Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
Copiii care reprezinta <<fondul de aur al neamului>>, sunt stimulente si puteri innoitoare
care sporesc potentialul natural uman, afectiv energic si spiritual al poportului caruia
apartin, contribuind la regenerarea fiintei noastre spirituale.
Si fiindca gestatia este crearea unei vieti, pe care nimeni intr-un studiu al evolutiei nu o
poate nega, proavortionistii declara ca fatul este om, deoarece nu are viata proprie,
intrucat embrionul, sustin ei, este o bucata de carne a carei expulzare din corpul mamei
este o problema absolut personala si deci nu constituie o problema morala si cu atat mai
mult nu poate fi considerata crima. <<Fatul devine omul separat de personalitatea mamei
sale numai cand poate sa aiba existenta de sine, adica odata cu cresterea sa>>, scrie o
adepta a avortului 19.
Dar este, intr-adevar, fatul fara suflet si deci fara viata autonoma? Este doar o parte a
corpului mamei sale, care are atunci si dreptul de a dispune de el dupa cum doreste, sau
fatul are viata cu totul independenta, este o persoana absoluta independenta care se afla
totusi intr-o relatie de dependenta sub raportul hranei, al mediului corpului matern, asa
cum ne aflam, de altfel, toti intr-o relatie de dependenta de mediu natural, sub raportul
hranei, imbracamintei, locuintei etc.? Acestei intrebari multiple ii da astazi raspunsul
medicina, combatand prin marile ei personalitati avortul insusi si legiferarea paracticarii
lui.
Tema avorturilor nu poate fi limitata astazi doar la cei care-l practica. Ea constituie
problema constiintei morale a omenirii intregi, intrucat priveste insasi viata omului, ca dar
al lui Dumnezeu fata de care fiecare este responsabil.
Fatul reprezinta o evolutie somatica si sufleteasca in corpul matern. Asupra acesteia toti
medicii sunt de acord chiar daca nu toti dau aceleasi date privind inceputul manifestarii
vietii fatului. De pilda, cu multi ani in urma, medicii din S.U.A. sustineau ca viata fatului
incepe dupa implinirea a 12 saptamani de la momentul conceperii. Parerea aceasta a avut
ca rezultat faptul ca in S.U.A un numar imens de avorturi (91% din numarul total) se
faceau inainte de implinirea a 12 saptamani de viata.
Astfel medicul american obstretician ginecolog Bernard Nathanson, fost director al unei
clinici speciale de avorturi, care in decursul a doi ani a intreprins 60.000 de avorturi,
folosind cele mai moderne mijloace tehnologice (ultrasunete, examinarea electronica a
inimii fatului, embrioscopie etc.) a ajuns la concluzia ca <<fatul este fiinta omeneasca
separata, cu toate caracterele personale specifice>>, <<este o persoana umana
deplina>> 20.
a. la 18 zile se face simtita bataia inimii fatului si se pune in functiune sistemul circulator;
d. la 7 saptamani (50 de zile) se fac simtite undele encefalice (undele encefalice constituie
principalul criteriu pe baza caruia stiinta contemporana stabileste daca o persoana adulta
continua sa se afle in viata). Micutul copil are toate organele interne si externe definitiv
conturate. Are ochi, nas, buze, limba;
e. la 10 saptamani (70 de zile), copilul nenascut are toate caracteristicile pe care le vedem
clar la copil dupa nasterea sa (9 luni);
f. la 12 saptamani (92 zile, 3 luni), copilul in pantecele mamei are toate organele sale
definitiv conturate, chiar si amprentele degetelor, nu-i lipseste decat respiratia. La 3 luni,
fatul are atata viata incat reuseste sa-si intoarca capul, sa-si schimbe expresia fetei si sa se
miste, sa stranga pumnul, sa gaseasca gura si sa-si suga degetul 21.
In acelasi fel s-au pronuntat si alti multi doctori si specialisti in astfel de probleme din
diferite tari si parti ale lumii. Concluziile medicului Ernest Haupt, dintr-un studiu moral,
sociologic si biologic foarte documentat, sunt definitorii pentru cei ce si opun avortului
calificandu-l drept crima cu premeditare. El afirma: <<Ovulul fecundat nu este o simpla
masa celulara fara caractere specifice. El nu este in acest stadiu nici farama de viata
botanica, nici macar embrionul vreunui sir biologic de viata. Este pe deplin si absolut
viata unei existente umane. Si are atata viata cat are noul nascut, copilul de gradinita,
adolescentul si adultul. Prin urmare, prin avort se omoara viata omeneasca, existenta
omeneasca, chiar daca ea se afla in stadiul cel mai de inceput>> 22.
