Sunteți pe pagina 1din 22

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCURESTI

ECONOMIE AGROALIMENTARA SI A MEDIULUI

Sistemul logistic al SC. TABACO CAMPOFRIO.SA

Bucura Nicoleta-Raluca

Grupa 1322

An universitar 2018-2019
Capitolul 1
Prezentarei firmei TABACO CAMPOFRIO.SA

Scurt istoric

Denumirea societăţii este de S.C. Tabco Campofrio S.A. este o persoană juridică română
având formă juridică de societate pe acţiuni ce îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu legile
române în vigoare şi statutul propriu.

S.C. Tabco Campofrio S.A. a fost înregistrată în Registrul Comerţului la


numărul J36/36/1991 al Camerei de Comerţ. Codul Fiscal al societăţii este R 8286732.
Societatea este constituită cu capital mixt. Sediul societăţii este în România, localitatea Tulcea,
Judeţul Tulcea,strada Prislav, numărul 177. Scopul societăţii S.C. Tabco Campofrio S.A. este
producerea şi comercializarea preparatelor din carne şi realizarea de profituri.

Obiectul de activitate

- producţie de preparate din carne;

- import de ingrediente pentru fabricarea salamurilor, membrane artificiale

etichete, ambalaje legate de obiectul de activitate al societăţii;

- comercializarea preparatelor din carne;

Capitalul social iniţial este de 1.000.000 lei şi este împărţit în 200 părţi
sociale ,indivizibile şi nominative, fiecare în valoare de 5.000 lei. Capitalul social este subscris
de părţi potrivit contractului de societate.

Societatea îşi desfăşoară activitatea în următoarele secţii de producţie:

- secţia producţie;

- secţia tranşare;

- secţia afumare;

- secţia depozitare produs finit;

- secţia depozitare produs finit;

Pentru a-şi realiza obiectul de activitate întreprinderea are nevoie de un complex de


mijloace materiale, forţă de muncă etc., complex care pentru a fi funcţional este organizat în mod
adecvat cerinţelor şi scopului.
Structura organizatorică reprezintă un sistem sau un set de elemente
materiale şi imateriale în interconexiune, structural şi ierarhizat în baza diviziunii
muncii astfel încât obiectivele să fie realizate cu minim de efort şi maxim de rezultate.
Structura organizatorică presupune constituirea de compartimente, stabilirea nivelelor
ierarhice, a numărului de subordonaţi fiecărui nivel, repartizarea activităţii şi a
responsabilităţilor între departamente, stabilirea sistemului de comunicaţii în cadrul întreprinderii
şi în afara ei corespunzător cerinţelor sistemului decizional şi informational.

Campofrio este un grup internaţional orientat către consumator, cu investiţii în trei


continente şi fabrici în 5 ţări, şi oferă produsele la peste 250 milioane consumatori din 40 de ţări.

Campofrio esto o companie cu o misiune globală clară, ce creşte atât în mărime cât şi în
calitate, dotată cu tehnologie de ultimă oră.

Campofrio a contribuit la dezvoltarea a numeroase pieţe, atât în cadrul unor sisteme


economice puternice (Franţa) cât şi în cele în plină dezvoltare (România).

Campofrio a adoptat filosofia unei Vieţi Sănătoase drept stil de viaţă ce


reflect aspectele esenţiale ale Grupului: o căutare continuă a produselor sănătoase oferind
maximum de satisfacţie consumatorului şi asigurând o îmbunătăţire a calităţii vieţii. Grupul
urmăreşte un dublu scop, sănătate şi nutriţie, astfel încât toate activităţile sale să asigure un
echilibru între plăcerea de a mânca bine şi cea de a mânca sănătos.

Obiective

-Menţinerea poziţiei de lider pe piaţa românească de preparate din carne;

-Dezvoltarea de noi produse care să satisfacă tot mai mult cerinţele consumatorilor

Misiune

-Campofrio este o companie internaţională de produse alimentare;

-Misiunea este de a satisface cele mai exigente nevoi ale consumatorilor cu produse de
cea mai bună calitate şi foarte sigure;

-Angajaţi în crearea de valoare pentru acţionarii şi angajaţii săi

Viziune

-Atingerea unei poziţii de companie europeană admirată şi de referinţă (între


primele 10 companii europene), oferind, prin permanentă inovare, o diversitate de produse
alimentare, care să contribuie la îmbunătăţirea calităţii vieţii şi sănătăţii consumatorilor.
Portofoliu de produse

