.

A�E� TlJ�A·
:' AC11UNE PASIUNE
ROMANE DE ş1

, JEAN VOUSSAC �

CAPITAN U L
URAGAN
 „A V E N T U R A'"
Romane de acţiune ti pasiune

JEAN VOUSSAC

• • •

CĂPITANUL
U R A G A N
- ROMAN DE AVENTURI -

Traducere de
OCT. CHIRIAC

.Editura „Ziarul" S. A. H. Hucureşti

Imprimeriile Adeverul" s. A. Bucureşti
LA 15 ALE FIECĂREI LUNI
c iti m c o I e c ţ i a de 8 LEI

AVENTURA

LA 1 ALE FIECĂREI LUNI

c iti m c o I e c ţ i a de 15 LEI

„ROMANELE CAPTIVANTE"
ln vlnzare:

BĂRBATUL FĂRĂ FEMEI A�·.� T

Catalogul tuturor volumelor apărute se

află la sfârşitul oricărui volum tn vânzare.
 JEA N VOUSSAC

CAP ITANUL URAGAN

CAPITOLUL 1

KETCH-UL „CHARLIE"

Nemişcat l a cârma lui, Englezul Fred

Morgan, mai cunoscut de multi sub nu­
mele de „Căpita nul Uragan'. îşi pilota
cu îode mânătecie pe „Charlie" făcându-l
s'alu n ece ca o svârlugă p rintre liniile de
recife şi de madrepore, ce-şi scoteau câte­
odată colţii stâncoşi peste faţa apelor.
!nalt, spfttos, voinic, cu privirea lumi­
noasă) Fred, mă car că nu împlinise de·
cât douâzeci şi cinci de ani, cun oştea de
multă vreme ca'n pt-1lmă)arhipelagul mă­
rii de C oral în largul căreia vasul lui cu
pânze făcea adesea curse. Cu ni!lte espa­
drille*) în picioare, purtând p e el un
simplu pantalon de panză şi un jerseu ·cu
.

•) ·P'antofi de pânză cu pingeaua de rogoz.

-3-
 dungi albe şi roşii , sfâşiat pe-alocuri, pi­
lotul studia cu agerime şi stăruinţă liniile
vinete sau verzi m o h o r î te ale tc1rmurilor
,
din apropiere .
Un vânt uşor îi flutura spre fruntea
înaltă buclele dezordonate ale" p ărul ui
său lung blond, descoperi nd doi enormi
cercei de aur masiv, în fo rmă de vergi,
ce-i aruncau reflexe j ucău5e pe obraj ii
bronzaţi.
- Atenţie ! . .. Strângeţi p â n zele ! ...
Nokoro şi Syyama, Malaezul şi Japo­
nezul, cei doi mateloţi care formau tot
echipaj ul lui Charlie, se grăbiră să exe­
c u te o rdine l e căpitanului l or; una după
alta pânzele catargului mare şi ale arti­
monului se adunară 1 trase viguros de cei
doi bărba ţi, arcuiţi de încordare, a p oi cân­
tecul motorului răsună, domluând ples­
căitul regula t al talazurilor ce isbeau ne­
încetat cheres!eaua vasul ui.
Charlie plecase din Po t-Vila, din aj un.
Era un v a s cu pânze transformat în Ketch,
măsu rând vreo 15 metri în lungime la
linia de plutire şi vre-o cinci în lăr.gime.
Curăţel la'nfăţişare, deşi vopseaua pă­
rea oarecum ieşită din prici na atacurilo r
soarelui violent al Pacificului, „Charlie"
nu poseda nici gheretă pe dunetă nici
cala dedesubt, puntea n'avea alte deschi­
zături decât acelea ale celor două scă ri,
plus un . simplu panou. îa faţă; cabina
principală , destul de cochet aran·jată,
măsura. cam trei m etri înălţime' dea5Upra
niveluh,ti punţii , care adăpostea·•eâf'�a.
cockpit--til eta prevăzut ·�u o pnnl.pă au-
- .„ -
toma tă , foa rte p reţioa să în caz de furtună.
Un tangaj uşor l egăn a vasul ; nepă sător,
căp it an u l UrHgan simţe a trecându-i pe o­
braz aspra mângâere a brizei călduţe ; tot
continuând a di r ij a pe Charlie, p rivea apa
uimitor de limpede care lăsa să se stră­
vadă peste tot fundul mării , cu miracu­
loasa l ui veget aţie de alge şi de mărgea­
nuri şi nenumăratele lui legi uni de peşti
enormi s au mi cu ţi , speriaţi de du d ui tul
motorului. . .
Din când în când, pri vi ril e p ă trunz ă ­

toare ale lui Fred Morgan surprindeau

câte o brazdă pe su prafa ţa apelor, o for­
mă lungueaţă răsăr ea pe câ teva clipe din
unde, aproape de tot de vas„. Atunci ra­
zele soarelui licăreau pe spatele alb al
·

u nu i rech i n .
De multă vreme, în cursul depă rtat elor
lui croaziere în mă rile Pacificului, Căpi­
tanul Uragan se obişnuise de a se vedea
es cortat de fioroşii rechini p ânditori de
pradă, aşa că nu le mai prea da at enţi e .
Pentru moment el căuta un golf, un li­
man unde să poată gă s i un refugiu p en­
tru noap te .
S pre tribord, malul m arei insule Espi­
ritu-Santo se p rel ungea pe o lu ngime de
cel puţin de un kilomet ru ; povârnişele ei
împăduri te s au n ăp ă di t e de o vegetaţie
încâlcită s e oglindeau în marea uşor în­
creţită.
- La Cucarracha!„. La Cucarracha!„.
Fred Morgan se smulse subit din con­
te m pla ţi a lui căci, îndărătul lµi1 dintr'o
cabină) ţâşni .o ;pasăre . care, cu furioase
-s-
 fâlfăiri din aripi} veni să se cocoteze pe
umă rul stâng al căpitanul ui.
Era un papagal cu pene albastre azu­
rii, cumpă r at pe vremuri într'o speluncă
de mateloţi la Valparaiso.
De luni de zile navigau împreună ...

Charleston - acesta era numele bi pe­

dului înaripat - era foarte pal avragiu
din fire dar nu cunoştea în total decât
aceste două vorbe, încep utul unei cântec
de un ren ume mondial, pe care-l repeta
n ă b ă dăios, fie că dorea să-şi arate veselia
fie că, dimpotrivă, voia să-şi ţipe mânia
sau spaima ...
Pentru moment, prietenul Charleston
p ărea nespus de satisfăcut stând mân­
dru cu ghiarele înfipte în j erseul Căpi­
tan ului, care purt a destule sfâşieturi pe
locul acela, şi netezindu-şi cu pliscul co­
roiat penajul care lua reflexe minunate
sub prielnica mângâere de raze a astru­
lui zilei. ..
Mâna stângă a căpitanului părăsi câ­
teva clipe cârma, răscoli .rrin buzunarul
pantalonului de pânză şi ieşi iar la iveală
ţinând între degetul arătător şi cel gros
o migdală pe care Charleston o înhăţă
înghiţind-o numi:ii decflt. După care, gât­
lej ul lui r§cftit şi sforăitor turbură iar
liniştea înconj ură to are:
- La Cucarrachal... L(l. Cucarrahal .. .

Fred dărui cu o nouă mângâere pe

g ălă g iosul său tovarăş:
- Ei, camarade bătrân, murmură el,
suntem multumiti acum, nu? De câteva
zile nu mai duoi groaza câinilor,.. Nu ne
-8-
prea place totuşi răul de mare, aşa-i ?
Noi suntem un gentleman şi ne place mai
tnult graj dul de vaci!...
- La Cucarracha !... La Cucarracha ! ...
apro\.iă pasărea frecân du-şi prietenos cio­
cul de jerseul stăpânului. ..
Glasul scurt al Japonezului întrerupse
foarte curând nostimul dialog al omului
cu p asărea:
- Căpitan !.„ Uite !... Colo !...
Syyama, un omuleţ îndesat şi spătos,
cu ochii oblici, în formă de migdale, stă
aplecat înainte cu trunchiul trupului gol
şi cu picioarele desculţe; cu mâna întinsă
Japonezul arăta stăruitor munţii din apro­
piere.
Fred se grăbi să se'ntoarcă şi să ob ·
serve atent în direcţia ce i-o arăta Asia-
·

ticul:
O uşoară tresărire îl agită muşchii feţii
când zări,desprinzându-se din verdele plan­
t�for, vreo şase şapte coloane de fum care
se înălţau însp re cer ; în acelaş timp ure­
chea lui,exersată a surprinde cel mai
mic sgomot,desluşi un duduit regulat care
domina vag murmurul talazurilor.
- Tobele de război ! murmură el cu glas
înăbuşit ... Domnii Canibali sună adunarea
în fel ul lor... Or fi a vând vreun măcel în
perspectivă sau vreo expediţie de răzbu­
nare sau .. ne au în vedere cumva chiar
pe noi ?.,.
Vreme de câteva minute Englezul scur­
mă cu ochii regiunea muntoasă de-un as­
pect sălbatic,care înălţa la dreapta un
-

zid imp_resionant.
- 7. -
 Piscurile înalte ale munţilor se acope­
reau de nori sdrenţuiti 1 care-i făceau să
apară ca nişte vulcani în activitate, dar
Fred examin ă mai ales pă durea şi mără­
cinişul care tapisa povârnişurile.
Ştia că acolo era r e gatul misterios al
triburilor săl batece, pe care omul alb nu
izbutise încă să le învingă, nici să le ci­
vilizeze ...
De multe ori naufragi aţii, care fuseseră
împinşi de v a l uri prin meleagurile acestea,
nu se mai întorsese ră niciodată . Ghioa ge­
„

le şi lănciil e băstinaşilor din Neo-Hebride

p useseră capăt vieţilor lor şi,cu siguranţă
că, nenorocitelP vi ctime serviseră ca tru­
fanda la ospeţele şi praz nicele canibal i lor.
Naviga torii evit a u cu grijă de a încrucişa
în largul acestor ţări blestemate.
Totuşi C ăp it anu l Uragan nu părea
,

impresionat afară din calc de semnalele

şi de duduiturile surde pe care le di stingea
neîncetat foarte limpede .

- Nu potem ahosta noii P ericulos! în­

drăzni să spuie j apo n ezul.
- Fii pe pace, Japule, î n tâm p ină vesel
Fred, nu mai avem decât câteva mille
p ăna la Joyulty Harbour ! E x istă în locul
acesta o plan taţiune de colo n i şti albi in­
dicată pe hartă. Vom găsi cu siguranţă
acolo golfuleţ ul pe care-l dorim_; coloniştii
sunt fără îndofolă destul de p u t e rnic în ar­
maţi ca să frângă orice ofensivă din partea
indigenilor!
A ceste decla r aţii nu p ărură a lini ş ti
decât pe j umăta te pe Nipon şi pe Malaez,
.
- 8 -
un vl ăj gan care aştepta la doi paşi de ei
cu p u mnii în şold, cu privirile neînce tat
a ţintite asupra coloanelor de fum care
con tinuau să se ridice spre cer.
Cei doi oameni şti a u prea bine care
era însemnătatea unor astfel de semnale,
canibalii înteţeau pregătirile lor război­
nice.
Dintr'o clipă într'alta se putea u pomeni
înconj uraţi şi încolţiţi de o fl otilă pe pi­
roge ale indigenilor.
- Hai, puţm curaj , ce dracul mormăi
Fred. Avem pe bord proiectorul şi mitra­
liera care ne vor îngădui, dacă nu răuşim
altfel, să ne descotorosim repede de căp­
căunii aceştia. Aţi uitat aface rea din Ar­
chipelagul Torres, luna trecută?. . Şi de­
.

barcarea noastră din săptămâna treGută

la Molhicolo ?... Canibalii au şters-o de l e
scăpărau tălpile, decum au a uzit toca­
toca mitralierei noastre. Holchkiss-ul ăsta
preţueşte el singur cât un trib întreg de
ticăloşi de-ăştia.
- La Cucarracha!... La Cucarracha/
ţipă Charleston bătand cu frenezie din
aripi.
Syyama şi Nokoro nu răspunseră, totuşi
atitudinea şi cuvintele energice ale şefu­
lui lor izbutiră să Je risipească teme rile;
doar nu le era lucru necunoscut că Fre d,
când se' ncinge gluma, ştia să privească
p rimej dia în fată ; pân'ii acum de câte ori
nu l e scăpase viaţa ...
- Hello, camarade Jap t Atenţie la ma­
nevră I tună curând cu asp rime Engle­
zul. :Vrei să dăm in colţii madrep_o relor
- 9 .......
 şi să luăm apă la galoşi ? Uite colo ! La
şaizeci de metri de noi I
Nipponul şi Malaezul se grăbiră să-şi
reia p osturile . Charlie e xecută un viraj
uşor si trecu la câ leva zeci de metri doar
de 1i1 ia primej dioasă, pe care valurile
o dantelaseră uşor cu spume.
In puţin timp zona periculoasă fu tre­
cută.
Dupăce ori ce "Primej die fu înlăturată,
căpitanul lăsă să-i scape un oftat de satis­
facţie apoi, când apăru un rechin în
dâra Ketch-ului, însoţindu-l s t ăruitor pe
lângă babord, căpitanul exclamă vesel :
- De astă dată n'o să-ţi sluj im de de­
j un, my boy!
Soarele asfin ţe a în ce tul cu încetul, vân­
tul se mai potolise, norii grupaţi în j u­
rul munţilor se destrămau aurindu-se şi
roşindu-se pe măsură cc soarele scăpăta
la orizo n t ...
1 Pe pante, coloanele de fum <.'Ontinuau
să se ridic:e şi)mereu, fără contenire, stă­
ruia duduitul tobelor de război.
Totuşi, dealungul liniei nisipoase a ma­
lului , care se desena foarte limpede l a
tribord, Fred Morgan nu zări nici o urmă
de barcă trasă pe nisip, numai cârduri
de pescăruşi şi de păsări de mare îşi con-
1inuau sborul lor g raţios deasupra micului
Ketch, mai speriale de cântecul motoru­
l ui decâ t de tumultul destul de îndepăr­
tat al tobelor de război.
La un moment oarecare, Căpit an ul des­
luşi un sat indigen; colibe, comP,use doar
- to -
 din nişte acoperişuri de foi. de palmier,
frunzare HŞezate pe patru stâlpi, se ali­
niau în număr de vreo douăzeci, totuşi
nicăeri nu se zărea umbră de om şi nici
vreo urmă de barcă.
Indigenii păreau să-şi fi părăsit deo­
camdată locuinţele din vecinătatea ţăr­
mului şi să se fi retras în p ădure şi pe
pante le munţilor... ··

A cest amănunt nu i se p ă ru Englezului

semn bun. Deal tminteri ştia foarte bine
că, ori decâte ori toba îşi duduia stărui­
tor chemările de război, canibalii se adu­
nau, tribu rile risipite se reuneau, ca să
dea vreo lovitură.
- Cred că a r t re h ui să previn urgent
p e coloniştii din Joyalty Harbourl î�i spuse
tânărul dar fără îndoială că a u prins şi
ei de veste. Ar trebui să fie cineva surd
ca să nu audă sgomotul ăsta !
Ketchul îşi r eluă drumul cu viteză regu­
lată dealungul ţărmul ui. In câteva rându ri
bancurile de coral constrânseră pe pilot
să efectueze un înconj ur uşor.
Nemişc a ţi la postu rile lor, Malaezul şi
Japonezul îşi în deplineau ca ma ri nari
desăvârşiţi sluj ba manevrând vasul...
D ela o vreme Fred încetă de a se mai
ocupa de semnalele schimbate intre indi­
geni; Charleston J r e c â n d u-ş i cu pul de
ureche a lui, Căpitanul îi murmură înceti­
şor :
- Ei, papagalule drag, sper că n'o sr1
mai treacă mult până să ne at i n g e m ţinta !...
Cercetă rile zadarnice pe care le-am intre­
prins până acum, fie la Port-Vila, fie la
- 11 -
Port Sanduich, m'au făcut să cred că
blestematul de Darton şi- a căutat rerugiu
în partea aceasta a insulei Espiritu-Santo . . .
Odată deba rcat la Jo y alty Ha rbour, făcând
o mică a nchetă pri n tre colonişti, voi a j unge
poate să capăt anumite prec i z ări, care-mi
vor îng ă dui însfâ rşit să-l î nhaţ pe bandit
şi să sfârşesc odată pentru t o t d e a u n a
ace astă halucinantă goa n ă du p ă un om ! ...
Pot spune că ticălosul ăsta ne-a dat ceva
de furcă! Dar am j urat să-l aduc viu sau
mort I Şi când Căpitanul Uragan îşi dă
cuvântul, chestia devine serioasă ... Nu-i
a ş a , onorabile gentleman? ...
- La Cucarracha! ... La Cucarracha!
ţipă dre p t orice răspuns p asărea.
F red Morgan îşi î n trerupse monologul.
Pacea serii se l ăsa acum peste Marea de
Coral. Deodată, ca şi cum ar fi ascultat
de un coman dant invizibil, t ob ele tăcură,
coloande de fum se risip i r ă .
C al m ul imp resionant care urm ă, p ăru
încă şi mai de temu t celor trei bărbaţi
d e pe Charlie.
Ghiceau că plu teşte prime jd ia în aer şi
se sim ţ eau copleşiţi de presim ţ iri tainice.
Se grăbeau să aj ungă la Joylil ty Harbour
înainte ca noaptea să se fi lăsat deabinelea.
Insfârşit, soarele dispăru repede la ori­
zont, cerul minunat de limpede luă p e
râ n d întreaga gamă a culorilor curcubeului,
stelele scân teiară, tot mai numeroase pe
firmament. Pe suprafa ţ a undelor se şi
vedeau lunec â n d l a rgi f ă şii luminoase.
Marea avea să-şi desfăşure şi de astă dată
feeria ei nocturnă .
- 12 -
 Dar Fred şi cei doi tovarăşi ai săi cuno­
şteau demult minunile acestea ; p rivirile
lor se aţinteau spre aceleaşi puncte, cău­
tând, înainte de toate, să repereze exact
luminile din Joyalty Harbour.
Şi,în curâ n d, Fred Morga n lăsă să-i
scape o exclamaţie scurtă. Papagalul, îns­
păimântat, săltă j os la picioarele cârmei
apoi fugi să se refugieze în grabă în
cabină .
La o mică distanţă de tribord, chiar în
locul în care se afla micul port natural,
unde spera Căpitanul Uragan să-şi arunce
ancora, o lumină roşiatică apăru, reflec­
tându-se sinistru în unde.
- Blestem ! mormăi Englezul. Nu-i lucru
de glumă pe a colo. Canibalii au atacat p e
albi ! Au dat foc la Joyal ty Harbour!

