Sunteți pe pagina 1din 18

CUPRINS

Argument

Cap I. PARTILE CONTRACTANTE


1.1 Definiţii

1.2. Preţul contractului şl modalităţi de plată

1.3. Negocierea în turism

Cap II. DREPTURI ŞI OBLIGAŢII


2.1 Drepturile şl obligaţiile prestatorului şi achizitorului

2.2 Politica de comunicare – modalitate de contracarare a riscurilor implicate de


intangibilitatea serviciilor

2.3 Politica de preţ – modalitate de contracarare a riscurilor implicate de intangibilitatea


serviciilor

Cap III. PREZENTAREA CONTRACTELOR


3.1. Firma…….
3.2 Contract prestare servicii

Bibliografie

Anexe

1
CAP I. PARTILE CONTRACTANTE

2
Orice lucru din viață ta este guvernat de contracte. Din primul moment viață ta este
sub semnul lor. Cetățenia, spre exemplu, este un contract cu statul în care te-ai născut! Orice
vânzare sau cumpărare, căsătoria, o mașînă nouă... orice mișcare faci conduce la acceptarea
unui contract, sau este o consecință a existenței lor.
Cu atât mai mult în afacerile tale. Firma ta este rezultatul unui contract între ține și
partenerii tăi, furnizorii sau debitorii tăi, clienții tăi, între ține și statul în care ai înființat-o.
Conform definițiilor juridice, acesta este un act juridic civil, concretizat în acordul de
voință a două sau mai multe persoane, încheiat în scopul de a crea, modifică sau stinge între
ele drepturi și obligații.

1.1 Definiţii

Reprezintă suportul juridic al oricărei tranzacţii comerciale.

Contractul de vânzare – cumpărare bunuri şi servicii (numit în literatură şi contract de


vânzare comercială) este acordul de voinţă dintre doi parteneri, în care una dintre părţi
(vânzătorul) se obligă să transfere asupra celeilalte părţi (cumpărătorul) proprietatea unui bun
al său ( marfa care face obiectul contractului) sau dreptul de utilizare a unui serviciu, contra
plăţii unui preţ.
Pe parcursul negocierilor un important obiectiv este acela de a obţine dreptul de a
formula primul proiectul de contract, fapt care duce de fapt la un control asupra clauzelor ce
vor fi în redactarea finală a contractului.În procesul negocierii contractului pe paln naţional
sau internaţional se parcurg mai multe faze, aferente diferitelor clauze ale contractului,
partenerii încercând să-şi apropie cât mai mult punctele de vedere în scopul realizării
acordului de voinţă şi al protejării intereselor care îi animă în afacerea negociată.
Nu există reglementări proprii în special acestui contract, el respectând prevederile
privind contractele bilaterale cu titlu oneros și regulile sectorului de activitate în care se
încadrează serviciile prestate – turism, transporturi, service etc.

Acest contract trebuie să includă: părțile contractante, obiectul, durata și prețul


contractului, obligățiile și răspunderea părților, clauză de forță majoră, soluționarea litigiilor,
alte clauze. Contractul are un caracter bilateral (implică obligații pentru prestator și pentru

3
beneficiar), fiind, de asemenea un contract cu titlu oneros (implică un preț pentru serviciile
prestate).
Părțile contractante sunt reprezentate de prestator, cel care se obligă prin contract să
presteze servicii în schimbul unui tarif, și beneficiar, cel care plătește aceste servicii de care
beneficiază.
Prestatorul poate fi o societate, o asociație, o fundație, o persoană fizică, beneficiarul
putând fi și el tot o persoană fizică sau juridică.
Obiectul contractului de prestări de servicii constă în prestații care satisfac unele
nevoi individuale sau colective în altă manieră decât prin transfer de proprietate asupra unui
bun material.
Contractul este cel mai adecvat mijloc de reglementare a relaţiilor dintre producători şi
consumatori. Datorită contractului oamenii au obţinut posibilitatea să-şi satisfacă necesităţile
de produse şi servicii. Contractul este acea formă juridică care organizează schimbul de valori
în societate.
După cum s-a remarcat în doctrină, reglementarea contractelor a însemnat legiferarea a
două fenomene economice interdependente: pe de o parte, fenomenul circulaţiei mărfurilor
prin intermediul banilor; pe de altă parte, fenomenul creditului, menit să înlesnească
circulaţia mărfurilor. În acest fel s-a realizat trecerea cu uşurinţă a bunurilor din sfera
producţiei în sfera circulaţiei şi, de aici, în sfera consumului personal şi productiv. Astfel s-au
înlesnit operaţiile juridice de transmitere a drepturilor patrimoniale de la o persoană la alta.

