Sunteți pe pagina 1din 10

.......................................................................................................................................................................................

1
1. Cuvântul finanţe a avut sensul de:
a) venit al statului;
b) resurse, relaţii şi operaţiuni băneşti;
c) plată în bani.

2. Concepţiile despre finanţe se împart în:


a) actuale şi contemporane;
b) clasice şi moderne;
c) tradiţionale şi clasice.

3. Pentru buna funcţionare a unei societăţi, este necesară constituirea unor fonduri financiare la dispoziţia statului şi
reprezentanţilor statului şi se formează:
a) transferul de valoare de la diverse persoane fizice şi juridice la dispoziţia administraţiei centrale şi locale de stat;
b) transferul de valoare de la diverse persoane fizice şi juridice la dispoziţia instituţiilor publice;
c) transferul de valoare de la diverse persoane fizice şi juridice la dispoziţia Parlamentului.

4. Elementele bunurilor private:( bunurile private)


a) satisfac nevoile obşteşti;
b) sunt asigurate de instituţiile publice;
c) satisfac nevoi individuale.

5. Participanţii la constituirea fondurilor publice sunt;


a) organizaţiile non-profit;
b) întreprinderile private şi publice;
c) fundaţii.

6. Relaţiile de credit:
a) sunt relaţiile care exprimă un transfer de resurse băneşti fără echivalent şi cu titlu nerambursabil;
b) relaţii care exprimă formarea şi repartizarea fondurilor băneşti la dispoziţia întreprinderii;
c) sunt relaţiile care exprimă un împrumut pe o perioadă determinată, care este şi generator de dobândă.

7. Contribuţia principală la la constituirea fondurilor publice o au:


a) impozitele şi taxele;
b) transferurile din străinătate;
c) donaţiile şi subvenţiile.

8. Funcţia de repartiţie a finanţelor se manifestă în două faze distincte:


a) producţiei şi consumului;
b) alocărilor bugetare pe clasificaţia economică şi clasificaţia funcţională;
c) constituirea şi distribuirea fondurilor financiare.

9. Funcţia de control a finanţelor publice:


a) are o sferă mai restrânsă de manifestare decât funcţia de repartiţie;
b) vizează, doar constituirea fondurilor publice;
c) este realizată în ţara noastră prin organe specializate de control.

10. Finanţele publice reprezintă:


a) reprezintă relaţiile economice, care asigură constituirea şi distribuţia fondurilor financiare publice necesare
dezvoltării economico-sociale a societăţii;
b) reprezintă relaţiile sociale, care asigură distribuţia fondurilor financiare publice necesare dezvoltării economico-
sociale a societăţii;
c) reprezintă relaţiile economice, care asigură constituirea fondurilor financiare publice necesare dezvoltării economico-
sociale a societăţii;

11. Mobilizarea, repartizarea şi utilizarea banului public antrenează următorii factori:


a) sistemul bancar;
b) politica fiscală;
c) statul.

12. Structura contemporană a finanţelor publice, ca relaţii social – economice include următoarele:
a) relaţii financiare de debit;
b) relaţii financiare de asigurare;
c) relaţii financiare complexe.
.......................................................................................................................................................... 2
1. Componentele care alcătuiesc mecanismul financiar sunt:
a) sistemul bancar;
b) pârghiile economico-financiare;
c) instituţiile de credit.

2. Sistemul financiar poate fi privit ca:


a) un sistem de relaţii economice, în expresie bănească, ce exprimă un transfer de resurse financiare, constituite în
situaţii diferite;
b) un sistem de fonduri de resurse financiare care se constituie în sistemul bancar la anumite eşaloane şi se utilizează în
scopuri precis determinate;
c) un sistem de planuri financiare de pensii facultative, care reflectă anumite procese prevăzute a se produce în
economie, într-o perioadă de timp determinată;

3. Componentele sistemului financiar public sunt urmãtoarele:


a) bugetul fondurilor speciale;
b) bugetele locale;
c) bugetele instituţiilor publice autonome.