- 13-
 CAPITOLUL 2

PREA TARZIU

Ch arli e>pilotat tot cu mare îndemână tecie ,

se a propia tot mai mult de coastă . La
lumina pălpăitoare a incendiului, Fred şi
cei doi tovarăşi ai săi îşi putură da seama
că cl ădi rile din Joyal ty Harbour erau cu
adevărat în flăcări, un nor des de fum,
gonit de vânt , întu n e ca sup r afaţa mării.
Ca o perdea zdrenţuită, fumul a scundea
o parte destul de vastă a ţărmului ,
Privirile lu i Syyama şi Nokoro stăruiră
lung şi întrebător asupra căpitanului lor .
Vocea aspră a Englezului le răspun s e
în dată:
- Nicio şovăială ! Acostăm totuşi la
Joyalty Harbourl Trebuie, cu orice preţ,
să-i aj utăm pe nenorociţii ceia !
Acum, foarte desluşit, se auziră împuş­
cături dese ,întretăiate,ici şi col o, de ţipete
cum plite.
Cu fruntea încreţită de grij ă, Căpitanul
continua să piloteze pe Charlie cu o mână
de expert.
Zidul des de fum îl constrânse totuşi să
- 14 -
navigheze pe dibuite, în câtva rânduri se
temu să nu se lovească de bancurile de
mărgean care apărau par'că intrările gol ­
fuleţului. Din fericire, izbuti, ş i d e astă
dată, să treacă fără vreo stricăciune zona
primej dioasă, Ke tchul plutea acum la
mică distanţă de golf, al cărui mic debar­
cader de lemn se z ărea la lumina incen-
·

diului...
- Stop !..,
Vocea limpede a Căpitanului Uragan mai
domina zgomotul care venea dinspre ţărm.
Cei doi mateloţi se pregătiră cu înfri­
gurare ; curând răsună scrâşnetul lan­
ţurilor dela ancoră, o z gud u it ură destul
de violentă smuci vasul, care a poi se imo­
biliză şi se balansă Îtlcet p e s u prafaţ a
apelor liniştite. Motorul se oprise, Fred
Morgan se ocup ă numai decât de lăsarea
bărcii în mare.
Decum îl vesti Japonezul că totul era
gata)C ăpitanul comandă:
- Repede I Aduct'ţi acum mitraliera ! . ..
Lada de cartuşe! .. . N'avem nicio clipă de
pie r dut dacă dorim să-i mai salvăm pe
nenorociţii ceia I
Căpitanul Uragan se încredinţă dacă
mai avea cingătoarea lui <le urme, solid
prinsă în j urul mi j loc u l u i . Hcvolvcrul
mare în tocul lui de piele îi atârna de
şoldul drep t.
Sărind sprinten parapetul punţii, se
lăsă s'alunece în şalupa pe care Maluezul
o ţinea lipit ă de Ketch cu aj utorul unei
c ăngi, în timp ce Syyama se arătă adu­
când diferite arme.
- 15-
 In două rânduri Japonezul se înapoie
ca să treacă stăpânului, dincolo în şalup ă,
piesele desfăcu te a l e mi t rali e rei, a poi lă­
diţa cu cartuşe; apoi, cu mii de precau­
ţiuni,cei doi marinari se ocupară cu îm­
ba rcarea pr e ţioas ei şi p ri m ej dioas e i lor
încărcă turi . Isbutiră să facă o peraţia asta
în mai puţin de cinci minute.
Intre timp, nu depa r t e de acolo, pe ţ ărm ,
lupta continua cu turbar e. Fără îndo­
ială colo n işti i se b aricadaseră î n ă un trul
clădirii principale, conacul, căci Fred n u
zări pe nimeni în preaj ma ş oproanelor şi
magHziilor, care contin uau să ardă la vreo
treizeci de metri numai de debarcader...
Fumul gros, care nu înceta să năvălear
scă, continua să'mpiedice foarte mult miş­
cările Căp i tanului Uragan şi ale credin­
cioaselor lui aj u toare ; cu toate astea,En­
glezul binecuvânta a tmosfera asta pâcloasă
care -i îngăduia,la rândul lui , să acosteze
f ă ră a t re z i a tenţia asal t a toril or ; inter­
ven ţia sa va deveni desigur astfel mai
neaşteptată, mai fulgerătoare, mai hotă­
rîtoare.
Debarcaderul. con s truit în lemn , p ărea
p ărăsit când acostă barca lui. Apucând
un s t âl p al scării debarcaderului, Fred
făcu să se lege cu grij e de ţărm vasul lui.
Ap ro ape de tot de locul acela, o barcă­
automobil se legăna lin . . .
- Sălbaticilor nu le-a dat prin cap să­
şi vâre nasul pe - aici, murmură tânărul
Căpitan . Totul merge bine I Acum, la drum !
J a p onezul, c u uşu rinţ a lui de pisică, şi
aj unsese sus p_e platforma debarcaderului,
- 16 -
 platfo rm ă înălţat ă pe pari; Fred îl urmă
numaidecâ t iar Malaezul înce p u a le preda
din barcă lada cu mu n iţi şi piesele mitra­
lierei.
- Inainte! comandă scurt Căpitanul
Uragan.
Fiecare se încărcase cu povara lui şi
cei t rei se nă p ustiră prin fum alergând
în direc t ia clădirilor.
Imp u şcăturile dintr'acolo se făceau tot
mai rare, răc n ete l e sălbaticilor se înteţeau
tot mai mul t , din toate părţile.
Canibalii săltau ca diavolii prin fumul
roşiat i c, un miros înecător sugruma pe
Englez şi pe cei doi to v arăşi ai săi dar
continuau to tuşi să înainteze.
In j urui lor acoperişele şoproanelor se
p răbuşeau în m i j l ocu l unei p loi de scân­
tei. Scânteile acestea sburătoare amenin­
ţau să i n cendieze şi alte colibe, încă nea­
tinse, ce se aflau în apro p iere . . .
Pământ ul dogoritor trosnea sub picioa­
rele celor t r ei oameni şi-i frigea adesea
dar toate aceste greutăţi nu isbuteau să
le scază ardoarea. Fred înainta cel din­
tâi, u rmat nurnai decât de Ja ponez. No­
koro,care p urta lădiţa cu c a rtuşe , mai
grea, închidea şirul.
In scurt timp cei trei tovarăşi trecură
peste nişte ruine, a p oi peste o ba rieră pe
j umătate arsă. Dogoarea slraşnică le tă­
băcea ob r aj ii, fumul usturător le u mplea
ochii de lacrimi, o bârnă căzu l a o j umă­
ta te de pas în urma Malaezului , care era
cât pe ce să fie strivit şi ars...
Totuşi Fred şi cei doi mateloţi ai lui
- 17 - 2
străbă teau cu o nepăsare d ârză prim ej diile
ce-i ameninţau . Zăreau acum umbre ome­
neşti care săltau printre ruinele fume­
gânde: erau asaltatorii care, înarmaţi cu
ghioage şi lănci. îşi u rm au cu îndă r ăt ­

nicie atacul îm potriva conacului princi­

pal unde se concentrase, pe cât se părea,
rezistenţa su premă .
Căpitanul Uragan putu repede constata
că şi conacul, locuinţa colonului, devenea
prada flăcărilor, - focul aj u n s e s e la ve­
randă, cu toate astea îm p uşcă turile con­
tinuau din când în când dinăuntru ...
Răcnetele de d urere ce se ridicau din
cetele împresurătorilor dovedeau noilor
veniţi că înăuntru, cei asal taţi încă nu
erau nimiciţi, totuşi slaba vigoare a ripo­
stei lor arăta că nu mai erau prea nu­
meroşi.
·
In câteva clip e Fre d alese un locşor
potri vi t l â n gă o fântână .
Absorbiţi cum erau să-şi urmeze asal­
tul, in d igenii nu observaseră sosirea celor
trei adversari.
Atunci, în mare grabă, Englezul puse
să se monteze mitraliera.
Syyama şi Malaezul, de mult în c u rent
cu mânuirea acestei arme, izbutiră să a­
şeze în câteva clipe ţeava pe trepied. No­
koro pregăt i benzile, apoi Fred , aşez â n ­

du-se pe scăunel, puse mitraliera în bate­

rie contra grupelor îndesate de canibali
care înconj urau locuinţa colonilor.
Şi, brusc, răpăitul mitralierei domină
url etul incendiului şi pârâiturile grinzilor
- 18 -
tare trosneau şi se dărâmau sub muşcă­
tura pârj olului.
Peste zece asediatori,care se îmbulzeau
urlând cumplit, se năruiră, seceraţi de
gloanţe, ca nişte spice coapte sub coasa
secerătorului.
Această intervenţie neaşteptată prici­
nui îndată o panică de nedescris în rân­
durile asaltatorilor.
Simultan, Căpitanul Uragan văzu pe
negri dând înapoi cu răcnete şi ţipete fio­
roase, noua salvă mai doborî la pământ
p e câţiva dintre ai lor, gloanţele provo­
când mici nori de praf aproape <le tot de
indigeni.
Vreo alţi .şase mai dârzi, mai fana tici,
mai plătiră şi ei cu viaţa prea nebuneasca
lor imprudenţă, apoi siluetele supravie­
ţuitorilor se estompară şi dispărură prin
fum. Neîn drăznind să mai înfrunte ma­
şina ucigătoare a Albilor, inamicul bătu
repede în retra gere.
Cu faţa înegrită de fum, Fred îşi opri
îndată tirul ; urletele şi strigătele război­
nice ale canibalilor tăcuseră ca prin mi­
nune.
Şi,de partea lor, apără torii conacului
încetară focul, totuşi Englezul căută za­
darnic să distingă măcar o siluetă de om
sus p e verandă.
Profund intrigat, lăsând pe japonez la
paza mitralierei, luă cu el pe Malaez şi
se repezi la conac.
Abia aj unseră în prag şi cei doi băr­
baţi trebuiră să se retragă repede înapoi.
- 19 -
 Flăcările ridicau în drumul lor o barieră
impresionantă. Totuşi Fred nu şovăi să se
avân te din nou. Dominând zgomotul in­
cendiul ui. care devora în treaga exp loata­
ţiune, dinăuntru se auziră chemări des­
nădăj duite.
Orbiţi şi sufocaţi de fum, Englezul şi
Malaezul făcură câţiva paşi ; în două râ n­
duri se poticniră de trupuri întinse p e
j os. Lupta trebuie să f i fost năpraznică
în locul acesta, trupuri numeroase acope­
reau podeaua.
Totuşi nouii-sosiţi nu zăboviră la acest
grup unde nu mai era nimic de aj utat. La
o mică distan ţă, sprij init de perete, văzură
un om alb, cu hainele înegrite de praf,
care agita mâna cu disperare.
Era singura fiinţă vie care rezistase,pare­
se,în interiorul tragicului refugiu.
Fred se repezi; în câteva salturi îl
aj unse pe nenorocit, care începuse să se
cla1ine l ăsând să-i scape carabina pe care
se silise până atunci s'o p ăstreze în mâna
lui crispată.
Intinzând braţul, căpitanul îi cuprinse
mij locul, apoi făcu semn Malaezului care-l
ridica şi el pe sub gen unchi. Insfârşit1 cei
doi oameni bătură în retragere cu povara
lor vie, pecât ·de repede le îngăduia în­
fricoşătoarea înaintare a incendiului.
Timp de câteva clipe încă, dupăce tre­
cusera pragul şi coborîserii cele câteva
trepte de lemn care conduce a la verandă,
Fred şi aj utorul lui mai alergară, apoi,
gâfâind, nemai putâ n d de istoviţi ce era u,
ajunseră cu chi u cu vai la fântână, unde-i
- 20 -
aştepta Syyama, chircit l ângă mitralieră,
gata l a orice primejdie .
- Nimic nou? întrebă Fred depu n â n d
pe rănit l ângă marginea fântânei.
Niponul dădu din cap negativ.
Atunci,fără ca să mai a�tepte, C ă pita­
n ul se sili să panseze rănile A l bul ui pe
care -l scă pase din flăcări. Nokoro îşi
muia basmaua în apa care curgea la
îndemâna lui şi o întinse Englezului care
o luă şi începu să spele cu grijă rana.
Necunoscutul, un om de vreo cincizeci de
ani,cu faţa aspră, înconjurată cu un colan
de barbă căruntă, fusese atins de o lo v i­
tură furioasă de lance în piept. A r ma nu
rămăsese în ran ă d a r sângel e cursese din
abundenţă, murdărind cămaşa de flanelă
cu car ou ri albe şi albastre.
Istovit de suferinţe, nenorocitul îşi pier­
duse cunoş tinţa .
- Repede, Nokoro, plosca de whisky/
Mal aezul se grăbi să înlindă şefului
plosca, pe care o p urta la cingătoa rt a lui
de piele.
Ridicând uşor capul rănitul ui, Fred
a p ropie plosca de buze1e lui; Nokoro
tre b ui atund să-i aj ute . să descleşteze cu
cuţitul lui de vână toare fălcile contrac­
tate ale neferici tului. Dup ă sforţări ne­
rodnice, izbutiră însfârşit să-l fa că să în­
ghi t ă câteva sorbituri.
Puţin ă culoare roşi uşor pometele necu­
noscutului.
Pecând cei doi tovarăşi se străduiau
as tfel să smulgă pe nefericit dela moarte,
- 21 -
 Japonezul continua să stea de pază. C ăl­
dura dogoritoare stăruia încă. ln j uru-le,
pârjolul îşi urma opera de distrugere a
exploataţiei, care trebuie să fi fost atât
de înfloritoare înainte.
Nicăeri ochii pânditori ai lui Syyama nu
z ăriseră nici măcar o umbră de vrăjmaş.
Indigenii. speriaţi de efectele ucigătoare
ale tirul ui mitralierei, fugiseră cât îi
ţinuseră picioarele, părăsind cadavrele
tovarăşilor căzuţi în urma intervenţiei
energice a celor trei.
Pentru moment Căpitanul, încredinţat
că din partea canibalilor va avea oare­
care răgaz, se ocupă numai de rănit; în
câte va rânduri îi mai dădu de bă ut. He­
moragia p ărea că se oprise pentru mo­
ment.
Totuşi Englezul căută zadarnic să sur­
prindă cea mai uşnară tresă rire pe masca
pământie şi mânj 1tă de pr<if şi de fum a
vecinului său necunoscut. . .

Insfârşit Nokoro, care observa cu aten­

ţie pe nenorocit,scoase o exclamaţie :
- S'a mişcat, Căpitane! S'a mişcat! ...
O tresărire uşoară agită, tntr'adevăr,
corpul răni tului. In curând, pleoapele i
se întredeschiseră. O rază se filtră intre
genele arse de incendiu, buzele i se miş­
cară uşor şi murmură câteva cuvinte p e
care Fred n u l e putu desluşi:
- Fii liniştit! declară atunci Căpitanul
cu voce blajină, suntem prieteni i Am iz­
gonit pe căpcăuni, n'au să-ţi mai facă
nicmn rău.
Le-am băgat frica'n oase!
- 22 -
 Totuşi declaraţiile acestea nu părură să
potolească desnădej dea necunoscutului...
Se ridică uşo r> pri virile i se aţintiră
asupra decorului tragic al exp loataţiei,pe
care flăcările continuau s'o mistuie ...
Toate acestea îi reaminteau drama rapidă
şi sângeroasă al cărei erou fusese I
- Colette I chemă el , în•sfarşit, cu glas
slab... Colette ! ...
De astădată căpitanul desluşi numele
pe care-l 'rostea rănitul.
- Colette? Ai spus Colette, stă rui el .
Cine e Colette?
Timp de câteva clipe,privirile lui Fred
se aţintiră stăruitoare asup ra feţei con­
tractate a răni t ului. Necunoscu tul făcea
sforţări dioţperate ca să vorbească, bro­
boane mari de sudoare ii siruiau dealun­
gul obrazului, o exp resie de desnădejde
nemă rginită î i contracta faţa, şi aşa des­
tul de răvăşită de suferinţă.
- Prea târziu !... Aţi sosit... prea târ­
ziu ! . izbuti el însfărşit să declare. De­
.•

monii mi-au răpit fiica !„.

- 23 -
 CAPITOLUL 3

MOARTEA LUI PIERRE GARNIER

Rănitul părea acum cup rin s de o mare

agitaţie. Voi să se ridice dar sl ăb i ci u n e a
lui era încă aşa de mare încât căzu în­
dată înapoi, gemând, în bratel e că pi t a ­

n ulu i.
- Liniştiţi-vă, insistă tânărul. Poate c ă
fiica dv. încă nu e dep arte. Am să-mi las
oamenii cu dv. iar eu am să plec în
căutarea ei şi am spera nţa că am s'o
găsesc ascunsă undeva.
- Inu til I g â fâi nefericitul. I-am văzut
cum o duceau,„ Chiar în momentul acela
s'a d eslănţui t atacul lor. Mişeii I Au şti ut
să folosească zăpăceala n o as tr ă ! Nici în
vis nu visam că s'ar putea să cunoască
aşa de bine locurile.
- Dar nu e r a ţ i s i n g u r la Jo y al t y Har­
bour? reluă Fred. Aveaţi camarazi, ser­
vitori, aju to a r e , nu?
Inainte de a răspunde, rănitul îl lăsă
să aştepte câteva secunde. Abia mai putea
să răsufle.
- 24 -
 Mâinile lui crispate strângeau cu putere
braţul nervos al că pitanul ui.
- Servitorii mei... ajutoarele mele„.
horcăi el insfârşit. Au fost măcelăriţi cu
toţii... Eram singurul supravieţuitor când
aţi i ntervenit dv....
Făcu o pauză de câteva clipe, apoi
continuă:
- Acum, nu-mi mai fac nicio iluzie.
So arta mea e pecetluită. Mai am poate
numai câteva minute... dar ea trebuie
salvată, ea, Colette ! Inţelegeţi?
- Inţeleg foarte bine, răspunse Fred
care se simţea şi el cuprins de emoţi a
sfredelitoare pe care o arăta vecinul lui.
- E vădit că au dus-o spre munţi, urmă
nefericitul> cu o nouă sforţare. Biata fetiţr1
e pierdută !
- Dar daţi-le în colo de gânduri negre!
Am s'o caut şi Dumnezeu mi-e martor
că am să răstorn cerul şi pământul ca să
vă liberez fiica I
- Numai de n'ar fi prea târziu. Cine
ştie la ce soartă groaznică sunt în stare
să-mi condamne copila , s ăl b a t c c i i aceştia I
- Aştep taţi-mă. Eu am să plec în rt'­
cunoaştere iar cei doi marinari m1 si1
rămână lângă dv .. Ciue şlic, poale di în
curând am să vă pot da veşti hunc.
Rănitul clătină trist din cap.
Nu-şi făcea niciun fel de nădejdi în
privinţa rezulta tului cercetărilor dar, c u
toate acestea ,ochii îi scânteiară când văzu
pe Englez depărtându-se cu revol verul în
mână.
- 25 -
 Inţelesese din p rimul moment că dăduse
peste un om care nu ştie ce e frica şi
care ar fi încercat şi imposibilul pentru
a-şi ţine făgăduiala .
Timp d e zece minute, Fred Morgan stră­
bătu ruinele fumegânde ale fermei.
Pământul era acoperit de cadavre din
care cea mai mare parte erau ale agre­
sorilor ; îngenuchiândlângă unul din leşuri,
Englezul îşi putu da seama că era într'­
adevăr un războinic dintr' un trib canibal
din Espiritu-Sanlo.
Fălcile late ale mortului, părul şi barba
lui lânoasă, pielea lui aproape neagră,
brăzdată p e ici pe colo de crestă turi fă­
cute cu lame înroşite, toate acestea do­
vedeau că tânărul căpitan Uragan avea
în faţă pe unul dintre ultimii reprezen­
tan ţi ai ferocelor triburi a ntropofage pe
care Al bii încă nu le p u tuseră supune şi
îmblânzi şi care mişunau în Arhipelagu­
rile Mării Coralilor.
Fred lăsă cadavrul acolo unde era, îşi
urmă drumul şi ajunse tn grădină. Acolo
stri gă de mai multe ori dar nimeni nu-i
răspunse. Pretutindeni era numai moarte
şi distrugere şi un înspăimântător miros
de ars făcea atmosfera irespirabil ă. Co­
libele indigenilor din serviciul colonistului
luaseră şi ele foc şi continuau să ardă.
Lângă un zid, căpitanul descoperi corpul
unui contramaistru alb. Corpul neferici­
tului fusese stră puns de şase lănci şi
părea o adevărată perniţă de înfipt ace.
Şi Fred se întoarse fără să fi făcut
- 26 -
 nicio ispravă la locul unde-l aşteptau cei
trei ...
Rănitul, ţinut în braţe de unul din Ma­
laezi, făcu o sforţare să se ridice şi, cu
inima îndoită, puse întrebarea care-i stătea
pe buze dar, văzând infătişarea amărâ tă
a lui Fred, înţelese că Englezul nu des­
coperise pe cea care lui îi lipsea atât.
- Vedeţi dar, spuse el nemaiputându-şi
stăpâni un suspin, suntem neputincioşi
faţă de ei. Au dus-o în ascunzătoarea lor.
- Şi în Iad s'o fi dus şi eu tot am să
le-o smulg, răspunse cu hotărîre căpita­
nul Uragan.
In primul rând însă, trebue să-mi po­
vestiţi exact cum s'a petrecut drama. Vă
simţiţi destul de tare ca să-mi daţi unele
amănunte neapărat necesare?
- Să încerc, răspunse nefericitul. Dar
iute, simt că mult nu o mai duel
Şi colonistul îşi începu povestirea. La
câteva minute odată trebuia să se între­
rupă ca să-şi adune puterile. Fred> care
aştepta îngenunchi at lângă el, îi ducea
plosca cu whisky la buze; câteva clipe se
părea că alcoolul insufla muribundului
puţină energie dar slăbiciunea îl copleşea
repede din nou.
Căpitanul află totuşi, astfel, că rănitul
se numea Pierre Garnier şi că era Francez.
Se instalase de peste cinspreze('e ani la
Joyalty Harbour unde conducea o plan­
taţie. Şi roadele sforţărilor lui se anuntau
din ce în ce mai încurajatoare.
lmpreună cu el locuia Colette, fiica lui
de OP.lsprezeoe ani, singura filJ;lţă car�i
-27-
rămăsese după moartea soţiei lui ca să-l
mai ajute sa bi rue duşmăniile şi piedicile
de tot felul care i se îngrămădeau ade­
seori în drum.
Se scurseră aşa ani şi ani. Cu ajutorul
unui contramaistru francez, cel al cărui
cadavru îl descoperise Fred în ap ropiere ,
colonistul reuşise să-şi aducă domeniul la
o stare înfloritoare. Produsele recoltelor
lui de cop rah şi cafea le de s făcea la nu­
meroasele agen ţii comerciale dela Port­
Sandwich.
Şi,din senin, cu câteva ore mai 'nainte,
se dezlăn ţuise asupra lui nenorocirea. In­
digenii, care până a cum stătuseră prudenţi
în munţii lor, atacaser ă pe neaşteptate.
Colette, surprinsă în camera ei, unde
adormise lăsând fer e astra întredeschisă,
fu răpită de un grup de diavoli negri
care o duseră de acolo pierzându-se în
întunericul nopţii.
Atras de strigătele disperate ale fiicei
sale, Francezul încercă s'o smulgă răpi­
torilor ei dar izbucni incendiul, sălbatecii,
în număr de vreo sută, respin seră 1 fără
greutate, pe Pierre Garnier şi pe cei câţiva
servitori negri ai lui, în interiorul cona­
cului.
Unii după alţii a părătorii căzură, doar
colonul le supravieţui dar era vădit că
nu va scăpa teafăr din a ce astă aventură. ..
El şi simţea umbrele mor\ii dându-i târ­
coale.
- Şi n'afi cunoscut pe nimeni pe aici
care m'ar putea ajuta în cercetă.rile mele?
întrebă îndată Englezul • .

