Sunteți pe pagina 1din 10

Cuprins

Procedură de Cameră preliminară în procesul penal.............................................2


Obiectul procedurii în camera preliminară............................................................2
Durata procedurii în camera preliminară...............................................................3
Măsurile premergătoare procedurii de cameră preliminară..................................3
Procedură propriu-zisă în camera preliminară......................................................4
Soluţiile judecătorului de cameră preliminară.......................................................6
Contestaţia împotriva încheierii judecătorului de cameră preliminară.................7
Măsurile preventive în procedură de cameră preliminară.....................................8
Bibliografie..........................................................................................................10

1
Procedură de Cameră preliminară în procesul penal
Procedură de cameră preliminară în procesul penal este reglementată în cuprinsul art.
342 – 348 din Titlul II al Părţii speciale din Codul de procedură penală.
Această procedură este nepublică, contradictorie, scrisă şi orală, în care participă judecătorul
de cameră preliminară, procurorul, inculpatul (personal sau prin apărător), iar, de la data de
,,05.12.2014”1 şi partea civilă, partea responsabilă civilmente, precum şi persoana vătămată.
Prin Decizia nr. 641/2014, Curtea Constituţională a stabilit că, prin prisma
contradictorialităţii şi al dreptului la un proces echitabil, norma legală trebuie să permită
comunicarea către toate părţile din procesul penal – inculpat, parte civilă, parte responsabilă
civilmente – a documentelor care sunt de natură să influenţeze decizia judecătorului şi să
prevadă posibilitatea tuturor acestor părţi de a discuta în mod efectiv observaţiile depuse
instanţei.

Obiectul procedurii în camera preliminară


Obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie ,,verificarea, după trimiterea în
judecată, a competenţei (dacă procurorul a sesizat instanţă competenţa să
judece cauza potrivit legii), a legalităţii sesizării instanţei (regularitatea actului
de  sesizare  întocmit şi înaintat de procuror), precum şi verificarea legalităţii administrării
probelor în cursul urmăririi penale şi a efectuării actelor de către organele de urmărire
penală”2.
Judecătorul de cameră preliminară, în afară procedurii de cameră preliminară, are o
competentă mai largă (art. 54 CPP) decât cea stabilită în această procedură, putând să verifice
legalitatea trimiterii în judecată dispuse de procuror, legalitatea administrării probelor şi a
efectuării actelor procesuale de către organele de urmărire penală, să soluţioneze plângerile
împotriva soluţiilor de neurmărire sau de ne trimitere în judecată şi alte situaţii expres
prevăzute de lege.
De asemenea, acesta poate să confirme sau să infirme ordonanţa de redeschidere a
urmăririi penale (art.335alin.4CPP), precum şi să soluţioneze cererile de luare a măsurii de
siguranţă a confiscării speciale ori a desfiinţării unui înscris dacă procurorul a dispus clasarea
cauzei sau a renunţat la urmărirea penală (art. 549 CPP).
1
Data publicării în Mon. Of. A Deciziei CCR nr. 641/2014
2
M. Iordache, Camera preliminară, o nouă instituție de drept procesual penal, în Revista Dreptul, nr. 2/2010,
pag. 218 și urm.; V. Constantinescu, Verificarea regularității actului de sesizare în procedura camerei
preliminare din Noul Cod de procedură penală – Comentariu la Decizia nr. 1500 din 25.07.2011 a Curții de Apel
București, Secția I Penală, publicată în Curierul Judiciar, nr. 3/2012, pag. 165 și urm.;

2
În procedură de cameră preliminară, judecătorul de cameră preliminară se limitează la
obiectul acesteia, respectiv la a verifica competentă, legalităţii sesizării instanţei, precum şi
legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.
Pe lângă aceste atribuţii, judecătorul de cameră preliminară mai poate sancţiona
cu ,,nulitatea încălcarea dispoziţiilor legale din cursul procedurii de cameră preliminară,
poate dispune luarea menţinerea, înlocuirea, revocarea sau constatarea încetării de drept a
măsurilor preventive privind inculpatul, verificând şi legalitatea şi temeinicia acestora”3.
Judecătorul de cameră preliminară nu analizează temeinicia acuzaţiilor aduse
inculpatului, probele în materialitatea lor, substanţa celorlalte acte de urmărire penală
efectuate în cauză, nu stabileşte vinovăţia/nevinovăţia inculpatului şi nu soluţionează acţiunea
penală/civilă.

