Ciclul de studii: Masterat

Program de studii: Managementul şi finanţarea proiectelor publice şi private

Finanțarea IMM-urilor și a proiectelor publice si private

SINTEZA

Titular de curs: Conf univ dr Cristina Mariana Cioponea

An universitar
2019-2020
 Cuprins

1. Importanța finanțării pentru dezvoltarea IMM-urilor

1.1. Delimitarea IMM-urilor în contextul întreprinderilor
1.2. Resursele financiare - factor important pentru succesul IMM-urilor
1.3. Importanța finanțării IMM-urilor prin prisma rolului acestora în dezvoltarea economică
1.4. Tablou statistic sintetic privind IMM-urile din Europa și România
1.5. Accesul la finanțare a IMM-urilor in România

2. Examinarea principalelor acte normative care reglementează activitatea IMM-urilor la

nivel național prin prisma accesului la finanțare
2.1. Legea nr. 346/2004 privind stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și
mijlocii pentru IMM-uri (actualizată cu Legea nr. 62/ 2014)
2.2. Strategia guvernamentală pentru dezvoltarea sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii
şi îmbunătățirea mediului de afaceri din România – Orizont 2020;
2.3. Strategia națională pentru competitivitate 2015-2020;
2.4. Noul Cod Fiscal – Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal este în vigoare din 1 ianuarie
2016;
2.5. Legea întreprinzătorului debutant Legea nr. 97/ 2014 ;

3. Modalități de finanțare a IMM-urilor și a proiectelor private

3.1. Fonduri proprii sau împrumutate de la persoane apropiate
3.2. Creditul bancar
3.3. Emisiunea de acțiuni pe piața de capital
3.4. Leasingul
3.5. Francisingul
3.6. Factoringul
3.7. Business Angels
3.8 Programe europene și guvernamentale
3.9. Programe guvernamentale de susținere a IMM-urilor din România
3.10. Fondul național de garantare a creditelor pentru întreprinderile mici si mijlocii

4. Probleme specifice IMM-urilor din România

Bibliografie
1. Importanța finanțării pentru dezvoltarea IMM-urilor

1.1. Delimitarea IMM-urilor în contextul întreprinderilor

Prin întreprindere se înțelege orice formă de organizare a unei activități economice,
autorizată potrivit legilor în vigoare să facă activități de producție, comerț sau prestări de servicii,
în scopul obținerii de venituri, în condiții de concurență, respectiv: societățile comerciale1,
societăți cooperative, persoane fizice autorizate, întreprinzători titulari ai unei întreprinderi
individuale şi întreprinderile familiale, autorizate potrivit dispozițiilor legale în vigoare, care
desfășoară activități economice2.

Societățile comerciale cu sediul în România sunt persoane juridice române și se pot

constitui în una dintre următoarele forme: a) societate în nume colectiv; b) societate în comandită
simplă; c) societate pe acțiuni; d) societate în comandită pe acțiuni şi e) societate cu răspundere
limitată.

Întreprinderile mici şi mijlocii (IMM) sunt definite ca fiind acele întreprinderi care îndeplinesc
cumulativ următoarele condiţii:

a) au un număr mediu anual de salariați mai mic de 250;

b) realizează o cifra de afaceri anuala neta de pana la 50 milioane euro, echivalent in lei, sau
dețin active totale care nu depășesc echivalentul in lei a 43 milioane euro, conform ultimei
situații financiare aprobate. Activele totale includ activele imobilizate, activele circulante și
cheltuielile in avans;
Întreprinderile mici şi mijlocii se clasifică, în funcție de numărul mediu anual de salariați,
în următoarele categorii:

a) microintreprinderi – au pana la 9 salariați si realizează o cifra de afaceri anuala neta

sau detin active totale de pana la 2 milioane euro, echivalent in lei;

b) întreprinderi mici – au intre 10 si 49 de salariați si realizează o cifra de afaceri anuala

neta sau detin active totale de pana la 10 milioane euro, echivalent în lei;

1
Reglementate prin LEGEA Nr. 31 din 16 noiembrie 1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare.
2
Legea n r. 62/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 346/2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării
întreprinderilor mici şi mijlocii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 328 din 06.05.2014 .Of. nr.
(M 3 28/2014).
 c) întreprinderi mijlocii – au intre 50 si 249 de salariati si realizeaza o cifra de afaceri
anuala neta de pana la 50 milioane euro, echivalent in lei, sau detin active totale care nu depasesc
echivalentul in lei a 43 milioane euro.

Companiile care nu se incadreaza in aceste criterii intra in categoria întreprinderilor mari.

