Sunteți pe pagina 1din 8

Pripa Cristin SP1602

Asistenţa medicală acordată copilului în Republica Moldova: principii de organizare,


cadrul legal şi normativ existent.
Sarcini:
•crearea abilităţilor necesare pentru aprecierea stării sănătăţii fizice şi neuropsihice a copiilor
şi adolescenţilor
• îngrijirea şi alimentaţia copilului sănătos şi bolnav
• organizarea şi îndeplinirea măsurilor profilactice, sanitaro-antiepidemice şi medicale la
domiciliu şi în instituţiile preşcolare şi şcolare
• diagnosticarea corectă a bolilor acute şi cronice pe baza anamnezei, examenului clinic şi
paraclinic, conform clasificării maladiilor OMS
• aprecierea volumului investigaţiilor şi tratamentului în corespundere cu standardele
naţionale ale RM
• acordarea ajutorului de urgenţă copiilor la etapele domiciliu - CMF - staţionar
• însuşirea elementelor de dispensarizare corectă a copiilor sănătoşi şi bolnavi.
Cadrul juridic internaţional privind protecţia drepturilor copilului, inclusiv a dreptului
la viaţă, supravieţuire şi asistenţă medicală
În plan internaţional există un cadru normativ şi juridic care protejază dreptul fiecărui copil
la viață, prevede asigurarea unui nivel de trai decent, accesul la serviciile medicale și sociale
de calitate, abordînd direct problematica drepturilor copilului şi măsurile de protecţie specială
pentru diverse categorii de copii aflaţi în diferite situații de dificultate.
Drepturile primordiale ale copilului
Dreptul la supravieţuire
Dreptul la servicii sociale şi medicale
Dreptul la educaţie
Dreptul la alimentaţie raţională
Declaratia Universala a Drepturilor Omului (adoptată de Adunarea Generală a ONU la 10
de septembrie 1948, în vigoare pentru Republica Moldova din 28.07.19901 )
Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului (adoptată la 20 noiembrie 1989 de către
Adunarea Generală a Naţiunilor Unite, în vigoare pentru Republica Moldova din
25.02.19932 )
Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale (adoptat la
16.12.1966, în vigoare pentru Republica Moldova din 26.04.93)
Prevederile Constituţiei Republicii Moldova (art.4, alin. 2) precum şi hotărîrea Curţii
Constituţionale (nr. 55 din 14 octombrie 1999 "Privind interpretarea unor prevederi ale art.4
din Constituţia Republicii Moldova")
Politica Naţionala de Sănătate ( Hotărîrea Guvernului nr.886 din 6 august 2007)
Strategia naţională de dezvoltare pe anii 2008-2011 (Legea nr. 295-XVI din 21 decembrie
2007)
Legea privind drepturile copilului (nr. 338-XIII din 15.12.1994)
Legea cu privire la asigurarea obligatorie de asistență medicală (nr. 1585-XIII din 27
februarie 1998)
Puericultura studiază creşterea şi dezvoltarea organismului uman de la concepţie şi pînă la
adolescenţă, inclisi etapele de dezvoltare, particularităţile morfologice, funcţionale,
psihologice şi de integrare socială, tehnicile de alimentare de îngrijire.
Părţi componente: Puericultură preconcepţională ( stuiază ansamblul de procedee şi măsuri
pentru asigurarea dezvoltării adecvate a genitorilor;
Puericultură prenatală (ocrotirea sarcinii şi protejarea produsului de concepţie)
Puericultură postnatală (asigură măsurile de îngrijire, alimentaţie, facilitează dezvoltarea
psihoafectivă şi somatică a copiilor în familie şi societate, contribuie la creşterea rezistenţei
organismului prin mijloace specifice şi nespecifice)
Copilul Sănătos
FACTORII CE CONDIŢIONEAZĂ SĂNĂTATEA COPILULUI
- exogeni: de mediu , fizici, chimici, biologi
- endogeni: acţionează începând cu perioada prenatală
- de familie: relaţie ,, mamă-copil”, etc.
- socio- economici: - nivelul de trai
INDICI DEMOGRAFICI ŞI AI SĂNĂTĂŢII:
Numărul populaţiei
Natalitatea
Mortalitatea totală
Sporul natural (indicele creşterii naturale a populaţiei)
Mortalitatea infantilă
Mortalitatea copiilor sub 5 ani
Morbiditatea
Clasificarea metodelor de profilaxie:
I. metode de profilaxie primara – cuprind actiunile si mijloacele care vizeaza
impiedicarea aparitiei manifestarilor patologice sau a bolilor propriu-zise.
II. metode de profilaxie secundara – au in vedere masuri menite sa amelioreze
evolutia negativa a tulburarilor, sa previna agravarile si sa diminueze posibilitatea de
cronicizare sau potentialul sechelar al bolii.
III. metode de profilaxie tertiara – cuprind ansamblul masurilor ce au drept scop
reducerea invaliditatii, reabilitarea si resocializarea bolnavilor.