- 28 -
 - Da!„. Cunosc pe cineva„. Dar, vai,
trebuie că s'o fi prăpădit şi el, atacat de
bestiile ăstea oeslănţuite I
- Vorbiţi, pentru Dumnezeu! Spune­
ţi-mi numele lui!
- Este Sfinţia sa Reverendul Brown!. .
Locuieşte pe povârniş, la cel puţin o milă
de aici, aproape de tot de mare. Dar vă
repet că,fără îndoială, canibalii au ma­
sacrat şi pe nenorocitul acela, înainte
chiar de a fi venit să ne atace!
- Reverendul Brown venea să vă vadă
adesea?
- Foarte adesea, lua chiar masa la
mine de câteva ori pe săptămână! Şi azi
l-am avut la masă şi nici prin gâud nu
ne trecuse că ..
- Unde se află situată locuinţa lui?
Muribundul întinse mâna spre dreapta
apoi� deodată1 se nărui în braţele căpita­
nului, un spasm îi scutură corpul,„
- Repede, Nokoro Whisky-ul!...
. •

Fred nu mai avu timp să dea ajutor

colonistului, capul nefericitului îi căzu pc
umeri„. Un val de sânge li năpădi pc
RUră) timp de câteva minute păru că
lupta împotriva unui adversar necunoscut,
cu ochii ieşiţi dm orbite, cu masca fetei
schimonosită de o spaimă înfiorătoare,
apoi se înţepeni ... trupul şi membrele ră­
maseră nermşcale.
- Asta•i sfârşitul, tuanl murmură cu
voce surdă Malaezul. E mort!
Fred Urid că încet capul şi văzu,şi. el,
că totul se sfârşise. Timp de câteva clipe
- 29-
se înclină în faţa cadavrului apoi, cu
pietate,îi închise pleoapele.
Nemişcaţi, cei doi mateloţi aşteptau
lângă el, Malaezul1impresionat totuşi > în
pofida obişnuitei sale neµăsări, Japonezul,
mereu la pândă, g<.ita să facă să funcţi­
oneze mitraliera în cazul uoei întoarceri
ofensive din partea canibalilor.
Dar fără îndoială că indigenii socoteau
îndestulătoare lecliape care u căpătaseră,
căci nu mai îndrăzneau să vie prin apro­
pierea locuinţelor distruse.
Totuşi şovăiala lui Fred nu se prelungi:
- Ascultă, No k o ro , declară el întor­
cându-se spre Malaez, dă o fugă până la
Charlie şi adu o µătură ca să învelim în
ea rămăşiţele pămânfrşli ale nefaicitului
ăstuia şi să-i facem un mormânt cumse­
cade dar ,mai înainte de toate, m'aş re­
pezi pe urmele negrilor!
- Nu vurbeşti serios, Căpitane, îndrăzni
să spuie Syyama, doar n'o să te depărtezi
pornind unul i;in�ur, în plină noapte)prin
ţara asta de sălbatecil
- Ba da! Voi o să rămâneţi să păziţi
Ketchul!
- Dar vezi, tu singur, tuan, obiectă la
rândul lui. Malaezul, nici nu poţi face să
funcţiuneze mitraliera.
- N'am nevoie de maşina asta ca să
fac o simplă recunoaştere. Revolverul
meu o să-mi fie prea dt: aj un s l
Cei doi mateloţt schimbară o privire
plină d� .netncredere. Desigur, c un oş te a u
de .mul\ pţ"avura şi sânseţe rec� . al că pi-
. - SO-
lanului Uragan dar niciodată nu se în­
fundase astfel,fără însoţitori, printr'o re­
giune ostilă şi plină de curse de to t felul.
- Aveţi încrt>derel spuse Englezul. Nu
aveţi altceva de făcut dectH să mă aştep­
taţi, nu zăhove!'C mult. Ţiu să mă !nrre­
dmţez, numai decât, dacă nu i s'a înt�m­
plat vreo nenorocire Reverendului de
care vorbise Francezul înainte de a-şi da
sufletul.
E o formalitate peste care nu pot trece
înainte de a pleca în căutarea nefericitei
fetei
- Căpitanul doar nu se gândeşte serios
să pornească în căutarea străinei?
Syyama voia să dea a înţelege şefului
său, cllt îi părea de î ndră zne a tă hotărîrea
lui, dar Fred îl opri cu un gest:
- Delltut f. Trebue sA fiu credincios
••

făgăduelii date nenorocitului părinte îna­

inte de a-i închidt> ochii pe vecie I Dacfl
la miezul nopţii nu m'am întors, veţi
porni în căutarea mea.
Cei doi mateloţi. nu mni stHruiră.
Ştiau foarte bine că Căpitanul Uragan
nu era dintre aceia care se lasa uşor abă­
tuţi din planurile lor. Dcaltm1ntt>ri şi
surprinseseră în ochii lui aceeaşi văpaie
pe care o observaseră în anumite împre­
jurări cumplite din cariera lui...
Aventura exercih asupra tânărului o
fascinaţie cărei a nu·i putea rl:'zista. Şi cu
cât păreau mai numeroase greutăţile, cu
atât mai vajnic tindl:'a să te biruie.
lndrăzneala aceasta proverbială făcuse
- 31-
să-şi cape te porecla d e C ă pit an u l Ur a g an ,
dela câţiva p rieteni ai lui.
In p ic i o a r e , l ângă fântână, că pita nul
zăb o vi cu privir e a pe b a ri era intunecousă
a mu nţi lor, care se desenau pe cerul î n­
stel at.
Acolo îşi duseseră caniha lii prizoniera .
D a r va căuta prin o ri c e mij loc s'o smulgă
din ghi a r e l e lor.
Tot uşi > o umbră trecu pe fr u nte a En­
gl e z u l ui :
- Ce p ă cat că Pierre Garnier n'a putu t
vorbi m a i mul t ! Po a l e că m1-ar fi p u t u t
pu ne la în demână unele p rt>citări intere­
s a nte p r iv i t o ar e la in di v i dul pe care-l
caut ! Ticălosul trebuie să se fi cuibăr i t
în vre un r efugiu p ri n . m e lea guril e astea !
D a r J a ce b u n să-mi bat atâ ta c u p u l .
Fără î ndo i a l ă că reverendul Brown, a d­
miţând că niai tră ieşte, va p u t e a fi şi el
în stare să-nii dea info rmaţiile IJeces are
privitoare la ches tia as t a .
· Fred Morgan îşi întrerupse foa rte re­
pt>de sânduri le, mai schi mbă câteva cu­
vinte . cu Malaet.ul şi cu Japon ezul, inter­
zicându-l e de a porni în căutarea l u i,
înainte d e miez u l nopţii.
Apoi, fără şo văială , porni în di rec ţi a în
care dispă ruseră sălbate cii când bătuseră
î n r et T3 g er e , sub g rin d i n a ucigă toare a
mitralierei.
In puţin timp, că pitanul trecu de zon a
dev ast ată de incendiu. M i r o s u l de a r s tot
mai plutea de ne s u f erit prin aer. Hai nel e
îi erau îmbi bate ; ştergându - ş i , cu dosul
m â n e ci i , s 1.1doarea care ş i rui a din a bun-
- 12 -
denţă dealungul feţei, se înfundă p ri 1 1
mă răciniş, co tind spre dreapta.
Nu într'a colo îi decl a ra s e muribundul
că l ocui a Reveren du! Brown ?
Un timp oarecare, Englezul continuă să
se dep §.rteze ; uneori se op rea, cu urechea
la pândă, încercând să surprindă vreun
zgomot , dar num a i m u rm u ru l regulat al
val urilor aj u n gea până la el, precum şi
hft rfU! ul sec p e care-l pro duceau crabii
deprin coco tieri.
De j u r împrej u r era decorul obişn uit
al insulelor , scăldat de lumina p alidă a
l unii.
Ici , colo, banani îşi p ro fil a u pe orizont
formi dabilele lor siluete , . buchete de p al­
mi eri se înălţau di n desişu rile din care
pornea deoda t ă un zgomot de ari pi, p ri­
cinuit de VTeun p oru m be l speriat d.e apro­
p i e re a Englezul ui. Dar , de in digeni, nici
urmă ! . . .
Pecât părea, ind i geni i , d u p ă ce masa­
cra seră totul , se refugiaseră cu prada şi
cu ca ptiva lor pe culmile înalte ale in­
sulei.
Căpitanul Uragan nu se descu r a j ă totu şi ;
con tinuă să înainteze cu degetul pc tr!1 -
gaciul revol verul ui.
Vedea lămuri t,a p ro a p e cali u a , t n j uru-i.
Incep să cre d cii m ' a m <k p !1 r 1 a t cu
-

cel p u ţi n o mil l ă de pl a n ta \ i u n e , î•;ii sp u se

Fred, d u p ă u n timp . N u cumva oi fi gre­
şit drumu l ?
Tâni:i ru l se simţea în prada unei temeri
·

tot mai covârşitoare când t resări , deoda t ă .. ;

· La .o mică dep ă r tare, în f a \ a lui, zărise
printre crăci o lumi n ă „.
- 83 - 3
 CAPITOLUL 4

REVERENDUL BROWN

Fred lăsă să-i scape o exclamaţie de

satisfacţie. Se săturase să tot umble aşa,
la nimereală. Lumina pe care o zărise îl
încuraj a să creadă că va da ochi cu
vreun om sau cu mai mul ţi . Erau prie­
teni sau duşmani ? Pu ţin îi p ă sa. Se va
alege îndată. lnaintând cu p rudenţă , va
vedea despre ce e vorba !
Timp de câteva minute încă, Engl ezul
îşi mai urmă drumul, ap oi, aj uns lângă
u n buchet de p a lmi eri, rămase nemişcat.
La v reo treizeci de p aşi, între poteca
pe care apucase şi între ţărm , se ridica o
locuinţă. Ceva mai mică decât ceea pe
care o văzuse adineauri incen diată , la
exploataţiune. F ă r ă îndoială că locuitorul
enigmaticei locuinţe mai veghea, căci
dreptunghiul lu minos al unei ferestre se
desprindea din întuneric.
Era - lumina care atrăsese atenţia tână­
rului. ·

- Nu mă înşel ! îşi spuse Fred. lată-ne

la Reverendul nostru I Are un noroc deo­
-:- 3.4 ...,...
schit ! Canibalii nici n'a u dat pesemne pc
aici. Insfârşit , cu atât mai bine ! Are să-mi
fie un aj utor pretios, c a re m ă va îndruma
cu folos în cursul' cercetărilo r.
Calmul care domnea prin împrej urime
contrasta adânc cu decorul tragic de dis­
trugere şi de moarte , pe care căpitanul îl
părăsise cu puţin înainte.
- Ceeace mă miră, Î ii mai spuse En­
glezul, e că Re v e rendul n'a pornit într'-
·

aj utorul vecinilor săi !

Locuinţa l u i nu p ărea atât de dep ărtată
de exploa taţia colonul ui,incât detunăturile
mitralierei să nu fi răsuna t până la el !
Mai mult , dela p l a j a învecinată, trebuic,
cu siguranţă, să se fi deo s ebit l uminile in­
cendiului tot atât de clar cum le-am zărit
eu de pe bordul lui Charlie !
Totuşi tânărul nu se frământa mai
depart e cu reflexii. Cu p as hotărît se
apropi ă de cabană.
Construită din . bârne solide, locuinţa se
ridica în apropierea unui fel de hangar
în vârful căruia se înălţa o cruce. Fără
îndoială că ece sta era sanctuarul unde-şi
aduna de obicei Reverendul credincioşii,
ca să le predice cuvâ ntul sfânt.
- Nenorocitului trebuie să-i fie cam
greu să dea de credincioşi în ţara asta
t i căloasă , îşi spuse Căpitanul. Dacă or fi
având cu toţii firi tot atât de plăcute ca
diavolii pe care i-am pus pe fugă, insula
fără îndoială că nu prea e în c ă .· adusă la
cuvântul evangheliei. ..
Aj ungând l a uşa loc u in ţ ei , Englezul
- 35 -
b�tu de două ori . Un zgomot de scaun e
mişcate se auzi în d ată î n ă u ntru. .
-
·- Ia te 'ui tă ! mu rm u r ă Fred Mo rgan.
Reverendul nu e · si ngu r vasăzică ? C e-o fi
învârtind oare la o oră atât de târzi e a
· ·

nopţii ?
Ti mp de două mi n ute, Englezul trebui
să aş t e p t e în prag. Mui bătu de două ori
şi fără îndoial ă că această nouă încercare
hotărî pe cel care ocu p a cabana să·i răs­
pundă, căci a uzi o voce surdă care întrebă
cu o neîncredere fă ţ i ş e :
- Cine-i acolo ?
- Fiţi fără de g rij ă ... sunt un prieten!
Aic i e loc uinţa Reveren dului Brown ?
- D a, aici e, ră spunse vocea, eu sunt
R evere n d ul Brown în perso ană dar ce
voiţi ?
- Pentru D umnezeu, deschide ţi-mi ! S'a
întâmplat o trage d i e înfricoşătoare la
vecinii dv. Garnier I
- S l inte D umnezeule l Să fie cu pu­
tinţă ?
.Un zgomot de p aşi t ă r ă g ănaţi se apropia
de u ş ă ·. Fără în doi ală că voc e a energi c ă
a nou l u i ven i t, stăruinţa p e care o p unea
în chemarea lui ş i , ma i ules , vestea ului­
toare pe care i-o aducea , avură ca efect
că Reverendul îşi birui neîncrederea.
Fred mai auzi că se scoate din loc o ba­
ră solid aşezată dea.curmezişul 1 . drept a•
părare, apoi uşa scârtâHn ţâ ţâni. O :situetă
se desenă h1 intredeschiză tura uşii • . . Un
bărbat s e ivi în prag,
. tnarmat c w un re;.
volver. . .

- 36 -
 - . E. o biblie d estul . de ciudată . pe care
o aveţi dv. în mână,. Sfinţia voastră, declară
Fre.d , înaintând şi tre când pragul. Oţir; pc
legea niea , trebuie să vă măr u risesc că
aveţi dreptate ! .„ Două precauţiuni p re­
ţuies.c mai mult decât una şi fără indo•
ial ă că această atitudine prevăzăto are v'a
îngădui t să înlăturaţi neplăcerii� cărora
l e:.. a u căzut victim'e , nenorociţii ceia . de
·

Francezi ! . ..
- Vă i m plor, i n traţi şi povestiţi-iµi to t
ce ştiţi... Pierre G arnier are nevoie de aj u­
tor ul meu � Cu ce i-aşi p utea · .fi de folos,
·

mă ros ?
·

- Din nefericire, Sfi n ţia voastră, Pierre

Garnier nu va mai avea d�sig u r nevoie
nici de aj u torulpici de împ ărtăşania Sfinţi ei
voastre căci canibalii i-:au atacat explota ţia
şi au masacrat pe toţi cei deacolo. Neft:ri.:.
citul şi- a dat adineauri sufle tul în bra­
ţel e mele.
- Doamne Dumnezeule !
Fa ţa pământie a Revere n dnlui exprima ,
în momen tu l acesta , o a dâ ncă întri stare.
Fre d , care t ăcuse trei paşi în m teriorul
camere i , îşi p L1 tu da re p e d e seama că' se
afla în tr'o îucă pere simplă dar curat mo­
bil a tă.
ln mij l ocul camerei se afla o masă ,
lumin a t ă c u ·o s i mp l ă lampă d e pet rol ,
care atâ rn a de o grind ă . Nu me roase că rţi
erau aşeza • e pe U ll rafţ, d ouă j ilţu ri l'OC·
king-chairs şi alte scaune obi şnuite CAJ.ll•
plectau mobîJ.ier1;1l rţfug� �ui. ; ; · . . . ,

· � :p r:u d�otă , ReY'erepQ.!Jl Jndti.se .l-a loc

u.' â . tn· Ul'ma. lu.i� ; pftsWod. ·ţoLuşi r�V:.ol­
·

- S7 ..,...
verul ln mâQ.a stângă . Căpi tanul îşi putu
atunci da seama că vecinul său era de o
înălţime mai mare dec â t mij locie, chel,
brun. cu bărbia pătrată şi cu buzele groa­
se. Heverendul îşi a d ă postea p ri virile lim­
pezi pe după nişte ochelari de baga.
- Scuiaţi-mă , s p use Reverendul, ve­
deţi ... Sunt în cămaşă Nu mă aşteptam
.•.

la vizita dv. şi n'am avut timp să-mi pun

p e mine vre un ...
- O, Doamne, amănuntel e acestea de
toalet ă n'au nicio însemnăta te f a ţ ă de
drama cumplită care ne preocupă I în­
tâmpină Fred >instal ându-se intr'unul roc­
king-chairs, pe care i-l arăt ă Re verendul .
- Totuşi sunt n ecăj it > c ă trebuie să vă
primesc într'o astft l de ţinut ă . C ă maşa
mi-e cam rup t ă şi pantalonii boţiţi ! ...
Tocmai făceam rrgulă în camera dt! ală­
turi când v'am auzit b ă tând.
- E ciuda t, î şi s puse Fre d în gând. Mi
se p ăruse dimpotrivă că se afla cineva
în camera asta şi că se deplasaseră nişte
mobil e la sosirea mea.
Totuşi că pitanul nu stărui. Faptul că
Reverendul se mai afla în viaţ ă era d ea­
j uns ca să-l liniştească şi-l fă cea . să se
gândească că ar putea aduna unele amă­
nunte. deosebit de interesante , care să-l
aj ute s'o regăsească pe fata dispărută.
- :Vă rog lămuriţi-mă despre ce c
vorba !
Căpitanul nu · se lăsă rugat, î·şi puse la
loc revolverul in toctJI lui apoi i : la; repe­
zeull; povesti aever.engului. av.enturile al.

- 38 -
căror erou fusese de <' â n d ketchul lor n­
j u nses e în
fata Jui Joyalty H a rb o u r ..•

Reverendul as cu l t a în p rada unei emo­

tii a dâ n ci , mâinile îi t remu rau � cu toată
fi rea l ui fl egma tică em o ţi a trebuie să-i fi
fos t din cele mai vii.
- E îngrozitor i ros ti el , însfâ rşit. In­
grozito r. Nicio dată nu mi- aşi fi închi p u i t
că indigenii ar p u t e a n ă vă l i din mu n ţ i
şi să se d e de a l a un astfe l de masacru.
Garnier era un om ge neros fa ţ ă de băşti­
n a şi şi nu vă d dece vor fi luat hotărîr� a
să-l atace !
- Dacă am a vă da un sfat, S fi nţi a
vo astră , urmă ră pitan u l , ar fi să vil fa­
ceţi şi dv. bagajele şi să ple<'ati câ t mai
rep ede ! Curând va veni şi râ n d ul dv . .
„Mă mir totu ş i că n'aţi a u zit bubui tul
tob el or de l u ptă I Toa t e astea const i tu i a u
un ave rtisment serios şi vă cred des t ul
de în curPnt cu o bic ei u ril e Melanesienilor
şi a Neo Hebridienilor ca să mă mir
de fa p t ul l:ă n'a ţi observa t , în cu rsu zile ­
l o r p r e c e d e n te , o anumită atmosferă de
fie rbere între ei. .•