În portofoliul de produse Campofrio se includ:

- şunci – Praga, York, Pizza, Curcan, Turist, Românească, de pui

- salamuri – Victoria, cu şuncă, Dunărean, Palaciego, Rustic, cu piper, Secuiesc, de

casă, de vară, Tradiţional, Alpin, Italian, Clip, de porc

- parizer – Tradiţional, de pasăre, Picant, cu măsline

- pate – de pasăre cu măsline, Tartinabil, de casă, Tradiţional, de ficat, de pasăre,

Ţărănesc, Picant, Vegetal, cu şuncă, cu bacon, cu salam, cu caşcaval, cu chorizo, din

ficat de porc, din ficat de pui

- mortadela – Siciliană, Lunch

Zilnic, în România sunt vândute în jur de 300 de tone de carne preparată şi mezeluri. Un

român mănâncă anual în jur de 10 kg de mezeluri. Cinci firme deţin supremaţia pe piaţa de

prelucrare a cărnii.

Sunca Praga se găseşte în nomenclatorul de fabricaţie al companiei CrisTim cât şi în cel

al companiei Campofrio.

Sunca Praga este un produs foarte apreciat de consumatori datorită gustului excelent,

aromei inconfundabile şi texturii plăcute, fiind un aliment ideal pentru sandwich-uri.


Prin caracteristicile lor, aceste produse de foarte bună calitate sunt preferate de consumatori.

Caracteristicile Şuncii Praga sunt:

- materie primă atent selecţionată

- etichete cu informaţii nutriţionale

- conţinut scăzut în grăsime

- aspect atrăgător în secţiune, formă ideală pentru sandwich-uri.

Şunca Praga este un produs pasteurizat din carne de porc, care trebuie păstrat la o

temperatură de 2-4 grade C. Şunca Praga comercializata de Campofrio se gaseste în două


variante, vrac (aproximativ 3 kg) şi Şunca Praga Mini, ambalată în vid(0.25kg). Ambele fac parte

din gama Premium şi au termen de valabilitate de aproximativ 120 de zile.

In ceea ce priveşte oferta CrisTim, aceştia oferă pieţei Şunca Praga în


varianta Vrac (aproximativ 3 kg), iar termenul de valabilitate este de trei ori mai mic decât al
produselor Campofrio, de 30 de zile.

Politica în domeniul calităţii si siguranţei alimentare din S.C Tabco-Campofrio S.A.

constă în realizarea succesului firmei prin identificarea şi îndeplinirea cerinţelor clientului în

scopul creşterii continue a satisfacţiei acestuia. Aceasta se realizează prin


îmbunătăţirea permanentă a eficacităţii sistemului de management al calităţii în acord cu
cerinţele standardului SR EN ISO 9001:2001 şi siguranţei alimentare.

Analizând evoluţia pieţei preparatelor din carne din ultimii ani, putem afirma că acest

segment de activitate a avut un trend crescător, însă din punctul de vedere al producătorilor

importanţi de pe piaţă, au fost evoluţii crescătoare datorate în principal fie cumpărării unor

fabrici mici, fie dezvoltării propriilor unităţi de distribuţie şi afectarea volumelor de vânzare ale

micilor producători.

De asemenea, se observă în ultimii ani o creştere a vânzărilor la categoriile de mezeluri

mai puţin prelucrate şi mai scumpe, în detrimentul unor produse cu un grad de prelucrare ridicat,

care, datorită preţului atractiv erau până atunci mai căutate pe piaţă.

În ultimii doi ani, piaţa a crescut valoric mai accentuat decât cantitativ. Creşte ponderea

produselor crud- uscate pe fondul aglomerării pieţei cu noi producători sau prin
mărirea capacităţilor de producţie existente. Evenimentele din piaţa cărnii (importuri masive de
carne la preţuri de dumping, preţul pulpelor de pui importate ajungând sub preţul
parizerului) au influenţat negativ piaţa.

Şi integrarea României în Uniunea Europeană şi-a pus amprenta asupra


pieţei. Perspectiva aderării a obligat firmele care au vrut să rămână în competiţie şi după ianuarie
2007 să facă eforturi investiţionale deosebite pentru a îndeplini normele Uniunii Europene.