4. Bugetul de stat reprezintă:


a) relaţiile financiare prin care se colectează fonduri financiare la dispoziţia statului, prin mijloace de constrângere
(impozite, taxe, amenzi, etc.) şi pe baze contractuale (chirii, dividende, redevenţe, etc.), de la persoane fizice şi juridice;
b) relaţiile financiare prin care se colectează fonduri financiare la dispoziţia administraţiei locale, prin mijloace de
constrângere (impozite, taxe, amenzi, etc.) şi pe baze contractuale (chirii, dividende, redevenţe, etc.), de la persoane
fizice şi juridice;
c) relaţiile financiare prin care se colectează fonduri financiare la dispoziţia statului prin mijloace de constrângere
(impozite, taxe, amenzi, etc.) şi pe baze contractuale (chirii, dividende, redevenţe, etc.), de la persoane juridice;

5. Bugetul de stat:
a) are caracter obligatoriu şi se aprobă de Parlament;
b) este aprobat de de consiliile locale sau judeţene;
c) are caracter obligatoriu şi se aprobă de Guvern.

6. Bugetul asigurărilor sociale de stat se compune din:


a) bugetul fondurilor speciale;
b) bugetele locale;
c) bugetul fondului pentru îndemnizaţii de şomaj.

7. După destinaţie fondurile sistemului fondurilor de resurse financiare se clasifică în:


a) fondurile de înlocuire şi dezvoltare;
b) fondurile societăţilor comerciale, agricole, bancare, de asigurări;
c) fondurile bugetului de stat.

8. Componentele sistemului financiar privat sunt:


a) bugetul de stat;
b) creditele;
c) asigurările de sănătate;

9. După forma de proprietate, fondurile sistemul fondurilor de resurse financiare se clasifică în:
a) fondurile de asigurare;
b) fondurile proprietate privată;
c) fondurile bugetului de stat.

10. Pârghiile economico-sociale constituie:


a) instrumente cu ajutorul cărora statul acţionează pentru creşterea interesului economic al unei societăţi determinate la
nivel macro şi microeconomic;
b) instrumente cu ajutorul cărora Parlamentul acţionează pentru creşterea interesului economic al unei societăţi
determinate la nivel macro şi microeconomic;
c) instrumente cu ajutorul cărora statul acţionează pentru creşterea nivelului de trai al unei societăţi determinate la nivel
macro şi microeconomic.
11. Planificarea financiară reprezintă:
a) activitatea prin care se stabileşte cu caracter orientativ şi riguros, nevoile şi resursele economiei naţionale, în
concordanţă cu modul de constituire a fondurilor publice;
b) activitatea prin care se stabileşte cu caracter orientativ şi riguros, nivelul împrumuturile de stat, în concordanţă cu
modul de constituire a fondurilor publice;
c) activitatea prin care se stabileşte cu caracter orientativ şi riguros, nivelul cheltuielilor statului, în concordanţă cu
modul de constituire a fondurilor publice

12. Organismele ale administraţiei centrale de stat şi locale care asigură cadrul instituţional în domeniul finanţelor
publice sunt:
a) Parlament;
b) Guvern;
c) Ministerul Finanţelor Publice.

13. Politica economică are următoarele componente:


a) politica bugetară;
b) politica financiară;
c) politica socială.

14. Caracteristicile politicii financiare sunt:


a) este o componentă a politicii generale a statului;
b) nu influenţează şi celelalte faze ale reproducţiei financiare: producţia, schimbul şi consumul;
c) nu favorizează progresul economic.

15. În domeniul resurselor financiare publice, politica financiară are următoarele obiective:
a) volumul cheltuielilor financiare;
b) provenienţa resurselor financiare;
c) analiza cost – beneficiu.

...................................................................................................................................3
1. Cheltuielile publice reprezintă:
a) relaţii economico-sociale în formă bănească care se manifestă între stat, pe de o parte, şi beneficiari ai resurselor
financiare publice – persoane fizice şi juridice, pe de altă parte, cu ocazia repartizării şi utilizării resurselor financiare
ale statului, în scopul îndeplinirii funcţiilor sale;
b) relaţii economico-sociale în formă bănească care se manifestă între instituții publice, pe de o parte, şi beneficiari ai
resurselor financiare publice – persoane fizice şi juridice, pe de altă parte, cu ocazia repartizării şi utilizării resurselor
financiare ale statului, în scopul îndeplinirii funcţiilor sale;
c) relaţii economico-sociale în formă bănească care se manifestă între bănci, pe de o parte, şi beneficiari ai resurselor
financiare publice – persoane fizice şi juridice, pe de altă parte, cu ocazia repartizării şi utilizării resurselor financiare
ale statului, în scopul îndeplinirii funcţiilor sale.