Durata procedurii în camera preliminară


Durata procedurii în cameră preliminară este ,,de cel mult 60 de zile de la data
înregistrării cauzei la instanţă”4, fără a luate în considerare eventualele contestaţii formulate
în cursul acestei proceduri.
La rândul său, procedură de soluţionare a contestaţiei la încheierea de cameră
preliminară nu poate depăşi 60 de zile.
Codul de procedură penală nu instituie o sancţiune expresă pentru situaţia depăşirii
termenului de 60 zile, existând posibilitatea ca acest termen să fie depăşit şi din motive care
nu sunt imputabile judecătorului de cameră preliminară.

Măsurile premergătoare procedurii de cameră preliminară


După sesizarea instanţei prin rechizitoriu, dosarul se
repartizează aleatoriu judecătorului de cameră preliminară.
Copia certificată a rechizitoriului şi după caz, traducerea autorizată a acestuia se
comunică inculpatului la locul de deţinere ori, după caz, la adresa unde locuieşte sau
la adresa la care a solicitat comunicarea actelor de procedură, adunându-i-se totodată la
cunoştinţă obiectul procedurii în cameră preliminară, dreptul de a-şi angaja un apărător şi

3
V. Rămureanu, Competența penală a organelor judiciare, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1980, pag
37 și urm.; I. Neagu, Drept procesual penal. Tratat, Editura Global Lex, Bucureşti, 2002, pag. 280 și urm.;
4
Gr. Theodoru, Tratat de drept procesual penal, ed. a III-a, Editura Hamangiu, București, 2013, pag. 422 și urm.;
A. Crișu, Drept procesual penal, ed. a II-a, Ed. Hamangiu, București, 2011, pag. 366 și urm.;

3
termenul în care, de la data comunicării, poate formula în scris cereri şi excepţii cu privire
la legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.
Termenul este stabilit de către judecătorul de cameră preliminară, în funcţie de
complexitatea şi particularităţile cauzei, dar nu poate fi mai scurt de 20 de zile.
În cazurile în care asistenta juridică este obligatorie, judecătorul de cameră preliminară
ia măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu şi stabileşte, în funcţie de complexitatea
şi particularităţile cauzei, termenul în care acesta poate formula în scris cereri şi excepţii cu
privire la legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire
penală, care nu poate fi mai scurt de 20 de zile.
Până la data de 05.12.2014, moment la care a fost publicată Decizia Curţii
Constituţionale nr. 641/2014 prin care a declarat neconstituţionale prevederile art. 344 alin. 4
CPP, la expirarea termenelor de 20 zile, judecătorul de cameră preliminară comunica cererile
şi excepţiile formulate de către inculpat ori excepţiile ridicate din oficiu numai parchetului,
care putea răspunde în scris, în termen de 10 zile de la comunicare.
După data de 05.12.2014 nu se mai aplică aceste dispoziţii, Curtea considerând că
dreptul la un proces în contradictoriu înseamnă, într-un caz penal, că atât procurorului cât şi
inculpatului trebuie să li se ofere posibilitatea de a avea cunoştinţă şi de a putea aduce
observaţii referitoare la toate probele prezentate sau la observaţiile depuse de către cealaltă
parte în vederea influenţării deciziei instanţei.
În aceste condiţii, s-a apreciat că inculpatul nu se bucura de posibilitatea reală de a
aduce comentarii referitoare la tot ceea ce este avansat în drept sau în fapt de către adversar şi
la tot ceea ce este prezentat de acesta, fiind limitat doar la a depune cereri şi excepţii după
consultarea rechizitoriului, iar în ceea ce priveşte partea civilă şi partea responsabilă
civilmente, acestea sunt excluse ab initio din procedură de cameră preliminară.
Astfel, din perspectiva contradictorialităţii, ca element definitoriu al egalităţii de arme
şi al dreptului la un proces echitabil, instanţă constituţionala apreciază că norma legală trebuie
să permită comunicarea către toate părţile din procesul penal - inculpat, parte civilă, parte
responsabilă civilmente - a documentelor care sunt de natură să influenţeze decizia
judecătorului şi să prevadă posibilitatea tuturor acestor părţi de a discuta în mod efectiv
observaţiile depuse instanţei.
De asemenea, Curtea a apreciat că şi procurorul trebuie să se bucure în egală măsură
de dreptul la o procedură orală.