Carnetul de dezvoltare a copilului (supliment pentru familie) este un document care


cuprinde toate evenimentele privind starea sănătăţii copilului Dumneavoastră, de la naştere
pînă la vîrsta de 18 ani.
Grupele de sănătate, caracteristica lor.
Grupele de sanatate a copilului se determina prin evaluarea complexa cu bilantul starii de
sanatate a copilului in baza celor 6 criterii de sanatate. Determinarea grupelor de sanatate
ofera o imagine mai ampla a statului fizic al copilului decat un diagnostic si permite
diferentierea asistentei medicale pentru copii cu probleme de sanatate, cu stari premorbide sau
fara perturbari de sanatate, cu stari premorbide sau fara perturbari de sanatate.
I grupa de sanatate include copii absolut sanatosi la care:
- Perioada de ontogeneza a evoluat normal; se admit dismorfii unice (deformatii neinsemnate
a unghiilor, pavilioanelor urechii, pete congenitale);
- Dezvoltarea fizica si neuropsihica se incadreaza in indicii de varsta;
- Starea functionala a sistemelor si organelor este satisfacatoare;
- Rezistenta si reactivitatea este satisfacatoare , morbiditatea lipseste sau maladii acute rare cu
evolutie usoara;
- Patologia cronica lipseste.
Grupa II A de sanatate:
- Anamnestic biologic agravat (familie incompleta), antecedente prenatale si obstetricale
(disgravidii, patologie a sarcinii, evolutie complicatii a nasterii, sarcina multipara),
prematuritate fara semne se imaturitate, dificultati in perioada neonatala precoce (starii
neonatale limitrofe cu expresii excesive si evolutie prelungita);
- Dezvoltarea fizica si psihomotorie corespunzatoare varstei copilului;
- Statutul functional al sistemelor si organelor este satisfacator;
-Reactivitatea si rezistenta este buna, maladii acute episodice cu evolutie usoara sau lipsa lor;
-Patologia cronica absenta.
Grupa II B de sanatate:
- Perioda ontogenezei a evoluat nefavorabil (antecedente prenatale si obstetricale: fat
macrosom, suprapurat, nastere rapida sau trenata, operatie cezariana, prezentatie pelviana,
infectii la gravide, sindrom febril prenatal, prematuritate, maturitate) sau normal;
- Dezvoltarea fizica normala, deficit sau exces ponderal;
- Dezvoltarea neuropsihica normala sau retentie usoara;
- Devieri functionale (pilorospasm fara tulburari de nutritie, hernie ombilicala incipienta,
criptorhism incomplet, dimensiuni mici ale fontanelelor mari, defecte de tinuta, sufluri
cardiace functionale, tendinte spre hipo- sau hipertensiune arteriala, aritmii cardiace, probe
functionale de efort subnormale).
- Reactivitate si rezistenta alterata, infectii respiratorii frecvente, bronsite repetate, pneumonii
cu evolutie trenante si recuperare lenta, fatigabilitate, hiperexcitabilitate, tulburari de somn si
ale apetitului, subfebrilitate;
- Maladii cronice lipsesc.
Grupa III de sanatate:
- Prezenta maladiilor cronice, malformatii ale organelor si sistemelor de prgane in stare de
compensare; starea de compensare se refera la devierilor functionale ale organelor patologic
modificate si lipsa manifestarilor clinice si functionale din partea altor organe si siteme; carie
dentara decompensata;
- Dezvolatarea fizica corespunde varstei, deficit sau exces ponderal grad I, II, statura mica;
- Dezvoltarea psihica normala sau retentie in dezvolatre;
- Starea functionala alterata a sistemului sau organului afectat, dereglari functionale ale altor
siseme si organe;
- Rezistenta si reactivitate usor alterata, acutizari rare cu evolutie usoara a maladiilor cronice
fara dereglari pronuntate ale starii generale, maladii intercurente episodice;
- Perioada ontogenezei a evoluat favorabil sau mai des defavorabil, problemele fiind in
corelatie cu patologia cronica a copilului.
Grupa IV de sanatate:
- Prezenta maladiilor cronice sau defectelor congenitale in dezvoltarea sistemelor si
organelor, care se afla in starea de subcompensare; starea de subcompensare se determina
prin dereglarile functionale ale organelor afectate si altor sisteme si organe;
- Dezvoltarea fizica este normala sau nu corespunde varstei; deficit sau exces ponderal,
retard statural;
- Dezvoltarea psihomotorie corespunde normativelor de varsta sau denota retentie in
dezvoltarea neuropsihica;
- Disfunctiuni ale sistemelor afectat si ale altor organe si sisteme;
- Rezistenta si reactivitatea deteriorate- morbiditate inalta prin recurenta frecvente ale
maladiei de baza cu alterari importante ale starii generale, boli intercurente cu perioada de
reconvalescenta trenanta, complicatii;
- Ontogeneza a evoluat defavorabil cu adversitati prenatale, obstetricale, mai rar-
normal.
Grupa V de sanatate:
- Copii cu malformatii de dezvoltare grave si maladii cronice severe, starea de
decompensare fiind determinata de modificari morfopatologice si functionale severe atat
in organul afectat, cat si in alte organe si sisteme cu starea decompensata, care determina
invaliditatea copilului;
- Dezvoltarea fizica: deficit sau exces ponderal, deficit statural; rar-normala;