1.2. Resursele financiare - factor important pentru succesul IMM-urilor

Factorii care vizează succesul unui IMM sunt:

- numărul de clienți, segmentele de clienți, cota de piață;
- tipurile de produse sau servicii realizate, procesele de producție și de distribuție;
- resursele financiare;
- resursele de personal, în special managerial;
- resursele utilizate în sistemul informațional, de activitate de planificare și control.
Un IMM are nevoie de finanțare atât pentru inițiere cât și pentru dezvoltare. Un rol din ce
în ce mai mare în supraviețuirea și dezvoltarea unui IMM îl are, în contextul progresului tehnic
și științific, capacitatea acestuia de a inovare. Pentru a inova o firmă are nevoie să investească în
resurse umane și echipamente, utilaje, materiale moderne, de calitate înaltă științifică și tehnică.
Elemente care trebuie avute în vedere de firmă în determinarea necesităților de finanțare
(Ștefănescu, R, 2013):
- inventarierea tuturor nevoilor de finanțare;
- prioritizarea nevoilor de finanțare;
- dimensionarea responsabilă/precisă a fondurilor necesare pentru satisfacerea nevoilor;
- eșalonarea termenelor în care nevoile de fonduri pot/trebuie satisfăcute;
- stabilirea nevoilor care pot fi finanțate din surse proprii;
- stabilirea nevoilor pentru care sunt necesare finanțări externe firmei.
Determinarea cât mai precisă a necesităților de finanțare este esențială pentru succesul
activității firmei nou înființate sau în curs de dezvoltare.
Nu vor exista impedimente semnificative în accesul la sectorul financiar pentru acele
IMM- uri care au competente suficiente şi sunt producătoare de produse competitive. Din ce în
ce mai multe IMM-uri vor reuşi să câştige încrederea creditorilor/investitorilor datorită evoluţiei
pozitive a indicatorilor lor de profitabilitate, cât şi a perspectivelor de dezvoltare pe termen
mediu.
Cooperarea mai bună dintre bănci şi IMM-uri se va reflecta în relaxarea condiţiilor de creditare,
în reducerea costurilor creditării, precum şi în acordarea de asistenţă financiară pentru acele
întreprinderi care solicită finanţare pentru proiecte economice de anvergură mare
(retehnologizare/ modernizare, CDI etc.).

1.3. Importanța finanțării IMM-urilor prin prisma rolului acestora în dezvoltarea

economică
Întreprinderile mici și mijlocii (IMM) sunt considerate la nivel european ca reprezentând
un factor cheie pentru creștere economică, inovare, ocupare a forței de muncă și integrare socială.
Susţinătorii modelului economic de dezvoltare care are în centru întreprinderea mică şi
mijlocie folosesc trei argumente principale în susţinerea ideilor lor (Beck et.al, 2005:1):
1. Capacitatea IMM-urilor de a stimula concurenţa şi de a dezvolta spiritul
antreprenorial. Din această perspectivă suportul acordat IMM-urilor, prin facilitarea accesului la
finanţare, nu reprezintă altceva decât principalul instrument în asigurarea creşterii economice, a
inovării şi a productivităţii agregate a unei ţări.
2. Flexibilitatea productivă a IMM-urilor capabile să producă bunuri mai sofisticate,
variate şi inovative decât marile întreprinderi care, obligate de ciclurile de producţie rigide, oferă
adeseori bunuri care nu răspund nevoilor în permanantă schimbare ale consumatorilor. Abilitatea
IMM-urilor de a sesiza oportunităţile pieţei şi de a se adapta rapid la schimbările acesteia a fost
intens studiată existând în acest sens numeroase lucrări care demonstrează că flexibilitatea
întreprinderilor pe categorii de mărime variază invers proporţional cu dimensiunea întreprinderii
(Someşan C., 2010:9).
3. Contribuţia semnificativă a IMM-urilor la creşterea gradului de ocupare al forţei de
muncă datorită costurilor reduse asociate creării unui loc de muncă. Finanţarea IMM-urilor
conduce astfel la combaterea sărăciei şi asigurarea premiselor necesare creşterii economice.
IMM-urilor se caracterizează prin flexibilitate și adaptabilitate crescute, atribute esențiale
pentru depășirea perioadei de criză economică. Importanța crucială a IMM în dezvoltarea
economică este recunoscută la nivelul UE prin adoptarea în 2008 a inițiativei Small Business Act
(SBA) (în 2011 a fost lansată forma revizuită). Aceasta conturează un cadru global pentru
politica UE privind IMM-urile cu scopul îmbunătățirii modului de abordare a antreprenoriatului
în Europa, pentru a simplifica mediul de reglementare și de politici pentru IMM-uri, precum și
eliminarea
obstacolelor rămase în calea dezvoltării lor. Principalele priorități se referă la promovarea
antreprenoriatului, o mai bună reglementare, accesul la finanțare și accesul la piețe și
internaționalizare.
Accentul pe antreprenoriat şi pe rolul IMM este reluat în strategia Europa 2020, prin care
se doreşte deschiderea corectă a pieţei unice pentru micii antreprenori. Având în vedere
importanța economică și în ocupare a industriei prelucrătoare se impune asigurarea unei baze
industriale prospere. La nivelul UE se menționează nevoia creșterii productivității în acest sector
și în serviciile asociate acestuia pentru a stimula refacerea economică și locurile de muncă, a
sănătății și sustenabilității economiei și pentru a contribui la susținerea modelului social. Criza
economică și financiară a reorientat atenția asupra importanței esențiale a unui lanț valoric de
prelucrare industrială puternic, competitiv și diversificat pentru potențialul de competitivitate și
de creare de locuri de muncă la nivelul UE3. În ultimul deceniu, mediul de afaceri mondial s-a
schimbat radical4. Tehnologia, Tehnologia Informării și Comunicării (TIC) și competențele
devin din ce în ce mai importante pentru competitivitatea la nivel internațional. Lanțurile
valorice internaționale devin din ce în ce mai interconectate și concurența pentru resurse
energetice și materii prime precare devine din ce în ce mai puternică. Un sector industrial
dinamic, puternic, competitiv poate asigura resursele și multe dintre soluțiile provocărilor
societale, ca de exemplu, schimbarea climatică, sănătatea și îmbătrânirea populației, precum și
dezvoltarea unei societăți sănătoase, sigure și liniștite. Tranziția necesară către o economie mai
sustenabilă, incluzivă și cu o utilizare eficientă a resurselor va trebui să fie susținută prin politici,
atât orizontale cât și sectoriale, la toate nivelurile și va necesita o guvernanță consolidată și un
dialog social.
În cazul României, politica publică recunoaşte importanţa IMM-urilor, existând
instrumente variate de sprijin, atât direct, prin fonduri naţionale şi europene, cât şi indirect, prin
conturarea unui cadru de reglementare favorabil. Cu toate acestea, politica actuală în domeniul
IMM este un mix de aspecte contrastante, având în vedere că se investesc anual sume consistente
în raport cu PIB-ul României, dar că nu există vreun consens referitor la eficiență sau rezultate
(Pîslaru, D, Comisia Națională de Prognoză).