- O, D oam n e , indigenii pu n de a t â ­
t e a o ri s ă bată t o he le , c a să sii r o ii to r c nscă
o vânătoare izbuti t ă I Fa ptul n cf'sta s•a
p ro du s în d i feri t e rân d u ri şi nu văd deci
ce ar fi putu t„.
- D ar detunăturile de a rmii, Sfinţia
vo astră, nu l t!-a\i auzit ? N'ati observat
l u minile sini5tre care se înăl tau dinsp re
Joya l ty Harbou r ?
- N'am o hservat ab 11 ol u t nimic din ce­
l e ce-mi spuneţi . „ · Treb uie dealtmint eri
- 39 -
să adaog că am ·pus în funcţie multă
v1 eme, când se înopta 1 pompa el ectrică
pe c a re chia r Pi ere G11 rnier mi-o procu­
rase, să fie vreo l un ă de-atunci,
- Ei bine, S finţia voastră, acum l că
v'am prevenit, înd răznesc să nădăj dmesc
că-mi veţi da cel mai de plin aj utor.
- Cum de nu I Ţiu să pun şi eu în
j oc tot ce-m i va fi cu putinţă, ca s'o
smulg 1 pe nenoroci ta acee a , d i n ghiarele
demonilor.
,.Biata Colettf' I M i titica de e a ? Dac' a ţi
şti cât era de drăgăl aşe şi de b ună . Era
c u adevărat îngerul exploataţiei I
Ab i a rostise R e \'erendul cuvintele a­
cestta, că Fred se ri dică bru�c.
- Ce s'a întâmpl a t ? întrebă clericul. ..
Pă reţi neli ui�tit !
- Mi se pare c'a m a uzit pe cineva
gemâ u d pe du p ă uşa cee a ?
Căp i tanul arătă o u ş ă din apropiere ,
care comunica cu o a doua încăpere.
·Reverendul ridică din umeri.
- Vă înşel aţi, Căpitane I Sunt singur.
Abso l u t singur. ca un p ui.tnic l
- Iertaţi-mă, o fi : fos t o părere .
- Nu poate să fi fost decât o pă rere,
fiţi sigur i
:- Io orice caz, S finţi a voastră , mai am
nevoe şi de altt' a m ănunte pe care aţl fi
în m.bură po::1 te , să ml le furnizaţi.
- Alte amănunte ? Dumnezeule, nu
p rea şt iu bine c e vreţi să sp uneţi.„ lmi
stârniţi cu r.1o titate a I
- 40 -
 - O are în timpul apostolatului dv. prin
regiunile acestea . îndepărtate, n'aţi cunp­
scut cumva, din întâmplare, pe un individ
numit Darton ?.„ Matt Darton ?
Timp de câteva clipe Reverendul rămase
nemil}c�t. cu ochii ridicaţi spre tavan,
p ărând a căuta ceva.
- Nu-mi amintesc, C ăpitane, declară
el însfârşit. Am cunoscut un Darter care
locueşte la Port-Vila, un comerciant ono­
rabil !
- C unosc şi eu p e Darter acela, şi-l
ştiu mai presu s de orice bănuială dar
ast ălaJ t, D a rton , de care vorbii, e ce l mai
m 1:1 re tic ă l os pe care l-a răbdat vreodată
pământul !
- D a ţi-mi voie să vă a mintesc, pro t e� t ă
Reve rendul rece, că , în orice caz, aseme­
nea legă turi„.
- Şt i u, dv. nu puteţi avea nimic dea­
face cu un tip bun de spânzurătoare ca
Darton, îl întreru pse Fred, dar mişel ul n u
e u n o m ca ceil alţi ! E un a d evărat ban­
dit came l e:-on ; un om cu zece feţe.
„E fără pe reche în mc� teşugul de n se
strecura sub un n u m e de î m p rumu t şi ,
sub un exterior oa r·ccum c a m u f l a t , în
casele cel e mai bine p i'1 z i tc din colonie .
,,lnsfârşit vă mul \mnesc orişicum. Fără
îndoială că a \i întâlnit pc unde va p c omul
meu, fără ca măc a r să vă fi da t scama !
Mai mu l t încă, nu voi şovăi să vă s p un
că, pen 1 ru ca să poală i-căpa de u rmărirea
adversarilor lui, n'ar şovăi nici măcar să
se facă clergyman l
- D ar ce aveţi , drept vorbind , dv. cu
- U -
acest D arton, Căpitane ? Face ţi cumva
parte din p ol i ţ i e ? intrebă Reverendul,care
nu se mişcase.
- D a ţi· mi voie , p en t r u moment, Sfinţia

voastră, să păstrez o discreţie de p li n ă în

chestia asta. Dar cred că am auzit încă
odată z gomotu l , care m'a intrigat atât,
adineauri I Iertaţi-mă dar sunt din firea
mea foarte curios ! lmi daţi voie să arunc
o p ri vi re în camera vecină ?
Reverendul p ă ru că şovăie timp de
câte va cl ipe, totuşi un z âmbet uşor îi
lu n ec ă repede pe buze. Se ridică depe
scaun şi , arătând s pre uşa vecină :
- C um de nu l Sunte ti aci ca l a dv.
acasă, Căpitane I Fiţi bun şi intraţi I ...
Fred Morgan nu mai şovăi. Gazda se
dete deoparte ca să-l lase să intre iar
căpitanul apucând cl a n ţ a o apă să : uşa se
dădu numaidecât în lă turi.
- E un întuneric de mormând, morm ăi
C ă p it anul . Nu se vede nici atâtica ?
- N u-i nimic I Am să v ă 'nso ţ esc I
Reve rendul Brown apucă l ampa de pe­
t r ol , care atârna de tavan, apoi se grăbi
să-l aj ungă pe C ă p i ta n care se oprise
după ce făcuse doi p aşi în întuneric. Fred
voia să mai tna i nte z e când 1 deodată , se
iviră nişte umbre în j urui lui şi, înainte
de a fi putut încerca un s i ng u r gest de
rezistenţă, Englezul se simţi înşfăcat şi
încremenit locului de nişte braţe vigu­
roase c are-l încleştau.

- 42 -
 CAPITOLUL 5

IN GURA LUPULUI

Că p i ta nul se smuci ; cu un p umn vi g u ro s ,

trântit în ob razul unui a , făcu să se rosto­
gol e a s c ă pe po d e a unul din asaltanţii lui
dar c eilalţi se ţi n e a u bine. Zadarnic
Fred se silea să-i depărteze, mâinile îi
lu n eca u pe trupuri goale şi pe b ra ţe care
erau u nse cu un fel ulei. Un miros gre­
ţos încărca tot mai tare încăpere a .
Cu o pi e dică pusă îndemânatic, unul
din vrăj maşi îl făcu pe Fred să-şi piardă
echilibrul.
Fred se prăbuşi.
Cât ai clipi, adversarii lui tii bă ririi pe
el ţinându-l ţintuit la p ă milnt suh pumn i i
şi ge n u chii lor.
La lumina u ne i lămpi , p c care o ţinea
R e verend ul , care st a în picioa re in p rag.
Căpit a nul putu s ă-şi dea seama că adve r­
s arii erau în număr de cinci.
Afară de o s implă făşie de pânză ce le
înfăşura şoldurile, erau goi ; la prima
aruncătură de ochi,Englezul îşi dete seama
că erau băştinaşi l a fel cu cei care po-
- 43 -
pulează regiunile muntoase ale Hebride­
lor.„
Reverendul Brown nu făcu o singură
mişcare ca să vie într'aj utorul compa­
triotului său. Pă rea , din contră , încântat
de p ă ţania vizitatorului său.
In timp ce vlăj ganii goi apucau nişte
frânghii scoase dintr'o l adă din apropiere,
el s'apropiă, luminând chip ul lui Fred.
O lucire ciudată ii fulgeră în p riviri,
·

îndărătul ochelarilor.
Căpitanul mai încercă să lupte ; muşca
şi sgâria cu sălbătăcie pe potrivnicul său
cel mai apropiat. Băştin aşul urla dar
Englezul treb ui să cedeze , la urma urmei ,
numărului covârşitor.
· ·Cei Cinci . fii ai Hebridelor îl legară
fedeleş ; . în mai p uţin de trei minute el se
găsi în neputinţă de a mai face· cel mai
m i c gest.
- Brown ! . .. Este· cel mai misei' dintre
frădători l
· Fred zăcea acum pe scânduri, cu părul
ciufulit, cu furie turbată în expresia feţei.
Cu greu îşi recunoscu neputinţa şi se'n­
toarse spre Reverend.
Acesta nu părea impresionat câ tuşi de
puţin de insultele ce i le arunca în obraz
prizonierul ; �a dimpotrivă, răspunse cu
vocea cea mai calmă :
_.:... Inii pare cât se poate de rău că te
maltratez astfel, Că pitane I Ce vrei ? de
vină nu eşti decât d-ta singur de necazurile
ce te-au aj uns. Nu eu am căutat să-ţi de­
clar război. D-ta eşti cel care a venit să­
şi vâre nasul în afaceri care nu-l priveau .
- ·4' -
Văzând cum stau lucrurile, am trebu�t fi­
reşte să iau neîntârziat împotriva d�tale
măsuri de prevedere. C ăci eu nu sunt nici
Re verend ... Ai pur şi simplu în faţa d-tale
pe onorabilul Matt D arton , pe care-l cauţi
cu atâta încăp ăţânare.
Fred nu răspunse şi-şi muşcă buzele ;
îşi explică acum ati tudinea ciudată a fal­
sului cleric.
11 rodea desnădej dea că venise să dea
astfel, prosteşte, cu capul plecat înainte,
în cursă. ·
Se sili, totuşi , cât putu mai bine , să-şi
păstreze calmul.
Banditul îşi depusese lampa pc ladă şi
se pleca acum asupra l ui batj ocoritor, în
timp ce cei cinci bastinaşi se înşiraseră,
smirnă, mai laoparte.
- O întâmplare m'a făcut să întâlnesc
la Vanua Lava pe adevărat ul Brown, care
vene a să se instaleze în ţinutul acesta,
urmă D arton„.
Atunci, n'am stat în cumpănă„. L-am
suprimat pur şi simplu pe Sfinţia sa şi
i-am împrumutat p ersonalitatea. Să nu fii
necăj it : era un sfânt , trebue că s'a dus
deadreptul în rai ! Eu , cel puţin, nu nu­
mai că nu simt nici cea mai mică remu­
şcare dar am convingerea că i-am făcut
un însemnat serviciu.
Căpit anul nu răspunse ; unghiile i se'n­
cleştară fără succes în legă turi l e ce-i chi­
nuiau membrele. Nu izbuti decât să-şi
sfâşie dureros carnea.
Nepăsător, lângă el, banditul continua
- 45 -
a-l p r1v1 ; zâmbetul de batj ocură îi stă­
ruia în c ol tu rile g u rii.
Captivul se opri curând ... Căci ap roa p e
detot d e el , deosebi u n geamăt slab, l a fel
cu cel care-i mai atrăsese luarea aminte
în două rân du ri , şi care-l îndemnase să
se aventureze în încăperea unde vlăj ganii
indigeni îl asaltaseră admeauri atât de
năprasnic.
Zări atunci că o formă se afla întinsă
pe un pat, în umbră. In fundul încăperii,
o tânără fată zăcea legată cobz ă , ca şi e l. „
Un căluş o împiedică să rostească , un cu­
vânt măcar.
Atunci Fred ghici tristul a de vă r. Necu­
noscuta care căzuse prada falsului Reve­
rend era Colette, fiica nenorocitului Pierre
Garnier I „ . Băstinaşii, după ce răpiseră pe
biata fată dela plantaţiune , o aduseseră
la locuinţa falsului Brown.
Căpitanul înţelese repede că Matt Dar­
ton fu ses e instigatorul acestei întregi
afaceri ; el asmu ţise pe sălbatici să se
dedea la masacru. Inşelând încrederea
colonului francez , de a cărui prietenie s e
asigurase, îşi putuse înfăptui mişeleasca
·

uneltire.
Acum aştepta zâmbitor, mândru de opera
sa !
- D arton , eşti cel din urmă dintre cri-
minali ! Tu ai pus să se incendieze
Joyalty Harbour !
- A şa-i CăpitanE>, eşti un foarte fin
p sih ol o g I Ai ghi cit ! Chiar eu am orga­
nizat această mică operaţie. Treb uie să
mărturiseşti că a fost bine condusă. De-
- t6 -
altminteri nici n'am crezut c'am să izbu­
tesc atâ t de deplin.
„Nu numai că am izbutit să mă asigur
de mi titica dar am avut norocul să atrag
a cil şi să pun mâna , şi pe u n adversar de
prima forţă care mă căuta de săptămâni
de zile cu o stăruinţă nestăvilită. Asta se
chiamă a da o lovi tură dublă. Ce zici
de asta ?
'
- Zic că eşti cel mai nemernic dintre
ticăloşii pecare i-a purtat vreodat ă pă­
mântul, Darton 1 Ia seama ! totul încă n u
s'a sfârşit.
- Nu te mai grozăvi, încetează c n
l ă u dă roşeniile, Căpitane. Am deplin ă c u ­
noştinţă de p u terea mea. E u sunt stăpân
aici ! Dat orită îngrij irilor ce am dat şe­
fului bolnav al u nu i trib învecinat , am
reuşit să deviu tabu î n o chii acestor
canibali, care nu preţuiesc deobicei pc
alb µentru nimic altceva decât p entru ·

savoarea cărnii sale.

„Toţi războinicii sunt gata să mi sc
supuie orbeşte. Decând a u crăpat Gar­
nier şi contramaistrul l ui, pot să mă
socotesc ca suveran necontestat pe în­
treaga p arte nordică a insulei. Asta ţi-o
spun ca să nu-ţi închipui că ar fi cumva
cu putinţă ca să se în toarcă iar roata
norocului de partea ta I
„Ai căzut în capcană şi încă bine.
„Cât despre prea încântătoarea dom­
n i şo a ră Colette Garnier, de voie de
nevoie va trebui să consimtă, peste c â­
teva zile, să devie d-na Matt D arton l E
supărător că a fost uşor rănită la umăr
- 47 -
în cursul acţiunii dar eu s unt băiat bun !
Am să aştept cu răbda re vindecarea ei ,
ca să realizez visul c. u care mă n utresc
de când m'am stabilit aici şi din mo­
mentul când am a.vut plăce1 ea să fac
cunoştinţă cu ea I
Pecând mizerabilul vorbea astfel, p ri­
zionera s e ibătea zadarnic în legături le
c e-i chinuiau carnea ; f a ţ a ei contractată
exprima o groază c umpli tă. Pata de
sânge care-i p ătase bl uza, hainele sfâ­
şiate, p ărul ei şaten despletit, care-i
cădea pe umeri, dovedeau c.â tă dârză
rezisten ţă opusese ea răpitorilor ei.
Amintirea tragicelor evenimente , a căror
eroină fusese, îi reveneau mere u în minte .
Se întreba dacă n u visa, atât i se p ărea
de oribilă realitatea !
Până acum Colettc considerase p e
Hevere n d ul Brown c a p c u n p ri eten ;
de!>igur n u s l rn t i sc p e n t ru el decâ t o
simpatie destul de limi t a tă dar nu-i fusese
silă să stea cu el de vorbă , în cursul
l ungilor sale vizite l a Joyalty Harbour.
In câteva rânduri, fireşte, ea obsnva se
fugarele licăriri care făceau să s cânteieze
ochii clergymanul ui, pe d u p ă sticlele
ochelarilor lui, dar nici o · clipă ea nu
bănuise că vizit atorul ar fi atât de
îndrăgosti t de ea şi că ar fi fos t în stare
să însceneze acest complot oribil , care
avea să se s fârşească p rin masacrarea şi
distrugerea înflori toarei colonii din Joyal ty
·

Hfirbourr
. Colţtte cumpăni sit u a ţia în 1 oată oroarea
ei. C uvintele sarcastice � pe care Landitul
- 4.8 -
le a dresa 11rizonierului său , o făceau
s ă-şi dea seama că nu trebuie să-şi facă
vreo speranţă în privi n ţ a cumplitului
dest in care o aşte p ta. Durerile zvâcni­
nitoare , pe care le resimţea în urma
loviturii de lance pe care o căpătase,
nu erau nimi c în c om p araţie cu chin ui­
toarele t ortu ri mor a l e, care o sfâşi au
necontenit.„
- Nu crede că crima ta o să răm â ie
nepedepsită !
Tânăra fată încetă o clip ă de a se
zbate, căct vo c e a l im p e de a lui Fred
Morgan r ăsună din nou în cameră.
Prizonierul se ridică , pe cât de repede
îi îngăduia u legă t u ril e :
'- Ascultă, Da r t on , stărui c ă p i tan ul
Uragan. Pierre Garnier şi t o v ar ăşii s ă i ,
pe care i- ai ma s a c r a t , vor fi r ăz b unaţi I
Mâna neîndurătoare a j ustiţi ei se va lăsa
asu p ră ţi l
•

Un geamăt înăbuşit însoţi cuvintele

acestea. Colette înţelesese , într' ad e v ă r, că
nu mai avea nimic de sperat pri vitor l a
tatăl ei, care-şi aflase moartea în timpul
luptei.
Matt D arton ridică ironic din ume ri :
- Nu crede că mă i m p re sio n ezi , căpi­
tane 1 răspunse el c u glasu l rel mai liniştit.
N 'ai izb u tit decât s'o a du ci pe biata
domnişoară Garnier la culmea di::1perării !
N'ar fi fost mai bine , cel p u ţin , dacă o
l ă sa i să se mângâie cu iluzia că autor ul
zilelor ei mai tră e şte ?
„Cât despre mâna Justitiei, lasă-mă
să-ţi SP.Un c ă voi şti cu uşurinţă să mă
- 49 - 4
 strecor printre degetele ei. Dealtminteri
nu va fi pentru prima oară că s'ar p ro­
duce un astfel de fapt. Şi apoi să nu-ţi
închipui că mi-am pus cumva de gând
să mă aşez pe vecie la Espiritu-Santo ...
După ce mă voi fi răfuit cu d- ta, îmi voi
îmbarca iubita spre ţărm u ri mai încâ n­
tătoare şi mai sigure !
„Canibalii se vor descurca cum vor şti
cu poliţia, dacă vor aj unge lucrurile la
aşa ceva. E i sunt destul de î n măsură
s'o primească aşa c u m trebuie. Ll ar ia să
mai curmăm cu palavrele I Intre noi doi
acum, căpita ne Uragan !
- Poţi să mă răp ui, n u mă tem de
moarte i
Prizonierul susţinu cu mândrie privirile
c râncene ale falsului Reverend dar
acesta di n urmă îi mai aruncă un zâmbet
sarcastic :
- Să te ră p un , cijpitane ? D a ce-ţi
trece prin minte ! Zău, p rea ai scăpa
uşor ! Un glonţişor , acolo , şi hop I saltul
cel mare în eternitate. Tu nu e şti cucer­
nicul R everend Brown ca să mă port
astfel cu tine !... Nu ! ... Iţi rezerv un destin
mult mai plăcut ! ...
Ai să pieri, Căpitane Uragan, dar
după ce vei fi îndurat cele mai grele
chinuri morale şi fizice I Ai vrut să
capturezi pe Matt Darton... Foarte bine !
Intreprinderea prezenta riscuri, ai pierdut
partida şi ai s'o plăteşti scump. Suntem
în regulă, n'ai să te poţi plânge că nu
j oc fair play l. ..
Fred Morgan nici măcar nu clipi pe
- 50 -
 câ nd banditul îi arunca aceste cumplite
ameninţări.
Zadarnic căută Darton să surprindă,pe
masca lui nepăsătoare , cea mai mică ex-
·

presie de teamă.
A tunci, îndftrj it, aplecându-se spre cap­
. tiv, mizerabilul îl întrebă :
- Ai auzit de A oba, Căpitane ?
Prizonierul auzise de Aoba. Se închise
totuşi intr'un mutism încăpăţi'mat, pre­
făcându-se că nu auzise cuvintele inter­
locutorul ui său.
Dar tăcerea aceasta nu-l făcu pe Darton
să se oprească.
- A o ba se bucura de o faimă fără egal
în tot arhipelagul Noilor Hebride, Căpi­
t ane, urmă el. Pe p ământul acestei insule
s'a aşezat, o colonie de leproşi. D ar
fără îndoială că ştii că nu poate fi vorba ,
acolo, de o leprozerie obişnuită cu infir­
mieri, gardieni şi tot confortul .
„Leproşii care populează Aoba sunt
nişte băştinaşi, foarte arţăgoşi I Urăsc pe
cât pare tot genul omenesc din p ricina
tristei lor soarte ...
„Vai de cel care se abate pe p ământul
insulei . lor I Dacă nu e masacrat numai­
decât, e târât cu ci şi nu trece mult ca
să devie lepros la rân dul lui. E ciudat
ce desvoltată e , tn spiritul lor , noţiunea
de egalitate !
„Ei bine, acolo te vor duce oamenii
mei1pentru o vilegiatură plăcută, Căpitane !
Imi închipui ce clipe minunate ai să
petreci şi cred că uneori vei zâmbi ,
gândindu-te la bunul tău prieten,Darton !
Banditul spera că , de astă dată , pro­
- 51 -
 dusese o impresie profundă asupra cap­ ·

tivului. Dar avu iar o dezamăgire .