2. Din perspectiva conţinutului economic, cheltuielile publice exprimă:


a) un consum definitiv de produs intern brut;
b) un consum din produsul intern brut pentru finanţarea cheltuielilor de capital;
c) un consum definitiv de valută.

3. Cheltuielile bugetare se delimitează în cadrul celor publice prin câteva caracteristici şi principii:
a) utilizarea cheltuielilor bugetare este condiţionată de prevederea expresă şi aprobarea nivelului acestora de către
Guvern;
b) sumele alocate au titlu rambursabil şi sunt cheltuite conform destinaţiilor aprobate;
c) efectuarea cheltuielilor este determinată de îndeplinirea condiţiilor legale şi nu numai de constituirea resurselor
băneşti la dispoziţia statului.

4. În funcţie de clasificarea economică, cheltuielile publice se împart ca modalităţi de utilizare în:


a) cheltuieli de funcţionare şi cheltuieli cu caracter de investiţii
b) cheltuieli publice ale ministerelor;
c) cheltuieli ale instituţiilor publice autonome sau ierarhic subordonate.
5. În funcţie de clasificarea funcţională, cheltuielile publice se împart ca modalităţi de utilizare în:
a) cheltuieli de capital sau pentru investiţii;
b) împrumuturi acordate;
c) cheltuieli pentru servicii publice generale, privind finanţarea autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale.

6. Factorii care influenţează dinamica cheltuielilor publice:


a) factori de mediu;
b) factori tehnologici;
c) factori economici.

7. Factorii sociali care influenţează dinamica cheltuielilor publice, sunt acei factori care:
a) care se referă la creşterea sau scăderea populaţiei şi la modificarea structurii acesteia pe vârste, categorii socio-
profesionale, etc.
b) care se referă la modificarea cheltuielilor publice, ca urmare a folosirii cercetării ştiinţifice pentru dezvoltarea şi
modernizarea economiei, pentru îndeplinirea noilor cerinţe de natura bunurilor materiale şi serviciilor;
c) adaptarea efortului financiar al statului la evoluţia veniturilor categoriilor socio-profesionale cuprinse în sectorul
public.

8. Pentru evaluarea nivelului cheltuielilor publice, repartizate pe obiecte şi acţiuni, se utilizează conceptele de:
a) eficienţă;
b) necesitate;
c) oportunitate.

9. Eficienţa este exprimată de:


a) raportul dintre efectele obţinute şi eforturile făcute;
b) raportul dintre efectele obţinute şi cele prevăzute;
c) raportul dintre eficacitate şi gradul de realizare a rezultatelor prevăzute.

10. Cheltuielile publice pentru acţiuni social-culturale sunt:


a) cheltuieli pentru învăţământ;
b) cheltuieli pentru apărare;
c) cheltuieli pentru ordine publică.

..........................................................................................................................................................................4

1. Veniturile publice pot fi:


a) ordinare şi economice;
b) ordinare şi extraordinare;
c) ordinare şi sociale.

2. Veniturile publice ordinare se materializează în:


a) sumele colectate ritmic şi programat;
b) sumele colectate temporar şi programat;
c) sumele colectate din împrumuturi.

3. Veniturile publice extraordinare se manifestă prin.


a) atragerea de resurse bancare;
b) atragerea de resurse externe;
c) atragerea de resurse suplimentare.

4. Modalitatea de satisfacere a necesarului de noi resurse financiare este determinată de următoarele cauze:
a) economice, monetare, social-democratice, politici militare, financiare;
b) economice, bursiere, social-democratice, politici militare, financiare;
c) economice, bursiere, demografice, politici fiscale şi bugetare, financiare.

5. Conţinutul economic al veniturilor grupează următoarele principale categorii de resurse financiare publice:
a) veniturile cu caracter nefiscal, resursele proprii ale băncilor, resursele din împrumuturi bancare, emisiunea bănească;
b) veniturile cu caracter fiscal, resursele de trezorerie, resursele din împrumuturi publice, emisiunea bănească;
c) veniturile cu caracter fiscal, resursele proprii ale băncilor, resursele din împrumuturi bancare, emisiunea bănească.