3
comunicarea Comisiei către parlamentul european, consiliu, comitetul economic și social european și comitetul
regiunilor: O politică industrială integrată adaptată erei globalizării Atribuirea celui mai important rol
competitivității și sustenabilității
4
DG Întreprinderi și Industrie: ‘EU Manufacturing Industry: What are the Challenges and Opportunities for the
Coming Years?’.
 IMM-urile sunt considerate ”coloana vertebrală” a economiei la nivelul UE, având în
vedere că 99% dintre întreprinderi aparțin acestei categorii, două treimi dintre lucrători sunt
angajați în IMM-uri și produc valoare adăugată de 58 de cenți la fiecare euro (contribuția netă a
companiei la nivelul economiei) (Annual Report o European SMEs 2014/2015). Trebuie
subliniat că, la nivelul UE, 9 din 10 IMM-uri sunt micro-întreprinderi (cu mai puțini de 10
angajați). IMM- urile din cinci sectoare cheie (industria prelucrătoare, construcții, servicii de
afaceri, sectorul hoteluri-restaurante și comerțul) dețin la nivelul UE 78% din IMM-uri, 71% din
valoarea adăugată și 79% din ocuparea IMM-urilor.

Industria și mai ales IMM-urile au fost grav afectate de criza economică. Toate sectoarele
se confruntă cu provocări generate de globalizare și de adaptarea proceselor de producție și a
produselor lor la o economie cu emisii scăzute de carbon. Impactul acestor provocări va fi diferit
de la un sector la altul, în sensul că unele sectoare vor trebui să se ”reinventeze”, pe când altele
vor beneficia de noi oportunități de afaceri create de aceste provocări.

Provocările cu care se confruntă IMM-urile de la nivelul UE, respectiv din România și a

rolului acestora în asigurarea creșterii economice accentuiază importanța cunoașterii
modalităților de finanțare pentru IMM-uri.

1.4. Tablou statistic sintetic privind IMM-urile din Europa și România

Conform statisticilor publicate de Eurostat, 99 din fiecare 100 de companii din Europa
sunt IMM-uri si 67% dintre angajații europeni lucrează in aceste companii. După criza
economică numărul de IMM-uri a crescut în 2014 cu 1,5p.p. iar numărul angajaților a scăzut cu
2 p.p. fată de 2008. În 2014 lucrau într-un IMM în medie 4,12 angajați, în scădere față de 2008
cînd lucrau 4,27 angajați.
 Grafic 1.4.1.: Numărul de IMM-uri și de angajați ai acestora în Europa

Sursa: Eurostat
În anul 2014, în România se înregistrau în total 507.440 întreprinderi active 5.
Dintre acestea, 9,4% sunt întreprinderi mici (respectiv de 47.890); 1,7% sunt întreprinderi
mijlocii (respectiv 8374) și 0,3% sunt întreprinderi mari (respectiv 1674). Proporția covârșitoare
pe ansamblul întreprinderilor a reprezentat-o microîntreprinderile (88,6%) (respectiv 449.502).

Grafic: Distribuția întreprinderilor active pe clase de mărime, în anul 2014, în România

5
Întreprinderea activă este entitatea care, din punct de vedere economic, este activă (în perioada de observare),
respectiv realizează bunuri sau servicii, înregistrează cheltuieli și întocmește bilanț contabil.
 Sursa: INS, TEMPO online

Analiza în dinamică a IMM-urilor pe clase de mărime indică o anumită constanță a

acestor distribuții ale întreprinderilor după clasa de mărime, în intervalul de timp 2008-2014.
Ponderea IMM-urilor a scăzut în anii 2011 și 2012, ca urmare a scăderii acestora ca valoare
absolută pe fondul crizei economice.

Grafic 1.4.2.: Evoluția ponderii IMM-urilor pe clase de mărime în perioada 2008-2014

Sursa: INS, TEMPO on-line

În anul 2014, conform statisticilor INS, Bucureștiul înregistra cel mai mare număr de
unități active locale (128.489), urmat fiind de județele Cluj cu 24.813, Timiș cu 22.994 și
Constanța cu 21.442. Dintre județele cu cele mai puține întreprinderi mici, enumerăm Vaslui cu
un număr de 4681, Tulcea cu 4646, Botoșani cu 4096 și Mehedinti 3457. Pe ansamblul
teritoriului predomină întreprinderile micro (între 0 și 9 persoane angajate) așa cum rezultă și din
grafic.

