Ţara de origine a auditului se consider Marea Britanie, deoarece aici în anul 1844 se aprobă un
şir de legi, conform cărora cel puţin o dată în an companiilor de acţiuni li se impunea solicitarea
unei persoane autorizate care săcontrolezeconturile contabile si rapoartele financiare.
Un moment important în evoluţia auditului îl reflect divizarea intereselor celor care investesc bani
şi nu se pot baza pe informaţia financiară prezentată de care se ocupă cu gestionarea şi
administrarea directă a investiţiilor la sfîrşitul anilor '40 auditul consta în urmărirea corectitudinii
înregistrării operaţiilor băneşti şi reflectării corecte în rapoartele financiare, deci avea caracter de
confirmare.
După 1949 auditorii independenţi susţin necesitatea controlului intern, care arasigura reducerea
erorilor şi exactitatea informaţiei financiare, iar firmele de audit încep să acorde mai mult servicii
de consultanţă, caracterul auditului devenind de orientare.
Apariţia şi dezvoltărea auditului în RM datează cu anul 1987, odată realizarea reformelor
economice – trecerea la relaţiile economiei de piaţă şi democratizarea societăţii. Activitatea de
audit s-a dezvoltat în masă în anul 1996, odată cu adoptarea Legii cu privire la activitatea de
audit, aprobarea Standardelor Naţionale de Audit, iar ca rezultat al desfăşurării mai intense a
acestui tip de activitate au fost efectuate modificări, completări , iar mai tîrziu şi înlocuirea cu o
altă Lege privind activitatea de audit (2007).
2. . Definiţia şi obiectivele auditului