Modul 1: Operații de transfer de masă/T

Clasa: a XII-a

FIȘĂ DE DOCUMENTARE
Cristalizarea

Cristalizarea – operație unitară utilizată pentru separarea și purificarea substanțelor solide din
soluții, topituri sau amestecuri solide
Cristalizarea (definiție) – operația de separare a unui dizolvant solid din soluția sa suprasaturată,
sau de separare a fazei solide rezultată prin solidificarea unei topituri.
Scop – cristalizarea se utilizează atât la obținerea unor substanțe solide din soluțiile lor cât și ca
metodă de purificare, ca operație dublă, dizolvare urmată de cristalizare.
Mecanism – separarea prin cristalizare se bazează pe solubilitatea limitată a substanțelor solide.
Solubilitate substanţelor solide depinde de natura lor chimică, de proprietăţile dizolvantului şi de
temperatură. Solubilitate substanţelor solide creşte cu temperatura.
Soluţia care, la o temperatură, conţine cantitatea maximă de substanţă dizolvată se numeşte soluţie
saturată. Prin încălzirea soluţiei saturate ea devine nesaturată şi permite dizolvarea unei noi cantităţi
de substanţă. Prin răcirea unei soluţii saturate, aceasta va conţine o cantitate de substanţă dizolvată
superioară concentraţiei de saturaţie, devenind suprasaturată.
Soluțiile suprasaturate sunt instabile: substanța care depășește concentrația de saturație se separă în
stare solidă, cristalizează, soluția devenind astfel din nou saturată. Soluția saturată rămasă în urma
separării cristalelor se numește soluție mamă.
Desfășurare – pentru realizarea operației de cristalizare se utilizează următoarele procedee de
suprasaturare a soluțiilor:
a. răcirea soluției – acest procedeu se aplică pentru cristalizarea substanțelor a căror solubilitate se
reduce mult prin coborârea temperaturii și pentru cristalizarea topiturilor;
b. îndepărtarea parțială a dizolvantului – procedeul se aplică pentru substanțele a căror solubilitate
nu este influențată de temperatură. Îndepărtarea parțială a dizolvantului se poate realiza prin
vaporizarea acestuia (transformarea în vapori la temperaturi și presiuni de vapori inferioare celor de
saturație); evaporarea poate avea loc la presiune atmosferică sau sub vid;
c. îndepărtarea parțială a dizolvantului, însoțită de răcirea soluției.
Stadiile procesului de cristalizare:
•formarea cristalelor: are loc în urma apariţiei spontane a unor centre de cristalizare în acele puncte
ale soluţiei în care concentraţia este maximă sau prin introducerea în soluţie a unor cristale mici din
substanţa respectivă (centre de amorsare);
•creşterea cristalelor: pe centrele de cristalizare formate se depune substanţa solidă din soluţie:
-dacă viteza de formare a centrelor de cristalizare este mai mare decât viteza de creştere a
cristalelor, se obţin cristale mărunte;
-dacă viteza de formare a centrelor de cristalizare este mai mică decât viteza de creştere a
cristalelor, se obţin cristale mari.
Metode de cristalizare:
 cristalizare izohidrică: prin răcirea soluţiei;
 cristalizare izotermă: prin îndepărtarea unei cantităţi de dizolvant;
 cristalizare prin congelare: prin răcirea soluţiei la temperaturi sub 0ºC;
 cristalizare prin reacţii chimice;
 cristalizare fracţionată.