Deci fatul are viata lui personala, ca este fiinta omeneasca autonoma si persoana umana
deplina, traind si dezvoltandu-se in dependenta de mediul matern. Intreruperea sarcinii nu
este deci dreptul aceleia care-l poarta.
Deci faptul ca sarcina nu este inca persoana deplina, conturata, nu inseamna ca poate fi
redusa la un lucru, devenind obiect de proprietate, de vanzare sau de inmagazinare. De
asemenea nu inseamna ca femeia insarcinata poate sa dispuna libera de fat, cum poate sa
dispuna de oricare alta parte a corpului ei. Fatul nu este lucru sau obiect, sau o simpla
parte a corpului femeii ci gena cu viata in evolutie intrepatrunsa cu viata celei insarcinate.
Aceasta particularitate minunata si deosebita a fatului ca persoana in devenire, nu poate
nimeni sa o nege. De aceea fatul este si trebuie sa fie protejat de dreptul civil ca ceva
deosebit. Protejarea speciala a fatului prin lege este astazi o necesitate imperioasa 23.
<<Omul exista ca om, din clipa conceptiei pana in clipa mortii lui biologice. De aceea,
in orice moment din viata lui 24, daca are loc o interventie impotriva supravietuirii lui,
aceasta se considera omucidere>> 25. Copiii nu sunt deci proprietatea mamei, a parintilor
si nici chiar proprietatea societatii, ca sa dispuna ea cum vrea de ei inca din pantecele
mamelor lor.
In randuiala Sfintei Taine a Cununiei se cuprind rugaciuni pentru rodnicia casatoriei, iar in
epitimiile de la Spovedanie sunt condamnate toate abaterile de la porunca data primilor
oameni: <<Cresteti si va inmultiti si stapaniti pamantul>> (Fac. 1, 28).
Sfintii Parinti hotarasc pedepse bisericesti pentru cei ce predica infranarea de la procrearea
si socotesc virtute numai fecioria (Can. 9 si 10, Gangra, can. 5 ap., can. 13 Trulan si can.
14 Gangra).
Sfantul Justin Martirul (Apologia pro christianis 29; P.G. VI, 373) si Clement
Alexandrinul (Stromata II, 233, P.G. VIII, 1089 B.C.) afirma ca omului nu-i este
ingaduita casatoria decat in vederea continuarii speciei umane si ca o piedica in calea
desfranarii. Datoria de a naste copii reiese in direct si din canoanele ce opresc desfranarea
si pacatele impotriva firii pe care Sfantul Grigorie de Nyssa, in can. 4, le asimileaza
adulterului 26.
Fiind un act direct impotriva vietii umane, avortul in sine si diferitele practici si mijloace
folosite in comiterea acestuia sunt cuprinse si interzise prin insasi porunca a VI-a a
Decalogului: <<Sa nu ucizi>> (Deut. 5, 17), de indata ce fatul chiar de la inceput este si se
manifesta ca o existenta umana, deplina, autonoma, ca persoana umana, in dependenta,
desigur, de mediul matern. Dependenta aceasta nu-i da insa mamei dreptul de a dispune
cum voieste de ceea ce s-a zamislit in pantecele ei, cu atat mai mult nu da nici un drept
legii civile sa scoata de sub incidenta sa avorturile si practicile avortive, intrucat ea nu
trebuie sa contrazica prin nimic dispozitiile legii morale naturale care interzice in
principiu uciderea, cum se afirma prin porunca a VI-a a Decalogului. Cartea folositoarea
de suflet: <<Mantuirea pacatosilor>> (Partea a II-a, cap. VI, 5), aprofundand cuprinsul
poruncii a VI-a, precizeaza: <<Prin aceasta porunca se intelege, uciderea sufleteasca si
trupeasca, adica daca ai sfatuit pe aproapele tau sa desfraneze sau sa ucida sau alt pacat
sa faca, sau l-ai insotit, sau l-ai ajutat la aceasta, esti socotit ucigas sufleteste al fratelui
tau>>. Iar despre trup se spune: <<Daca ai ucis pe cineva, sau ai cugetat sa ucizi.. sau
daca ai batut femeia si-a lepadat pruncul sau, daca a luat plante sa ucida pruncul sau sa
nu ramana insarcinata, toate acestea si altele asemenea se socotesc ucideri si se
canonicesc cu multa asprime>> 27.
Desigur, nasterea si cresterea de prunci este un mijloc important pentru soti in inaintarea
lor spre o unire mai sufleteasca tot mai adanca si plenara. Este adevarat ca Sfantul Ioan
Gura de Aur declara o casatorie ca fiind realizata cand se implineste numai scopul ei
principal: reglementarea sexualitatii fara implinirea celui de-al doilea scop: nasterea de
copii. Dar precizeaza ca aceasta, casatoria, este realizata fara nasterea de prunci, numai
cand pruncii lipsesc nu din vointa sotilor, ci fara voia lor. Cand insa nasterea de copii este
evitata, fie prin abstinenta fie prin avorturi sau fie prin practici anticonceptionale sau chiar
practici avortive, legatura intre soti devine un simplu prilej de satisfacere a poftei trupesti,
ce trece astfel la acte pacatoase.