- Dezvoltarea neuropsihica normala sau intarziata (depinde de geneza maladiei de baza-
in afectiuni neurologice, metabolice, endocrine- retardul psihomotor este pronuntat);
- Dereglari congenitale in starea functionala a sistemului afectat, devieri functionale ale
altor organe si sisteme;
- Perturbari pronuntate in reactivitatea si rezistenta organismului, acutizari frecvente si
severe ale suferintelor cronice, dezvoltarea complicatiilor, maladii intercurente frecvente
cu evolutii trenante si perioada de reconvalescenta alterata;
Evolutia ontogenetica patologica, antecedente prenatale, obstetricale. Referirea copilului la
grupa III-V de sanatate se efectueaza prin prezenta obligatorie a unui criteriu al sanatatii-
maladie cronica de baza in stare de compensare, prezenta devierilor in toate criteriile de
sanatate poate sa fie absenta.
Supravegherea medicală a copiilor sănătoşi. Principii şi reglementări.
Serviciul de consultaţii pentru copii (existent pe lîngă fiecare circumscripţie sanitară) ţine în
evidenţă şi supraveghează copii sănătoşi sau bolnavi din localitatea respectivă. Se acordă o
atenţie deosebită copiilor din primul an de viaţă, personalul medical fiind obligat să-i viziteze
periodic la domiciliu. Atît sora, cît şi medicul pediatru învaţă mama cum să creeze acasă
condiţii igienice pentru copil.
1. Perioadele critice în dezvoltarea copilului.
Etapa prenatala
1. I trimestru de gravitate: are loc diferentierea intensiva a tesuturilor si formarea
organelor
Actiunea factorilor teratogeni: fizici, chimici, biologici:
- contribuie la form viciilor congenitale de dezvoltare VCD. Forma clinica a viciilor
depinde numai de perioada critica de actiunea factorului teratogen si nu de caracterul acestuia.
- Este risc inalt de aberatii cromozomiale si a genelor
2. Ultimul trimestru: are loc cresterea masei a fatului, trecerea maximala transplacentara
Ig de la mama la copil, sinteza maximala a surfactantului, gestozele si insuficienta placentara
Anemiile de la mama au ca consecinta:
- Nasterea copiilor cu greutate joasa
- Nasterea copiilor cu semne de imaturitate
- Nasterea copiilor cu infectii intrauterine
- Sensibilizarea mamei si a fatului, in special dupa Rh
- Imunodeficiente congenitale
- Patologia SNC
Etapa postnatala
1. Per nounascutului:
- adaptarea generala fata de mediu extrauterin
- divizarea intensiva a neuronilor
- form intensiva a sinapselor(leg interneuronale)
- activitatea nervoasa→ prevalenta in conducere a structuriloe subcorticale, prin reflexe
inascute neconditionate
- reactie generalizata a SNC datorita imaturitatii lui
- prevalenta imaturitatii pasive
- starea imunitatii proprii are functie supresiva
- insuficienta imunitara fiziologica
Manifestari prin semne de:
- afectiuni perinatale a SNC
- VCD, malformatii congenitale
- Clinice de patologie ereditara
- Tulburari de alaptare
- Generalizare a infectiilor
- Sindrom de destresa respiratorie
- Pneumopatii
- Clinice de infectii IU
2. Per 3-6 luni
- Mielinizarea intensiva a neuronilor
- Form reflexelor conditionate
- Dezvoltarea vederii binoculare
- Dezvoltarii continua a memoriei
- Imunodeficienta fiziologica
Ca consecinta, copilul este predispus pt tulb procesului de formare relatiei mama-copil; semne
clinice de insuf a imunitatii locale si sistemice.
Astfel creste frecventa bolilor respiratorii, afect sistemului digestiv, manifest de alergie
alimentara, manifestari de rahitism, anemii prin carenta de Fe, semne de diateza limfatica,
hipotrofii.
3. Per 2-4 ani
- Are loc desavarsirea mielinizarii neuronale si a cailor de conducere nervoase
- Se intensifica formarea reflexelor conditionate
- Are loc socializarea copiilor, se sparge stereotipul existent
- Se mentine deficienta fiziologica a IgA, IgG
Predispusi la:
- Aparitia retardului in vorbire
- Manifestarea semnelor disfunctiilor minime cerebrale
- Cresterea frecventei IRA, infectiilor infantile
- Formarea bolilor alergice
- Instalarea tonzilitei cronice
- Intensificarea traumatismului menajer, a intoxicatiilor, cresterea patologiei generale
4. Per 5-6 ani
- Are loc cresterea puterii si mobilitatii neurologice
- Se formeaza activitatea nervoasa superioara
- Are loc sinteza maximala a IgE
- Se intensifica cresterea
Predispusi la:
- Manifestari, reactii nevrotice
- Cresterea nr de infectii infantile
- Imbolnaviri prin helmintoze
- Manifestarile reactiilor alergice
- Instalarea multor maladii cronice
5. Per de pubertate
- are loc finisarea proceselor de mielinizare a cailor de conducere nervoase cu exceptia
formatiunii reticulare
- formarea gandirii abstracte
- sensibilitatea tesutului , fata de hormoni, in special sexuali
- se formeaza personalitatea
- se manifesta tendinta spre independenta
- are loc micsorarea timusului si a masei limfatice
- este posibila formarea dependentei eventuala a nicotinei, droguri, alcool.
Risc de neuroze, reactii psihotice, instalarea maladiilor psihosomatice, aparitia
endocrinopatiilor, traumatisme, cresterea de TBC, maladii limfoproliferative, aparitia bolilor
ginecologice, dermatologice, gravitate precoce.