6. Resursele de trezorerie au caracter:


a) anticipativ şi rambursabil;
b) temporar şi nerambursabil;
c) temporar şi rambursabil.

7. Emisiunea bănească are un caracter:


a) rambursabil şi inflaţionist;
b) temporar şi inflaţionist;
c) nociv şi inflaţionist.

8. Monopolurile fiscale pot fi:


a) intracomunitare, depline, parţiale;
b) extracomunitare, depline, parţiale;
c) depline, parţiale.

9. Bugetul general consolidat este format din următoarele categorii de resurse financiare publice:
a) ale bugetului de stat, ale bugetului BNR, cu destinaţie specială, ale unităţilor administrativ-teritoariale;
b) ale bugetului de stat, ale bugetului asigurărilor sociale de stat, cu destinaţie specială, ale unităţilor administrativ-
teritoriale;
c) ale bugetului de stat, ale bugetului Guvernului, cu destinaţie specială, ale unităţilor administrativ-teritoariale.

10. Resursele financiare ale bugetului de stat sunt constituite din:


a) veniturile fiscale, veniturile nefiscale şi veniturile din capital;
b) veniturile fiscale, veniturile nefiscale şi veniturile din subvenţii;
c) veniturile fiscale, veniturile nefiscale şi veniturile din transferuri.

11. Resursele financiare ale bugetului asigurărilor sociale de stat sunt constituite din:
a) contribuţii şi plăţile care alimentează bugetul asigurărilor sociale de stat;
b) contribuţii şi plăţile care alimentează bugetul unităţilor administrativ-teritoariale;
c) impozite directe şi plăţile care alimentează bugetul asigurărilor sociale de stat.

12. Resursele financiare cu destinaţie specială se constituie din:


a) fonduri cu destinaţie specială şi contribuţii cu afectare specială;
b) fonduri cu destinaţie specială şi asigurările pentru şomaj;
c) fonduri cu destinaţie specială şi contribuţiile pentru accidente de muncă.

13. Resursele financiare ale bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale se constituie din:


a) accize, taxa pe valoare adăugată şi contribuţii sociale;
b)impozitele, taxele şi veniturile nefiscale cu caracter central;
c) impozitele, taxele şi veniturile cu caracter local.

14. Sistemul fiscal şi fiscalitatea coabitează prin prisma a două abordări:


a)socială şi economică;
b) socială şi juridică;
c) financiară şi juridică.

15. Sistemul fiscal îndeplineşte următoarele funcţii principale:


a) de finanţare, redistribuire şi de stabilizare;
b) de finanţare, mobilizare şi de control;
c) de finanţare, repartiţie şi de control.

16. Cerinţele de optimalitate pentru un sistem fiscal sunt reprezentate de:


a) justiţia impunerii şi certitudinea impunerii;
b) inechitatea fiscală şi metodele de impunere;
c) inechitatea fiscală şi certitudinea impunerii.

17. Impozitele au caracter:


a) obligatoriu, definitiv şi rambursabil;
b) obligatoriu, definitiv şi nerambursabil;
c) obligatoriu, temporar şi rambursabil.

18. Impozitele sunt influenţate de următoarele aspecte:


a) financiar, economic, etnic;
b) financiar, juridic, etnic;
c) financiar, economic, social.

19. Impozitul reprezintă:


a) o prevedere obligatorie, temporară şi cu contraprestaţie;
b) o prevedere obligatorie, temporară şi fără contraprestaţie;
c) o prevedere obligatorie, definitivă şi fără contraprestaţie.

20. Taxele reprezintă:


a) o prelevare obligatorie, temporară şi cu contraprestaţie;
b) o sumă pentru servicii prestate de către autoritatea publică în beneficiul plătitorului;
c) o sumă pentru servicii prestate de agenţi economici în beneficiul unei autorităţi publice.

21. Având în vedere elementele definitorii şi constitutive stabilirea impozitelor comportă:


a) o latură socială şi una politică;
b) o latură financiară şi una tehnică;
c) o latură politică şi una tehnică.