• Nici o fibră de pe faţa cap tivului nu
se clintise.
Nu-şi făcea ) totuşi ) nici cea mai mică
iluzie în privinţa soartei l a care îl con­
damnase mizerabilul. Dacă era osândit
să trăiască printre leproşii din Aoba, va
fi pentru el o moarte înceată, cumplită,
.fără cea mai mică p erspectivă de mân­
tuire !
Şi totuşi, oricâ t de j alnic i-ar fi fost
destinul, Englezul voia să mai spere ·

încă.
Aoba se afl a la o depărtare de o sut ă
de mill e , spre partea d e miază noap t e , de
Espiritu Santo ... Poate că va izbuti să
evadeze înainte ca gardienii lui să fi
atins ţinta înfricoşătoare spre care fuse­
seră trimeşi cu el.
Nu-i vorbă, toatri partea aceasta a
Mări i de Mărgean mişuna de rechini
dar, la urma urmelor . Fred prefera să
piară sub fălcile rechinilor, decât să
moară lepros I
Prizonierul nu mai avu răgaz să-şi
urmeze mai departe gândurile. Matt
Darton se întoarse spre cei cinci indigeni
care aştep tau, tăcu ţi , în fundul încăperii
apoi, arătân du-l pe Fred Morgan, rosti,în
dialect melanezian, câteva cuvinte pe care
captivul nu le putu prinde dar le înţelese
repede sensul cân d văzu pe doi din săl­
bateci apropiând u-se de el, apucându-l
unul pe sub genunchi , celalt de subsuori
şi transportând u-l afară din încăperea în
care trăise acele min ute groaznice.
- 52 -
 CAPITOLUL 6

INSULA LEPROŞILOR

Inainte de a fi dus în camera vecină,

Fred izbuti să se întoarcă şi să arunce
o privire prizonierei :
·
- Cura j , Domnişoară, - strigă el . O ri
ce ar fi, aveţi încredere I
Un brânci brutal din partea lui Darton
împiedică pe nenorocit să continue. De­
altminteri , cei doi indigeni care-l purtau
şi intraseră în p rima cameră, p e când
ceilalţi trei schimbau câ teva cuvinte cu
b anditul. Apoi se simţi târît afară. Vân­
tul călduţ îi mângâia faţa.
C ăpitanul respiră adânc briza binefă­
că toare. Nu mai căuta acum să opuie
adversarilor săi nici o rezistenţă. Frâ n­
ghia cu care era legat îi pă trundea cu
cruzime în carne. Tăcut, se lăsă purtat
de d>irii lui.
Mai zări silueta lui Matt D arton care
se desena pe pragul cabanei apoi auzi
vocea ironică a mizerabilului strigând :.
- Petrecere p l ăcută la Aoba, C ă pita-
- 53 -
 ne I Nu uita să Je dai complimente din
p arte-mi simpaticilor leproşi !
Cei trei băştinaşi aj unseră şi ei din
urmă pe camarazii lor. A pucară îndată
pe o potecă ce ducea şerpuind spre mare.
Timp de cinci minute, zgâlfâit când
mai mult când mai puţin de purtătorii
lui - care nici că se sinchiseau de ce- ar
putea el simţi, Fred Morgan se lăsă în
voia soartei.
In sfârşit, grupul aj unse la o plaj ă de
nisip fin. In apropierea ţărmului se uscau
la soare plase de pescari şi tot felul de
piroge aşteptau, trase . pe nisip, pe care
numeroasele broaşte festoase îşi trăsese­
ră dârele lor paralele.
In timp ce cei doi purtători îşi lăsau
p rizonierul j os, camarazii lor se duseră
să ia o pirogă cu cumpănă de dimensi­
uni destul de mari . Se auzi o comandă
scurtă, dată de unul din băştinaşi, apoi
căpitanul, ridicai din nou, fu căra t înăun­
trul bărcii pe care paznicii lui o î m p in­
seră pe apă.
După câteva clipe veniră şi indigenii
lângă prizonier. Se aşezară în tăcere pe
bănci şi puseră mâna p e vâsle, pe care
le manevrară cu cu raj ; piroga se depăr­
tă repede de ţărm.
Fred se ridică în capul oaselor ; privi­
rile îi rămaseră la luminile care se mai
zăreau printre copaci şi se gândi cu ini­
ma strllnsă la prizonieră. Fierbea de
ciudă că trebue să stea aşa, neputincios,
în timp ce nefericita trecea prin cele mai
mari primej dii !·

- 54 -
 Englezul se linişti totuşi , amintindu-şi
cuvintele rostite de Matt Darton cu puţin
înainte : voind să lase rana prizonierei
să se vindece, ticălosul avea să-i acorde
· un ră g az de câteva zile. In cursul acestui
răstimp, câte nu se p uteau întâmpla !
Totuşi iluziile lui Fred scăzură foarte
repede. Darton fără îndoială că se va
g răbi să părăsească Espiritu-Santo cât
mai curând cu putin lă. In astfel de con­
ditii ar fi aproape cu neputinţă de regă­
sit urma mişelului şi a neferici tei sale
prizoniere.
El va şti de bună seamă să se refugie­
ze într'un loc sigur, în vreo insulă pier­
dută din Marea de Mărgean unde să se
ştie scăp at de pri mej die şi unde Colette
n u va mai putea spera să fie vreodată
·

eliberată !
Prizonierul se smulse din gândurile lui
absorbitoare. Piroga con t inua să lunece
cu repez iciune pe întinsul apei. Cei cinci
vâslaşi se aflau la o mică distanţă de
mal. numai la vreo trei sute de aruncă­
turi de braţ, i ncă. Fred putu deci vedea
ţărmul. O licărire de speranţă l uci în
och ii lui când barca trecu l a m i că d i s­
tanţă pe dinaintea l ui Joyal ty-ll a rbo u r .
Fumul incendiului se risi p ise a p ro a p e cu
totul. Cam în dreptul debarcaderul ui,
prizonierul deosebi cu uşurinţă o lumină
roşie, lumina Ketch-ului său Charlie. A­
tunci, adunându-şi toate puterile, că pita­
nul începu să răcnească :
- Nokoro l Syyama l Aj utor i ....
O mână puternică şi brutală astupă
- 55 -
gura englezului, astfel că buzele lui nu
mai fură în stare să rostească nici un
sunet. Unul din băţtinaşi îngenunchiă pe
piep tul lui şi , lăsându-se cu toată greuta­
tea asup ră-i ,; îl opri de a mai încerca să
cheme aj utor.
Zadarnic căută captivul să prindă cu
urechea vreun semnal care să fi plecat
dinsp re ţărm şi care să-i facă dovalla că
cele două aj utoare ale sale , rămase la
Joyalty-Harbo u r , ii auziseră. Doar plescă­
itul undelor care se izbeau de piroga
băştinaşilor şi loviturile regulate ale v!\ s­
lelor lor veniră bă turbure tăcerea noc­
turnă.
Două ore se scu rseră. După ce cotiră
cap ul situat la extremitatea de miaz ă­
noapte a insulei , cei cinci indigeni navi­
gau acum în plină marc. Socoteau să
aj u n gă la Aoba încă î n a i n te de sfârşit u l
nopţii.
De jur imprej u r, Engle7.ul nu m � i văzu
decât undel e calme ; câ t cuprindea cu
ochii. vântul făcea să se încTeţească uşor
faţa m ării care reflecta cerul înstelat. In
toată clip a, dâre luminoase treceau peste
unde. Totul,în acest decor încântător, pre­
dispunea la seninătate şi reverje . . . ,
Şi totuşi Fred se simţi în prada unei
tem e ri din ce în ce mai mari. Era ap roa­
pe încredinţat, de aci încolo, că Japone­
zul şi M alaezul nu a uziseră s trigă tele l ui.
Acum, fiind trecut de miez ul nop ţii, ei,
urmând inst rucţiunile pe care Fred li le
dăduse înainte de plecar�a lui in recu­
noaştere, fără îndoial ă că vor fi pornit
- 56 -
tn căutarea lui. Poate că-i vor r1 ăsi ;urma
până la cabană dar apoi, d e sigur că vor
avea un sfârşit trist.
Intr'adevăr, ce puteau ei d oi împotri va
lui Matt Darton şi a . tu turor indigenilor
săi ? D a r soarta lui Charlie care va mai
fi ? Va cădea oare în mâinile mizerabi­
lilor ?
Bietul, bunul lui vas c redinCios .
Charlie.
Fred Morgan se simţi copl e ş it de o
emoţie ad ân că . Işi iubea ca pe un prie­
ten Ketch ul . La g ândul numa i , că acesta
ar pute a cădea în mâinile m i ze rab i lil or ,
se simţ e a cuprins de de s n ă d e j de.
Din fericire îşi p u tu buimăci puţin gân­
duril e lui negre. O obo s e a l ă negrăită puse
stăpânire pe trupul şi membrele sale şi
aţipi.
O sm uci t ură brutală smulse pe Engl ez
din som n ole n ţa lui. Se ridică brusc. La
o mică de p ăr t a re, spre stânga lui, zări
o linie neagră ca1·e se d esprin d e a p e su­
pra fa ţa a µ ei.
- E Aoba, Insula Lep roşilor ! îşi spuse
prizonierul.
Cei cinci indige n i mni vusl i ră un t i m p .
C ăutau o plaj ă s a u v re u n µ o l f u l c t unde
să l e fi e uşor de ucos l a l şi u n d e si"1 poa­
tă aban d on a pe cap t ivul lur.
Pri vi rile lor , obişnu i te cu întunericul ,
urmară linia li toral ului.
Oamenii lui Darton nu se simţeau p rea
liniştiţi. C u n oş te au leg e nde l e îngrozitoar e
c are s e transmite au dm gură în gură
prin triburi, privitoare ·Ia insula Aoba,
- 57 -
insula spiritelor rele, a · groazei ş i a
morţii.
De obicei, când fl otilele lor treceau în
largul acestor ţărmuri blestemate, le evi­
tau cu gr i j ă . Şi de astă dată vâsleau cu
cea mai mare sil ă, temându-se ca nu
cumva să nu surprindă una sau mai
multe din siluetele acestor leproşi , a că­
ror apropiere doreau s'o evite cu orice
preţ.
In sfârşit, indig e nul care sta la partea
de dinainte a pirogei întinse mâna şi
arătă spre malul j os şi nisi pos. l n dată �
ceilalţi patru vâslaşi manevrară.
Trei minute le fură deaj uns ca să a­
costeze fără ca măcar să tragă barca la
uscat. Trei din să lb atici săriră în apă.
A poi , r e pede, înhăţară p e prizonier şi - l
duseră până la mal.
Fred se simţi trântit cu b rutalitate pc
nisip. Cei trei p aznici ai lui se grăbiră
apoi s'o şteargă de acolo, fugind de par­
că le ardea p ământ ul sub tălpi. Dacă si­
tuaţia nu ar fi fost atât de trist ă , Engle­
zul desigur că n'ar fi putut rezista să
nu zâmbească„ . atât de comică era spai­
ma sălbaticilor.
Căpitanul îi văzu pe cei trei vlăj gani
aj ungând în mare gra b ă la pirogă apoi,
graţie sfor ţ ă ril o r repetate ale celor cinci
v âslaşi, barca se depărtă.
Timp de câteva minute încă, Fred zări
silueta pirogei desenându-se pe undele
luminoase, apoi se pierdu în noapte. Pri­
zonierul nu mai auzi nici plescăitul re­
gulat al lopeţilor lo vind apa, n umai mur-
- 58 -
murul tălăzuirilor undei care luneca pc
plaj ă, cu un foşnet ca de frunze, venea
să-i legene ritmic pustiul şi desnădej dea
ce tindea să-l cotropească.
In câteva rânduri Fred se încordă să
smucească de legături, încercă să le mai
destindă puţin. Şi de astădată, zadarnic
îşi cheltui puterile. Atunci, resemnat, ră­
mase în nemişcare, cu noi rotături la în­
cheieturile mâin i lor, care-l făceau să su­
fere cumplit. Glesnele legate îl împie di­
cau să se ridice în picioare şi să încerce
să facă măcar un pas.
Orele treceau. Că pitanul îşi putu d a sca­
ma că plaj a unde-l depuseseră complicii
lui Da rton era înconj ura t ă de ierburi înalte,
de mărăciniş şi de buchete răzleţe de
palmieri.
Un râcîlit neobişnuit şi regulat se auzi
în apropiere şi Fred îşi dădu seama 1 re­
pede / că era sgomotul cunoscut al cleştilor
de crabi ai cocotierilor.
La un pas, doi, de el10 broască ţestoasă
făcea o pată întunecoasă p e nisip şi îna­
inta încetişor.
Insfârşit se iviră zorile. Prizonierul
începea să se simtă grozav de istovit. Gân­
d urile îi erau din ce în ce mai puţin lim­
pe�i, temerile care îl copl eşiseră până mai
adineauri se mai potoliră. La urma ur­
melor Aoba · era o insulă ca orişicare
insulă, Spe:ranţa îi reveni. Prea · marea
grabă pe care o depuseseră paznicii săi
ca să.J abandoneze pe . . mal şi grij a lor
de a evita'. vecinătatea lepro'1Jor câre .po­
· ·

pulau insula avea . poate a:ă„1 tugăduie să

·

- 59 -
scape chiar d e aceşti leproşi, pe .cari. Matt
Da rto n îi d e stina s e ·să-:i fie călăi, ·

E xecutând o mişcare de târîre, căpitanul

va izbuti, fără indoială, să aj ungă la un
palmier sau la trunchiul aspru şi spinos
al . vreunui arbore. Apoi, frecân du-şi le ·
găturile dealungul c o a j e i un ti mp mai
îndelungat, va izbuti desigur să s u bţiez e
şi apoi să-şi rupă legă turile.
Odată liber, va găsi el un m i j loc s ă
i asă din încurcătură. Nu pentru întâia
oară se afla Căpitanul Uragan în greu ·

impas !
Şi curând, soarele apăru l a orizont,
pescăruşii şi păsările de mare reluară
zborul capricios şi concertul lor de ţipete
a s c uţit e . Şi t u fi ş ele se trezeau, por u mbe ii
săgeta u de colo colo în număr mare şi
v ene a u fâlfâ in d să se aşezepe cre n g il e d e
bananieri .
Decorul plaj ei nu înfă ţiş a absolut nimic
ameninţător. Şi Fred se s imţ e a din no u
cu prin s de sp e ranţă.
- Cine ştie, îşi spuse căpitanul, vo i
re uşi poate să părăsesc Aoba fără ca mă­
car s ă fi făcut c un oş ti n ţ ă cu l e p ro şii ce i a
groa z ni ci !
Fred se sim ţi m ai dispus şi,privind lung
în · j u ru-i� z ă ri , la vreo douăzeci de p aşi de
focul . u n d e -l lungiseră j os . canibalii, un
pâlmfo"i·, al · cărui trunchi .a spru îi pu te a
·

.�(lrăz·neţul
\1ns1.ă �1ui :s_ă: 4uc� _la J:)�ui sfâ �şit._
an„
·

µ p .· . .
·. . . , . .·.

·. ·:.fă,âii<i ·o�\ s/Oi.ia·r.e� · tii>iJ'U.:- d���.bin� cie

r.eu� &i : s�.;ş:S..ltţ: hl gen.un�bJ. .apot�· ţ"-e�u„
tâJi4.:� �mJJ.�sUcă.:cnn�_�l�1tnai :.CQmPlif!Ai�,
- ·· -
s� înainteze , în mici salturi,până la co.p uc.
Prb:onier u lui îi trebui mai mult de 6 oră
ca să-şi aj ungă ţinta. Sudoana ii curgea
şiroaie deal ungul obrazului, prelingându-i­
se p e piept. La fiecare smucitur'ă nouă
pe care o făcea, simţea dureri cumplite
la încheieturile mâinilor , care- i rodeau
carnea. Totuşi nu se l ăsă. O lumină ener­
gică stălucea în privirile lui limpezi. Voia
să încerce imposibilul, numai ca să scape
de cumplitul lui destin !
Timp de câteva clipe Englezul, istovi.t
de sforţările făcute, se rezemă de trunchiul
palmierului apoi, în grabă, începu să
frece de coaj a arborelui frânghiile care-i
ţineau prinse mâinile. Tot executând miş­
carea aceasta , îşi mai j upui pielea în
câteva locuri.
l ncetul cu încetul legăturile se scămo­
şară ... Incă zece minute, cel mult douăzeci
de minu te de muncă, şi-şi va recăpăta
libertatea de mişcare ! O dată liberat d e
strânsoarea legăturilor , va p utea tnfrunta
destinul şi să reia lupta împotriva lui
Matt Darton l
Totuşi căpi tanului nu-i fu d a t să-şi
ducă la bun sfâ rş i t înccrcarcn d e liberare .
Chiar în momentul în care făcu o pauză,
din. pricina cumplitd oboseli, se auzi
trosnet d e crăci la drea pta lui şi un
zgomot de v.oci se ridică, tot mai aproape
de el.. . .
Englezul rămase nemişcat; comprimân­
du-şi bătăile inimii, evi tâ nd să provoace
c ea mai mică foşnitur ă care s ă fi putut
atrage a t e nţi a noilor veniţi. D ar pre-
- 6J -
cauţiunile îi fură zadarnice : zări curând
nişte siluete ivindu-se din desişul înve­
cinat.
Erau vreo şase bărbaţi sau , mai bine
zis, şase zdrenţe omeneşti„.
La prima aruncătură de ochi, prizo­
nierul nu-şi p utu reţine u n gest de groază.
Infă ţişarea acestor nenorociţi era ori bilă.
Aveau cu toţii faţa roasă de hidoasa
boală ; răni îngrozito are se întindeau p e
membrele lor. Umblau p e plaj ă, părând
că discută cu însufleţire şi observând cu
atenţie p ământul.
Căpitanul înţelese atunci ce se întâm­
plase.
Leproşii observaseră urmele pe care le
lăsaseră paznicii pe nisip. Urmându-şi
astfel cercetăril e, nepoftiţilor nu le-ar fi
fost desigur greu să regă sească şi urmele
lui şi să le urmărească p â n ă'n locul unde
se refugiase el. Atunci se v a fi sfârşit cu
el, îl vor târî spre cocioabele care serveau
de sat leproşilor şi va trebui să îndure
soarta cumplită la care-l osândise D arton,
banditul.
Cei şase leproşi urm ară cu cercetarea
pământului încă J ungă vreme, me rgând
încoace şi 'nco l o dealungul ţărmului şi
agitându-şi mâinile desc arnate.
Insfârşit înţeleseră că un străin rămă­
sese pe insula lor. Cercetând mai cu
deamănuntul urmele pe care le lăsase
Englezul prin dep l asările lui, se îndre p­
tară spre · palmierul unde aştepta Fred
·

gâ.ţâind . .

- 62 -
 CAPITOLUL 7
ECHIPAJUL INTR'AJUTOR

Pe când se deo:făşurau aceste eveni­

mente dra m a tice, Syya ma şi No koro ră­
măseseră la Joyalty-Harbour. După ce
săpaseră o groapă destinată să prime ască
rămăşiţele pământeşti ale neferici tului
Pierre Garnier, cei doi mH tel oţi aşteptau
cu răbdare întoarcerea căpitanului lor.
Puţin vorbăreţi din fire, tăceau şi unul
şi celalt. Totuşi expresia de gr1 j ă{ care se
citea pe fizionomiile lor , indi ca impede
că hotărîrea p e care o l uase Fred Morgan
nu le mirosea a bine.
Numai efectele cumplite ale mitralierei,
lângă care se chfrciseră, izbutiseră să
provoace fuga canibalilor. Lipsit d e
această armă, căpitanul era expus să fie
masacrat de către indigeni, care trebuie
că se refugiaseră pe p antele din preaj ma
ţărmului.
Malaezul şi Japonezul aştep tau cu răb­
dare , d e un timp oarecare când, deodată,
se ri dicară„ . Li se părea că auziseră o
chemare care venea dmspre larg.
- 63 -
 - Este tuan al nostru I declară îndată
Nokoro.
Syyama nu spuse nimic dar recunoscuse
şi el vocea şefului său. Surprinşi, cei doi
oameni dădură fuga spre de barcader.
lnsp ăimântaţi îşi plimbară privirile pe
suprafaţa mării.
- O pirogă, colea I făcu Syyama întin­
zând mâna spre dreapta.
Cei doi oamen i zăriră barca depărtân­
du-se repede. Zadarnic, totuşi, ciuliră
urechile , doar or mai . prinde vreun nou
strigă t.
Doar clipocitul un delor care . se izbeau
de piloţii debarcaderului, aj ungea până
la ei.
De ce luan, care a plecat spre cu prinsul
insulei, să fi strigat de pe bordul unei
piroge ? Şi de ce o fi tăcut a poi ?
Syyama şi Nokoro zadarnic că u t au să
deslege p rob l em a . Se văzură red u ş i numai
la pr e s u p u neri , totuşi îşi formaseră re pede
o c o n v in g e re . Nu se puteau înşela. Chiar
căpitanul era cel care strigase. V ocea lui
ar fi cunoscut-o dintr' o mie 1
.;.... Tuan e prizonier, declară a tunci
Malaezul. Trebuie să mergem într'aj utorul
lui !
Cei doi oameni nu mai zăboviră cu
discuţiile. Nu era încă miezul nop ţii, to­
tuşi un instinct tainic îi t ăcea să simtă
că stă p ân ul lor trecea printr' o prime j di e
cumplită .• .

- Să luăm barca-automobil, declară

·
Syyama, şi să luăm cu ' noi şi mitraliera I
La lucru 1 Repede 1
- 64 -
 Malaezul se învoi numaidecât ; în grabă
demontară mecanismul mitralierei apoi
se repeziră l a d eb arcader. Insfârşit tra­
seră spre ei barca pe care o folosise
odinioară Pierre Garnier şi aj utoarele
sale. lmbarcară mitraliera, după trei mi­
nute încărcară şi lada de cartuşe . . .
Pregătirile acestea întârziară conside­
rabil pe cei doi oameni, care putuseră
totuşi vedea în ce direcţie se depărta
piroga.
Malaezul deslegă otgonul care reţinea
de piloţi barca-automobil. Syyama se ins­
tală la volan şi puse în mişcare motorul.
P este puţin barca se depărtă , lăsând în
urma- i o lungă' dâră argintie . . .