4
Procedură propriu-zisă în camera preliminară
Verificarea legalităţii sesizării instanţei sau mai bine zis a regularităţii actului
de sesizare întocmit şi înaintat de procuror presupune verificarea îndeplinirii condiţiilor
prevăzute de art. art.328-329CPP, respectiv dacă:
a) se limitează la fapta şi persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală;
b) cuprinde în mod corespunzător menţiunile prevăzute la art. 286 alin. 2 referitoare la
cuprinsul ordonanţei (denumirea parchetului şi data emiterii; numele, prenumele şi calitatea
celui care o întocmeşte; fapta care face obiectul urmăririi penale, încadrarea juridică a acesteia
şi datele privitoare la persoana inculpatului; obiectul actului sau măsurii procesuale ori, după
caz, tipul soluţiei, precum şi motivele de fapt şi de drept ale acestora; date referitoare la
măsurile asigurătorii, măsurile de siguranţă cu caracter medical şi măsurile preventive luate în
cursul urmăririi; alte menţiuni prevăzute de lege; semnătura celui care a întocmit-o);
c) cuprinde datele privitoare la fapta reţinută în sarcina inculpatului şi încadrarea
juridică a acesteia. Descrierea faptei presupune indicarea în detaliu a situaţiei de fapt, cu
elemente concrete, astfel încât instanţă de judecata să înţeleagă, de la bun început, în ce constă
învinuirea adusă inculpatului, pentru a putea să i-o explice acestuia la începutul fazei de
judecată şi faţă de care inculpatul să poată formula apărări concrete.
d) menţionează probele şi mijloacele de probă. Rechizitoriul nu trebuie să se limiteze
la o enumerare a probelor în cuprinsul rechizitoriului, ci se impune să menţioneze toate
motivele de fapt şi de drept pentru care se dispune trimiterea în judecată, măsura în care
aceste probe au format convingerea că fapta există, că aceasta constituie infracţiune, a fost
săvârşită de inculpat şi că acesta răspunde penal.
e) stabileşte cheltuielile judiciare din faza de urmărire penală (cuantum, respectiv în
sarcina cui sunt puse);
f) cuprinde menţiunile prevăzute la art.330si art.331CPP (privitoare la măsurile
preventive sau asiguratorii şi măsurile de siguranţă);
g) conţine expres dispoziţia de trimitere în judecată, precum şi alte menţiuni necesare
pentru soluţionarea cauzei.
Verificarea legalităţii administrării probelor şi a legalităţii actelor
efectuate presupune analizarea fiecărei probe, a mijlocului prin care aceasta a fost
administrată, a fiecărui act procedural/procesual efectuat sau dispus în cursul urmăririi penale
fie de către procuror, fie de organele de cercetare penală prin prisma respectării dispoziţiilor
legale, iar în măsura în care se constată nelegalităţi, judecătorul de cameră preliminară le
sancţionează potrivit dispoziţiilor art. 346 CPP.

5
Rezultatul procedurii în cameră preliminară referitor la stabilirea legalităţii
administrării probelor şi a efectuării actelor procesuale de către organele de urmărire
penală are o influenţă directă asupra desfăşurării judecăţii pe fond, putând să fie decisiv
pentru stabilirea vinovăţiei/nevinovăţiei inculpatului.
Dacă s-au formulat cereri şi excepţii ori a ridicat din oficiu excepţii, judecătorul de
cameră preliminară se pronunţă asupra acestora, prin încheiere motivată, în cameră de
consiliu, cu citarea legală a procurorului, a inculpatului, a părţii civile şi a părţii responsabile
civilmente.
Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 641/2014, publicată în Mon. Of. în dată de 05.12.2014
a fost declarată neconstituţionala sintagma "fără participarea procurorului şi a inculpatului",
întrucât nu permite participarea procurorului, a inculpatului, a părţii civile şi a părţii
responsabile civilmente în procedură desfăşurată în cameră de consiliu, în faţa judecătorului
de cameră preliminară.
Curtea reţine că, din perspectiva exigentelor dreptului la un proces echitabil, este
suficient să li se asigure părţilor posibilitatea participării în această etapă procesuală,
judecătorul putând decide asupra finalizării procedurii în cameră preliminară şi fără
participarea părţilor atâta timp cât acestea au fost legal citate.
În cazul în care judecătorul de cameră preliminară constata neregularităţi ale actului de
sesizare, în cazul în care sancţionează potrivit art. 280-282 actele de urmărire penală efectuate
cu încălcarea legii ori dacă exclude una sau mai multe probe administrate, încheierea se
comunică de îndată parchetului care a emis rechizitoriul.
În termen de 5 zile de la comunicare, procurorul remediază neregularităţile actului
de sesizare şi comunica judecătorului de cameră preliminară dacă menţine dispoziţia de
trimitere în judecată ori solicita restituirea cauzei.