22. Elementele definitorii ale impozitelor sunt compuse din:


a) subiectul impozabil, predicatul impozabil, suportătorul impozitului, obiectul impunerii, subiectul impunerii;
b) subiectul impozabil, destinatarul impozitului, obiectul impunerii, sursa impozitului, unitatea de impunere;
c) subiectul impozabil, destinatarul impozitului, subiectul impunerii, sursa impozitului, modalitatea de impunere.

23. Subiectul impozitului este:


a) plătitorul propriu-zis;
b) suportătorul impozitului;
c) materia însăşi aflată sub incidenţa impozitului.

24. Sursa impozitului este reprezentată de:


a) unităţile monetare în care se exprimă impozitul;
b) cel care suportă impozitul;
c) mijloacele din care se plăteşte impozitul.

25. Obiectul impunerii al impozitelor îl reprezintă:


a) plătitorul propriu-zis al impozitului;
b) suportătorul impozitului;
c) materia însăşi aflată sub incidenţa impozitului.

26. Asieta impozitului reprezintă:


a) totalitatea subiecţilor impozabili şi metodele de impozitare;
b) totalitatea măsurilor şi metodelor succesive de impunere;
c) totalitatea cotelor de impunere şi metodelor succesive de impunere.

27. Cota de impunere a impozitului reprezintă:


a) unitatea de impunere;
b) materia de impunere;
c) sursa monetară de impunere.

28. Cotele procentuale de impunere ale impozitului pot fi:


a) exponenţiale, proporţionale, matematice;
b) proporţionale, progresive, regresive;
c) proporţionale, exponenţiale, regresive.

29. Elementele constitutive ale impozitelor sunt:


a) faptul generator şi sfera de aplicare;
b) faptul generator şi subiectul impozabil;
c) faptul generator şi obiectul impunerii.

30. Faptul generator al impozitului este:


a) evenimentul economic sau etnic care generează obligaţia fiscală;
b) evenimentul juridic sau material care generează obligaţia fiscală;
c) evenimentul juridic sau bugetar care generează obligaţia fiscală.

31. Sfera de aplicare a impozitului se delimitează prin următoarele aspecte:


a) natura contribuabilului, felul operaţiunilor neimpozabile, obligaţia de plată a impozitului;
b) natura contribuabilului, spaţiul teritorial, evaluarea materiei impozabile, persoana obligată la plata impozitului,
c) natura contribuabilului, felul operaţiunilor impozabile, felul exonerărilor şi scutirilor, spaţiul teritorial.

32. După fond şi formă impozitele se clasifică:


a) impozite financiare şi reale;
b) impozite directe şi indirecte;
c) impozite ordinare şi extraordinare.

33. Impozitele directe se împart în:


a) impozite financiare şi ordinare;
b) impozite permanente şi incidentale;
c) impozite reale şi personale.

34. Impozitele reale se caracterizează:


a) periodicitate probabilă;
b) încasarea şi urmărirea lor vizează bunuri tangibile şi comensurabile;
c) încasarea şi urmărirea lor vizează bunuri intangibile şi incomensurabile.

35. În categoria impozitelor reale se includ:


a) impozitul financiar, impozitul pe clădiri, impozitul pe veniturile persoanelor fizice şi juridice;
b) impozitul financiar, impozitul pe activităţi industriale, impozitul pe capitalurile băneşti, impozitul pe circulaţia averii;
c) impozitul financiar, impozitul pe clădiri, impozitul pe activităţi industriale, impozitul pe capitalurile băneşti.

36. În categoria impozitelor personale se includ:


a) impozitul pe capitalul bănesc, impozitul pe avere, impozitul pe circulaţia averii;
b) impozitul pe venitul persoanelor fizice şi juridice, impozitul pe avere;
c) impozitul pe circulaţia averii, impozitul pe creşterea averii, impozitul financiar.

37. În categoria impozitelor pe avere există următoarele forme:


a) impozitul pe descreşterea averii şi pe circulaţia averii;
b) impozitul pe creşterea averii şi pe circulaţia averii;
c) impozitul pe cedarea averii şi pe circulaţia averii.

38. Impozitele indirecte au caracter:


a) progresiv şi anestezic;
b) progresiv şi chirurgical;
c) regresiv şi anestezic.