În prezentul Contract următorii termeni vor fi interpretaţi astfel:

a) contract - contractul cu titlu oneros, asimilat, potrivit legii, actului administrativ,


încheiat în scris întreunul sau mai mulţi operatori economici şi una ori mai multe
autorităţi contractante, care are ca obiect execuţiade lucrări, furnizarea de produse sau
prestarea de servicii;
b) beneficiar şi prestator - părţile contractante, astfel cum sunt acestea denumite
în prezentul contract;
c) preţul contractului preţullătibil prestatorului de către beneficiar, în baza contractului,
pentruîndeplinirea integrală şi corespunzătoare a tuturor obligaţiilor asumate prin
contract;
d) servicii - activităţi a căror prestare face obiectul contractului;

4
e) produse - echipamentele, maşinile, utilajele, piesele de schimb şi orice alte bunuri
cuprinse înanexa/anexele la prezentul contract şi pe care prestatorul are obligaţia de a
le furniza aferent serviciilor prestate conform contractului;
f) standarde - standardele, reglementările tehnice sau altele asemenea prevăzute în
oferta;
g) forţa majoră - un eveniment mai presus de controlul părţilor, care nu se datorează
greşelii sau viniiacestora, care nu putea fi prevăzut în momentul încheierii
contractului şi care face imposibilă executarea şi,respectiv, îndeplinirea contractului;
sunt considerate asemenea evenimente: războaie, revoluţii, incendii,inundaţii sau
orice alte catastrofe naturale, restricţii apărute ca urmare a unei carantine, embargo,
enumerareane fiind exhaustivă ci enunţiativă.
h) zi -zi calendaristică; an- 365 de zile.
 

1.2. Preţul contractului şl modalităţi de plată

Dacă părţile contractante nu au convenit altfel, „cumpărătorul trebuie să plătească


preţul la locul în care bunul se afla în momentul încheierii contractului şi de îndată ce
proprietatea este transmisă” (art. 1720 alin. 1 Noul Cod Civil).

Prevederea de mai sus este derogatorie de la regula generală potrivit căreia, în materie
de obligaţii băneşti, plata se face la domiciliul sau sediul creditorului (art. 1494 alin. 1 lit. a
Noul Cod Civil). Rezultă că, în materie de vânzare-cumpărare, plata preţului este portabilă.

Ca element de noutate introdus de art. 1720 Noul Cod Civil, plata preţului se face în
momentul transmiterii proprietăţii lucrului vândut (şi nu la încheierea contractului).

Rezultă că, în vânzările imobiliare supuse înscrierii în cartea funciară, cumpărătorul


este obligat să plătească preţul în momentul intabulării (care corespunde şi transferului
proprietăţii între părţi).

Când cumpărătorul se teme de o eventuală evicţiune, el poate suspenda plata preţului


„până la încetarea tulburării sau până când vânzătorul oferă o garanţie corespunzătoare” (art.
1722 alin. 1 Noul Cod Civil).

5
Ca excepţie, cumpărătorul nu poate suspenda plata preţului „dacă a cunoscut pericolul
evicţiunii în momentul încheierii contractului sau dacă în contract s-a prevăzut că plata se va
face chiar în caz de tulburare” (art. 1722 alin. 2 Noul Cod Civil). Plata preţului se poate face
integral sau în rate.

Când vânzarea se face cu plata preţului în rate, dacă obligaţia de plată este garantată
cu rezerva dreptului de proprietate, cumpărătorul dobândeşte dreptul de proprietate la data
achitării ultimei rate din preţ, iar riscul bunului este transferat cumpărătorului de la momentul
predării acestuia (art. 1755 Noul Cod Civil).

În raporturile dintre profesioniştii comercianţi, plata se face folosind diferite


instrumente bancare, precum ordinul de plată, cambia, cecul, biletul la ordin, modalităţile de
plată electronice etc. Or, potrivit cu regulile de mai sus, cumpărătorul va fi liberat de plata
preţului în momentul ajungerii sumelor de bani, cu titlu de preţ, în contul vânzătorului, dacă,
se înţelege, acesta are conturi la banca din localitatea sediului în care se afla bunul în
momentul perfectării contractului de vânzare-cumpărare.