Deşi au o pondere numerică de peste 99,7% din numărul total de întreprinderi, influenţa
IMM-urilor asupra evoluţiei economice a ţării este mult mai redusă (de cca. 55 – 56% din PIB).
Întreprinderile formale joacă un anumit rol în economie, dar sectorul informal acoperă încă un
segment foarte mare din aceasta. Date statistice relevante arată că circa 57% dintre
microîntreprinderile actuale sunt întreprinderi de subzistenţă, care permit asigurarea unui
oarecare nivel de trai numai proprietarului afacerii şi familiei acestuia.
1.5. Accesul la finanțare a IMM-urilor in România
Îmbunătăţirea accesului la finanţare al IMM-urilor joacă un rol crucial în promovarea
spiritului antreprenorial şi intensificarea concurenţei la nivelul Statelor Membre ale Uniunii
Europene. Accesul la capital suficient şi adecvat pentru a creşte şi a se dezvolta este unul din
principalele obstacole cu care se confruntă cele mai multe dintre IMM-urile europene. Această
situaţie este agravată de dificultăţile întâmpinate de întreprinderile mici şi mijlocii în relaţia cu
intermediarii financiari care consideră finanţarea lor ca o activitate cu risc crescut şi rentabilitate
scăzută. Reticenţa intermediarilor financiari vizavi de finanţarea IMM-urilor este accentuată de o
serie de factori (World Bank, 2008):
1. costuri administrative ridicate. Indiferent de mărimea împrumutului acordat sau clasa
de mărime a întreprinderii solicitante creditorii suportă o serie de costuri fixe (de analiză a
dosarului solicitantului, de înregistrare, de monitorizare), în momentul în care acordă
împrumuturi. Din această perspectivă costurile administrative ridicate asociate cu acordarea de
împrumuturi mici fac ca finanţarea IMM-urilor să nu reprezinte pentru intermediarii financiari o
afacere profitabilă;
2. lipsa bunurilor tangibile care ar putea fi utilizate ca şi garanţii. IMM-urile sunt
considerate de către creditori şi investitori ca fiind debitori cu risc ridicat datorită insuficienţei
activelor deţinute, a vulnerabilităţii lor la fluctuaţiile pieţei şi a ratelor ridicate de mortalitate;
3. asimetria informaţională existentă între IMM-uri şi creditori/investitori. Lipsa de
experienţă a IMM-urilor în a furniza creditorilor situaţii financiare sau planuri de afaceri
adecvate, îngreunează activitatea de evaluare a propunerilor de investiţii.
Multe guverne şi instituţii financiare internaţionale au încercat să abordeze problemele
legate de barierele în calea finanţării IMM-urilor prin dezvoltarea unor programe de susţinere a
micilor întreprinzători. Acesta este şi cazul guvernului României, care, de la intrarea ţării în
Uniunea Europeană, a susţinut crearea de pachete de instrumente financiare (fonduri de
garantare, produse de creditare, etc) orientate spre facilitarea accesului IMM-urilor la finanţare,
în concordanţă cu cele mai bune practici europene. Iniţiativele în acest domeniu, derulate până în
prezent, au încercat să întârească capacitatea intermediarilor financiari (instituţii de
microcreditare, bănci, fonduri cu capital de risc etc.) de a susţine, la nivel naţional şi regional,
investiţiile derulate de sectorul privat. În plus statutul de membru al Uniunii Europene asigură
României dreptul de a beneficia de transferuri financiare orientate spre facilitarea accesului la
cunoaştere şi inovare,
sporirea clarităţii şi predictibilităţii mediului de afaceri, educaţia şi pregatirea în domeniul
afacerilor.
Principalele categorii de finantatori activi in Romania sunt:
• Uniunea Europeana,
• Guvernul Romaniei,
• Guvernele sau ambasadele unor state straine,
• Bancile si institutii financiare
• Bancile internationale (de ex.: BERD, Banca Mondiala), bancile active in Romania,
• Fundatii sau alte organizatii internationale cu statut asemanator (de ex.: Fundatia "Soros"),
• Mari corporatii (de ex.: Microsoft, Coca-Cola).

2. Examinarea principalelor acte normative care reglementeaza activitatea IMM-urilor la

nivel national prin prisma accesului la finanțare

2.1. Legeanr. 346/2004 privind stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici

și mijlocii pentru IMM-uri (actualizată cu Legea nr. 62/ 2014)

Ministerele, celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale și locale și

camerele de comerţ şi industrie au obligaţia să elaboreze politici şi să asigure măsuri şi acţiuni
menite să contribuie la protecţia întreprinderilor mici şi mijlocii în raporturile lor cu statul, în
special prin simplificarea procedurilor administrative şi prin prevenirea creşterii nejustificate a
costurilor legate de conformarea acestora faţă de reglementările în vigoare.