Piaţa mezelurilor în ţara noastră este împărţită între mulţi producători, oferta de produse

ale acestora acoperind toate segmentele de preţ. Integrarea în Uniunea Europeană şi-a pus deja

amprenta asupra acestui domeniu, o parte dintre aceste companii având de suferit din cauza
legislaţiei din acest sector.

La ora actuală, în România sunt peste 1500 de producători de mezeluri şi peste 100.000

de articole de mezeluri. Aceste cifre şi consumul mare de mezeluri pe cap de locuitor, clasează

piaţa de mezeluri din ţara noastră printre cele mai mari din Europa.

Piaţa românească este o piaţă cu produse tradiţionale, fără a avea parte de mari inovaţii,

dar care încă reflectă particularităţi regionale, iar calitatea nu este clar segmentată. Volumul

pieţei este greu de estimat, piaţa este mare şi gri, iar magazinele mici sunt greu de monitorizat.

În ceea ce priveşte oferta de produse, aceasta s-a diversificat semnificativ în ultimii ani,

fiind în prezent completă şi acoperind toate segmentele pieţei. În cea mai mare
parte, producătorii de top au produse similare, diferenţierea făcându-se prin preţ şi calitate şi mai
puţin prin sortimentaţie.

Mai mult de 100 de jucători de pe piaţa mezelurilor se luptă pentru atragerea clientului

român, însă îi putem număra pe degetele de la o singură mână pe aceia care au reuşit să se

impună pe piaţă. Industria autohtonă a mezelurilor a luat un avânt considerabil, dezvoltându-se

firesc în contextul creşterii în valoare şi mărime a industriei alimentare.

Piaţa autohtonă a mezelurilor este dominată de cinci mari firme: Campofrio, CrisTim,

Angst, Aldis şi Caroli. Acestea deţin 35% din vânzările de mezeluri, fiecare dintre ele având o

cotă de piaţă între 3% şi 8%.

Pe primul loc se situează CrisTim, cu o cotă de piaţă de 11%, urmat de Campofrio, cu o

cotă de piaţă de 9% şi Aldis cu 7%, Caroli cu 6% şi Angst cu 5%.

Cota relativă de piaţă a firmei Campofrio este de 23.68%.

Firma Campofrio estimează pentru acest an o cifră de afaceri de 40 de milioane de euro,

cu o marjă de profit de 9-10%. Anul trecut, producătorul de mezeluri a realizat o cifră de afaceri

de doar 35 de milioane de euro, în creştere cu 10% faţă de 2005, dar sub estimări şi o marjă de

profit de 8-9%.
Întrucât preţul rămâne principalul criteriu de achiziţie pentru marea majoritate
a românilor, firma care vrea să deţină supremaţia trebuie să producă în primul rând mezeluri

ieftine. Dintre cele peste 160.000 de tone de mezeluri consumate anual în România, 80% sunt

reprezentate de cârnaţi şi salam.

Pentru că gama de produse s-a diversificat foarte mult în ultimii ani, marile firme au ajuns

să producă sute de categorii de mezeluri. Totuşi, majoritatea procesatorilor se gândesc să renunţe

la fabricarea anumitor produse. Deocamdată, companiile fabrică de toate. Tendinţa este ca

fiecare să se axeze pe un anumit produs sau cel puţin pe o categorie, dar nimeni nu a reuşit acest

lucru. Probabil în câţiva ani vor reuşi să se specializeze. În acest sens, anumite companii au

început să-ş i promoveze cu predilecţie anumite produse pentru a le putea vinde mai bine. Firma

Campofrio procedează în acest fel cu scopul de a se impune pe piaţă la categoria care o

interesează, respectiv pe segmentul de şunci.

Una din funcţiile esenţiale ale distribuţiei o constituie realizarea actelor de vânzare-

cumpărare, prin intermediul cărora, odată cu mişcarea efectivă a mărfurilor are loc schimbarea

proprietăţii lor, respectiv transferarea succesivă a dreptului de proprietate de la producător până

la consumator. Este vorba de un itinerar în circuitul economic al mărfurilor, alcătuind un „canal

de distribuţie”.

In ceea ce priveşte lungimea canalului de distribuţie pentru produsele Campofrio, sunt

atât canale scurte(producător- consumator) cât ş i canale lungi(producător- engrosist- detailist-

consumator).