*
* *

Multă vreme Japonezul şi Malaezul

navigară în orbenie dealungul ţărmului
insulei Espiritu-Santo, doar la câteva zeci
de metri de coastă. Neobosi ţi, scrutau
orizontul şi suprafaţa valurilor cu pri vi­
rile lor sfre delitoare dar nu zăriseră p ână
acum nimic care să-i fi putut face să
presupuie c ă misterioasa pirogă urma
acelaş drum .
- Totuşi piroga n'a acostat, spuse
Malaezul... Am fi văzut- o l
- 65 -
5
 - Inainte ! Mereu înainte ! răspunse
scurt Japonezul.
Barca-motor porni în l arg şi săgeta p e
faţa apei, c u mare viteză . Syyama o con­
ducea cu măestrie. Lângă el, Malaezul
isprăvise cu montarea mitralierei şi cu
înarmarea ei, pentru a putea face faţă
orică rei eventualită ţi.
Cei doi tovarăşi aj unseră totuşi la
convingerea că piroga t rebuie să-�i fi
continuat drumul dealungul ţărmului de
răsărit al insulei. Tocmai se pregătea
Syyama să vireze . ca să se întoarcă la
Spiritu- Santo când, ceva înainte de zori,
Nokoro scoase o exclamaţie scurtă :
- Piroga în faţă !
La o rizont, Malaezul şi J a p onezul ză­
reau vag malul insulei Aoha dar, mai
aproape, la suprafaţa v al\1rilor, deose biră
un p unct negru care se apropia,mărindu-se
simţitor.
- Cinci vâslaşi ! strigă Malaezul... E
piroga !
In bucuria lui , că dăduse)nsfârşit, peste
barca misterioasă, Nokoro bătu din palme .
Fără a manifest a cea mai mică emoţie,
Japonezul îndreptă barca spre pirogă.
Aceasta din urmă a p ărea desluşit de tot
în primele lumini ale zorilor.
Fără îndoială că vâslaşii zăriseră
- 66 -
şi ei barca şi prinseseră zgomotul regulat
al motorului , căci făceau sforţări să apu­
ce spre larg dar Syyama înainta glonţ
spre ei. Puţina grabă de a întâlni pe cei
doi inşi , pe care o arătau cei cinci ocu­
panţi ai pirogci ; întăreau şi mai mult
b ănuelilc Japonezului .
Goana mai continuă timp de câteva
minute pe suprafaţa apei. Barca-moto r
alerga cu o repeziciune ameţitoare. Nu-i
mai fu greu să aj ungă la pirogă , ai cărei
vâslaşi făceau sforţări zadarnice să
scape de urmărire.
Soarele tocmai se ivea orbitor la ori­
zont când Japonez ul aj unse la mai pu­
ţin de trei sute de aruncături de b rat
de fugari ; atunci, întorcâ ndu-se spre No­
koro , care aştepta chir cit lângă maşina
ucigă toare, strigă :
- Mitraliera . . . Trage mai întâi J ca să-i
faci s ă se oprească !
Malaezul nu aşteptă să i se mai repete
ordinul. In câteva clipe făcu să funcţio­
neze Hotchkiss-ul. Tacataca mitralierei
domină duduitul mo torulu i ; gloanţele în­
dreptate cu îndemânătecie, sburară să ri­
coşeze la câţiva p aşi doar de pirogă ...
C ei cinci bă ştina şi se opriră brusc din
vâslit. Nemişcaţi pe băncile lor, priveau
.ba rca automobil care se pregătea să l e
- 67 -
acosteze piroga. Sp aima le schimonosea
f efele crunte.
Ştiau ei p rea bine care era puterea
maşinei ucigătoare a Albilor, care făcuse
abia de curând atât de multe vict ime
printre voinicii tribului lor, în timpul a­
tacului dela Joyalty-Harbour.
- Stop ! Stop !
Syyama agită mâna stângă cu stăruinţă.
In câteva clipe op ri barca-motor l a o
mică distanţă numai de pirogă. Malaezul
continua să ţie îndreptată mitraliera îm­
potriva celor cinci oameni.
. - Unde este tuan ? întrebă el cu gl as
puternic.
Nokoro vorbea destu l de binişor dia ­
lectul Neo-Hebridelor. A dversarii, băgaţi
în sperieţi, se grăbiră să răsp undă :
- Albul este la leproşi !
- La insula Aob a ?
(:ei cinci băştinaşi dădură din cap , a­
firmativ.
- Sunteţi toţi nişte câini spurcaţi, stri­
gă Malaezul , care cunoştea demult repu­
taţia groaznicei insule. - Vi s'ar cuveni
să vă arunc rechinilor ca hrană !
Cu un gest semnificativ, Nokoro arătă
spre forma lungă a unui rechin,care tre­
cea , între două valuri , la o mică distanţă
- 68 -
de ei. Apoi , îndreptând din nou mitralie­
ra asup ra pirogii, stărui :
- D acă nu ne con duceţi numai decâ t
la locul unde se afl ă Tuan, vă măcelă­
rim pe toţi cinci !
La tonul n eîndurător al Malaezului, săl­
batecii înţeleseră repede că 1 cel car e le
vorbise , era hotărît să-şi înfăp tuiască a­
meninţarea.
Utilizând o mimică din cele mai sa­
vante, dădu ră a înţelege că erau gata să
se întoarcă la insula leproşilor şi să ara­
te locul unde p ărăsiseră pe prizonierul
alb.
- Haide, porniţi ! porunci Nokoro.
- Luaţi-o înainte ! Dar dacă vă pune
diavol ul să ne min ţiţi, vă scufund piroga
cu mitraliera !
Cei cinci băştinaşi nu-şi pierdură tim­
pul cu discuţii zadarnice. Numai vederea
mitral i erei le pricinuia o groază de ne­
descris. De voie , de nevoie , se puseră p e
vâslit. Barca-motor î i urmă de aproape
şi, curând, cele două bărci porniră dea­
l ungul litoralului Insulei Leproşilor.
Syyama şi Nokoro cu greu îşi stăpâneau
nerăbdarea ; erau copleşi !i de un senti­
ment de oroare şi de s p aimă gândindu­
şe la soarta cumplită pe care sălhatecii
o hărăziseră Căpitanului.
- 69 -
 Vor aj unge oare la timp ca să-l scape ?
In fiecare clipă privirile l or zăboveau
p e linia ţărmului pe care valurile arun­
cau într'una horbotele lor de spume ;
dar tot nu zăriră ţip enie de om ....
Vâslaşii nici ei nu slăbeau din ochi
malul, căutând să regăsească locul, lucru
ce le vene a cam greu şi curând îi cu­
prinse teama că nu vor putea îndeplini
cererea celor doi potrivni ci. Din fericire,
după câ teva dibuiri şi şovăeli, ocupanţii
pirogii dădură peste faimoasa plaj e.
lndată, cu gesturi mari, o a r ă ta r ă stă­
ruitor Japonezului şi Malaezului, aceştia
din urmă însă nu încetară să-i menţie pe
sălba teci s u b ameninţa rea mitralierei
mult temute.
„

In p uţin timp, cele două bărci se a­

p ropiară de locul unde fusese p ărăsit
căpitanul. Syyama se pregătea să acosteze
şi să se repeadă în recunoaştere când
Malaezul, lângă el, scoase deodată un
strigăt s curt.
- Oameni ! Acolo !
Nokoro arătă un grup care părea a
căuta pe ţărm . Atunci, fără să mai aş­
tepte, temându-se ca nu cumva căpita­
nul să fi şi fost descoperit şi târît în
mij locul insulei, Malaezul îşi puse în
funcţiune mitraliera, cu gândul ca , prin-
- 70 -
tr'asta , să-i sperie doar p e leproşi 1 c ar e
p ărea u a că uta pe cineva pe p l aj ă şi a
examina cu at e nţie p ămâ ntul. Hăpăiră
vreo treizeci de gloanţe . Proiectilel e ridi­
cară un n or de praf la c â ţiva centimetri
doar de locul ocupat de leproşi.
Efectul a cestei scurte salve fu imediat.
Leproşii, tocmai dăduseră de urma l ăsa­
tă de că p ita n şi se î n d r epta u acum spre
pal mie rul u nde Fred Mo rgan făcuse sfor­
ţările lui desnădăj du ite ca să se elibere­
ze de legătu r i le frâ n ghiilor. Ei făcură
îngroziţi o săritură înapoi ; în câtev a cli­
pe se înfundară în desiş şi dispărură.
Atunci se auz i o voce răsu n ătoare, tur­
burând t ăcerea care urmase dup ă acea­
stă retrag e re găbită :
- R e p ede ! !neoa, prieteni !
- Tuan e a colo ! Recunosc vocea lui
Tuan .

Impot riva calmului sr1 u o b i ş n uit , Noko­

ro sări peste bord şi se grăbi să aj u n gă
la p l aj ă, lăsând Japonezului grij a să ţie
în res p ec t , cu a j u tor u l mitralierei , p e cei
cinci vâsl aşi.
Tremurând de frică, mizerabilii se şi
credeau condamn ati ' să fie secerati , de o
salvă de gl oa n ţe şi p rivi rile l or nu se
mai desprindeau depe ţeava de oţel care
- 71 -
reflecta în momen t ul acesta razele orbi­
toare ale soarelui tropical.
Nokoro alergă ca un nebun ; căpitanul
chema intr'una. Trecâ n d d e locul unde
leproşii o l u aseră l a fugă, Mal aezul zări
însfârşit o fo rmă care se sbătea la pi­
cioarele unui p almier.
- Tuan ! Tu eşti ! In sfâ rş i t !
- Bravul meu Nokoro ! Pot spune că
ai sosit la timp ! Nu mă p rea simţeam
tare bin e adineauri I
In c â t e v a clipe Malaezul, 1 ră gând Kriss­
ul pe care-l purta în t otdeau n a la cingă­
t oare, se grăbi să taie frânghiile, liberând
p e Englez. Istovit d e sforţările pe care
le făcuse, Fred rr1suflă o d i p ă, a poi îm­
brăţişă p e aj u t or u l lui credincios.
- Cum dracu ai făcut ca să aj u ngi
la mine, dragul meu Nokoro ?
Şi Căpitanul spuse p e scurt liberatoru­
lui său cât de mare i-a fost bucuri a p e
care a simţit . o , în momentul în care au­
zise , răsunând pe plaj a din apropiere , fa­
mil i arul tacataca al mi tralierei lui.
- Creznsem că t otul era pierdut pen­
tru mine ! î ncheiă el. Dar acum, să ple­
căm ! Vreau să părăsesc cât mai rep e de
pământul ăsta ciumat. Uf I Mi-a fost des­
tul să zăresc numai pe locuitorii loi ! Şi
- 72 -
apoi, am de regulat o socoteală serioasă
cu onorabilul Matt D arton ! Acum parti­
d a va reîncepe şi totul mă face să cred
că, de data asta, j ocul îl voi câştiga eu.
In sfârşit, om vedea ! . . „

- 73 -
 CA PITOLUL 5.

INTOARCEREA LA J O YALTY-HARB O U R

Fred Morgan aj unse reped e la plaj ă .

Mare-i fu uimirea când dete aci cu ochii

de p aznicii lui de adineauri .
- D e u n d e p â n ă unde e i aici ? 1-at i
î n tâlni t vasăzică p c mişeii ăştia ? întrebă
el , după ce s t rânse viguros mfma Japo -

•
nezului.
In puţine cuvinte, Nokoro lămuri cum
putuse deosebi cu S yya m a strigătele căpi­
tanului în momentul chiar în care piro­
ga trecea prin faţa p l aj ei Joyalty-Ha r­
bour. Englezul asculta aceste explicaţii
mormăind mulţumit şi aprobător. D e cum
aj unseră la ţărm, el se înfipse în faţa
celor cinci sălbateci :
- Hello, boys, nu vă gândirăţi că o
să ne regăsim atât de repede. Ei bine,
de v reme ce aşa este, mă bizui pe voi !
- 74 -
 O să ne însoţiţi l a Espiritu-Santo şi o să
vă îmbarcaţi numai decât în barca noa­
stră !
„Dar una să ştiti, l a cea mai mică în­
cercare duşmănoasă din partea voastră,
pun să vă arunce peste bord, ca s ă slu­
j iţi de hranrt rechinilor. Tălmăceşte-le
cuvin tele astea, Nokoro, ca să ştie de pe
acum l a cc au să ce aştepte !
Malaczul se grăbi să se supuie. Işi în­
soţi cuvintele cu gesturi semnificative,
arătând de trei ori spre mitralieră.
Cei cinci sălbateci tremurau de frică.
La un nou semn al căpitanului, săriră şi
se ghemuiră în barca-motor, sub vigilen­
ta supra veghere a Japonezul ui. Fred se
aşeză l a volan şi p use în mişcare moto­
rut. Barca înce p u să lunece cu o repezi­
ciune vertiginoasă pe suprafaţa apei.
- O s ă fim la Joyalty-Harbour înain­
te de prânz, declară după un timp căpi­
tanu l . Cel dintâi lucru ce avem de făcut
e să ne răfuim cu Matt Darton şi să
smulgem din ghiarele lui pe biata ceea
nenoroci tă de fată.
Fred părea că uitase necaz urile prin
care trecuse mai acum câteva ore ; cu
fălcile încleştate, îşi conducea barca cu
o mana sigură. Cei cinci p rizonieri nu
se cl inteau. Noko ro p urtase de grij e să
le ia cu litele de vânătoare şi măciucile.
- 75 -
Stau chirciţi , nemişcaţi, cu sp aima în
privirile aţintite necurmat spre Insula
Leproşilor, al cărei ţărm se p ierdea tot
mai mult în dep ă r t are .
Căp i tanului Uragan nu-i fu greu să se
orienteze. Era grăb i t să-şi aj ungă ţinta şi
să-şi regăsească pe Charlie al lui.
La gândul n u mai că Ketchul sta fără
p aznic lângă debarcader, se simţea cu­
prins de tem eri serioase. lşi da lesne
seama, într'adevăr, c ă D arton trebuie să
fi fost prevenit de către cercetaşii lui
indigeni , d e prezenţa vasului în micul
port. Fără doar şi poate ticălosul se p re­
gătea să pună mâna pe vas ... Ba poate chiar
că la ora asta plecase, luând cu el pri­
zoniera . . .
- A m să-l urmăresc p â n ă ş i î n I a d d e
va f i nevoie ! murmură p rintre dinţi Fred
Morgan, care spumega de mânie.
Şi goana vertiginoasă continuă. Gânduri
peste gânduri se încâlceau în mintea tâ­
nărului.
Se gândea la Colette, îl apăsa oric e
întâ rziere în liberarea nefericitei. Acu m
îi revenea deosebit de limpede în minte
chipul j umătate ascuns de căluş al captivei
ş i totuşi o zărise abia câteva clipe ... Şi
vorbele ameniţătoare ale falsului preot şi
acum îi mai răsunau încă în urechi...
- 76 -
 In ciuda durerii ce i-o pricinuia carnea
zdrobită a mâinilor lui, se simtea încă
plin de o energie neînfrântă. Şi împre­
j urările providenţiale în care fugise dela
Aoba îi dădeau s p eranţa că în curând va
avea o biruinţă hotărâtoare asupra ban­
ditului.
Cu toate acestea, Englezul se întunecă
la faţă cănd barca aj unse la Joyalty­
Harbour : temerile l ui se realizau. Carlie
nu mai era ancorat acolo. Disp ăruse !
- Au plecat ! strigă e l scrâşnind din
dinţi.
Barca acostă repede. D a r că pitanul,
nelăsând măcar ti m p celor două aj utoare
ale lui să otgonească barca, sări pe scară
urcând trep tele în fugă. Ruinele încă
fumegâ nde ale cl ădirilor distruse al cătuiau
o pată mare , neagră ; cadavre zăceau
peste tot şi aerul era greu de un miros
des gustător.
Pe l eşuri stăteau păsări de mare care
începeau să rupă cu pliscurile bucă ţ i de
carne. Când se a p ro p i e Englezul, îşi luară
zborul cu marc zgom o t .
Fred Morgan nu z ăbovi mult în mij lo­
cul ruinelor ; z ărise câteva sil uete de
in digeni. Năvălitorii canibali veniseră şi
ei la osp ăţ ...
Fără să se gândească măcar la primej ­
- 77 -
die, Englezul se repezî l a un vlăj gan
înalt care alerga spre grădină.
Se încinse o goană nebună . Indigenul
avea picioare lungi. Se străduia să aj un­
gă în hăţiş unde se refugiaseră dej a
camarazii lui înspăimântaţi de întoarcerea
albului. D ar şi Fred simţea curgându-i
par'că foc prin vine.
Şi chiar în clipa când fugarul voia să
sară p este gardul format din tufişiuri
spinoase, el făcu un salt şi căzu cu toată
greutatea în sp atele canibalului.
Ciocnirea fu atâ t de violentă, încât
amândoi îşi pierdură echilibrul şi, strânşi
înlănţuiţi unul de altul 1 se rostogoliră
în iarbă. Negrul se zbătu cu furie şi cât
pc cc s ă scape din strânsoarea potrivni­
cului său, când, cu un p umn, acesta îl
tri mise lat pe j os, apoi îl luă de p ărul
lui l ung şi l ânos şi-l târî până la ruine.
Dinspre ţărm tocmai venea Nokoro.
- Hai repede ! Aj u t ă-mă să descos pe
haidamacul ăsta I
Malaezul se a pro pie ; în mână avea un
revolver. In tim oul acesta sălbat ecul, cu
faţa mânj ită de s?i ngele ce-i curgea din
răni, îşi reveni în fi re. Voi să se ridice
dar mâna vânj oasă a Engl ezului se lăsă
grea de tot p e umărul lui şi )n acelaş
timp , simţi p e p iept atingerea rece a ţevei
revolverulului lui Noko ro.
- 78 -
 - Vorb e şte ! Intreabă-1 un de se află
Reverendul şi fata al b ă p e care o ţine
prizonieră.
Mt1 laezul repetă întrebarea şi sălbaticul
înlemni însp ăi mântat. Dinţii îi cl ănţăneau
şi privirile nu i se mai d esprin deau de
la revolver.
- V orbeş te oda tă, tâlharule, că de nu te
ucid„.
A titudinea Engle z ului deveni atât de
ameninţătoare încât pri zo ni erul se . re­
semnă însfâ rşit. . . Răsp u nse cu vocea tre­
murândă l a scurtele întrebă ri p e care i
le puse Nokoro în dial ectul lui şi , cum
căpitanul aşte p ta pradă unei nerăbdări
din cele mai mari, Malaezul îi HHmăc i
lămuririle sălbaticului :
- Tâlharul a plecat l a bordul coră­
bioarei , tuan ! A l u a t cu el pe c apt i v ă şi
trei oameni dr e p t echip aj .
- De asta mă şi temeam. In cc di­
recţie ?
S ălb a tec u l , î n t reb a t riis t i t , î n ti nse mâna
spre ap us.
- A li riglit ! . . . Acum, l a cc oră a ridica t
Charlie ancora '!
Canibalul dădu un răspuns d estul de
încâlci t d a r, p e câ t se p utu dumiri No­
koro, Ketch-ul plecase a bia de o o ră.
- Atunci, repe d e ! Nu mai e vreme să
zăb ovim aici, curmă căpitanul d i scuţia ,
- 79 -
 dând drumul p rizonie rului său, care se
înti nse pe p ământ cât era d e lung. S ă ne
îmbarcăm t ustrei. Trebue să-l aj ungem
pe Darton până încă nu cap ă t ă un avans
prea mare.
- Şi ceilalţi p rizonieri, tuan ?
- Numai ne încurcă ; n'au de cât să
plece l a ducă- se ·pe-p ustie împre ună cu
ăsta de-aici . Sfătueşte-i să nu se ma i în­
tâmple al tă dată pti n calea noastră, că
a doua oară n'au să mai scap e aşa de
ieftin !
C anibalul, căruia căpitanul îi dăduse
drumul, nu a şteptase senti nţa a ceasta ca
să- şi ia tălp ăşiţa. In câteva clip e aj unse
l a gard, îl sări şi ale rgă m ai dep a r te
spre ceilal ţi vitej i din tri b c a re aşteptau
ascu nşi în hăţiş.
Cele câteva îoform a ţii p e care le cu­
l esese îi er a u prea îndestu l ătoare Engle­
zulului. Acum ave a să se încingă lupta
finală.
Barca- a utomobil era destul de rapi dă
pentru c a el să poată spera că va aj unge
Ketch-ul, mai ales că D a rton n aviga pro­
babil cu vitez ă norma lă. Ticălosului nici
prin gând nu-i trecea că mâna j ustitiei
era dt:-asupra l ui.
Dimpotr ivă, probabil că binecuvânta
întâmptarea care-i îngăduise să-şi adj u­
d ece, fără plată , vasul căpitanului U ragan.
- 80 -
 - Acum daţi drumul repede netrebni­
cilor ăstora I
Cei cinci prizonieri � care se mai aflau
încă în barcă sub supravegherea vigilen­
tă a Japonezului, deschiseră ochii mari
când Nokoro le an u nţă că erau liberi.
Urcară repede scara şi disp ărură i ute şi
ei, nedumeriţi încă, cum de scăpaseră
aşa de uşor.
*
• •

- Acum, băeţi , să vedem ce suntem în

stare noi trei ! Trebue să ne recucerim
p e Ch arlie al nostru şi să dăm hoţului
pedeapsa pe care o merită.
Syyama şi Nokoro erau în culmea bucu­
riei, ochii lor neg ri le scânteiau şi căpi­
tanul îşi reluă locul l a volanul bărcii ; şi ,
în curând, aceasta se dep ărtă, spre larg ,
în direcţia V est.
Se scurse o j umătate de oră. Şalupa
luneca la suprafaţa und elor, cu i uţeala
fulgerului. Fred observa neobosit ori­
zont ul.
Până a cum nu descoperise nimic, nici
cel mai mic punct care să poată face să
se c readă că vasul Charlie luase direcţia
aceasta„„ ,
Şi Englezul se simţe a cuprins de bă­
nueli chinuitoare ; nu cumva canibalul îi
dăduse informaţii false ca să înles n e ască
banditul u i să scape mai lesne ? Dacă ar
- 81 - 6
fi fost aşa, ar fi u n dezastru. Matt Dar­
ton liber, Colette în puterea banditului,
fără ca să fie cu p u tinţă de regăsit o
urmă serioasă„. Şi doar falsul reverend
era destul de priceput ca să înşele luni
dearândul cercetările celor mai ageri co­
poi. Totul p ărea grav compromis.
Din fericire, o esclamaţie a lui Syyama
făcu să se risipească temerile Englezului.
In acelaş t i mp 1 Mal aezul , e'Xclama şi el :
- Uite-l colo pe Charlie, Tuan ! Charlie
al nostru ! . .
D e astă dată cei doi credincioşi tova­
răşi ai lui Fred nu se înşelau ; se z ărea
chiar Ketch ul în z are, la tribord. Cele
două pânze ale navei, de o albeaţă ima­
culată, se desprindeau limpede pc cerul
albastru .
- Curaj , old boys ! răcni Englezul. De
astă dată, am pus mâna pe ei.
Fred simţi revenindu-i speranţa.
- Repede, Syyama, pregăteşte mitra­
liera !
In timp ce J aponezul îi executa ordi­
nul, Englezul continua să manevreze ţin­
t ă , înspre Ketch. Câteva minute încă şi
avea să-l aj u ngă, să-l acosteze ; lupta , de
atâta vreme dorită , avea să se 'ncingă .
•
* *

C urân d, din barca lor, cei trei bărbaţi

putură z ări siluetele care se desprindeau
- 82 --
pe bordul Ketchului. Fără nici o î n doială
că prezenţa lor fusese semnalată. Matt
D arton şi tovarăşii săi îşi dădea u seama
d e primej dia ca re-i p ăştea şi de inten­
ţiile acestor adversari neprevăzuţi. .. Se
pregăteau şi de parte a lor de luptă.
In p rimele momente , apărătorii Ketch­
ului păreau siguri că de partea lor va fi
biru in ţa ; totuşi , faptul că Fred avea în
stăpânirea lui mitraliera , îi procura lui
şi celor două aj utoare un avantagi u ho­
tărîtor.
Intre cele două vase nu mai era o de­
p ărtare decât de câteva sute de m e t ri
când, deodată, se auziră câteva detună­
turi, trase de pe puntea lui Charlie.
- Culcaţi-vă j os ! comandă Englezul.
Mala ezul şi Japonezul se grăbiră să
execute cât ai clipi acest o rdin • de nea­
p ărată prevedere. Primele gloanţe duş­
mane ricoşaseră aproape de tot de ei ;
două d i n ele chiar se înfu n d a ră î n lem­
nul b o r daj ul u i.