În vederea asigurării unui mediu favorabil iniţierii şi dezvoltării afacerilor, în procesul

de elaborare a actelor normative care au impact asupra întreprinderilor mici şi mijlocii,
iniţiatorii vor respecta principiul «Gândiţi mai întâi la scară mică», şi principiul numărului
constant. Principiul «Gândiţi mai întâi la scară mică» presupune ca iniţiatorii actelor normative
să evalueze efectele introducerii noii reglementări asupra activităţii întreprinderilor mici şi
mijlocii. Principiul numărului constant stabileşte că introducerea unor noi sarcini
administrative –
obligaţii de raportare/conformare – pentru întreprinderi mici şi mijlocii trebuie să aibă loc
simultan cu eliminarea unor sarcini deja existente.

Mediul competitiv în care își desfășoară activitatea IMM-urile solicită o inovativitate

crescută axată pe cercetare dezvoltare. Prin urmare, Guvernul sustine si dezvolta activitatea de
cercetare-dezvoltare si inovare desfasurata de intreprinderi mici si mijlocii, prin politici și măsuri
care vizează:

 organizarea si desfasurarea de activitati de cercetare-dezvoltare si inovare de catre

intreprinderi mici si mijlocii;
 crearea unui mediu favorabil pentru diseminarea, transferul, absorbtia si valorificarea
rezultatelor activitatii de cercetare-dezvoltare si inovare;
 valorificarea si absorbtia rezultatelor activitatii de inovare, precum si a transferului
tehnologic la nivelul intreprinderilor mici si mijlocii;
 asigurarea imbunatatirii accesului intreprinderilor mici si mijlocii la informatii
stiintifice si tehnologice de specialitate;
 infiintarea de incubatoare de afaceri, parcuri stiintifice si tehnologice si de alte
infrastructuri asemanatoare;
 asigurarea in conditiile legii, transferul tehnologic cu titlu gratuit catre intreprinderile
mici si mijlocii.
Ministerul Educatiei Nationale, in calitate de autoritate de stat pentru cercetare-
dezvoltare, sustine activitatea de cercetare-dezvoltare desfasurata de intreprinderile mici si
mijlocii, prin: stabilirea in cadrul Strategiei nationale de cercetare-dezvoltare si inovare, a
promovarii si dezvoltarii activitatii de cercetare-dezvoltare si inovare desfasurate de
intreprinderi mici si mijlocii; includerea in Planul national de cercetare-dezvoltare si inovare
a unor programe de cercetare-dezvoltare si inovare destinate intreprinderilor mici si mijlocii;
accesul intreprinderilor mici si mijlocii la programele prevazute in Planul national de
cercetare- dezvoltare si inovare; finantarea cu prioritate a programelor prevazute in Planul
national de cercetare-dezvoltare si inovare destinate intreprinderilor mici si mijlocii;
asigurarea contractarii cu prioritate a tematicii solicitate de intreprinderile mici si mijlocii, de
catre unitatile si institutiile din sistemul national de cercetare-dezvoltare; organizarea de
conferinte cu participare internationala, la care intreprinderile mici si mijlocii care
desfasoara activitati
de cercetare-dezvoltare sa participe cu lucrari stiintifice, in vederea stabilirii de obiective ce
vor fi incluse in programele nationale anuale; asigurarea de surse de finantare pentru
programe de cercetare-dezvoltare si inovare desfasurate de intreprinderi mici si mijlocii, in
vederea dezvoltarii activitatilor de cercetare-dezvoltare si inovare ale acestora.

Principalele prevederi ale legii nr. 62/ 2014 vizează:

• Testul IMM – se efectuează de către iniţiatorul actului normativ, înainte de demararea

procesului de avizare a acestuia şi constă în efectuarea unui sondaj cu privire la
potenţialele efecte generate în activitatea întreprinderilor mici şi mijlocii la introducerea
noilor reglementări. Evaluarea rezultatelor Testului IMM, trebuie să conducă la
identificarea corecţiilor care se impun în definitivarea proiectului de act normativ. Cu
această ocazie, devine obligatorie consultarea organizaţiilor reprezentative ale
întreprinderilor mici şi mijlocii privind conţinutul proiectelor de acte normative, al
analizelor de impact şi a Testului IMM.

• Principiul numărului constant, însemnând introducerea unor noi sarcini administrative

(obligaţii de raportare/conformare) pentru întreprinderi mici şi mijlocii trebuie să aibă loc
simultan cu eliminarea unor sarcini deja existente.

• Dispoziţii speciale referitoare la achiziţiile publice în cazul IMM-urilor care

subcontractează părţi din contracte. Va exista obligaţia includerii de prevederi privind
termenele şi modalitatea de plată a subcontractanţilor. În acest fel se va evita amânarea
plăţilor de către primii contractori a celor care prestează (subcontractanţi) în mod efectiv
lucrările sau livrează bunurile, în majoritatea cazurile fiind IMM-uri. Acestea vin în
completarea dispoziţiilor care dispun că IMM-urile beneficiază de reduceri cu 50 %
pentru criteriile legate de cifra de afaceri, de garanţia pentru participare şi de garanţia de
bună execuţie, cerute în achiziţiile publice de produse, lucrări şi servicii.

• Asigurarea a 0,4% din PIB pentru sectorul IMM.