Peste 50% din produsele Campofrio sunt distribuite direct către comercianţii en-detail, pe

baza comenzilor acestora, transportul efectuându-se cu mijloacele detailiştilor.

Răspândirea geografică a preparatelor Campofrio este atinsă prin varietatea canalelor de

distribuţie: 10% reprezintă reţeaua magazinelor Tabco- Campofrio, iar restul de 90% reprezintă

reţeaua Metro şi nu în ultimul rând distribuţie directă către magazine din întreaga ţară.
La apariţia pe piaţă, atât mezelurile Campofrio cât şi cele CrisTim se găseau în câteva

magazine mici, pentru ca mai apoi să ajungă să domine piaţa preparatelor din carne. La ora

actuală, produsele CrisTim şi Campofrio se găsesc pe rafturile oricărui magazin, supermarket sau

hipermarket, într-o gamă variată, ambalate şi porţionate diversificat, astfel încât să satisfacă

cerinţele oricărui consumator.

Astăzi, atât produsele Campofrio, cât şi cele CrisTim se găsesc atât în micile magazine

din apropierea locuinţei cât şi în magazine mari, de renume, cum ar fi: Metro, Carrefour, Cora,

Billa, Selgros, Gima, XXL, Profi, Market AnnaBella, La Fourmi, Primăvara, Pic, Ethos, Penny

Market şi Kaufland.

În ceea ce priveste locul de achiziţie al mezelurilor, o cercetare MEMRB relevă faptul că

în intervalul octombrie 2004/septembrie 2005 – octombrie 2005/septembrie 2006, canalul care a

înregistrat cele mai bune vânzări în volum au fost micile magazine alimentare – 69.3% / 57.8%,

urmate de marile magazine alimentare cu 21.6% / 20.9% şi supermarket-urile cu 9.10% / 21.3%.

Pentru vânzările în valoare, micilor magazine alimentare le-a revenit un procent de 65% / 54%,

marilor magazine alimentare 25.3% / 21.4% iar supermarket-urile au obţinut un procentaj de

9.7% / 22.8%.

Creşterea numărului magazinelor Key Account din România a determinat schimbări şi în

obiceiurile de cumpărare ale consumatorilor români. Aceştia din urmă se organizează din ce în

ce mai mult spre aceste forme moderne de comerţ, în special datorită ofertei mult mai variate şi a

preţurilor competitive. În consecinţă, vânzările prin aceste canale au ajuns să reprezinte o parte

semnificativă a pieţei de mezeluri.

Retailerii internaţionali, din punct de vedere strategic, se împart în patru canale de

vânzare: cash&carry, hipermarketuri, supermarketuri şi discounteri. Fiecare dintre aceste canale

este important, atât prin volumele rulate, cât ş i prin specificul consumatorilor/ clienţilor ce pot fi

atinşi.
De exemplu, prin canalul cash&carry, pot fi atinşi cu uşurinţă gastronomii, proprietarii de

pensiuni şi hoteluri, dar ş i revânzătorii din localităţile îndepărtate, mai greu penetrate de către

distribuţia tradiţională. Canalul hipermarketurilor se adresează cu game extinse de produse

clienţilor pretenţioşi, dispuşi să aleagă nu numai pe criteriul preţului şi al calităţii, ci şi al

diversităţii. Astfel, atinge toate segmentele de cumpărători, indiferent de venit, educaţie sau

preferinţe, oferind fiecăruia posibilitatea alegerii produsului potrivit.

Discounterii se adresează direct clienţilor cu veniturile mai mici. Totodata, prin nivelul de

acoperire, cu precădere al oraşelor mici, discounterele contribuie semnificativ la îmbunătăţirea

distribuţiei la nivel naţional.

Supermarketurile, dar şi discounterele, prin poziţionarea lor în zone rezidenţiale, devin şi

magazine de proximitate, fiind frecventate în mod curent de clienţii ce preferă produse proaspete,

în cantităţi mici.

În ultimii doi ani, ritmul de creş tere al retailerilor internaţ ionali prin expansiune s-a

accentuat, implicit ponderea volumică dezvoltată de aceştia crescând.