Totuşi, p e C ă p i ta n u l U ra gn n , a t a c u l a ­
cesta nu părea să-l fi i n t i mi d a t . E l . de­
p a.rte de a se a d ă p osti c u m sfă t u ise 1 > < ·
tovarăşii săi, rămânea d rep t, n c s i m l i to r
faţă de tir şi de primejdie. Părul lui
lung, blond , fâlfâia în vânt şi r a z e l e soa­
relui făceau să-i strălucească c e r ce i i de
aur.
- 83 -
 O nouă sal vă se abătu în j urul bărcii,
un proiectil atinse uşo r tâmpla stângă a
C ăpitan ului Uragan dar a ceast ă nouă
descărcătură nu-i răci , nici măcar p entru
o clip ă , entuziasmul. Contin uând mereu
să-şi conducă barca, strigă celor două
aj utoare ale sale :
- Hello, Syyama ! pregăteşte-te să-mi
iei locul. C â t despre tine, Nokoro, ai să
pui mitra liera . . . . Bagă de seamă, n u face
mari stricăciuni lui Charlie !
- Inţeles Tuan !
Japonezul se instală cu mare repezi­
ciune la locul p e care-l ocupase căpita­
nul. Abia p usese mâna p e volan că Fred,
se şi îndrep tase spre m 'l rginea bărcii şi,
drept în picioare, cu bra ţele întinse, sta
gata să se arunce în apă . . „

- Dar ce fac i , Tuan ? întrebă Malae­

zul , uluit de hotărîrea bruscă a şefului
său.
Fred nu se sinchisi măcar să răspun­
dă ; îşi luă elanul şi se dădu afund. Apa
stropi Îli j urul lui, el disp ăru timp de
câteva cl ipe, apoi cap ul îi reap ăru la
câteva zeci de metri. Spintecând viguros
undele, înotă întins spre Charlie. Gloan­
ţele continuau să şuiere în j urul lui.
Infricoşaţi, Syyama şi Nokoro se supu­
neau ordinelor şefulu i lor . Mitraliera tră­
gea mereu în ocupanţii bordului şi , cu-
- 8' -
rând , unul din indigenii complici ai lui
D a rto n , bătu aerul cu braţele şi, căzând
peste balustrada vasului, se scufundă în
mare.
Temându-se de a se expune tirului
uci gă to r al celor doi oame ni, banditul şi
cu ceilalţi tovarăşi ai l ui se grăbiră să-şi
caute , fiecare, un a dăpost. Syyama )ne mai
deosebind nici o sil uetă, se opri din t ras.
Ochii lui mici, o bl i ci, se plimbară iscodi­
tori pe suprafaţa liniştită a apei, că doar
o mai deosebi u n deva capul căpitanului,
pe care-l văzuse răsărind a bi a adin eauri,
nu departe de c a rena Ketchului. D ar
nic i e l , nici Malaez ul,nu izbutiră să-l mai
zărească pc Fred. D e o d a tă, Nokoro l ăsă
să-i scape o exclamaţie plină de groază :
- Rechini ! . .. Tuan e pierdut !
La vreo do u ăzeci de aruncă turi de braţ
de bordul lui Charlie, trei forme lungi
apăruseră .. . Erau rechinii în cău tare de
pradă.

- 85 -
 CAPITOLUL 9.

LA PÂND Ă !

- La Cucarracha ! . . . La Cucarracha I
Colette Garnie r întredeschise ochii, mi­
rată . Işi dădu îndată seama că era în­
tinsă pe un pătuc, într'o cabină destul
d e strâmtă, lumi nată de o feres i ruică ro­
tundă.
Dar cceacc-i atrase a te nţia fu un pa­
p agal al b as t ru , cocoţat p c u n raft pc
c are erau a şez ate câteva că r\i. Ciudata
p asăre bătea din aripi şi repeta fără în­
cetare aceste dou ă cu vinte , cu vocea e i
nazal ă :
La C ucarracha! . . . . La Cucarrach a !
După uşorul tangaj care-i scutura re­
fugiul, tânăra fată în ţelese îndată că fu­
sese transportată p e bordul unui vas.
Profund intrigată, făcu sforţări să-şi a­
dune ideile, să-şi explice cum de aj un­
sese acolo. O exclamaţie surdă îi scăp ă
când simţi l a încheieturi l e mâinil or du­
reroasa roadere a f rânghiilor , care o re­
ţineau priz onieră . Dar şi umărul rănit
o făcea să sufere destul.
- 86 -
 Colette se smulse din amorţeala ei.
Simţimântul j al nicei sale situaţii îi reve­
ni. Acum .... da .... îşi aducea aminte ! ...
Una după alta, lupta disperată care
se stârnise la Joyalty-Harbour, răpirea
ei de către sălbateci, după ordinul lui
Matt Darton, apoi dramaticul tete-a-tete
din cabană, toate, pe rând, i se înfăţişa u
memoriei cu o claritate impresionantă ...
- Prizonieră I Sunt prizoniera acestui
m o n st r u I
N mnai căi uşui , care înăbuşea strigă tele
cap tivei , îi fusese scos. Fărtt îndoial ă că
ban ditul socotea că aci nu mai avea a
se terne de strigătele victimei sale.
Colette se simţi zdrobită de copleşitoa­
rea desnădej de. Lacrimi grele îi apărură
între gene.
Işi pierduse cunoşti nţa după plecarea
lui Fred Morgan. Acum, p e bordul aces­
tui bastime n t misterios, recăpătă încetul
cunoştinţa tristului ei destin.
- Doamne , D umnczc ulc, de cc, de cc
m' ai p ă răsit ?
De cc ai îngă du i t acestui monstru
să facă din min e lucrul l ui, sclava lui !
N enorocita tocmai era să izbucnească
din nou în lacrimi câ n d , deodată > p rivi­
rile limpezi i se opriră asupra unui por­
tret care se afla agăţat în perete. Era
- 87 -
o fotografie sub sticlă a unui tânăr blond,
cu o caschetă de marinar în cap.
Colette îşi reţinu orice mişca re, intri­
gată. Tâ nărul acest a nu-i era necunoscut.
I se p ărea chiar că-l întâlnise„„ da„„ de
curând „ de curând„„
.•

Timp de câteva secunde prizoniera,

uitându-şi p entru moment disperarea, se
sili să-şi amintească. Chipu l i se lumină.
- Imi aduc aminte ! In cabană„ . Omul
acesta a intrat..„ Apoi s i Hbatecii > care
aşteptau lângă mine în umbră , s'au nă­
p ustit asupra lui şi l-au redus la nepu­
tin ţă !
O nouă problemă se născu în mintea
fetei : D e ce se afl a p o rtre tul acesta în
cabina asta ?
La Cucarraclz a ! . .• La Cucarrach a l. . .
P a p agal ul îşi urmă co n certul l u i ne­
plăcut şi făcu pe prizomeră să t resară.
Pri vi penel e azu ri i ale păsă r i i 1 care sărea
încoace şi încol o, furioasă c ă e închisă,
repetând fără î ncetare cele două cuvinte)
care p ăreau că-i consti tue tot reperto­
riul.
D ar Colette îşi întreru pse foarte repede
examinarea p ăsării, căci apro a p e de tot
de cabină, p e p untea eni gmaticul ui b as­
timent , se auzi zgomot de voci.
- El, bestia I Tot bestia I murmură tâ­
năra fată inebunită.
- 88 -
 C aptiva recunoscuse voce a aspră a lui
Matt Darton. Bandi tul dădea ordin e oa­
men d or care-ţ complectau echip aj ul.
Infri coşată, întinse urechea, sperând să
mai prindă câ t eva cuvinte care să-i în­
gă duie să şti e exact unde se afl ă şi care
erau intenţiile ră pitor i lor ei.
- Trageţi ! blestemaţilor, tâmp i ţilor !
Trageţi mereu în câinii ceia ! Vin să ne
atace 1
Câteva detunături urmară dup ă ordi­
nul acela. Prizoniera se ri dică gâfâind
depe culcuşul ei. Zgomotele acestea de
luptă , care izbucniseră deodată, turburând
cal mul î n conj u rător, fă ceau să-i dispară
temerile şi o umpleau de noi speranţe.
Dacă Matt Da rton şi oamenii l ui erau
atacaţi, asta însemnează că venea cineva
într'aj u torul ei, că se fac sforţări pentru
liberarea ei ! „ .
Impinsă d e o p utere irezistibil ă , Cole tte
se sbă tu să alunece în j o s depe culcuşul
ei şi căzu gre u p e podea. Simţi o mare
du rere l a umă r dar, stăpânin du-şi sufe­
rinţa izbuti , de bine de rău , să se salte
în pic i oare, apcri să se p roptească de
peretele cabinei. Atunci îşi lipi faţa de
ferestruica rot undă.
La înce p u t p rizoniera nu văzu nimic,
decât marea care înconj ura de toate
părţile vasul necunoscut p e bordul căruia
- 89 -
fusese transportată ; în curând îi scapa
însă o exclamaţie când zări)a câteva zeci
de metri doar, o barcă-motor, vopsită în
alb.
- Este chiar barca lui Tăticu ! exclamă
ea în culmea uimi rii.
Dar tân ăra fată nu izbuti nici decum
să zărească pe oamenii care se aflau în
barca-motor. Syyama şi Nokoro se întinseser�
pe pântece ca � ă se apere de tirul adver­
sarilor lor. Doar tacataca mitralierei lor
se auzi în câteva rânduri.
D u p ă înj urăturile repetate ale lui Matt
Darton, după tro p ăiturile repezite ale
picioarelor goale pe punte, Colette înţe­
lese foarte repede că acest atac neaştep­
tat îi surprinsese la culme .
Un zâmbet ii înflori chi p u l î ndurerat
de atâtea chi nuri. Insfâ rşit, D umnezeu nu
rămăsese surd l a chemările ei ?
Timp de câ teva minute, o tăcere spăi­
mântătoare urmă zgomotelor luptei. Du­
dui tul motorului tăcuse, mitraliera dea­
semeni. Nu se mai auzea decât vocea
groasă a lui Darton , care urla :
- 5-i:l scufundat ! . . A dispărut ! Trageţi
.

în el dacă-l vedeţi reap ă rând.

Cu i nima bătândă, Colette aşteptă.
Tăcerea st ăruia. Fără îndoială că ban­
ditul şi oamenii lui se străduiau să re-
- 90 -
 pereze din ochi pe cel p e care-l văzuseră
adineauri dându-se afund.
In două rânduri ., câte o g rindină de
gloanţe ale mitralierei domi nă plescăitul
apei. Se auzi sgomotul unui corp căzut
în a p ă , urmat îndată de o înj urătură .
- Dar culcaţi-vă dracului j os, i dioţilor !
răcni Darton. Nu-i nevoie să l e s e rviţi de
ţintă. Vreţi să vă împuşte ş i pe voi, nă­
tărăil or, ca p e Taro ?
Prizoniera înţe l e s e că foc ul asaltanţilor
făcuse o victimă printre cei d i n echipaj ul
vasului. Apoi t r1 c e r c a domni din nou,
turburată î n cabină de fâlfâitul de a ripi
şi de strigătele r e petate a l e pap agalului
albastru > care se izbea neîncetat de uşa
închisă şi de pereţii strâmtului refugiu.
Minute l e se scurseră, grele de spaimă.
Colette sta tot nemişcătă, broboane mari
de sudoare îi curgeau dealungul feţei
slăbite de suferinţele şi de spaimele în­
du rate.
Nenorocita ştia într'adevăr că soa r t a ei
se ho tăra în cl ipa a ceasta .
Prin ferestruică nu văzu pe nimeni.
Darton şi oam enii lui se fereau prudenţi,
să rămâie pe pa rt ea aceasta a punţii ,
care era cu totul descoperită.
L a o mică distanţă, barca-motor con­
tinua să se balanseze încet i pe undele
c alme.
- 91 -
 Şi, deodată, Colette tresări ; două mâini
apăruseră în l r'adevăr şi se agăţau de
balustradă. Apoi, se ivi în cet un cap 1 cu
p ărul ud lipit de fruntea care îi şiruia de
a p ă ş i , însfârşi t , apăru omul întreg. După
ce se scutură de apă, se săltă trecând bini­
şor peste bord şi se l ungi j os , lângă
cabin ă.
Fata urmărea cu spaimă mişcările noului
venit. Recunoscu îndată chipul viril şi
energic al noului venit„ . Era acelaş tânăr
a cărui fotografie o con templase aci , în
cabină , când îşi revrnise în simţiri.
Cum de se afla acolo C ăpitanul Uragan,
pe care-l zărise pentru ultima oară în
mâinile bandi \ilor şi pe care Darton ,de
la ca re-i . ştia numele - îl condamnase
să piară în insula leproşilor ?
*
* *

Col ette n' avu timp să se frământe

multă vreme cu turburătoarea întrebare.
O izbi tură violentă o făcu s ă se întoarcă
brusc. Zgomotul unui zăvor tras , răsună
la intrarea refugiului ei. Aproape îndată
uşa se dete în lături şi un bărbat se
repezi în prag.„ ·

- Matt Darton l exclamă fata cu oroare.

- Ei da, Matt Darton , spuse noul ve-
nit. Am venit mititico, să- ţi dovedesc că
- 92 -
nu ţineam să te părăsesc pentru nimic in
lume !
B a n ditul închisese uşa în urma lui.
Fără ca să se sinchisească de papagalul
care continua să scoată ţip etel e lui n a­
zale, se înfipse î n faţa captivei apoil
privind-o ţintă, spuse rânj ind :
- Hei, constat că a i făcut mari sfor­
ţări de energie. Ai vrut să vezi ce se
petrece pe afară ! Dar fii pe p ace mititico !
Ar fi primej d tos să te hrăn� cu speranţe
z adarnice. O rice s'ar întâ m pla, Matt D ar­
ton n'o să te l ase să-i scapi din mâini.
- La Cucarrach a ! La Cucarracha!
- Cobe blestemată ! Taci odată !
Exasperat de tă răboiul p e care-l stârnea
p apagalul, b anditul voi să-l izbească cu
piciorul . Nu-şi nimeri ţinta şi lovi în uşă
p e când Charleston, cu un repede fâlfăit,
se coco tasc din nou p e raftul de cărţi .
- Aşt e aptă puţin l Te 'nvăţ eu min fe !
Furios, banditul îşi uită timp de
câteva clip e p rizoniera şi făcu sforţări
să prindă şi să sugrume p asărea.
O vânătoare straşnică se stârni în cu­
prinsul cabinei...
Privirile îngrozite ale Colettei . care se
lipea tot mai mult de perete , ii u rm ă rea u .
Matt D arton întinse braţele şi se sili să
prindă pe Cha rleston , care se învârtej ea
-- 93 -
într'una ; pene sburau în toate părţile, un
tablou agăţat în perete căzu şi geamul i
se sparse cu zgomot.
Timp de două minute, ticălosul făcu
încercări zadarnice : de fie c are dată > în
care cre dea că acum-acum p rindea pa­
pagalul, acesta se libera , pocnindu-l cu
pliscul, îi aluneca între degete şi sbura la
celalt cap ăt al cabin ei.
Insfârşit, îndesând pasărea într'un colţ,
Matt izbuti s'o prindă.
Ţipete aspre, asurzitoare , se auziră
şi Charleston zgâria şi muşca cu cruzime ,
mâna cumplitului său potrivnic.
- Animal spurca t ! Las' că-ţi sucesc eu
gâtul !
Banditul tocmai se pregătea să-şi în­
deplinească ameninţarea, mâinile l ui se
închideau ca nişte cleşti în j urui gâ t ului
nefericitului pap agal , c are se zbătea cu
fu rie şi se stră duia , fără i zbâ ndă,să-1 mai
muşte odată ca să-l facă să-i dea dru m ul.
Nefericita zburătoare părea, de astă­
dată, con da mnată la o moarte sig u ră când,
deodată, se auzi o i zbitură violentă în
u şă. Repezită cu putere de un umăr voi­
nic, uşa cedă. In:stinctiv, banditul se în­
toarse şi uimirea lui se vădi atât de
mare , recunosc â nd pe omul care se ivise
în prag, în cât slăbi s trânsoarea. Char-
- 94 -
leston liberat, sbură şi se refugia şi de
astă dată > pe raf tul de cărţi.
Colette, se întoarse şi ea. D a r apariţia
noului venit, dep arte de a stârni la ea
spaimă, o făcu să întrezărească speranţe
nehunt-şti.
Priviri. e i se luminară, buzele i se
mişc ară uşor şi lăsară să-i scape două
cuvinte :
- Căpitanul Uragan !