În cazul în care în contract este indicată banca şi contul vânzătorului, preţul va fi


considerat plătit în momentul intrării banilor în contul vânzătorului. Aceasta înseamnă că
orice neregularităţi sau riscuri survin pe parcursul circuitului bancar al sumelor de bani până
în momentul intrării în contul vânzătorului sunt suportate de către cumpărător.

În absenţa unei clauze contrare, cheltuielile aferente operaţiunilor de plată a preţului


sunt în sarcina cumpărătorului (art. 1.666 alin. 3 Noul Cod Civil). Fiind o chestiune de fapt,
dovada plăţii preţului vânzării se face prin orice mijloc de probă.

În turismul intern şi internaţional sunt prezente următoarele tipuri de contracte:


- contracte privind organizarea generală a turismului

- contracte privind prestaţiile de servicii

- contracte privind transportul

Contracte privind organizarea generală a turismului se referă la o mare varietate de


relaţii, de la finanţarea, până la gestiunea, exploatarea, promovarea, service-ul şI întreţinerea
bazei materiale turistice. Această categorie de contracte este foarte largă.

6
Contractul de reprezentare – se realizează între un organ de distribuţie independent
(agenţiile de turism) şI unitatea de cazare respectivă. Agentul de reprezentare- societatea
independentă face parte din strategiile de distribuţie / implantarea integrate aşa cum sunt
filialele, sucursalele, birourile de reprezentare. Reprezentarea se poate realiza şI printr-un
salariat al societăţii prestatoare în baza unui contract comercial, modalitate ce se înscrie în
strategiile de distribuţie integrate.
Clauza de reprezentare – o problemă esenţială în acest tip de contracte este
conflictul de interese între societăţile servite de acelaşI reprezentant, conflict în care
reprezentantul poate fi atras de o societate împotriva celeilalte. Eliminarea acestui neajuns se
poate face prin asigurarea exclusivităţii reprezentării. Exclusivitatea trebuie să fie înţeleasă ca
un angajament atât al hotelierului către reprezentant, cât şI al acestuia către hotelier.

Astfel, o serie de exclusivităţI pot fi acordate de reprezentant şi cerute acestuia de


hotelier cum ar fi:
- nereprezentarea unui alt hotel în aria de acţiune a reprezentantului ;

- nereprezentarea unui alt hotel de aceeaşI categorie sau cu un profil similar (ex.hotel de cură,
hotel de tineret, hotel-club) ;

- nereprezentarea unui alt hotel aflat în aceeaşI zonă, definită de obicei ca o anumită distanţă
în jurul hotelului.

Hotelierul la rândul său poate acorda şi se poate cere acordarea următoarelor


exclusivităţI:
- reprezentarea sa printr-un unic reprezentant într-un anumit teritoriu bine definit. Această
clauză protejează atât pe reprezentant cât şI pe hotelier, căci suprapunerea teritorială a mai
multor reprezentanţI are efecte negative asupra comercializării
- reprezentarea unică pentru o anumită categorie de clienţI: numai pe lângă agenţiile de
turism, comitete de intreprinderi, şcoli, asociaţii

Durata contractului- orice astfel de clauză va cuprinde şI o referire la termenul


dinaintea terminării contractului, la care părţile vor hotărî fie prelungirea acestuia, fie
întreruperea lui.
Remunerarea reprezentantului – reprezentantul este remunerat cu o sumă fixă
annuală, plătibilă la semnarea contractului pentru următorul an, şI ulterior la aceeaşI dată

7
pentru anii următori. Plata poate fi făcută în tranşe trimestriale sau lunare. Unele contracte pot
stabili pe lângă remuneraţia fixă şI o parte variabilă în funcţie de rezultatele pe care
reprezentantul respectiv le obţine, cum ar fi volumul comenzilor preluate şI transmise
hotelului. Suma fixă, repezentând remunerarea, poate fi grevată de penalizări în cazul
nerealizării sarcinilor contractuale.

Rezilierea contractului de călătorie - dacă una sau alta dintre părţI doreşte să
renunţe la voiaj, posibilitatea practică a acestui lucru trebuie stabilită în cadrul procesului de
negociere şI introdusă ca o clauză a contractului.