 2.2. Strategia guvernamentală pentru dezvoltarea sectorului întreprinderilor mici
şi mijlocii şi îmbunătăţirea mediului de afaceri din România – Orizont 2020
Strategia stabileşte politica Guvernului României pentru următorii şapte ani cu privire la:
 sprijinirea creşterii extensive şi intensive a sectorului IMM, cu accent pe sporirea
numărului de IMM-uri active la nivel local şi pe pieţe externe de interes;
 creşterea densităţii IMM-urilor, în special în zonele unde aceasta se situează sub media
europeană, în vederea diminuării disparităţilor regionale actuale.
Prioritățile programului de guvernare 2013-2016 referitoare la îmbunătăţirea
mediului de afaceri autohton şi dezvoltarea sectorului IMM sunt: 1. Îmbunătăţirea
cadrului de reglementare existent; 2. Promovarea educaţiei profesionale şi a culturii
antreprenoriale
3. Acordarea de facilităţi fiscale în vederea creării de noi locuri de muncă; 4.
Îmbunătăţirea accesului IMM-urilor la finanţare; 5. Stimularea activităţilor de cercetare-
dezvoltare şi inovare; 6. Încurajarea parteneriatului public privat.

Direcțiile de acțiune ale strategiei pentru dezvoltarea IMM-urilor:

 Sprijinirea şi promovarea antreprenoriatului;
 Accesul IMM-urilor la finanţare adecvată;
 IMM-uri inovatoare;
 Accesul la pieţe şi internaţionalizarea IMM-urilor;
 Reactivitatea administraţiei publice la nevoile IMM-urilor.
Ţinte strategice până în 2020:
670.000 – număr de IMM-uri active (creştere cu 41,23%)
36,45 – număr IMM-uri active la 000 de locuitori (creştere cu 51,50%)
3.233.1 – număr total de angajaţi în IMM-uri active (creştere cu 23,23%)

 Măsuri de creștere a accesului IMM-urilor la finanțare adecvată:

- Sprijinirea creării, operaţionalizării şi dezvoltării de mecanisme şi instrumente pentru
finanţarea IMM-urilor (inclusiv intermediari financiari şi vehicule investiţionale)
- Sprijinirea creării şi dezvoltării de reţele de investitori privaţi
- Sporirea accesibilităţii la fondurile de micro-creditare a IMM din zonele rurale,
aparţinând unor categorii dezavantajate (femei, tineri, persoane cu disabilităţi, etc.)
 2.3. Strategia naţională pentru competitivitate 2015-20206
Strategi are ca obiectiv sprijinirea sectoarelor-cheie naționale, în domeniul competitivității.
În document sunt menționate cele 10 sectoare economice cu potențial competitiv și anume:
1. turism și ecoturism,
2. textile și pielărie,
3. lemn și mobilă,
4. industrii creative,
5. industria auto și componente,
6. tehnologia informației și comunicațiilor,
7. procesarea alimentelor și băuturilor,
8. sănătate și produse farmaceutice,
9. energie și management de mediu,
10. bioeconomie (agricultură, silvicultură, pescuit, acvacultură), biofarmaceutică și
biotehnologii.

Obiectivele Strategiei naționale pentru competitivitate vizează:

• Reducerea fiscalității;
• Sprijinirea acțiunilor parteneriale între mediul public și mediul privat;
• Susținerea factorilor și serviciilor suport.

2.4. Noul Cod Fiscal – Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal este în vigoare
din 1 ianuarie 2016
Principalele schimbări prevăzute sunt:
• reducerea TVA în trepte: de la 24% la 20%, din ianuarie 2016 și de la 20% la
19%, începând cu 1 ianuarie 2017;
• scăderea cotei impozitului pe dividende de la 16% la 5%, începând cu 1 ianuarie 2017;
• cota de impozitare pe veniturile microîntreprinderilor se menține la 3%;
• firmele nou-înființate, cu cel puțin un salariat, constituite pe o durată mai mare de 48
de luni au o cotă de impozitare de 1%;

6
Adoptată prin Hotărârea nr. 775/ 2015 publicată în Monitorul Oficial în 13 Octombrie 2015
 • PFA plătesc și contribuția de asigurări sociale (CAS) de 10,5% la venitul net
efectiv realizat, plafonat la cinci salarii medii brute lunare;
• persoanele care nu realizează venituri plătesc lunar contribuția de asigurări sociale
de sănătate (CASS). Baza de calcul lunară este salariul minim pe economie.

2.5. Legea întreprinzătorului debutant Legea nr. 97/ 20147

Această lege oferă oricărei persoane fără experiență antreprenorială să își deschidă
o firmă fără nici o taxă.
• Principalele prevederi vizează:
• 10.000 de euro nerambursabili finanțare prin Programul pentru
stimularea înființării și dezvoltării microîntreprinderilor de către întreprinzătorii tineri;
• Scutirea de la plata contribuțiilor de asigurări sociale datorate de angajatori, potrivit
legii, pentru veniturile aferente timpului lucrat de cel mult 4 (patru) salariați, angajați pe
perioadă nedeterminată;
• Scutirea de la plata taxelor pentru operațiunile de înmatriculare efectuate la
Oficiile Registrului Comerțului, pentru înregistrarea microîntreprinderii, precum și de
la plata tarifului pentru publicarea în M O al României, Partea a IV-a;
• Consiliere, instruire și sprijin din partea O.T.I.M.M.C., în a cărui rază de competentă își
are sediul social.

3. Modalități de finanțare a IMM-urilor

Structura IMM-urilor în funcție de modalitățile de finanțare a activităților economice
este prezentată în graficul 3.1(Raportul de cercetare prezentat in Carta Alba a IMM-urilor din
România, 2016). Acest raport are la bază interviuri cu 1096 întreprinzători.

