Sunteți pe pagina 1din 2

1.

Poezia „Décor” a lui George Bacovia se încadrează în curentul literar


simbolism prin prezența unui registru de teme și procedee specifice, precum
corespondențele, cromatica, laitmotivul.

Discursul poetic se manifestă pe tema citadină, care surprinde un eu


liric curpins de singurătate și de teama firească de moarte. Motiv simbolist,
parcul reprezintă spațiul solitar în care eul liric se simte captiv. Imaginea
cromatică „Copacii albi, copacii negri” conturează tabloul macabru al
decorului funerar, exprimând vidul existențial. Prin intermediul
corespondențelor, pasărea cu glas amar devine un simbol al existenței eului
liric, curpins într-o suferință care-i distruge orice ideal. Ultima strofă
conturează imaginea decorului funerar și sugerează totodată resemnarea
eului liric în fața morții.

2.

Poezia „Crizanteme” de Dimitrie Anghel se încadrează în curentul literar


simbolism prin prezența unor trăsături specifice, precum corespondențele,
teme și motive predilecte.

Textul surprinde tema naturii, care se stinge odată cu venirea


anotimpului toamna. Epitetul personificator „oglinzi-obosite” accentuează
sentimentele de regret față de trecerea timpului peste elementele naturii.
Prin intermediul corespondențelor, buchetele de flori devin un simbol al
perfecțiunii, al imaginației, sugerat în sintagma „Înc-un mănunchi, și câte
visuri și primăveri”. De asemenea, fata descrisă de poet „șubredă și pală”
completează perfect decorul casei, rămasă pustie după înlocuirea florilor
moarte. Poetul conturează pe tot parcursul textului o relație de simetrie între
anotimpul toamna, în care natura se scurge de vitalitate și fata, care trăiește
sentimente de tristețe, mâhnire „plângi blândă, candidă vestală”.
3.

Fragmentul dat spre analiză din „Balul pomilor” de Dimitrie Anghel


prezintă o descriere de tip tablou ce ilustrează frumusețea naturii în plin
anotimp de primăvară.

Personificarea „Înveșmîntați în haine albe” ajută la conturarea imaginii


de ansamblu, aceea a grădinii care începe să prindă viață și să înmugurească
odată cu venirea primăverii. Imaginea vizuală „Stînd gata parcă să înceapă un
pas ușor de menuet” simbolizează armonia naturii care își urmează cursul și
atmosfera de sărbătoare resimțită în grădină. Conceptele tematice ale
poeziei, iubirea față de natură și trecerea ireversibilă a timpului, sunt
accentuate în ultimul vers „Ce-așteaptă de un an de zile minuta asta de
noroc”. Metafora „minunata de noroc” sugerează unicitatea acestui anotimp
al înfloririi, la care poetul devine martor.

4.

Poezia „Iarnă venind” a lui A. E. Baconsky prezintă o descriere de tip


tablou ce ilustrează natura odată cu venirea iernii.

Comparația „ca pasărea norii plutiră” și imaginea vizuală „frunzele mari


ale-arțarului pieriră pe vânt” sugerează rapiditatea cu care se scurge timpul și
modul în care natura își urmează singură fluxul, prevestind instaurarea unui
nou anotimp. Imaginea vizuală „pădurile care fug și se-ascund” și cea auditivă
„șoaptele ploii” exprimă o tristețe a naturii față de condițiile neprielnice ale
iernii. Metafora „aripa ei de sidef” sugerează cromatica peisajului de natură,
îmbrăcat într-o manta albă de zăpadă specifică anotimpului de iarnă.
Sintagma „am timp să cuget liniștit la toate” trasmite sentimente de
melancolie și totodată, sugerează solitudinea poetului.