Contractul de intermediere este contractul încheiat de către un organizator de voiaje


cu un intermediar de turism, persoană fizică sau juridică, care oferă diferite prestaţii turistice
izolate. Contractul este atestat de documentul de călătorie emis de intermediar, cu semnătura
şI ştampila sa. Intermediarul este responsabil faţă de turist pentru eventualele greşeli comise
în gestiunea sa, dar nu este considerat responsabil de neexecutarea sau executarea imperfectă
a prestaţiilor din contract.

1.3. Negocierea în turism

Negocierea este definită ca acţiunea întreprinsă de două sau mai multe părţi cu
obiective proprii, în cadrul unui proces dinamic de ajustare şi armonizare a diferitelor idei şi
argumente, prin discuţiile între ele sau în cadrul unui schimb de corespondenţă, indiferent în
ce dpmeniu al relaţiilor economice, având ca scop ajungereea la o înţelegere reciproc
avantajoasă.
Diplomaţia comercială este arta de a negocia într-o formă elegantă şi convingătoare,
amplificând importanţa actului în sine, chiar solemnitatea lui, întărind sentimentul de respect
reciproc între parteneri, astfel încât să se ajungă la înţelegeri ce pot fi puse în aplicare în
avantajul reciproc al părţilor.

Pentru ca negocierea să fie eficientă, negociatorul trebuie să dispună de un flux


informaţional continuu şi eficient. Informaţiile pot proveni din interiorul sau din exteriorul
firmei. În interiorul unei firme de turism dacă comunicarea are loc de sus în jos, informaţiile
absolute sunt deţinute de conducerea companiei.
Dacă în interiorul companiei se constată lipsa informaţiilor, atunci aceste informaţii trebuie
obţinute din mediul extern.

8
În studiile lui Emery şi Trist au fost identificate patru tipuri de medii de afaceri:
 mediul liniştit - aleator – se consideră că atât scopurile spre care tinde compania cât
şi pericolele pe care trebuie să le evite sunt relativ constante şi distribuite relativ
aleator în mediu, firmele care acţionează în acest mediu ţin cont foarte mult de
ordinea cronologică a apariţiei;
 mediul liniştit-grupat – în care pericolele şi scopurile spre care tinde compania nu
sunt aleatorii ci apar grupate.Activitatea într-un astfel de mediu implică sin partea
comapniei, o abordare strategică pe termen lung;
 mediul disturbant- reactiv – în mediul extern apar probleme ridicate de existenţa
firmelor concurente. Apare nevoia de a şti ce face concurenţa şi a reacţiona în
consecinţă. Această reacţie trebuie să aibă ca efect minimizarea efectelor impactului
intereselor companiei cu interesele concurenţei;
 mediul turbulent- este cel mai complex, foarte dinamic, în cadrul căruia compania
trebuie să cunoască şi să evite factorii negativi, să aibă o strategie flaxibilă bazată pe
informaţii adecvate.

În interacţiunea ei cu mediul extern o companie este obligată în practică să treacă de


la un tip de mediu la altul. Acest lucru implică schimbarea strategiilor de acţiune şi implicit a
strategiilor informaţionale. Nedetectarea corectă şi în timp util a informaţiilor necesare,
conduce la eşecul companiei.
Comunicarea în afaceri în general şi în turism în special prezintă o serie de
particularităţi, faţă de alte tipuri de comunicare, particularităţi care rezidă din scopul,
obiectivele şi rolul acestei comunicări. Comnicarea reprezintă un proces complex, aşa cum aţi
văzut în modulul anterior, al cărui analiză necesită luarea în considerare a unei multitudini de
factori.
Aceasta presupune existenţa unui mesaj, al unui emitent al acestuia şi a unui receptor.
Realizarea sa se face cu ajutorul unor instrumente, prin folosirea unor canale specifice
acestora.
Analiza procesului comunicării se va face pornindu-se de la cele două etape de bază
ale acestuia: elaborarea mesajului şi transmiterea acestuia.
Obiectul comunicării îl constituie mesajul. Scopul comunicării este ca acest mesaj să
fie înţeles şi recepţionat în ideea în care a fost transmis. Atunci când realizezi o comunicare

