” de Burebista? — Une grande oeuvre impériale : Le Trans-saharien. —
Encore un pas! — Révélations toponimiques dans / ’Histoire iconnue des Roumains. — Deux
pièces géopolitiques détachées, pour le moment, de l ’orbite de la Métropole. — Qu’est-ce
qu’un espace vital? — Recherches géohistoriques concernant l’origine des Roumains. —
La Théorie lanctô Benedek. — Encore une fcti&Mr. Tibor Eckhardt . . 111 — 133
Revista G EO PO LIT IC A ŞI G EO ISTO RIA institue
u rm ăto arele prem ii cu subiecte date, fiecare
de câte 5000 lei şi p u rtân d num ele donatoru lui:

P rof. G heorghe I. B rătian u : Nuclee de rezistenţă


rom ânească în Evul-M ediu.— Ion Conea şi Anton
G olopenţia: Ţ in u tu l P o rţilo r-d e -F ie r în funcţia
lui istorică ro m ân e asc ă.— M ircea V ulcănescu:
1) C are ar fi cea m ai bună îm p ă rţire a d m i­
n istrativ ă a Rom âniei, ţin ân d u -se scam a de
rea lită ţile geoistorice şi geopolitice? 2) D ep re­
siuni şi d ru m u ri carpatice în istoria aşezărilor
um ane rom âneşti. — O ctavian N eam ţu : Ţ a ra şi
Banatul Severinului. — C. Ş. F ăg eţel: Oraşe,
tâ rg u ri şi nedei în O ltenia m edievală. — D. C.
A m zăr: Ţ a ra Loviştei, astăzi. — A. Iftim escu:
V rancea, „ ţa r ă ” veche rom ânească.— N. D ragoş:
Rom ânii de peste h o ta r e .— Em il R ău ţ: T ârgul
R âurenilor în leg ăturile com erciale cu A rdealul.
— Ion Băloi: 1) Cele două m aluri ale D unării
oltene priv ite sub rap o rtu l etnic şi etno grafic;
2) Sate d isp ăru te în O ltenia de jos. — Mihail
B ărăgan: Vechi căi de negoţ în regiunea O ltului.

M anuscrisele se vor p re d a cel m ai târziu la 1 Oct.


1942, u rm â n d a fi cercetate de u n c o m itet a lcătu it
din colaboratori ai revistei. E dela sine înţeles că
nu se poate cere a u to rilo r să epuizeze subiectele
date, in toate cazurile. D ar cu a tâ t m ai bine când
aceasta se va putea. Când nu, lu cră rile vor răm âne
un îndem n, p e n tru alţii, de a fi duse m ai departe.

A pare tn c u râ n d :
IO N CONEA

ROMANIA
STRUCTU RA , P O Z IŢIE ŞI M ISIU N I GEOPOLITICA
R A M U R I
CRAIOVA