Sunteți pe pagina 1din 3

Teme de reflectie si sarcini de munca independenta

1. Construiti un mesaj si adaptati continutul acestuia în functie de nivelul de comunicare.


DRAGI PĂRINŢI,
Zâna Primăvara a făcut natura să renască, a presărat un curcubeu de culori
peste tot ce ne înconjoară şi ne-a umplut de bucurie. În săptămânile ce urmează vom sărbători
împreună acest anotimp printr-o serie de jocuri şi activităţi.
Pentru a-i informa şi a le sastisface anumite curiozităţi care vor apărea pe parcursul celor
învăţate, am hotărât împreună cu copiii să discutăm despre anotimpul primăvara şi frumuseţile
lui, ce flori, legume sunt în acest anotimp, de ce să respectăm şi să îngrijim mediul
înconjurător.
De aceea, în perioada 09.03 -27.03. 2015, vom desfăşura un proiect tematic cu tema
,,TABLOU DE PRIMĂVARĂ!” structurat pe următoarele subteme:
*14.03-18.03.2016 – „Chipul primăverii!”
*21.03-25.03.2016 – „Legume timpurii”
*28.03-01.04.2016 – „Parfum de primăvară!”
În acest sens vă rugăm să discutaţi cu copiii despre aceste subiecte, să le daţi cunoştinţele şi
informaţiile corecte, care să le împărtăşească şi celorlalţi copii din grupă cât şi materialele
necesare desfăşurării activităţilor. Vă aşteptăm să luaţi parte la activităţile la care veţi fi
solicitaţi.

Vă mulţumim!
EDUCATOARE: ………………………………
şi copiii din Grupa mare

2. Imaginati-va o situatie de comunicare profesor – elev si identificati elementele


componente.
Un prilej deosebit de a comunica cu copii, de a le cunoaşte unele particularităţi de
vorbire şi de a ne da seama de claritatea şi cursivitatea în vorbire este momentul de
dimineaţăcând aceştia sosesc la grădiniţă. Acestă parte a zilei în care au loc activităţile de
dezvoltare personală căt şi activităţile alese de copii ne crează condiţii să conversăm cu fiecare.
Întâlnirea de dimineaţă le uşurează copiilor comunicarea, iar cei timizi sau cu particularităţi de
vorbire se antrenează în discuţii pe diferite teme: ”Eu sunt...tu cine eşti?”, ”Cine vă aduce la
grădiniţă?” „Eu mă simt bine, tu cum te simţi?” etc. Tot în întălnirea de dimineaţă copiii recită
poezii scurte cu rimă, frământări de limbă, numărători, versuri din folclorul copiilor, ritmizări
asociate cu mişcări. „Fluture, fluture, Fluture pe buture Fluture pe floare Fluture sub soare!
Fluture, fluture Fluture pune-te Pune-te pe punte, Pune-te sub punte.”...ş.a. Nu lipsesc dimineaţa
exerciţiile de dezvoltare a auzului fonematic, a pronunţiei copiilor în vederea pregătirii lor pentru
însuşirea citit-scrisului pe baza analizei fonetice. „sa-se-si-so-su-să-sâ” „stra-stre-stri-stro-stru-
stră-strâ.”
Preşcolarii prin ascultare şi exprimare în grup devin capabili să exploreze experienţele altor
persoane şi să-şi extindă propriul repertoriu de experienţe. Copilul în grădiniţă este încurajat să
vorbească cu încredere dar şi fluent, utilizând modalităţi de exprimare adecvate. În perspectiva
dezvoltării comunicării, studiul operelor literare specifice vârstei rafinează gândirea şi limbajul
acestora. Poveştile şi basmele au o mare forţă de atracţie asupra vârstei mici. Este ştiută marea
lor valoare instructiv-educativăşi formativă, valoarea conduitei morale, aspiraţia şi posibilitatea
omului de a birui boala şi moartea, spaţiul şi timpul, de a supune forţele ostile ale naturii, de a-şi
face viaţa mai uşoarăşi mai frumoasă.
În cadrul activităţiloralese cu copii de 5-6 ani am realizat dramatizări la o seamă de
poveşti şi basme cunoscute de copii: ”Capra cu trei iezi” de Ion Creangă, „Iedul cu trei capre”
etc. Copiii au primit roluri ale diferitelor personaje iar costumaţia, decorul şi scena le-a oferit
posibilitatea să fie mici actori. Copiii au preferinţe pentru creaţiile cu caracter comic şi satiric,
creaţii în care personajele sunt animale. Carnavalul poveştilor împleteşte o mulţime de personaje
din poveşti şi basme cunoscute. Copiii interpretează în faţa părinţilor bucăţi din diferite
dramatizări: ”Scufiţa Roşie” de Fraţii Grimm, „Turtiţa” - poveste populară, „Coliba iepuraşului”
- poveste populară, „Găinuşa cea moţată” de Călin Gruia. Folosind timpul cu înţelepciune noi
educatoarele avem multe oportunităţi pentru a vorbi cu copiii: prin jocuri, în activităţile alese de
copii dar şi în activităţile experienţialeîn cadrul cărora folosim diferite modalitaţi de educare a
limbajului cum ar fi: lectura dupa imagini, lectura educatoarei, povestirea educatoarei,
memorizarea etc. A comunica cu fiecare copil este ideal şi această acţiune cere anumite abilităţi.
Vocabularul trebuie potrivit cu nivelul vârstei copiilor, tonul calm şi un limbaj corporal adecvat.
Pentru o reuşită în comunicarea cu copiii preşcolari, trebuie săţinem seamă de faptul că gândirea
copilului este concret – intuitivă că memoria are o mare plasticitate, că se reţine mai uşor ceea ce
crează o stare emoţională puternică. La vârsta preşcolară nu trebuie să exagerăm primejdia
verbalismului, dar nici să-l alimentăm peste măsură, iar cuvintele noi să le prezentăm într-un
context în care sensul acestora să fie înţeles cu uşurinţăşi cât mai precis cu putinţă. Nouă cadrelor
didactice ne revine misiunea importantă de a fi exemple de exprimare corectă, iar în activităţi să
nu abuzăm de verbalism şi să avem capacitatea de a-i asculta pe copii şi de a-i corecta cu mult
tact.

3. Dati cel putin câte doua exemple de bariere de comunicare (din fiecare categorie)
Bariere de limbaj:
• aceleasi cuvinte au sensuri diferite pentru diferite persoane (cod diferit = comportament
diferit);
• cel ce vorbeste si cel ce asculta se pot deosebi ca pregatire si experienta; determina
inadecvarea comunicarii;
• starea emotionala a receptorului poate deforma ceea ce acesta aude;
• ideile preconcepute si rutina influenteaza receptivitatea;
Bariere de mediu sunt reprezentate de:
• climat de munca necorespunzator (poluare fonica ridicata);
• folosirea de suporti informationali necorespunzatori;
• climatul locului de munca poate determina membrii grupului sa-si ascunda gândurile
adevarate pentru ca le este frica sa spuna ceea ce gândesc;
Barierele de conceptie, acestea fiind reprezentate de:
• existenta presupunerilor;
• exprimarea cu stângacie a mesajului de catre emitator;
• lipsa de atentie în receptarea mesajului;
• concluzii grabite asupra mesajului (nu asculta activ);
• lipsa de interes a receptorului fata de mesaj;
• rutina în procesul de comunicare.