9
pe plan intern te poţi baza pe propriile sentimente şi atitudini, în momentul în care te adresezi
unor persoane din străinătate, care aparţin unor culturi diferite, trebuie să iei în considerare,
faptul că acestea pot avea un proces de gândire diferit de al emitentului, în urma căruia
reacţia poate fi diferită faţă de cea aşteptată.
Structura mesajului trebuie să fie în concordanţă cu reacţia aşteptată din partea
persoanei căreia I se adresează. Abordarea poate fi fie directă, fie indirectă.
În abordarea internaţională trebuie să se ţină seama de particularităţile culturale. Acest
subiect va fi dezvoltat ulterior atunci când vom vorbi despre stilurile de negociere. Un alt
aspect important este acela al evitării jargonului şi a expresiilor figurate.
Mesajul transmis trebuie să fie clar şi concis.
Prin crearea unei imagini publice se înţelege procesul de imprimare a identităţii companiei
înconştiinţa publicului.

Compania de relaţii publice poate fi ofensivă, atunci când urmăreşte cucerirea unor
noi segmente de piaţă, a unor clienţi noi sau defensivă prin menţinerea poziţiilor deja
ocupate. Construirea unei campanii de relaţii publice eficientă trebuie să pornească de la
definirea precisă şi concretă a următoarelor obiective:
 ce obiective strategice se urmăresc
 în ce constă oferta şi care este mesajul cătrew potenţialii clienţi
 ce buget există la nivelul companiei disponibil pentru realizarea acelei campanii
publicitare
 care este publicul ţintă al companiei
 care sunt tipurile de mass media prin care va fi difuzat mesajul
 ce tip de mesaj va fi produs pentru a corespunde cel mai bine obiectivului vizat
 cum se va derula campania în timp, în teritoriu, pe tipuri de media, pe categorii de
auditoriu

CAP II. DREPTURI ŞI OBLIGAŢII

Piaţa turistică este parte integrantă a pieţei, în general, şi a pieţei serviciilor, în


particular. Ca urmare, ea are o serie de trăsături comune cu ale acestora, dar şi o sumă de
caracteristici proprii, dependente de specificul activităţii în acest domeniu.

10
În concordanţă cu accepţiunea generală, piaţa turistică este reprezentată de totalitatea
tranzacţiilor (actelor de vânzare-cumpărare) al căror obiect îl constituie produsele turistice,
privită în conexiune cu relaţiile pe care le generează şi spaţiul geografic şi chiar timpul în
care se desfăşoară?

Piaţa trebuie înţeleasă, aşadar, în complexitatea sa, circulaţia mărfurilor (tranzacţiile propriu-
zise) neputând fi separată de celelalte relaţii exprimate de circulaţia informaţiilor şi a banilor,
de raporturile ce iau naştere între furnizori şi clienţi, între aceştia şi organismele publice sau
faţă de concurenţă etc, precum şi de impactul acestora. De asemenea, spaţiul în care sunt
localizate actele de vânzare-cumpărare imprimă pieţei anumite dimensiuni şi caracteristici.
Piaţa turistică poate fi definită, totodată, şi ca sfera de confruntare dintre oferta
turistică, materializată în producţia specifică, şi cererea turistică - expresie a nevoilor,
dorinţelor şi aspiraţiilor clienţilor.

Obligațiile prestatorului sunt următoarele: de a procura materialele necesare lucrărilor


(dacă așa s-a învoit cu beneficiarul); de a utiliza personal calificat în domeniul serviciilor
prestate; de a remedia gratuit defecțiunile care pot surveni la lucrările efectuate din vină să.

Obligațiile beneficiarului sunt următoarele: de a procura materialele necesare


lucrărilor (dacă așa s-a învoit cu prestatorul); de a plăti la timp prestatorului prețul lucrărilor
efectuate de acesta.

2.1 Drepturile şl obligaţiile prestatorului şi achizitorului

Prestatorul se obligă să presteze serviciile la standardele şi/sau performanţele


prezentate în propunerea tehnică.

Prestatorul este responsabil de îndeplinirea cerinţelor privind informarea persoanelor


ale căror date cu caracter personal se colectează şi prelucrează în cadrul procesului de

11
înregistrare sistematică, conform prevederilor legale pentru protecția persoanelor cu privire la
prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulație a acestor date.