Copiii nascuti si crescuti nu au loc in afara legaturii dintre soti si nici nu se substituie
legaturii dintre soti, - <<ci ei sporesc in mod esential comunicarea dinte soti, prin
responsabilitatea comuna in care ei se unesc, deci adancesc aceasta casatorie, care fara
copii se saraceste de substanta spirituala interioara. Sotii devin in acest caz, de cele mai
multe ori, o unitate egoista in doi, poate de un egoism mai accentuat decat cel de unul
singur, pentru ca un sot are in celalalt aproape tot ce-i trebuie pentru a se satisface in
ordinea material-trupeasca si pentru a nu suferi nici de singuratate atat de mult ca cel
inchis in egoismul de unul singur>> 29.
Or, prin copii sotii depasesc acest egoism deschizandu-se spre altii. De asemenea prin
copii sotii depasesc acest egoism deschizandu-se spre altii. De asemenea prin copii sotii se
deschid mai mult spre societate in general, de care ei au nevoie pentru cresterea copiilor
lor, pentru incadrarea lor in societate. Prin copii, sotii intra in relatii mai bogate si variate
cu societatea. P. Florensky spunea ca societatea deci si Biserica este formata din unitati
duale, nu din indivizi: am zice din molecule, nu din atomi. Dar o familie care nu are copii
nu este necesara in mod deplin societatii. Familia promoveaza coeziunea sociala, biserica,
nu indivizi izolati sau singuratici. Celula familiei desi nu se dizolva in organismul
bisericesc sau social, trebuie sa fie intr-o comunicare cu celelalte celule prin<< sangele>>
comun al lor, prin copii.
Avortul sau evitarea nasterii de prunci inseamna deci si o saracire spirituala a sotilor si
deci o inchidere a lor intr-un egoism pagubitor lor, dar si o saracire spirituala a societatii
Bisericii.
Avortul trebuie combatut si pentru saracia spirituala pe care o aduce celor doi soti, precum
si pentru consecintele nefaste asupra sanatatii insasi a femeilor in cauza.
Nu trebuie pierdute din vedere nici consecintele grave ale practicilor avortive si ale legilor
care le permit si le incurajeaza in numele libertatii depline a femeilor, a sotilor, pentru
societate, pentru o natiune, pentru Biserica.
NOTE BIBLIOGRAFICE
17. Meletios Kalamaras, Mitropolit de Nikopole - Grecia, Avortul, trad. Rom. De Garoafa Coman, Tesalonic, Editura <<Ortodoxos Kypseli>>, 1991,
p. 4.
18. Ibidem, p. 4-5.
19. Ibidem, p. 5.
20. Mitropolitul Melitios Kalamaras, Avortul, trad. Rom., p. 9-10.
21. Ibidem, p. 10.
22. Ibidem, p. 10-11.
23. Dupa, Mitropolitul Melitios Kalamaras, op. cit., p. 13.
24. Mitropolitul Melitios Kalamaras, op. cit., p. 19.
25. Dintr-un document elaborat de 92 prof. Universitari ai facultatilor de medicina din Tesalonic (1986); Apud Mitropolitul Melitios Kalamaras, op.
cit., p. 14.
26. Teologia Morala Ortodoxa, pentru Institutele Teologice, vol. II, Bucuresti, 1980, p. 148-149.
27. Mantuirea pacatosilor (Biblioteca religioasa a Sfintei Monastiri romanesti <<Prodromul>> din Sfantul Munte Athos), 1939, p. 342.
28. Discours sur le mariage. Traducere franceza de l'Abbe-F Martin, Garnier, p. 139, dupa P. Evdokimov, op. cit., p. 166-167.
29. Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, op. cit., p. 193-194.
30. Ibidem, p. 195.
31. Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, op. cit., p. 185-186.
32. Paul Evdokimov, op. cit., p. 264.
33. Cf. Arhidiac. Prof. Dr. Ioan N. Floca, Drept Canonic Ortodox, Legislatie si administratie bisericeasca, vol. II, Bucuresti, Editura Institutului
Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, 1990, p. 103.
34. Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, op. cit., p. 190.
35. Prof. Dr. Nicolae Mladin, Familia crestina, in <<Biserica si problemele vremii>>, Editura <<Dacia Traiana>>, Sibiu, 1947, p. 113.
36. Prof. Constantin Pavel, Familia preotului, in<< Glasul Bisericii>>, IX, (1960), nr. 1-2, p. 81.