DEMONSTRAȚIA

DEFINIȚIE= procesul logic prin care din anumite propoziții (premise) adevărate este stabilit adevărul
unei alte propoziții (concluzia)
De reținut: dacă premisele sunt adevărate, atunci în mod necesar și concluzia este adevărată.

STRUCTURA DEMONSTRAȚIEI:
1.Teza de demonstrat = propoziția care urmează să fie demonstrată (concluzia la care se ajunge sau
propoziția pe care trebuie să o dovedim)
2.Fundamentul demonstrației = ansamblul premiselor (argumente, reguli, definiții, axiome, teoreme)
necesare susținerii tezei și utilizate pe parcursul demonstrației. Pe baza lor ne construim demonstrația
3.Procedeul (procesul) demonstrației = raționamente/ argumente/ inferențe deductive, prin care se
deduce teza din fundament

REGULILE DEMONSTRAȚIEI:

1. Reguli privind teza de demonstrat:

a) Teza de demonstrat trebuie să fie o propoziție clar și precis formulată (să nu genereze
interpretări, ambiguități, termenii să fie bine definiți)
b) Teza de demonstrat trebuie să rămână aceeași pe tot parcursul demonstrației (nu trebuie
modificată, reformulată sau înlocuită)
c) Teza de demonstrat trebuie să nu fie o propoziție infirmată, ci una probabilă
2. Reguli privind fundamentul demonstrației:
a) Fundamentul trebuie să conțină numai propoziții (premise) adevărate (deoarece din adevăr
decurge numai adevărul, din fals poate decurge orice). În acest caz, dacă o premisă ar fi falsă,
atunci demonstrația ar deveni probabilă; teza nu ar mai fi cu necesitate adevărată
b) Fundamentul trebuie să poată fi demonstrat independent de demonstrarea tezei. Deci,
propozițiile ce alcătuiesc fundamentul trebuie să poată fi demonstrate ca adevărate
independent de adevărul tezei. Argumentele să constituie un temei suficient pentru teza de
demonstrat
3. Reguli privind procedeul demonstrației:
a) Demonstrația să fie corectă. Teza trebuie să rezulte cu necesitate din fundament conform cu
regulile logice (să folosească inferențe valide; dacă cel puțin un argument este nevalid, atunci
teza nu mai poate fi sigur adevărată)
b) Sistemul demonstrativ trebuie să fie consistent (să nu admită teze contrare între ele)

TIPURI DE DEMONSTRAȚIE:

1. După procedeul utilizat:

a) Demonstrație intuitivă (se bazează pe relații între termeni și propoziții, apelează la intuiție,
nu apelează la anumite reguli)
b) Demonstrație formalizată (se elimină total limbajul natural, se bazează pe simboluri și pe
reguli de operare cu ele)
2. După întemeierea directă sau indirectă pe experiență:
a) Demonstrație inductivă (bazată pe date provenite din experiență)
b) Demonstrație deductivă (nu se bazează în mod direct pe experiență) poate fi:
-directă (când adevărul tezei este dedus din adevărul propozițiilor din fundament)
-indirectă (când adevărul tezei este dedus din falsitatea contradictoriei tezei, de exemplu:
demonstrație prin reducere la absurd, demonstrație prin excludere, demonstrație prin
imposibil)