Prestatorul se obligă să despăgubească Achizitorul împotriva oricăror: - reclamaţii şi


acţiuni în justiţie, ce rezultă din încălcarea unor drepturi de proprietate intelectuală (brevete,
nume, mărci înregistrate etc.), legate de materialele folosite pentru sau în legătură cu
produsele achiziţionate; - daune-interese, costuri, taxe şi cheltuieli de orice natură, aferente,
cu excepţia situaţiei în care o astfel de încălcare rezultă din respectarea Caietului de sarcini
întocmit de către Achizitor.

Achizitorul se obligă să plătească Prestatorului preţul convenit pentru îndeplinirea


contractului, conform Art. 4 din prezentul contract.

Achizitorul, prin persoanele responsabile desemnate, are dreptul de a inspecta şi/sau


de a testa prestarea serviciilor menționate la Art. 3.1. pentru a verifica conformitatea lor cu
specificaţiile din propunerea tehnică şi din caietul de sarcini.

2.2 Politica de comunicare – modalitate de contracarare a riscurilor implicate de


intangibilitatea serviciilor

Comunicarea de marketing a devenit un fenomen extrem de important prin amploarea


şi implicaţiile sale asupra vieţii organizaţiilor şi a societăţii în general. Succesul unei
organizaţii, atât din punct de vedere economic și financiar, cât și pe plan social este
condiţionat de modul în care managerii organizaţiei abordează problemele legate de iniţierea
şi derularea procesului de comunicare.

Literatura de specialitate oferă diverse definiţii comunicării de marketing, astfel:


 William F. Arens defineşte comunicarea de marketing ca fiind „ansamblul mesajelor
planificate pe care firmele şi/sau organizaţiile le creează şi le folosesc în scopul
susţinerii obiectivelor şi a strategiilor de marketing. Pe lângă publicitate, alte

12
instrumente importante în comunicarea de marketing sunt: forţele de vânzare,
promovarea vânzărilor, relaţiile publice şi materialele colaterale”

O politică de comunicare eficientă este deosebit de importantă în cadrul unei


companii prestatoare de servicii deoarece consumatorii nu vor apela niciodată la un serviciu
despre care nu au auzit. Mai mult decât atât, nu este suficient doar să ştie despre existenţa
unui serviciu ci au nevoie de informaţii suplimentare, de argumente clare, logice, care să îi
convingă de avantajele cumpărării unui anumit serviciu de la o anumită companie. În plus,
reamintirea este absolut necesară.
O greşeală ce trebuie evitată însă este aceea de a înţelege politica de comunicare ca
fiind strict limitată la sursele tradiţionale precum publicitatea, relaţiile publice sau personalul
de vânzare. In companiile moderne în general, şi în mod special în companiile de servicii,
sistemul comunicaţional cuprinde atât elementele tradiţionale cât şi aspecte precum
plasamentul, amenajarea interioară, elementele de marcă, atitudinea şi comportamentul
angajaţilor, pagina de web a companiei etc.
În prezent, cele mai multe companii și-au însușit conceptul de marketing
comunicaţional
integrat. Un element cheie al conceptului este acela că sistemul comunicaţiilor integrate de
marketing asigură coordonarea tuturor eforturilor de marketing într-un plan unitar şi singular,
ce cuprinde un mesaj ce poate fi înţeles de către consumatori, indiferent ce mijloc de
comunicaţie este ales pentru a transmite mesajul.
Trebuie subliniat că marketingul comunicaţional integrat este cu atât mai indicat de a
fi utilizat în servicii cu cât diversitatea şi particularităţile canalelor de informaţii sunt mai
numeroase.
O grupare interesantă a elementelor mixului promoţional (a canalelor prin care o
firmă poate transmite mesaje de marketing) este oferită de Christopher Lovelock în lucrarea
sa „Services Marketing - People, Technology, Strategy”.

O prezentăm în continuare:
a) Comunicaţiile personale: vânzarea; rezolvarea problemelor; instruirea;
comunicarea prin „viu grai”.
b) Publicitatea: radio-tv; tipărituri; internet; publicitatea exterioară; teatru-cinema;

13
telemarketing; poşta directă.
c) Promovarea vânzărilor: încercări gratuite; cupoane; reduceri de preţ; cadouri;
premii promoţionale.
d) Relaţiile publice: comunicate de presă; conferinţe de presă; evenimente speciale;
târguri şi expoziţii; sponsorizarea.
e) Materiale cu instrucţiuni: pagini de web; manuale; broşuri; poşta vocală.
f) Elemente de design ale corporaţiei: marca; decorul interior; parcul auto; uniforme;
materiale, elemente colaterale.
Etapele ce trebuie parcurse pentru elaborarea unui program de comunicare integrată
sunt prezentate în continuare.