7
Legea nr. 97/ 2014 privind modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 6/2011 este în
vigoare din 11 iulie 2014 oferind oricărei persoane fără experiență antreprenorială să își deschidă o firmă fără nici
o taxă.
 Graficul 3.1.

3.1. Fonduri proprii sau împrumutate de la persoane apropiate

Resursele financiare proprii ale întreprinzătorului (autofinanțarea) reprezintă baza
financiară de demarare a afacerii, 72% dintre IMM-uri, așa cum rezultă din graficul 3.1. Această
modalitate de finanțare este specifică afacerilor mici și nou intrate pe piață. În general, institutiile
financiare sunt mai reticente in a acorda imprumuturi, in special in perioade de instabilitate
economica, firmelor nou intrate pe piață comparativ cu firmele care au o „istorie” deja bine
conturata. Aceasta decizie se bazeaza pe ratele mari de „mortalitate” inregistrate de afacerile noi.
Sursele fondurilor personale pot fi:
- Economii proprii;
- Venituri din plasamente în investiții;
- Polițe de asigurare pe viață;
- Ipoteci pe locuințe proprii sau pe bunuri persoanale;
 - Împrumuturi personale bazate pe credibilitatea ridicată a propriei persoane;
- Cartea de credit personală

Avantajele fondurilor proprii:

- ofera avantajul unei sigurante mai mari ca in alte modalități de finanțare;
- nu este necesara expunerea detaliata a planului de afaceri in fata unor parteneri
externi, si nici aprobarea acestora pentru luarea deciziilor importante;
- asigura deci flexibilitate, siguranta si independenta deoarece nu au obligații
suplimentare (dobânzi, garanții);
- in perspectiva atragerii de surse de finantare exterioare firmei angajarea unor fonduri
proprii reprezinta o garantie a motivatiei intreprinzatorului pentru asigurarea
succesului afacerii.

Dezavantajele finantarii din surse proprii:

- fondurile proprii sunt in general destul de limitate si pot frana dezvoltarea afacerii;
- in caz de nereusita, pierderea va fi suportata in intregime de intreprinzator (sau de
apropiatii sai);
- firma va fi putin cunoscuta de institutiile financiare si va putea mai greu mobiliza
fonduri in situatii speciale.
Data fiind conjunctura economica care a caracterizat evolutia economiei
romanesti in perioada de tranzitie, majoritatea intreprinzatorilor nu au avut rezerve
suficiente si nici nu au avut intotdeauna posibilitatea sau curajul de a apela la credite
bancare.
O sursă de finanțare pot reprezenta resursele prietenilor si cunoștințelor.
Accesibilitatea lor depinde de credibilitatea întreprinzătorului și de puterea financiară a
prietenilor și cunoștințelor.

3.2. Creditul bancar

Reprezintă sursa de finanțare la care IMM-urile apelează în mod curent. Accesul la credit
al firmelor noi sau de mici dimensiuni este mai dificil.
Avantajele creditului bancar:
 obtinerea de fonduri suplimentare, peste cele proprii;
  stabilirea unei relatii cu o institutie financiara cunoscuta, accesul mai usor la alte
servicii furnizate de catre banca;
 obtinerea unui credit poate functiona ca un semnal ce atesta viabilitatea afacerii in
fata altor investitori potentiali;
 in cazul anumitor forme de credit exista un grad de flexibilitate in ceea ce priveste
sumele angajate, datele la care se angajeaza sumele respective, dobanzile si termenele de
rambursare;
 necesitatea de a convinge banca de viabilitatea afacerii sau simpla completare a unei
cereri de creditare poate „forta” intreprinzatorul sa isi analizeze in mod obiectiv
afacerea, sa obtina o imagine clara a situatiei sale financiare si un tablou al punctelor
slabe, punctelor tari, oportunitatilor si amenintarilor care caracterizeaza situatia firmei.

Dezavantaje ale creditului bancar:

 reticenta bancilor in ceea ce priveste finantarea noilor firme deoarece banca nu are
siguranta ca va primi inapoi banii acordati drept credit; firmele nou-infiintate nu ofera
aceasta garantie, din diferite motive (nu au istoric, nu au experienta, nu au foarte
multe elemente care sa faca din aceste firme elemente stabile in cadrul economiei);
 riscul de a pierde garantiile depuse sau chiar riscul de faliment in cazul
nerestituirii creditului;
 implicarea unui factor „extern” in managementul firmei, aparitia unor restrictii;
 expunerea la riscuri noi – de exemplu riscul ratei dobanzii;
 riscul intreruperii creditarii in cazul unor evenimente nefavorabile pentru firma.
Etapele procesului de obținere a unei finanțări:
- întocmirea dosarului de obținere a creditului;
- Evaluarea dosarului de creditare;
- Decizia de creditare;
- Furnizarea creditului;
- Urmărirea derulării finanțării și rambursarea creditului.