Soluţiile judecătorului de cameră preliminară


Judecătorul de cameră preliminară hotărăşte prin încheiere motivată, în cameră de
consiliu, asupra cererilor şi excepţiilor formulate, cu citarea legală a procurorului, a
inculpatului, a părţii civile şi a părţii responsabile civilmente.
În egală măsură şi pentru aceleaşi considerente arătate mai sus, Curtea Constituţională
a declarat neconstituţionala sintagma ``fără participarea procurorului şi a inculpatului".
Încheierea se comunică de îndată procurorului şi inculpatului, precum şi părţii civile şi părţii
responsabile civilmente.

6
Dacă nu s-au formulat cereri şi excepţii ori nu a ridicat din oficiu excepţii, la expirarea
celor 20 zile, judecătorul de cameră preliminară constata legalitatea sesizării instanţei, a
administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi dispune începerea judecăţii.
Judecătorul de cameră preliminară ,,restituie cauza  la parchet dacă”5:
a). rechizitoriul este neregulamentar întocmit, iar neregularitatea nu a fost remediată
de procuror în termenul de 5 zile prevăzut la art. 345 alin. 3 CPP, dacă neregularitatea atrage
imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecăţii;
b) a exclus toate probele administrate în cursul urmăririi penale;
c) procurorul solicita restituirea cauzei, în termenul de 5 zile de la comunicare, ori nu
răspunde în termenul prevăzut de aceleaşi dispoziţii.
În toate celelalte cazuri în care a constatat neregularităţi ale actului de sesizare, a
exclus una sau mai multe probe administrate ori a sancţionat potrivit art. 280-282 actele de
urmărire penală efectuate cu încălcarea legii, judecătorul de cameră preliminară
dispune începerea judecăţii.
Probele excluse nu pot fi avute în vedere la judecata în fond a cauzei.
Dacă apreciază că instanţă sesizată nu este competentă, judecătorul de cameră
preliminară declina competenţa de soluţionare unei alte instante, potrivit art. 50 CPP sau, dacă
este cazul soluţionează chestiuni prealabile soluţionării cauzei potrivit art. 51 CPP care se
aplică în mod corespunzător.
Judecătorul de cameră preliminară care a dispus începerea judecăţii exercita funcţia de
judecată în cauza.

Contestaţia împotriva încheierii judecătorului de cameră preliminară


În termen de 3 zile de la comunicarea încheierii pronunţate de judecătorul de cameră
preliminară, procurorul şi inculpatul, partea civilă, partea responsabilă civilmente şi persoana
vătămată pot face contestaţie cu privire la modul de soluţionare a cererilor şi a excepţiilor,
precum şi împotriva soluţiilor prevăzute la art. 346 alin. (3)-(5) CPP.
Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 631/2015, publicată în Mon. Of. Nr. 831 din
06.11.2015, a fost declarată neconstituţionala soluţia legislativă potrivit căreia numai
"procurorul şi inculpatul" pot face contestaţie cu privire la modul de soluţionare a cererilor şi
a excepţiilor, precum şi împotriva soluţiilor prevăzute la art. 346 alin. (3)-(5) CPP, întrucât
restrângerea sferei titularilor contestaţiei în cameră preliminară doar

5
M. Iordache, Camera preliminară, o nouă instituție de drept procesual penal, în Revista Dreptul, nr. 2/2010,
pag. 221-222

7
la procuror şi inculpat determina încălcarea dreptului de acces la justiţie al părţii civile, al
părţii responsabile civilmente şi al persoanei vătămate, având în vedere că, pe de o parte,
rezultatul procedurii în cameră preliminară referitor la stabilirea legalităţii administrării
probelor şi a efectuării actelor procesuale de către organele de urmărire penală are o influenţă
directă asupra desfăşurării judecăţii pe fond, putând să fie decisiv pentru stabilirea
vinovăţiei/nevinovăţiei inculpatului, iar, pe de altă parte, soluţiile prevăzute la art. 346 alin.
(3)-(5) CPP vizează toate părţile din proces, precum şi persoană vătămată.
Contestaţia se judecă de către judecătorul de cameră preliminară de la instanţă ierarhic
superioară celei sesizate. Când instanţă sesizată este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,
contestaţia se judecă de către completul competent, potrivit legii.
Prin ,,Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 5/2014”6, pronunţată în recurs în
interesul legii, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 348 şi art. 347
din Codul de procedură penală, s-a stabilit că ``Judecatorul de cameră preliminară de
la  instanţă  sesizată prin rechizitoriu, a cărui încheiere prin care s-a dispus începerea
judecăţii a fost atacată cu contestaţie, are competenta de a se pronunţa asupra măsurilor
preventive, conform dispoziţiilor legale care reglementează măsurile preventive  în procedură
de cameră preliminară, până la soluţionarea contestaţiei prevăzute în art. 347 din  Codul de
procedură penală."7