2.3 Politica de preţ – modalitate de contracarare a riscurilor implicate de


intangibilitatea
serviciilor

În industria serviciilor se foloseşte o gamă largă de termeni prin care se exprimă


preţul perceput în contul prestaţiei efectuate. Cel mai des folosit este termenul de tarif,
întâlnit în general în domeniul prestărilor de servicii curente către populaţie. În alte cazuri se
folosesc noţiunile de dobândă, comision, taxă etc.
Managerii unei organizaţii prestatoare de servicii trebuie să fie foarte atenţi în
stabilirea preţului deoarece acesta este singurul element al mixului de marketing care aduce
profit, toate celelalte elemente necesitând numai cheltuieli. Totodată, preţul este important şi
pentru un alt motiv: clienţii îl folosesc drept indiciu pentru a-şi forma o părere despre
serviciul dorit.
Preţul poate mări încrederea clientului în serviciu sau poate determina pierderea ei.
De asemenea, preţul poate ridica nivelul aşteptărilor clientului (“este scump, înseamnă că
serviciul este mult mai bun”) sau îl poate coborî (“ai ceea ce ai plătit”). Astfel, stabilirea
corectă a preţurilor reprezintă un demers deosebit de important în servicii datorită
intangibilităţii lor. Preţul devine, în acest context, un indicator de bază al calităţii serviciului.
Când preţurile sunt prea mici, clienţii devin suspicioşi şi îşi pun întrebarea de ce
serviciul respectiv este atât de ieftin. (ex. în cazul unui restaurant, consumatorul se poate
întreba dacă preparatele sunt proaspete sau se folosesc materii prime de calitate îndoielnică).
Concluzia care se desprinde este evidentă: preţurile transmit informaţii despre
serviciile furnizate de o organizaţie prestatoare de servicii, iar stabilirea corectă a preţului în

14
domeniul serviciilor este mai importantă decât interesul întreprinderii de a obţine un profit cât
mai mare.
Un aspect specific serviciilor este acela că din punctul de vedere al clientului preţul
plătit pentru servicii nu este singurul cost implicat în achiziţionarea şi folosirea acestora.
Atunci când cumpără un serviciu clientul se aşteaptă să primească un set de beneficii a căror
valoare anticipată depăşeşte costul perceput pentru obţinerea lor. Aceste „cheltuieli” cuprind
atât elemente financiare cât şi nefinanciare.
În cadrul elementelor financiare ale costului unui serviciu, clientul nu percepe doar
preţul pe care îl plăteşte, ci şi cheltuielile prilejuite de cercetare, analiza pieţei, achiziţionarea
şi folosirea serviciului. Uneori deplasarea, plătirea unui taxi sau benzina, parcarea sau alte
cheltuieli personale prilejuite cu ocazia cumpărării unui serviciu sunt percepute ca făcând
parte din cost.
În cadrul elementelor nonfinanciare se poate include timpul, efortul, disconfortul
asociat cu cercetarea, analiza, achiziţonarea şi folosirea serviciilor. Clientul participă uneori
efectiv în prestare şi percepe ca un efort fizic şi/sau mental expunerea la elemente ca gălăgia,
căldura, mirosul etc.
Drept urmare, în domeniul serviciilor preţul exprimă totalitatea beneficiilor furnizate
de un serviciu, în care se includ pe de o parte costurile efectuate de companie, iar pe de altă
parte, eforturile făcute de cumpărător în timpul utilizării lor.