Capitolul 2

Descrierea procesului logistic al întreprinderii

Finalizarea activităţilor desfăş urate de o firmă se regăseşte în oferta specifică pe care o

lansează pe piaţă sub forma produselor sau serviciilor noi sau tradiţionale destinate satisfacerii

nevoilor de consum exprimată prin nivelul avantajelor aşteptate de la sistemul de distribuţie

proiectat.

Realizarea ofertei pe piaţă se reflectă în gradul de pătrundere al produselor sau serviciilor

în sfera consumului, ansamblul de operaţiuni şi procese ce se desfăşoară în spaţiul şi timpul

dintre producţie şi consum constituind conţinutul şi mecanismul politicii de distribuţie.

Distribuţia constă în esenţă în circuitul economic şi fizic al produselor sau serviciilor din

oferta firmei şi în sistemul de relaţii organizate şi coordonate de agenţii ce acţionează pe piaţă

aparţinând unor profiluri economice eterogene şi având roluri diferite.

Analiza întreprinsă de specialistul B. Rosenbloom asupra esenţei distribuţiei a pus în

evidenţă existenţa a cinci fluxuri de-a lungul unui canal de distribuţie:

- fluxul negocierilor – precede atât componenta economică cât şi pe cea fizică a

distribuţiei şi cuprinde un ansamblu de instrumente prin care se organizează traseul

produselor şi se stabilesc responsabilităţile participanţilor în cadrul canalului de

distribuţie. Este un flux ce poate fi orientat atât de la ofertanţi la beneficiari cât şi în

sens invers. În cadrul acestui flux se regăsesc cererea de ofertă, oferta, comanda şi

contractul ale cărui clauze fac obiectul negocierilor;

-fluxul produselor – reprezintă conţinutul distribuţiei fizice, referindu-se la mişcarea

mărfurilor de la producător la consumator. Logistica mărfurilor cuprinde o diversitate

de operaţii şi anume: expediere şi transport, recepţie, depozitare, stocare, etalare în


spaţiul de vânzare şi transmiterea către consumatorul final;

- fluxul titlului de proprietate – însoţeşte fluxul produselor şi reflectă transferul acestuia

cu fiecare operaţie comercială de vânzare- cumpărare. Titlul de proprietate asupra

mărfurilor care fac obiectul procesului de distribuţie trece în mod succesiv de la un

partener la altul, participant la schimb. Nu întotdeauna apare o suprapunere între

fluxul produsului şi cel al titlului de proprietate, deoarece realizarea unor operaţii

comerciale nu presupune şi schimbarea proprietarului produselor, iar în alte situaţii se

realizează transferul titlului de proprietate, fără a avea loc şi transferul produsului în

alt spaţiu de depozitare;

- fluxul informaţional – reprezintă un flux dublu direcţionat, atât dinspre producător

spre consumator, cât şi în sens invers, de la cumpărători la distribuitori sau

producători. Esenţa fluxului constă în circulaţia informaţiilor necesare procesului de

distribuţie privitor la dimanica şi structura vânzărilor, a stocurilor, cât şi la imaginea

consumatorilor asupra produselor, informaţii rezultate din sondaje şi cercetări de piaţă;

-fluxul promoţional – constă în transmiterea de mesaje promoţionale cumpărătorilor

potenţiali, pieţei în ansamblu, privitoare la mărfurile ce constituie obiectul procesului

de distribuţie.

Modalităţile de trecere ale unui produs din sfera producţiei în sfera consumului formează

circuitul de distribuţie al acestuia. Circuitul de distribuţie include ca elemente


obligatorii producătorul cât şi consumatorul, la care se pot adăuga intermediarii cu caracter
commercial implicaţi în transferul respectiv.

Canalul de distribuţie, desemnat şi prin termenul de canal de marketing, este constituit

din mai multe organizaţii independente implicate în procesul de livrare a unui produs sau

serviciu către un consumator individual sau utilizator final.

Participanţii la canalul de distribuţie îndeplinesc următoarele funcţii:

- informarea – culegerea şi distribuirea informaţiilor despre forţele ce acţionează pe


piaţă cu scopul facilitării schimbului;

- promovarea – realizarea şi difuzarea de mesaje promoţionale atractive privind oferta

- contactarea – determinarea potenţialilor clienţi ş i comunicarea cu aceştia

- negocierea – realizarea acordului legat de clauzele contractuale, şi în special de preţ,

care crează premisa transferului titlului de proprietate asupra produsului;

- corelarea – realizarea concordanţei între cerere şi ofertă

- distribuţia fizică – transportul, depozitarea, stocarea, livrarea

- asumarea riscului – realizarea activităţii în cadrul canalului

- finanţarea – asigurarea şi utilizarea resurselor financiare necesare acoperirii costurilor

de funcţionare a canalului de distribuţie.

