Sunteți pe pagina 1din 11

Degazoare termice

Teoria degazării termice


Degazarea apei presupune eliminarea gazelor din apa de alimentare folosită în toate
instalaţiile industriale (reţele termice, centrale termo şi nuclearelectrice, instalaţii din
industria chimică etc.)
În contact cu aerul apa absoarbe O2, N2 şi CO2. Dintre acestea, O2 şi CO2 trebuie eliminate
deoarece au o acţiune corozivă asupra instalaţiilor.

Degazarea lichidelor se poate realiza:


- pe cale termică;
- pe cale chimică.

Solubilitatea gazelor în apă este


funcţie de presiune şi temperatură.

Degazoarele termice funcţionează pe baza proprietăţii gazelor de a părăsi lichidul în care


sunt dizolvate, în momentul când presiunea lor parţială din soluţie, la temperatura acesteia,
este mai mare decât presiunea parţială a gazului respectiv, aflat în amestecul de deasupra
oglinzii lichidului. Eliminarea gazelor din apă se realizează prin difuzie.
cantitatea de gaz desorbit din apă
m g  k d Sp [kg/s]

kd - coeficientul de desorbţie, în kg/(m2.bar.s)


S – suprafaţa de contact dintre lichid şi gazul de deasupra oglinzii sale, în m2;
Δp – diferenţa dintre presiunea parţială a gazului din lichid şi presiunea parţială
a aceluiaşi gaz aflat în amestecul de deasupra oglinzii sale, în bar.

presiunea parţială a gazului în soluţie


p  Hx [bar] (legea lui Henry)
n1 n1 – numărul de kilomoli din soluție ai substanței 1;
x1  fracţia molară
n – numărul total de kilomoli ai soluției;
n
p
y1  1 fracţia molară a componentei 1 în fază gazoasă (p – presiunea totală)
p
în faza gazoasă se poate scrie:
y1 p  p1  H 1 x1

pentru un gaz format din mai multe componente:


p1  H 1 x1 , p2  H 2 x2
Degazarea apei
Probleme generale
Prin degazarea termică se elimină O2 şi CO2 în timpul fierberii apei, până la un conţinut
rezidual de O2 de cca 10 g/l şi de CO2 până la unităţi sau zecimi de mg/l.

Eliminarea gazelor prin transfer de masă difuz necesită o suprafaţă de contact


dintre apă şi abur, procedeu care se realizează prin:
• crearea de şuviţe;
• pulverizarea apei în particule mici;
• crearea unor pelicule cu suprafaţă mare.
Alte condiţii necesare pentru o bună degazare sunt:
• să nu intervină o subrăcire a apei (sub temperatura de fierbere);
• gazele care trebuie eliminate să nu fie prezente în aburul de încălzire;
• să fie menţinut timpul necesar înlăturării gazelor.
Procedee de degazare termică
Eficacitatea degazării crește cu mărirea raportului dintre suprafața liberă și volumul lichidului.
Procedee:
• degazarea cu jet de apă
• degazarea prin fierbere
• degazarea prin expandare
Degazarea poate fi efectuată la presiune supraatmosferică, atmosferică sau subatmosferică (sub vid)

Degazare chimică a apei


Ca reactivi chimici se pot utiliza:
- sulfitul (Na2SO3) sau bisulfitul de sodiu (NaHSO3);
- acidul sulfuros (H2SO3);
- hidroxidul feros (Fe(OH)2);
- hidratul de hidrazină (N2H5OH);
- sulfatul de hidrazină ((N2H5)2SO4);
- fosfatul de hidrazină ((N2H5)2HPO4);
- schimbători de ioni.
Hidratul de hidrazină (se dozează ca soluţie diluată 1 – 2 %):
N 2 H 4  O2  N 2  2 H 2 O
Instalaţii de degazare termică
Degazoarele termice sunt schimbătoare de căldură prin amestec, în care apa este
încălzită până la temperatura de saturaţie cu ajutorul aburului prelevat de la
prizele unei turbine sau din alte surse.
Degazoarele se pot clasifica după următoarele criterii:
1) după presiunea de lucru:
- degazoare sub vid;
- degazoare atmosferice;
- degazoare cu suprapresiune.
2) după regimul de lucru:
- degazoare cu presiune constantă;
- degazoare cu presiune variabilă alunecătoare.
3) după modul de repartizare şi de curgere a apei:
- degazoare cu jet de apă curgând în şuviţe;
- degazoare cu peliculă;
- degazoare cu pulverizare
- degazoare combinate din tipurile de mai sus.
4) după modul de realizare a degazării:
- degazoare cu o treaptă de degazare;
- degazoare cu două trepte de degazare.
Degazorul cu jet de apă stropită, curgând în şuviţe (degazorul cu şuviţe şi site)