39. Statul exercită o constrângere la impozitele directe:


a) transparentă cu specific fiziologic;
b) transparentă, contractuală,
c) contractuală, cu specific fiziologic-nu îngăduie diferenţierea plătitorilor.

40. Statul exercită o constrângere la impozitele indirecte:


a) transparentă, cu specific fiziologic-nu îngăduie diferenţierea plătitorilor;
b) cu specific fiziologic-nu îngăduie diferenţierea plătitorilor;
c) transparentă, contractuală.

41. Impozitele indirecte se împart în următoarele subgrupe:


a) accize, taxa pe valoare adăugată, impozitul pe venit, monopolurile fiscale;
b) accize, taxa pe valoare adăugată, monopolurile fiscale, taxele vamale;
c) accize, taxa pe valoare adăugată, impozitul pe profit, taxele vamale.

42. Accizele sunt:


a) taxe generale de consum;
b) taxe instituite de stat asupra producerii sau /şi vânzării unor mărfuri;
c) taxe speciale de consumaţie aşezate şi înacasate asupra bunurilor care intră în consumul tuturor categoriilor de
contribuabili.

43. Taxa pe valoare adăugată reprezintă:


a) taxă generală de consum;
b) taxă instituită de stat asupra producerii sau /şi vânzării unor mărfuri;
c) taxă specială de consumaţie aşezată şi încasată asupra bunurilor care intră în consumul tuturor categoriilor de
contribuabili.

44. Taxele vamale se împart în:


a) taxe vamale de import, taxe vamale de primă înmatriculare, taxe vamale intracomunitare;
b) taxe vamale de import, taxe vamale de tranzit, taxe vamale de export;
c) taxe vamale de import, taxe vamale extracomunitare, taxe vamale de export.

45. Taxele de timbru şi de înregistrare au următoarele elemente specifice:


a) contraprestaţie explicită şi imediată din partea autorităţilor publice;
b) fără contraprestaţie din partea autorităţilor publice;
c) contraprestaţie explicită şi imediată din partea autorităţilor judecătoreşti.

.........................................................................................................................................................................................5

1. În vederea completãrii resurselor financiare publice, statul poate face apel la împrumuturi de la diverşi creditori, sub
forma:
a) creditului public şi creditului privat;
b) creditului public şi datoriei publice;
c) datoriei publice şi creditului privat.

2. Creditul public este utilizat pentru:


a) atât în scopuri productive cât şi neproductive;
b) funcţionarea serviciilor publice, finanţarea cheltuielilor militare, menţinerea ordinii publice, rambursarea la scadenţă
a datoriei publice, plata dobânzilor aferente;
c) acoperirea deficitului extern.

3. Împrumuturile de stat, în calitatea lor de impozite anticipate, se deosebesc de impozitele curente prin urmãtoarele
caracateristici:
a) au caracter contractual, rambursabil şi asigurã o contraprestaţie;
b) nu asigurã nicio contraprestaţie din partea statului şi pot fi retrase pe parcurs prin diminuarea dobânzii prin
conversiunea datoriei publice;
c) au carater contractual, temporar, nominal şi asigurã o contraprestaţie.

4. Valoarea nominalã a unui titlu aparţinãtor unei emisiuni reprezintã:


a) suma de bani cu care se poate procura de pe piaţă, la un moment dat, un titlu aparţinător unei emisiuni;
b) numărul de unităţi monetare cu care se pot cumpăra la un moment dat o sută de unităţi monetare din valoarea
nominală a unui titlu aparţinător unei emisiuni;
c) suma care este înscrisă pe titlul aparţinător unei emisiuni şi care se exprimă în unităţi monetare naţionale sau într-o
unitate monetară .

5. Printre avantajele pe care le acordã statul creditorilor sãi pentru împrumuturile de pe piaţa internã, se numãrã:
a) dobânda, scutirea de taxe şi impozite a veniturilor realizate din împrumuturile publice, scutirea de taxe şi impozite a
tranzacţiilor la bursã cu efecte ale acestor împrumuturi, exonerarea efectelor publice de la execuţia financiară silită ;
b) plata impozitelor cu titluri de stat evaluate la valoarea nominală şi nu mai târziu de scadenţa finală a împrumutului,
garantarea împotriva variaţiilor puterii de cumpărare a monedei naţionale ;
c) toate cele de mai sus.