Programul National de Imunizari al este urmatorul:


In maternitate:
•  vaccinarea antihepatita B (AHB)
•  vaccinarea antituberculoasa (BCG)
La 2 luni:
•  vaccinare antihepatita B (AHB)
•  vaccinare antipoliomielitica (VPOT)
•  vaccinare antidifterica, antitetanica, antipertusis (DTP)
La 4 luni:
•  vaccinare antipoliomielitica (VPOT)
•  vaccinare antidifterica, antitetanica, antipertusis (DTP)
La 6 luni:
•  vaccinarea antihepatita B (AHB)
•  vaccinare antipoliomielitica (VPOT)
•  vaccinare antidifterica, antitetanica, antipertusis (DTP)
La 12 luni:
•  vaccinare antipoliomielitica (VPOT)
•  vaccinare antidifterica, antitetanica, antipertusis (DTP)
La 12-15 luni:
•  vaccinarea antirujeolica (AR)

Cel mai des intalnit tip de reactii adverse sunt reactiile locale, cum ar fi durere, edem
(umflare) si roseata la locul intepaturii. Reactiile locale poat aparea la aproape 80% din dozele
de vaccin, in functie de tipul vaccinului. Reactiile locale sunt cel mai des intalnite la
vaccinurile inactivate, mai ales la acelea care contin un adjuvant, cum ar fi DTaP (difterie,
tetanos, pertussis).
Reactiile adverse de tip sistemic sunt evenimente mai generalizate si includ febra, stare de
indispozitie, mialgii (durere musculara), durere de cap, lipsa apetitului si altele. Aceste
simptome sunt obisnuite si non-specifice; ele pot aparea la persoanele vaccinate si sunt
cauzate de vaccin sau de factori care nu au legatura cu vaccinul, cum ar fi o infectie virala
concomitenta, stres sau consum excesiv de alcool.
Al treilea tip de reactie adversa la vaccin este reactia alergica severa (anafilactica).
Reactia alergica poate fi cauzata chiar de antigenul vaccinului sau de alta componenta a
vaccinului, cum ar fi materialul de cultura celulara, stabilizator, conservant sau antibiotic
utilizate pentru a inhiba cresterea bacteriilor.