3 gaze + abur necondensat

7
1 1

apă apă

1 – racord pentru intrarea apei;


2 – racord pentru intrarea aburului;
4
3 – racord pentru evacuarea gazelor;
4 – mantaua coloanei de degazare;
5 5 – talere (site); 6 – distribuitor de
abur; 7 – orificii distribuţie apă;
6 8 – rezervorul de apă degazată

abur

apă degazată

8
Degazorul cu peliculă
1 apă
2 gaze + abur necondensat

7 1 – racord intrare apă; 2 – ajutaj; 3 – rozetă;


4 – racord intrare abur; 5 – tablă de oţel;
6 – racord evacuare gaze şi abur necondensat;
3 7 – tablă deflectoare; 8 – rezervor de
acumulare; 9 – dispozitiv de susţinere.
5

abur

8
Calculul termic şi de dimensionare a degazoarelor termice
Fluxul termic transmis de abur:
Q  m 2 c p T2  T1   Q p [W]
m 2 - debitul masic de apă, în kg/s;
cp - este căldura specifică a apei în intervalul de temperatură T1, T2, în J/(kgK)
T1 ,T2 - temperaturile de intrare şi ieşire ale apei
Q p - pierderile de căldură spre exterior, în W

Suprafaţa de transfer de căldură:


Q m 2 c p T2  T1  2 (1)
S  [m ]
 Tmed  Tmed
 - coeficientul de transfer de căldură prin contact şi amestec;   13000...17000 W/(m2.K)
Tmed - diferenţa medie logaritmică de temperatură

T2  T1
Tmed  [K] (2)
TS  T1
ln
TS  T2
TS - temperatura de saturaţie a aburului la presiunea care există la baza caloanei degazorului

TS  T2   0,25...1C
m 2  c p TS  T1
(1), (2)  S  ln [m2]
 TS  T2
- curgerea şuviţelor de apă şi a curentului de abur în curent încrucişate
0,3
T  T1 w 
l
lg S   n 
 A 0, 7
TS  T2 d  wo 
- curgerea şuviţelor de apă şi a curentului de abur în contracurent
0,5
TS  T1 l
lg  0,0586     w00,3
TS  T2 d 
d – diametrul găurilor din taler, în m;
l – lungimea şuviţelor, în m;
wn – viteza medie a aburului prin fasciculul de şuviţe, în m/s.
w0 – viteza medie de scurgere a apei din găurile talerului, în m/s; w0  0,4...1,2
w0   2 gh  – coeficientul de îngustare a şuviţei (se recomandă =0,65);
h – nivelul apei pe taler, în m
A – coeficient care depinde de
presiunea din degazor
Debitul de gaze care urmează a fi desorbit:
m g  m 2  x1  x2  [kg/s]
x1, x2 - fracţia molară iniţială şi finală a gazului
Debitul de abur care trebuie să circule prin degazor:
m 2 h2  h1 
m 1   m ev [kg/s]
hv  h1
h1, h2 - entalpiile apei la intrare respectiv ieşire, în J/kg;
hv – entalpia aburului la intrare, în J/kg;
m ev – debitul de abur care se elimină odată cu gazele desorbite, în kg/s.
m ev  1,5...5 kg pe tona de apă degazată.
Pentru degazorul cu şuviţe
- suprafaţa unei şuviţe:

s  4,2d  h  1  l / h 
3/ 4
1 [m2]
- suprafaţa de contact dintre apă şi abur, la nivelul unui taler:
St  n  s [m2]
n - numărul de găuri în taler
- suprafaţa totală de contact
S  z  St [m2]
z - numărul de talere (site) din coloană
- debitul de apă care trece printr-o gaură a talerului:

m 2 g  7,75 . 106 . d 2 h [kg/h]

Pentru degazorul cu peliculă


- suprafaţa apei care curge în peliculă pe ţevile concentrice şi pe mantaua interioară
 
S c  2 h n  0,5d  n  1 s [m2]
2

d – diametrul ţevii interioare, în m;


h – înălţimea ţevilor, în m;
s – distanţa dintre ţevi, în m;
n – numărul ţevilor.
- diametrul interior al mantalei degazorului
Di  d  2 s n  1 [m]
- diametrul ajutajului pentru repartizarea apei în degazor
100  m 22 [m]
d a  0,16 4
p
p este presiunea disponibilă la ajutaj, în Pa; de obicei, se ia p=20000-60000 Pa