Tipurile uzuale de circuite de distribuţie sunt:

-circuitul lung – cu intermediari care prezintă pentru producători următoarele avantaje şi

dezavantaje:

1. avantaje – vânzarea cu minim de cheltuieli prin utilizare de intermediari

- lansarea rapidă a produselor noi

- utilizarea pe tot parcursul canalului a serviciilor comerciale ale producătorului

- participarea intermediarilor la studierea pietei

2. dezavantaje – sisteme puţin elastice şi dependente de intermediari

- generează cheltuieli de distribuţie suplimentare

- producătorul pierde contactul cu clienţii finali

- dificultatea asigurării service-ului post- vânzare

- importanţa mare a eficienţei intermediarilor pentru asigurarea eficienţei sistemului de distribuţi


-circuitul scurt – este foarte utilizat pentru unele grupe de produse de tipul: mobilă, aparate
electronice, automobile.

1. avantaje – economisirea marjei intermediarului

- contactul direct cu piaţa

- controlul distribuţiei

- detailişti în proximitatea locului de consum

- asigurarea serviciilor post- vânzare

- vânzare rapidă

2. dezavantaje – stoc de produse insuficient diversificat

- producătorul va iniţia acţiuni promoţionale

- număr mare de reprezentanţi pentru contactul cu numărul mare de dealeri

- fracţionarea comenzilor

- livrări multiple

Circuitele integrate – înlocuiesc tot mai multe canale convenţionale şi în care producătorii

şi intermediarii îşi coordonează eforturile prin consens în vederea avantajului reciproc. Diferitele

verigi sau niveluri ale canalului de distribuţie pot fi combinate, sub conducerea unui lider, în

mod orizontal sau vertical. Integrarea constă în interdependenţă şi cooperare între firmele care

acţionează ca un sistem unificat, iar magazinele mari, societăţile comerciale cu


sucursale

multiple sunt organizate astfel încât să poată îndeplini concomitent atât funcţia de gros, cât şi de

detaliu.

1. Sistemul de marketing vertical – este un canal de marketing în care un singur membru

coordonează sau conduce în mod eficient activităţile, deţine un drept de proprietate în raport cu

ceilalţi membri şi posedă suficientă putere pentru a impune cooperarea. Acesta poate fi atât

producătorul, cât ş i angrosistul sau detailistul, deoarece eforturile membrilor se


combină, activităţile de marketing pot fi coordonate pentru obţinerea de economii
substanţiale fără dublarea serviciilor
Intensitatea interdependenţelor şi cooperării între firmele ce acţionează unitar determină

delimitarea următoarelor sisteme de marketing vertical:

- sistemul corporativ

- sistemul contractual

- sistemul administrat

2. Sistemele de marketing orizontale – prin care două sau mai multe organizaţii

independente urmăresc realizarea unui proiect comun. Integrarea orizontală permite obţinerea de

profituri şi economii de scară în comercializare, cercetarea pieţei, promovare şi specializare. O

bună colaborare între participanţi poate duce în final la integrare verticala.

În alegerea tipului de canal de distribuţie pentru un produs sau serviciu, vor trebui aleşi

intermediarii, evaluate vânzarea şi profitul acestora, performanţele, clientela şi disponibilitatea.

Dar producătorii trebuie să examineze ş i alţi factori care influenţează selectarea canalului de

distribuţie şi anume:

- obiectivele şi resursele organizaţiei

- caracteristicile pieţei

- comportamentul consumatorului

- caracteristicile produsului

- factorii mediului extern

Gradul de acoperire al pieţei, prin intermediul distribuţiei, se regăseşte în trei variante

strategice distincte:

- distribuţia intensivă – proprie produselor de consum permanent. Se caracterizează

printr-un grad ridicat de disponibilitate, produsele fiind comercializate în magazine

aflate în proximitatea locului de consum;

- distribuţia selectivă – proprie produselor de consum periodic, mai scumpe, pentru


care consumatorii sunt dispuşi să consume mai mult timp pentru cumpărarea

preţurilor, design-ului, stilului în magazinele special destinate acestor produse;

- distribuţia exclusivă – utilă în cazul produselor pentru care frecvenţa de cumpărare

este mică şi care se consumă într-un interval îndelungat de timp, necesitând service şi

informare pentru a satisface cerinţele consumatorilor.