Reactiile alergice severe pot pune in pericol viata. Din fericire, aceste reactii sunt rare, rata
de aparitie fiind de sub 1 la un milion de doze.

Semiologia este parte a medicinei care se ocupă cu descrierea  simptomelor şi


as e m n e l o r d i f e r i t e l o r b o l i p r e c u m ş i a m e t o d e l o r d e a l e p u n e î n
e v i d e n ţ ă ş i d e a l e diagnostica.C u a l t e c u v i n t e e s t e ş t i i n ţ a c a r e s e o c u p ă c u
s t u d i u l s e m n e l o r ş i a l s i s t e m e l o r d e semne în vederea precizării diagnosticului,
tratamentului şi prognosticului.
Anamneza. Se stabilește timpul apariţiei modifi cărilor pa-tologice, se face localizarea
primelor manifestări etc., se con-cretizează tipul acestora, precizându-se dacă erau unice
sau multiple, ce evoluţie în timp au avut, care este simetricitatea manifestărilor cutanate
și dacă ele au fost însoţite de febră sau alte simptome, dacă au existat contacte cu
bolnavi infecţioși, cercetându-se, totodată, cu ce s-ar putea asocia apariţia ma-
nifestărilor respective (alimentaţie, medicamente, maladii suportate).

Inspecţia. Se face într-o încăpere luminoasă, cu temperatu-ra aerului confortabilă, care să


permită dezbrăcarea copilului fără risc de suprarăcire. O atenţie deosebită se acordă inspec-
ţiei pliurilor cutanate, se inspectează și pielea palmelor, tălpi-lor, regiunea anală
Palpaţia se face cu atenţie, trebuie să fi e superfi cială pentru a nu provoca disconfort
copilului, mai ales în locurile afectate. Mâinile examinatorului trebuie sa fi e curate, calde,
uscate. Se sustrage atenţia copilului și se urmăresc modifi cările din mi-mica lui.
Percutia poate fi directă (percuţie nemediată) sau indirectă (percuţie mediată), în acest ultim
caz un deget al unei mâini este interpus între piele şi degetul celeilalte mâini care efectuează
percuţia.
Auscultatie Ascultarea zgomotelor facute de diferite structuri din organism (plaman, inima
etc.) ca metoda de diagnostic.
Simptomul se refera la manifestarile subiective ale unei boli. Un simptom este un fenomen
perceput numai de catre bolnav (de exemplu, anxietatea, durerea de spate si oboseala). De alta
parte, semnele reprezinta manifestarile obiective ale bolii, observabile de catre pacient,
doctor, asistenta, etc

Semnul se refera la manifestarile obiective ale unei boli, ce pot fi observate si de alte persoane si
nu numai de catre bolnav. Prezenta sangelui in scaun este un semn. Ea poate fi observata de catre
pacient, medic si asistenta. Dimpotriva, simptomele sunt, prin natura lor, subiective. Durerea
abdominala este un simptom, deoarece nu este perceputa decat de catre bolnav.

Sindrom se numește un complex de simptome asociate, caracteristic pentru o anumită stare


patologică a organismului, constând în totalitatea semnelor și a simptomelor care apar
împreună în cursul unei boli, dându-i nota caracteristică
Boala (sinonime latină: morbus, greacă: νόσος, nosos) este o stare particulară a organismului
condiționată de acțiunea nocivă a diverși factori determinanți din mediu și, caracterizată
printr-un complex de modificări morfologice și funcționale - locale și generale, cu caracter
reactiv și lezional, ce tulbură regalarea și activitatea la diferite niveluri funcționale. Prin
acestea se realizează limitarea capacităților de adaptare, respectiv reducerea capacității de
muncă, printr-un proces ce afectează organismul în ansamblul unității sale biologice și sociale
complexe