Dintre aceste elemente suplimentare costurilor se detaşează următoarele:


 timpul este un „cost” suportat de consumator şi care, fiind limitat, este alocat cu grijă
pentruprestarea unui serviciu;
 efectele senzoriale, care includ zgomotul, mirosul neplăcut, căldura sau frigul excesiv
etc., sunt elemente pe care consumatorii le iau în considerare când „calculează” preţul
unui serviciu;
 „costurile” psihice sunt adesea ataşate utilizării unui serviciu
 eforturi psihice deosebite,sentimente de incertitudine, teama, frustrare etc.;

15
Cap III. PREZENTAREA CONTRACTELOR

Autoritatea contractantă efectuează plăți corespunzătoare părții/părților din contract


îndeplinite de către subcontractanții propuși în ofertă, dacă aceștia solicită, pentru servicii,
produse sau lucrări furnizate contractantului potrivit contractului dintre contractant și
subcontractant în conformitate cu dispozițiile legale aplicabile, atunci când natura
contractului permite acest lucru și dacă subcontractanții propuși și-au exprimat opțiunea în
acest sens.

3.1. Eturia

Creatori de experinte de calatorie excelente si prima agentie de turism turoperatoare


din Romania care furnizeaza servicii tailor made, servicii personalizate care iti permit sa
descoperi diversitatea lumii dupa propriul tau ritm.
De la cei doi fondatori care au vazut lumea-n lung si-n lat si s-au intors acasa
pentru a povesti minunatiile descoperite, fiecare angajat Eturia a preluat pasiunea de a ii face
pe calatori sa se intoarca acasa cu o poveste de spus mai departe.
Pentru noi nu este suficient sa planificam detaliile unei vacante. Noi construim experiente. Iar
cel mai bun lucru pe care il putem face pentru turistii nostri este sa construim impreuna
experienta perfecta.
 Nume:ETURIA SRL
 CUI:22067680
 Reg. Comert:J27/908/2007
 Inreg. in anul:2007
 Tip societate:Societate comerciala cu raspundere limitata
 CAEN:7912
 CAEN Descriere:Activitati ale tur-operatorilor
 Adresa:Municipiul Piatra Neamţ, Str. 1 DECEMBRIE 1918, Nr. 58, Județ Neamţ
 Localitate:Municipiul Piatra Neamţ, Str. 1 DECEMBRIE 1918, Nr. 58, Județ
Neamţ
 Cifra Afaceri 201847,894,717 RON
 Profitul Net 2018758

16
3.2. Contract prestare servicii

CONTRACT CADRU DE PRESTARI SERVICII TURISTICE Nr. din I. PARTILE


CONTRACTANTE: 1.1. S.C. ETURIA S.R.L. cu sediul in Piatra Neamt, str. 1 Decembrie
1918, Nr.58, jud. Neamt, avand un Capital Social de 50.000 RON, inregistrata la Oficiul
Registrului Comertului sub numarul J27/908/2007, avand CUI nr RO 22067680, avand cont
nr. RO85BRDE280SV22577202800 deschis la BRD Piatra Neamt, titulara a Licentei de
turism nr. 4478, pentru Agentie de Turism tour operatoare, reprezentata prin dl. Stoica Florin-
Sorinel, in calitate de Administrator denumita in continuare Agentia,

1. 2. TURISTUL/TURISTII: Domnul ________________, avand urmatoarele date personale:


Adresa de domiciliu ________________________ , ________________________ Telefon
mobil: ________________ Buletin/carte de identitate: __________, emis de
_______________, la data ___/___/_____ Pasaport: serie: ______________, valabil pana la
data de ___/____/______, CNP:, E-mail: ________________________ Doamna
_______________________, avand urmatoarele date personale: Adresa de domiciliu
________________________ , __________________, Telefon mobil: ________________
Buletin/carte de identitate: ____________, emis de _______________, la data
___/___/_______ Pasaport: serie: ____________________, valabil pana la data de
____/____/_______, CNP: __________________________, E-mail:
________________________ Avand urmatoarea adresa de corespondenta:
__________________, __________, -, telefon: _________ denumiti in continuare
Turistul/Turistii.

17
BIBLIOGRAFIE

1. Cristian Dincă, Manual pentru calificarea Tehnician în turism, clasa a XI-a,


Editura Didactică și Pedagogică R.A., București, 2009
2. Lect.univ.dr. Boboc Luminiţa Stefania , Economia turismului - Universitatea
Hyperion București, Facultatea de Stiinţe economice
3. Iulian Pârvu, Managementul serviciilor, Universitatea Spiru Haret, Facultatea de
Management financiar contabil Constanța
4. turism.gov.ro
5. https://ro.scribd.com/doc/245817672/Contract-Prestari-Servicii-Catering
6. https://www.capital.ro/comunicate/continutul-unui-bun-contract-de-prestari-
servicii.html

18