Măsurile preventive în procedură de cameră preliminară


Judecătorul de cameră preliminară se pronunţa, la cerere sau din oficiu, cu privire la
luarea, menţinerea, înlocuirea, revocarea sau încetarea de drept a măsurilor preventive.
În cauzele în care faţă de inculpat s-a dispus o măsură preventiva, judecătorul de
cameră preliminară verifica legalitatea şi temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit
dispoziţiilor art. 207.
Astfel, când procurorul dispune trimiterea în judecată a inculpatului faţă de care s-a
dispus o măsură preventiva, rechizitoriul, împreună cu dosarul cauzei, se înaintează
judecătorului de cameră preliminară de la instanța competentă, cu cel puţin 5 zile înainte de
expirarea duratei acesteia. ,,În termen de 3 zile de la înregistrarea dosarului, judecătorul de
cameră preliminară verifica din oficiu legalitatea şi temeinicia măsurii preventive, înainte de

6
Mon. Of. nr. 80/30.01.2015
7
Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 5/2014

8
expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpatului”8. Dispoziţiile art. 235 alin. 4-6 CPP se
aplică în mod corespunzător.
Când constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii se menţin sau există
temeiuri noi care justifica o măsură preventiva, judecătorul de cameră preliminară dispune
prin încheiere, menţinerea măsurii preventive faţă de inculpat.
Când constată că au încetat temeiurile care au determinat luarea sau prelungirea
măsurii arestării preventive şi nu există temeiuri noi care să o justifice ori în cazul în care au
apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii preventive, judecătorul de cameră
preliminară dispune prin încheiere revocarea acesteia şi punerea în libertate a inculpatului,
dacă nu este arestat în altă cauza.
În tot cursul procedurii de cameră preliminară, judecătorul de cameră preliminară, din
oficiu, ,,verifica periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile”9, dacă subzista temeiurile care au
determinat luarea măsurii arestării preventive şi a măsurii arestului la domiciliu sau dacă au
apărut temeiuri noi, care să justifice menţinerea acestor măsuri.
Judecătorul de cameră preliminară, în cursul procedurii de cameră
preliminară, verifică, din oficiu, periodic, dar ,,nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzista
temeiurile care au determinat luarea măsurii controlului judiciar ori a controlului judiciar pe
cauţiune”10 sau dacă au apărut temeiuri noi, care să justifice menţinerea acestei măsuri.

8
Nicolae Volonciu, Adreea Simona Uzlău, Raluca Moroşanu, Victor Văduva, Daniel Atasiei, Cristinel Ghigheci,
Corina Voicu, Georgiana Tudor, Teodor-Viorel Gheorghe, Cătălin Mihai Chiriţă, Noul Cod de procedură penală
comentat, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2014, pag. 835
9
Idem , pag. 666
10
Idem , pag. 686

9
Bibliografie

 A.Crișu, Drept procesual penal, ed. a II-a, Ed. Hamangiu, București, 2011
 Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 5/2014
 Gr. Theodoru, Tratat de drept procesual penal, ed. a III-a, Editura Hamangiu,
București, 2013
 Neagu, Drept procesual penal. Tratat, Editura Global Lex, Bucureşti, 2002
 M. Iordache, Camera preliminară, o nouă instituție de drept procesual penal, în
Revista Dreptul, nr. 2/2010
 Monitorul Oficial al României
 Nicolae Volonciu, Adreea Simona Uzlău, Raluca Moroşanu, Victor Văduva, Daniel
Atasiei, Cristinel Ghigheci, Corina Voicu, Georgiana Tudor, Teodor-Viorel Gheorghe,
Cătălin Mihai Chiriţă, Noul Cod de procedură penală comentat, Editura Hamangiu,
Bucureşti, 2014
 V. Constantinescu, Verificarea regularității actului de sesizare în procedura camerei
preliminare din Noul Cod de procedură penală – Comentariu la Decizia nr. 1500 din
25.07.2011 a Curții de Apel București, Secția I Penală, publicată în Curierul Judiciar,
nr. 3/2012,
 V. Rămureanu, Competența penală a organelor judiciare, Ed. Științifică și
Enciclopedică, București, 1980

10