- 95 -
 CAPITOLUL 10

ULTIMA LUPTA A LUI MATT DARTON

Era chiar Fred Morgan 1 cel care i nter­

venea în chip a t ât de neaştep tat.
După ce înotase în direcţia Ketchului,
fără ca să se sinchisea�că de gloan ţele
pe ca re i le trimdeau ban diţii, Englezul
se a fun d ase p e ntru a doua oară şi. tre­
când pe sub ca re n a vasului său ,izbutise să
iasă J a suprafaţă în p artea cealal t ă.
Pe când se pune a u la adâ post } cum p u­
teau, ca să e v i te ploaia de gloanţ e a mi­
tralierei, D arton şi tovară şii s ă i nu-şi
dăd useră seama de m anevra căp 1 tanul u i 1
p e care-l credeau atins mortal de unul
din p roiectilele lor.
Şi apoi, ei zăreau neliniştito arele dâre
pe care le lăsau rechinii şi îşi închipuiau
că rechinii îi vor descotorosi , desigur, pe
veci , de teribil ul lor adversar.
Dar dovedeau că nu-l cunoşteau bine
- 96 -
p e C ăpitanul Uragan, dacă se gândeau
că el ar putea sucomba astfel. Agăţat de
cheresteaua tribordului, tânărul, pe care
şi tovarăşii săi îl pierduseră din ochi, îşi
dă dea seama de p rimej dia care-l p ăştea
din p artea rechinilor, atraşi deocamdată
de căderea cadavrului Melanezianului 1
doborît adineauri . . ..
După ce se încredinţă, dintr'o repe d<'
a runcă tură de ochi, că această p a rte a
Kc lchului rămăsese pu stie, se c i'1 F1 rt'1 p f1 -
n i'1 I a hal u s t ra d ă a po i 1 e x 1 · c u tfrn d o gim-
11 a s t i ct1 a h i l i'1 �i p r i nw j d io a s i'1 , i z h u l i s i"'1
aj ungă p c p u n te . l n mome n tul a c e s t a î l
zărise Colet t c dela ochiul ca binei e i .
Apoi, întinzându-se j os cât e r a d e lung, En­
glezul se silise să nu atragă atenţia tică-
loşilo r ; l a câţiva p aşi z ări doi Melane­
zieni 1 p itiţi de frica mitralierei pe d u p ă
nişte lăzi.
Fără a căuta să a t ace p e indigeni pe
la spa te, Fred înce p u, lot t f1 rfrn d u-sc, să
aj ungă în faţa cabi n e i . Inj u ri"'1 l u ri , u n
tapaj asurzitor, ţipetcll' rl'pl'tak ale lui
Charleston , î i dădud1 a înţelege că Matt
Darton se afla în momen tul acesta î n
interiorul cabinei.
Atunci căpitanul nu mai şova1 ; cu mâ­
na p e clanţă şi proptind umărul de uşă ,
se năpusti în ea cu pute re . Uşa cedă.
- 97 - 7
 Acum cei doi a dversari se aflau din
nou faţă 'n faţă. Timp de câteva clipe,
falsul reverend rămase ca o stană de
piatră . 11 recunoscu se, nici vorbă, numai
decât pe Fred Morgan şi se întreba , uluit ,
cum de putuse scăpa p rizonierul său de
sub straşnica p a z ă a canibalilor şi de
sub fioroasa p utere a leproşilor. D ar) o­
dată cu capul 1 nu-şi putea închipui ca
Fred Morgan să împingă atât de departe
îndrăzneala , încât să se aventureze chiar
a c i , pe punte . . . . Mai ales c ă îl crezuse
rănit mortal de un glonte şi sfâşiat de
rechini.
- Intre noi doi a c u m, stimabile Matt
D a rt o n ! Avern d e regu1 a I o socoteală se­
rio a s rt ! De a s l ii da t r1 nu-mi mai s c a pi !
Fred se înălţă î n faţa uşii, barând ori
ce retragere a bandiluiui care, cu faţa
convulsionată de furie, se îndesase încor­
dat, gata să se năpustească, cu p umnii
enormi înainte.
Totuşi, această p rimej dioasă atitudine
de atac a ticălosului , nu păru să-l inti­
mideze p e Englez . Aşteptă. Jerseul lui pe
j umătate rupt, îi descoperea pieptul gol
şi bronzat. Pantalonul de pânză ud i se
lipea de pulpe, p ărul îi a târna pe frun­
te ; cu un gest repede şi-l dădu pe
spate.
- 98 -
�
D arton crezu să poată profita de clipa
aceasta > ca să pornească atacul. Se nă­
pusti cu ca pul înainte. Disperată ) Colette
scoase un strigăt de sp aimă. Işi închipuia
că noul venit va cădea doborît sub ata­
cul furios al banditului. Dar Englezul
ghicise intenţiile potrivnicului şi, chiar
în momentul în e;are mizerabilul d ă d e a
buzna, e l se dădu repede deopa rte . . . . N e
m ai întâlnind decât golul în faţa lui,
Matt D arton căzu violent cu capul în
pervazul uşii. Voia tocmai să se ridice,
când braţul că p it an u l u i s e destinse cu
repeziciunea fulgerului. P umnul lui ner­
vos isbi năpra znic bruta , î n plină falcă.
Banditul se cl ătină şi căzu pe spa te,
scuipând doi dinţi ; un fir de sânge apă­
ru şi se prelinse în colţul gurii. Totuşi J
această energică ripostă nu-i fu de aj uns
ca să-l doboare şi să se dea bătu t ; sco­
ţând un blestem îngrozitor, Matt D arton
se năpusti din nou asupra lui Fred Mor­
gan.
Se încinse o luptă c rânce n ă , corp la
corp, sub privirile îngrozite ale tinerei
fete, care sta tot ghemu i tă în peretele
cabinei, lângă fe restru i c ă . Cu faţa hidoa­
să şi însfm gc r a l rt , Ma tt Darton se silea
să-şi cupri n d ă adversarul - cu aj utorul
unei piedici spera să-l facă să-şi piardă
echilib :t: nl . Mai p u ternic la î n făţişare de-
- 99 -
cât Engl ezul , mizerabil ul ar fi iz b u t i t poate
să-l zdrobească sub gre u t a t ea l ui şi să
i a s ă biruitor. Inima Colettei bătea să se
sp a rg ă .
Dar b an di tul avea de-aface cu un ad­
versar de primul rang. Fred su s ţinu vi­
t ej eş t e noul lui asalt, mâinile lui se în­
cl e ş t ar ă pe încheieturile mâinilor bru t e i
ş i -l i mo b il i z ă t imp de câ teva c l ipe ... Faţă
în f a ţă , cu figurile contractate şi înecate
în su doare, a ş t ep t ară nemişcaţi, fiecare
din ei c ă u t ân d să-l facă pc celălalt să
s e ' n covo a ie.
Prizoniera îşi putu da totu şi seama că
Fred Morgan câştiga p u t i n cft tc p u ţ i n su­
p erioritate.
Beat de furie şi de d u re re a loviturilor
p ri mite , Matt Darton îşi p ie r d e a , văz â n d
cu o ch i i , stă p ânire a d e s in e . E x asp erarea
lui făcea contr a s t cu re ce a energie p e
care o des făşur a a dversa rul lui . Incet
dar sigur, Fred M o rg a n i-o lua înain te.
Incă două trei minute şi tică losul, î n vi n s ,
se v a vedea silit să ceară îndur a re .
Dar Matt D arton voi s ă 'ncercc o l o vi ­
tură. La o sguduitură a vasului , p ro voc a ­
tă de un t anga j , mâna îi s că p ă din
s t r â nso a re a căpitanului. O duse cu iu­
ţe al ă la brâu smulgâ n d din el un cu ţit
- 100 -
ascuţit ca un briciu şi , ridicând braţul,
vru să-l lovească pe adversar.
- D u mnezeule ! Ia seama ! u rl ă t â n ă ra
fată , î nsp ăimântată.
Fred Morgan părea pierdut când, deo­
dată , ceva ca un ghem mare, întuneca t,
căzu pe crani ul pleşuv al banditul ui.
Inainte ca acesta să-şi fi putut măcar da
seama de ceeace i se întâmpla, ticălosul
îşi s i m ţi obrazul sfâşiat cu cruzime, sân­
ge le curgea dealungul obraj ilor răniţi,
în timp ce un ţ i păt de izbândă umplu
cu prinsul cabinei :
- La Cucarrach a ! . . . . La C ucarracha ! . . .

- Charleston ! Bravul meu Charleston !

Era p a p agalul care luase ofensiva cu
a tâta în dârj ire 1 scăpând pe căpitan del a
o m o a r t e sigură. Un moment, speriat,
rr1 m r1sesc p c r a ftul de d1 rţi, a p o i brusc, ,

se n t1 p u s I i sc î n sho r ; : 1 c u m , n ch u n f u rios,
btt l frnd c l i n a r i p i , st• s i l i' a si'1 a j 1 1 1 1 g i'1 la
och i i h a n d i t u l u i c u l o v i t u r i m a r i c l P ci o l ' ,
p c când ghia rd1· l u i î n d\ rl i g a l c · i se· î n ­
figeau sfîujiil' l o r î n na n i u .

S urprins, o r h i t , M a l l l > a rl o n 1 1 1 1-�i p u­

tuse Sfârşi ges t u ) l l CÎga� : voi Sft SC dcs­
COtOrOSCaScllde p asr1 rc, să-i dea o lovi­
tură de moarte cu arma lu i dar ) de astă
dată, interveni căpi tanul : repezind un
pumn dărâmător în stomacul ban ditului,
- 101 -
îl repezi grămadă d e perete.... Lovitura
fu a tât de violentă încât raftul se răs­
turnă, că rţile căzură g rindină în capul
lui Matt Darton. Speriat, Charleston o
ţuşti pe uşa care se întredeschisese în
timpul luptei ::i cesteia corp l a corp.
- Iertare ! . .. Ierta re !... Mă predau !
Pe j umătate mort, cu faţa plină de şi­
roaie de sânge care-l împiedic a u să vadă,
banditul se ridică anevoie.
Engl ez ul , cu h ainele sfâşiate. cu părul
ciufulit, aştepta tot uşi cu pumnii pregă­
tiţi de bătaie, gata să reia l u pta.
- H ai, ridică-te, nemernicule !
Matt Darton, învins, se ridică în pi­
cioare, spri j ini n d u - se de p e r et e . Cămaşa
sfâ şiată l ă sa să se vadă piep tul lui păros,
pe care ghiarele lui Charleston îl brăz­
daseră adânc , cu sfâşieturi s ângerân d e .
Căpi tanul se repezi atunci spre un ser­
tar ştiut de el, din perete ; cât ai clipi
scoase la iveală un revolver pe care-l
î ndreptă spre adversar.
- Sus mâinile, canalie, numai decât !
Nemernicul nu mai îndrăzni să reziste.
Işi găsise naşul ! Făcea acum o mutră
j alnică ; atunci, înţelegând că nu mai a­
vea a se teme de acum încolo din par­
tea potrivnicului să u , Englezul se aplecă.
- 102 -
Continuând să-l ameninţe pe M att Dar­
ton cu arma, puse stăpânire pe cuţi tul
care căzuse pe j os şi ; apropiân du-se apoi
de prizonieră, se apucă s'o libereze din
strânsoarea frânghiilor.
Emoţia pe care o simţise Colette , în
cursul dramei rapide care se desfăşurase
sub ochii ei măriţi de groază, fu atât de
puternică, încât se nărui z drobită în bra­
ţele salvatorului ei.
- In tindeţi-vă p e p at, v ă rog , dom­
nişoară, îi şopti En gle z u l . A m sl1 mii
î n to r c îndată. Pentru mome n t t re b u i e sl1
r e gule z defini t iv, chestia l u i Ch arlie . S u n t
<leacum încolo singurul s t ă p â n , <lup ii
Dumnezeu, pe bordul acestui bastiment I
Cât despre tine, D arton, ai să te l aşi legat
frumuşel !
·
Cu · frânghiile pe care le scosese cap­
tivei, Englezul îl putu lega p e M att
D arton. ln că foarte ameţit de bătaia
magistrală p c care o căpă tase , mizerabilul
nu opuse nici c e a mai mică rezis tenţă.
D ealtminteri Cole ttc, care se aşezase
pe pat, preluase revolverul din mâna
Englezului şi-l ameninţa acum ) a rândul
ei , pe ticălos.
*
* *

După ce banditul fu legat cobză, Căpi­

tanul încredinţă fetei, supravegherea lui
- 103 -
a poi, luând un alt revolver şi repezin du­
se pe punte , se îndreptă spre cei p H tru
indigeni , care stăteau tot p i tiţi p e dup ă lăzi :
- Sus mâinile, ticălm1;ilor ! Sunte ţ . de a­
cum încolo prizonierii mei !
Melanesienii, care pândeau mereu cu
a t enţie barca - motor, l a câteva zeci de
metri de Ketch, gata să tragă de cum ar
zări silue tele l u i Syyama şi Nokoro, nu se
aştep tau desigur să vadă intervenind un
adversar atât de hotărât indărătul lor.
- Haideţi ! sunt grăbit ! Ni cio împotri­
v i re : Cel dintâi dintre voi care î n drăz­
neşte să facă cel mai mic gest, se alege
cu creerii zbura ţi !
Cei patru băş tin aşi n u înţelegeau decât
câteva cuvin t e:· englezeşti d a r atitudine a
lui Fred Morgan vorb e a destul d e sem-
nificativ.
Dealtminteri, profitând de întorsă tura
situa ţiei 1 pe care o operase şeful lor,
Syyama şi Nokoro răsări ră şi ei şi ţint eau
mitraliera asupra grupului de săl batici
speria ţi. ·

-,- Aruncaţi armele voastre p este bord !

Strâ nşi în menghină, cei p atru banditi
se executară. Atunci Englezul se întoarse
spre cei doi mateloţi ai lui, care erau
în culmea fericirii că-l revedeau teafăr ;
. ' "'-'-- Puteţi să vă urca ţi amândoi cu mi­
- 1-0� -
traliera dincoace , pc bord, strigă el. Am
izb u ti t să-l prind p e D a r ton !
In mai p u ţin de trei minute, cei doi
mi meni se a flau pe p u n t e a Ketchului cu
mi tra l i e ra . Fără nicio gre ut ate capturară
pe cei p atru M e la n esie ni , t ero riza ţi . Satis­
făcut de izbâ ndă lui străl ucită, Engl ezul
se p re gă t e a să pornească spre cabină
când, deo d a t ă , Malaezul se întoarse :
- Bagă de seam ă , Tuan ! Pri v e ş t e !
O sil uetă se ivise din c abin ă, de
u n d e răs u n a u s t rig a t e dep ărtate. Profi­
tân d de o cli p ă de n c a ten ţ i u n e a Colettei,
Darton, căruia Fred neglij ase să-i lege şi
p ici oa r ele , se n ăpus tise sp re uşă şi alerga
spre bal ustradă. Inainte ca Fred Morgan
şi cei doi cr ed m ci oşi t o v a r ăşi ai lui să fi
avut timp să se o p u i e încercării lu i dis­
perate, mizerabilul s c o ase un răcnet înfi­
o r ă to r a p o i , sări nd balustra d a, se aruncă
i n a<lfrn c. D u p ă cft teva cl i pe , u n de l e se
înch iseră deasu p ra l u i .
Intrign \i, Fred, S y y a 1 1 1 a i;; i Nolrn ro s e
aplecară... Vii z u ri'1 n• a p i'1 rî1 1 1 d c u nî nd c a ­
pul b a n di t u l u i 1 l a v n � o z 1 · c c a r11 11l· i'1 l 11 ri
de braţ de Clwrlfr . .J a ponez u l tocm a i se
pregătea sit tr a g i1 în fugar c l a r Fred
dădu d e op a r te \cava mitral i erei.
--,- Păcat să ne mai stică m cartuşel e.
Zăresc un gentleman care se va însărcina
să facă r e p e de d re p t at e ticălosului!
- 1 05 -
 Fred Morgan ară tă aproape de tot o
dâră > care a p ărPa l a suprafaţa m ării.
Unul din rechinii care dăduseră adineauri
târcoale Ketchului, zărise p e fugar, care
înota din răsp u t e ri, numai cu aj u t orul
picioarelor.
Matt D arton îşi dădu seama . de cum­
plita primej die c a re-l a m eninţa. Şo văi
timp de câteva clipe, apoi p ăru că vrea
să se întoarcă spre Charlie dar era prea
târz i u . . . In câteva clipe rechinul se nă­
p u sti a'upra lui. ..
Atunci căpitanul Uragan şi cei doi
tovarăşi ai săi auziră un ţipăt înfiorător,
văzură fa ţa convulsfon a tă a ticălosului,
apărând o ul timă oară l a suprafaţă, a poi
monstrul , care înş l' ăl'asc piciorul drept al
fuga rului între fălcile lui p u l c rn ic e , îl
duse l a fund ... Nu se mai văzu l a supra­
faţa apei de cât o l argă dâră p urpurie .
- Doa :nne Dumnezeule, e îngrozito r !
se auzi o exc l a m are.
Fred Morgan se întoarse repede. Zări
atunci pe Colette Ga rnier nemişcată,
ţeapănă de groază în faţa cabinei. Fata
asistase la cumplita dramă care se d es­
făşurase.
- Nu l-am putut împiedica să iasă,
murmură e a , pe cân d Englezul se apropia
de e a în mare grabă. Se năpustise spre
uşă ca un nebun i
- 106 -
 - N'are ce să-ţi pară rău, domnişoară.
S'a făcut dreptate ! Domnul rechin a în­
locuit cum nu se poate mai bine pe j u­
decătorii din Port Vila !
- Cum ţi-aşi putea mulţumi vreodată,
domnule, pentru tot ce ai făcut pentru
mine !
- Ei Doamne ! nici nu merită osteneala
să vorbim despre asta, domnişoară, pro­
testă căpitanul. De astă dată, drama s'a
sfârşit. Aventura în care m'am angaj at e
terminată . Am pus rămăşag cu nişte
p rie teni că voi izbu t i srt duc la hun sfâr­
şit ceeacc u u p u t useră face atâţia poliţişti.
Am câştiga t prima făgă duită pentru cap­
turarea sau moartea J ui Matt D arton !
-
Acum o să ne întoarcem l a Joyalty Har­
bour, ca să ne îndeplini m ultimele datorii
creştineşti faţă de nenorociţii care au
pierit în cursul masacrului.
Un hohot de plâns sgudui pieptul fe tei.
- De acum în colo nu mai am n i m i c
de sperat de la viitor l?Î n u m a i pose d
pe nimeni pe lume. Ce : un sit d c v i u de
acum în colo ?
Fre d Morgan s t rânse I ung mim u tre­
murândă a acel eia carl' v o r L isc a tft t de
mişcător.
- Nu-i de fel drăguţ pen tru m ine,
ceeace spui d-ta, declară el. Nu crezi,
domnişoară, că Fred Morgan, căpitanul
- 107 -
 Uragan, ar p utea fi un bărbat destul de
capabil , ca să-ţi a sigure u n viitor fericit,
la adăpost de orice lovituri p erfid e ale
Destinului ?
Colette rămase ca uluită dar curând,
după zâmbetul care-i l umină ochii ei
fru moşi, încă voalaţi de l acrimi, Fred
Morgan în ţelese că de astă dată câştigase
o izbândă mult mai mare încă , de cât
aceea p e care o obţinuse împotriva lui
Matt D arto n şi a bandei lui de m asacra­
tori !
După zece minute Charlie , care remor­
case barca-motor, porni spre Joyal ty­
Harbour, spintecând mâ n d ru un del e scân­
teietoare ale mări i .

SFA R:)IT

- l'O� --
PASIONANT! A APARUTI

ln l abirintulunor u l u itoare enig­

me psihol o9ice şi detective !

C E REŢ I AZI

ROMANELE CAPTIVANTE
230 pagini.
La c h i o ,cari şi librari
NOU l C ER EŢI

�• !!!'A�l!E�Pf.!•
J AC Q E S o r CHAMBON

FU A RA

/ 1

Pe brane pcapa suoase ue munţi,

hă rtuită de prigo n i torii ei - de
ce? - fru moasa Mercedes s:o­
neşte c ă l a re, cu taina ei, spre
ruinele conacului blestemat, H a ­
cienda fă ră nume.
Acolo, î n t re fu�ara, Petro. Pe­
pita şi Poriirio se deslăntuie e­
pisoadele de curaj şi viclenie ale
uneia din cele mai palpi t a n te a
vent11ri. Cine va învintze? . . .
IMPRESIONANT ! CEREŢI '

Crima şi năpastea au fost p u se w

m işc ar e de necruţătoarel e t rust u r i
acaparatoare împot riva u nei gen i a l i �
invenţii care Ie am e n i n ţ ă profi t u ­
rile. Inventatorul ajunge la ocn ă ;
soţia scu mpă Î i est e asasi n a tă. Eroi ­
ca lui fi ică preia lupta titan i că. Va
lsbuti e a să d ucă la tri umf adevăr ul,
dreptatea şi visu) părintel u i ei,
marti r al ş t i in ţe i ? . .•

„ROMANELE CAPTIVANTE··
( 230 pagini - 15 lei)
Cereţi la chioşcari, librari şi în gări.
2 CATALOGUL COLECŢIEI
:::::t
... •
„ROMANELE CAPTIVANTE'•
o I: - ·-
> :I
-
-
:::::t
" 29, PRĂPASTIA de Max Brand
o c 30. MAREA TAINA de J. D'Ag.raives
31. RAZBUNATORUL de Concordia Merirel
z 32. LUPUL SINGURATIC de L. Vance
• 33. AURUL ULTIMULUI STUART de Darlois
z 34. TRANSATLANTICUL TRAGIC de Shaw
:::::t • 35, INFIERAT ! de Ludwig Kapeller
I: 36. AVENTURIERA de Jack London
- 37. O FEMEIE INFERNALA de Ag. Ohristie
:I
z - 38. INVITAŢII MORTULUI de Alexandre Colter
Ul 39. DUBLA ORIMĂ DIN FORTIFICAŢIILE FRAN-
:::::t ŢEi de Pierre Nord
... ftl
40. ALARMA PESTE OCEANE de M. Level
D. 41. SPIOANA IN SPANIA de Marrth e Richer
-
42. IN SERVICIUL REGINEI de A. Hope
Ul
* 43. TRASNET' INTRE DOUA INIMI de E. Bud
� 44. O DRAMĂ SUB NAPOLEON de C onan Doyle
„ PAIANJENUL ALB de Louis Wilton
ie 45.
• 46. CONTE SA DE CAGLIOSTRO de M. Leblanc
u „ 47. PIRAŢII de A. T'Serstevens
Ul .,. 48. MIREASA FLACARILOR de R. Haggard
·- 49. FEMEIA IN LUNA de Thea de Harbou
li. 50. OLANDEZUL ZBURATOR de J. D'Agraives
z 51. COLANUL IDOLULUI DE FIBR de R. Thevenin
Ul 52. VANT DE NEBUNIE de H. de Golen
... „ 53. FURTUL DOCUM. SOORET de M. de Kel'lba
54. MISTERIOSUL W ANG HO de Amo Alex.
oC 55. INIMI MAGNETICE de Jefferson Farjeon
- E 56. ENIGMA LUI BACHUS de Pierre Boileau
.,. 57. NOAPTEA DE GROAZA de Mony Dalton
oC -
58. MARTURIA MAIMUŢEI de Bru-ce Harrisson
.... „
59. CAD MAŞTILE ! de L. Biro
ftl 60. MOARTEA FILMEAZA ! de Cadton Wallace
Ul
61. INSULA SPIONILOR de w. Walentin
� E 62. FORMULA ROŞIE de M. Arcy
ftl 63. BARBATUL FARA FEMEI de A. Abbot
oC „
„
a La cbioşcaTi, librari şi în gări
c Impr imeriile , .Adeverul" S. A. Bucureşti
Ceret• vo1u me1e aparule

col ;:t io AV E N T U R A :
,,
''

C I U M A STACOJIE de I a c IC &. o n do n

PRIZONIERII SUBMARINULUI U-35

d e Paul Dan crav

MASCA DE ARGINT
de Max Dazerg u e s

P R I N Ţ E S A TARAKANOVA
de A. Lan�

M I L I O A N EL E LUI VULPE-ROŞIE
Pe brane pra p a st i o a se de m u n tt.
hărtuită de p rigoni totii ei - de
ce? - frumoasa Mercedes �o­
neşte c ă l are, cu t a i n a ei, spre
ruinele c ona c u lu i blestemat, Ha­
cienda fără nu me.
Acolo. i n tre hJ�arâ, Petro, Pe­
pita şi Porfirio se d�slă n t u ic e.
p i soa d e l e de c u raj şi viclenie a le
un ei a rl i n cele m ai p a l p i tante a•
vcn t u ri. Cine va în vinge ?.„
1rr :1nmerme .• Acteverut· • A. tJucu1 e��'