6. Arieratul financiar reprezintã:


a) negarea/nerecunoaşterea unui împrumut angajat de stat anterior şi care intervine în cazul schimbărilor de regim
politic;
b) modificarea termenului de rambursare a unui împrumut şi se practică în legătură cu împrumuturile
pe termen scurt sau mediu care sunt transformate în împrumuturi pe termen lung sau fără termen;
c) amânarea sine die a rambursării datorită unor împrejurări excepţionale (conflict armat, criză economic prelungită,
catastrofe naturale).

7. Componentele datoriei publice sunt urmãtoarele:


a) datoria publicã externã, datoria publicã internã, datoria publicã netã şi datoria publicã brutã;
b) datoria publicã internã şi datoria publicã externã;
c) ambele de mai sus.

8. Sunt considerate titluri de stat ale împrumuturilor pe termen scurt :


a) obligaţiunile de stat având o scadenţã de peste un an şi maximum cinci ani de la emisiune, bonurile de tezaur şi
certificatele de trezorerie, precum şi alte înscrisuri create de emitent în condiţiile legii;
b) bonurile de tezaur şi certificatele de trezorerie, precum şi alte înscrisuri create de emitent în condiţiile legii;
c) obligaţiunile de stat având o scadenţã de peste cinci ani de la emisiune, bonurile de tezaur şi certificatele de
trezorerie, precum şi alte înscrisuri create de emitent în condiţiile legii.
9. Numiţi organismul autorizat sã administreze datoria publicã şi garanţiile de stat pentru împrumuturile României:
a) Ministerul Finanţelor Publice;
b) Curtea de Conturi
c) Guvernul României

..............................................................................................................................................................................................6
1. Bugetul public reprezintã un instrument de:
a) prognozã, control şi execuţie ;
b) programare, executare şi control ;
c) programare şi execuţie.

2. În ţãrile dezvoltate noţiunea de buget se referã la urmãtoarele structuri :


a) Bugetul public şi bugetul economiei naţionale ;
b) Bugetul autoritãţii publice, bugetul local şi bugetul asigurãrilor sociale de stat;
c) Bugetul fondurilor speciale, bugetul local şi bugetul de stat.

3. Bugetul de stat se aprobã de :


a) Guvernul României ;
b) Camera deputaţilor ;
c) Parlamentul României.

4. Sub aspect economic, bugetul de stat poate fi abordat :


a) ca un document prin care se prevăd şi se aprobă, prin lege, veniturile şi cheltuielile anuale ale satului sau instituţiilor
publice;
b) ca un document – program, prin care statul prevede anual mărimea şi structura veniturilor şi cheltuielilor;
c) ambele de mai sus.

5. Bugetul are urmãtoarele roluri:


a) redistributiv, financiar, de execuţie;
b) financiar, alocativ, de reglare a vieţii economice;
c) financiar, alocativ, redistributiv şi de reglare a vieţii economice.

6. Conform principiului anualitãţii bugetului, exerciţiul bugetar are:


a) 12 luni;
b) 11 luni;
c) 15 - 18 luni.

7. Principalele criterii utilizate în clasificţia bugetarã sunt:


a) administrativ, economic şi politic;
b) politic, funcţional şi economic;
c) administrativ, economic şi funcţional.

8. Operaţiunile bugetare pot fi exprimate în :


a) monedã naţionalã;
b) moneda strãinã;
c) monedã naţionalã şi monedã strãinã.

9. Metodele clasice de dimensionare a bugetului sunt urmãtoarele:


a) metoda automatã, metoda factorilor de corecţie, metoda evaluãrii directe;
b) metoda de tip american şi metoda de inspiraţie francezã;
c) metoda automatã, metoda majorãrii (diminuãrii), metoda evaluãrii directe.

10. Caracteristicile procesului bugetar sunt urmãtoarele:


a) decizional, democratic, de continuitate ciclicã, preponderent politic;
b) tehnic, cu larg impact public
c) a) + b)

11. Bugetul devine operaţional dupã:


a) dezbaterea în plenul Parlamentului;
b) promulgarea legii bugetului de stat de cãtre Preşedintele ţãrii;
c) publicarea sa în „Monitorul Oficial”.