Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
Parcursul şcolar al unui elev poate fi văzut în mod diferit din punctul de vedere al
profesorului, al elevului sau al părintelui referitor la performanţele școlare ale elevului, la succesele
şi insuccesele acestuia.
Reuşita sau nereuşita elevilor la învăţătură sunt raportate la exigenţele impuse de normele
şcolare și la un nivel de cerinţe școlare în funcţie de vârsta elevilor, dar şi de unele exigenţe
specifice ale sistemului educaţional.
Astfel, insuccesul sau nereuşita este apreciat ca sinonim al eşecului şcolar și definit ca
lipsa randamentului în cadrul activității de instruire şi educare.
Succesul şcolar (reuşita şcolară) presupune obţinerea unui înalt randament în educaţie,
concretizat atât în obţinerea unor calificative superioare, dar şi în buna integrare în grupul şcolar şi
mai ales în reuşita în activitatea postşcolară.
Succesul şi insuccesul (eşecul) depind de fiecare individ, de capacitățile lui, rezultând din
confruntarea cu el însuşi, fapt ce determină în planul psihoindividual progres, stagnare sau regres
parțial, trecător.
Astfel, succesul este un rezultat al autorealizării de sine pozitive, în timp ce eșecul este o
consecință a neatingerii standardelor personale, a discrepanței existente între posibilități, capacități
și aspirații.
1
Reuşita şi nereuşita sunt un rezultat al raportării persoanei la alții, al confruntării cu ei,
confruntare care se bazează pe unele cerinţe normative (reguli) şi care duce la o ierarhizare valorică
a oamenilor și la o recunoaștere socială a valorii fiecărui individ.
Dacă reuşita şcolară este percepută ca fiind produsul mai multor factori, modificându-se
odată cu anumite variabile cum ar fi: strategiile didactice, metodele de evaluare, materialele
didactice utilizate de către profesor, dificultatea cerințelor și sarcinilor şcolare, motivaţia,
stabilitatea emoţională, toleranţa la frustrare şi perseverenţa elevului etc., chiar dacă variabila
inteligenţă rămâne constantă, eşecul şcolar îl putem defini ca reprezentând o ruptură intervenită
între unele interese ale elevului şi cerințele şcolare și reflectată în rezultatele şcolare ale elevului.
Succesul şcolar reflectă gradul de eficienţă pedagogică al activităţii didactice în cadrul
raportului existent între resursele interne ale procesului de învăţământ, dependente, mai ales, de
calitatea corelaţiei subiect-obiect şi efectele înregistrate în timp, obiectivate în nivelul de pregătire
al elevului apreciabil în funcţie de posibilităţile sale maxime.
Insuccesul şcolar se defineşte prin ,,rămânerea în urmă la învăţătură a unor elevi, nereuşind
să obţină un randament şcolar la nivelul cerinţelor programelor şi al manualelor şcolare şi care nu
vor reuşi să se adapteze la mediul socio-profesional, la nivelul cerinţelor acestuia” (M. Stoica).
3
Din perspectiva sistemului de învăţământ luat în ansamblu, eşecul şcolar reprezintă
incapacitatea acestuia de a ajunge la o adevărată egalitate a şanselor în detrimentul efortului depus
în acest sens și dificultatea de a îmbina aspiraţia unei educaţii de calitate cu un nivel de instruire
suficient pentru fiecare, asigurând tuturor participarea la viaţa socială.
Eşecul şcolar este lipsa randamentului în cadrul activității instructiv-educative.
În general, cadrele didactice din România asociază cel mai adesea eşecul şcolar cu eşecul
în învăţare. Această înţelegere reducţionistă a fost posibilă şi datorită caracterului tradiţional bazat
pe transmitere şi asimilare de informaţii al învăţământului românesc, mai ales până în 1989.
Măsurile de prevenire și combatere a eşecului şcolar pot fi:
- Realizarea educaţiei în zonele defavorizate. Trebuie elaborate politici educaţionale
coerente care să dezvolte programe de educaţie prioritară în vederea atenuării discrepanţelor dintre
anumite regiuni ale ţării şi, mai ales, dintre mediul urban şi mediul rural în privinţa condiţiilor de
educaţie.
- Îmbunătăţirea colaborării şcoală-familie. Este important să se stabilească relaţii de
parteneriat între familie și şcoală, deoarece pentru mai mulţi elevi, unii factori ai eşecului şcolar se
află în familie, nu în cadrul şcolii.
Pentru o bună funcţionare a relaţiei dintre şcoală și familie trebuie ca părinţii să acorde o
importanţă activităților şcolare, să manifeste un interes pentru studiile copiilor, să fie preocupaţi în
mod intens de formarea profesională a copiilor și de perspectivele lor sociale.