Distribuţia fizică sau logistica marketingului implică planificarea, implementarea şi

controlul fluxului fizic de materiale, produse finite, informaţii între punctul de origine şi punctul

de consum, în scopul satisfacerii nevoilor clientului şi obţinerii unui profit corespunzător.

Sistemul logistic constă în totalitatea activităţilor cerute de transferul produselor între

diferitele niveluri ale canalului de distribuţie, cele mai importante activităţi de distribuţie fizică

fiind: preluarea comenzilor, depozitarea, stocarea şi gestiunea stocurilor, activitatea de transport.


Capitolul 3

Strategii, metode, tehnici pentru îmbunătățirea eficienței și eficacității logisticii


firmei.

Alegerea canalelor de distribuţie, selectarea intermediarilor, stabilirea formelor de

distribuţie adecvate fiecărei categorii de produse constituie decizii de marketing importante, cu

efecte pe termen lung asupra activităţii societăţii.

Pentru fiecare din aceste probleme există mai multe soluţii alternative, astfel încât prin

combinarea lor rezultă un mare număr de variante strategice de distribuţie.

a) În funcţie de dimensiunile canalului de distribuţie (natura canalului) se recomandă


atât o distribuţie directă, o distribuţie prin canale scurte, cât şi o distribuţie prin canale lungi.

b) În ceea ce priveşte amploarea distribuţiei, S.C. Tabco Campofrio poate optapentru o


distribuţie selectivă, deci prin intermediari specializaţi în difuzarea preparatelor din carne
realizate de firmă.

c) Gradul de participare a firmei (de implicare) în procesul distribuţiei este, de asemenea, un


element de diferenţiere a strategiilor. În acest sens, se recomandă formula combinată:
prin aparat propriu şi prin intermediari.

-desfacerea cu amănuntul prin magazinele Tabco, proprii;

- distribuirea directă către comercianţi en-detail, pe baza comenzilor acestora;

- distribuirea directă la magazinele din Tulcea şi împrejurimi, precum şi în restul

ţării. Acest tip de distribuţie este realizat prin existenţa unui compartiment separat de serviciu

desfacere, fapt ce creează o stimulare a salariaţilor prin oferirea de comisioane sau prime pentru

cei care vând cantităţi mari de produse.

d) În funcţie de gradul de control asupra distribuţiei, S.C. Tabco Campofrio va opta

pentru un grad de control ridicat. Prin vânzarea directă către detailişti se va mări gradul de

control asupra acestora, momentan înregistrându-se un control scăzut asupra detailiştilor.

e) În ceea ce priveşte logistica mărfurilor, S.C. Tabco Campofrio va opta, în


legătură cu formula de transport, pentru transportul cu mijloace proprii.

Prin strategia de distribuţie pe care o va opta, Tabco Campofrio urmăreşte, de

asemenea, şi perfecţionarea sistemului de distribuţie.


Capitolul 4

Aplicatie conform modelului de seminar cu date din proiect


Societatea Cormerciala SC TABACO CAMPOFRIO SA intocmeste nomenclatorul de resurse
materiale ce urmeaza a fi achizitionate asa cum rezulta din tabelul de mai jos:

Grupa de Numarul de Necesar de Nr de Nr. total de


importanta materiale pe asigurat pe asigurari pe asigurari - Nat
grupa-Nmg grupa-(mil articol si pe
lei)- Nag an - Naa
Carne pentru 600 ( 15%) 7000 ( 70%) 10
mezeluri
Carne macra 1000 ( 25%) 2000 (20%) 8
Motorina 2400 (60%) 1000 (10%) 8
Total 4.000 10.000 - -

- Costul unei achizitionari , indiferent din ce grupa fac parte resursele materiale in
cauza, este, in medie, de 30.000 lei

- Cheltuielile de depozitare sunt, in medie, de 10% din valoarea stocului mediu.


Concluzii

Firma SC TABACO CAMPOFRIO SA este un lider pe piata mezelurilor cu o strategie bine pusa
la punct si cu o organizare atenta pentru desfasurarea activitatilor.