Principalele bariere în accesarea unor finanțări bancare întâmpinate de IMM-uri sunt

ilustrate în graficul 3.2.1.
 Graficul 3.2.1

Sursa: Carta Albă a IMM-urilor din România, Ediția 2016

Cele mai importante elemente în alegerea unei bănci în opinia IMM-urilor sunt
prezentate în graficul 3.2.2.
Grafic 3.2.2

Sursa: Carta Albă a IMM-urilor din România, Ediția 2016

3.3. Emisiunea de acțiuni pe piața de capital

Este o sursa mai puțin utilizată de firmele mici și mijlocii. Practica arată că această
modalitate de finanțare nu este utilizată de microfirme, iar firmele mici și mijlocii o folosesc în
proporții reduse în România, doar 1,64% dintre firmele din eșantion (grafic 3.1.). Pentru a emite
acțiuni prin ofertă publică sau prin plasament privat firma trebuie să apeleze la o societate de
valori
mobiliare sau o firmă de consultanță care să-i acorde consultanță în pregătirea documentației și pe
parcursul întregului proces.
Avantaj: atragerea de capital prin această metodă nu necesită garanții sau lichidități;
Dezavantaj: specificitatea procesului și costurile relativ ridicate.

3.4. Leasingul
Este o metodă de finanțare pentru IMM-uri des utilizată (reprezentă 8% în structura
IMM- urilor, grafic 3.1.)
Leasingul este un sistem prin care o firmă-client primește permisiunea de a folosi
anumite echipamente din partea firmei proprietare (de leasing), în schimbul plății periodice a
unor sume de bani. La sfîrșitul perioadei de leasing firma-client poate deveni proprietarul
respectivului activ, dacă este interesată, în schimbul achitării anumitor sume. Toate condițiile
sunt menționate într-un contract de leasing.

3.5. Francisingul
Reprezintă o finanțare indirectă/ în natură importantă prin asigurarea unei părți
importante din resursele necesare demarării și derulării unei afaceri. Exemple de elemente puse
la dispoziție de francizor: marcă, sistem de management, producție și comercializare, trening,
consultanță, etc.

3.6. Factoringul
Este o metodă de ffinanțare care permite finanțarea unei firme în faza în care derulează
activități comerciale și are de primit sume pentru produsele vîndute. Metoda constă în preluarea
de către o instituție financiară (bancă, societate imobiliară, etc) a drepturilor de creanțe aferente
produselor vândute, în condițiile achitării imediate, firmei în cauză, a unei părți mjore din
contravaloarea sumei de încasat.
Avantajul IMM-ului:
- poate să obțină imediat lichidități pentru produsele vândute în schimbil
cedării unui procent din veniturile de încasat;
- instituția financiară își asumă integral riscurile privitoare la încasarea
veniturilor prevăzute în contract.
 3.7. Business Angel8
Legea are în vedere stimularea investitorilor individuali creând un instrument modern de
finanţare a afacerilor, după modelul existent în alte ţării ale UE (Finlanda, Marea Britanie,
Italia), aşezând România pe harta antreprenorială a Europei. Documentul stabilește cadrul legal
pentru acordarea de finanţări noilor întreprinderi de către respectivii investitori, prin cesionarea
de părţi sociale de către proprietarul afacerii.

Orice persoana fizică poate deveni investitor individual – business angel, dacă
îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:
 este o persoană din afara societăţii şi dobândeşte calitatea de asociat al acesteia prin
aportul său în numerar la capitalul social al societăţii, rezultând emiterea de noi părţi
sociale în favoarea sa;
 investeşte o sumă cuprinsă între 3.000 de euro şi 200.000 euro (suma investită va fi
plătită prin intermediul sistemului bancar din România şi va fi înregistrată în
contabilitatea societăţii);
 nu poate deţine, ca urmare a investiţiei, în nume propriu sau prin persoane interpuse, mai
mult de 49% din capitalul social al societăţii în cauză;

Facilitățile de care beneficiază un business angel vizează scutirile de la :

• impozitul pe veniturile sub formă de dividende, pentru o perioadă de 3 ani, din momentul
dobândirii părţilor sociale, pentru dividendele aferente părţilor sociale dobândite;
• impozitul pentru câştigul stabilit din transferul părţilor sociale dacă înstrăinarea are loc
după cel puţin 3 ani de la dobândire.

3.8 Fonduri europene și guvernamentale

Finantarea nerambursabila (subventii guvernamentale, programe de finantare
nerambursabila publice sau private).
Avantaje:
 pot fi finantate activitati fara sa se consume resurse proprii sau sa se contracteze
credite;

8
Legea 120/2015, este în vigoare din 17 iulie 2015
  este pastrata independenta si autonomia financiara a organizatiei.
Dezavantaje:
 acces dificil (fondurile se acorda periodic, de regula pe baza unor licitatii);
 control strict al modului de utilizare a fondurilor de catre finantatori,
inclusiv prin colaborare cu alte institutii de specialitate (Curtea de Conturi etc.).
Fondurile structurale și de coeziune, numite generic, ”fonduri europene”, reprezintă
instrumentele financiare prin care Uniunea Europeană acționează pentru eliminarea disparităților
economice și sociale între regiuni, în scopul realizării coeziunii economice și sociale între aceste
regiuni aflate în componența sa. Aceste fonduri au fost, sunt și vor fi alocate pentru diverse
proiecte prin intermediul programelor de dezvoltare care conțin anumite direcții de dezvoltare și
condiții de eligibilitate pentru a putea beneficia de astfel de finanțări.

Acordul de parteneriat 2014 – 2020 include cinci fonduri structurale şi de investiţii

europene (fonduri ESI): Fondul european de dezvoltare regională (FEDR); Fondul de coeziune
(FC); Fondul social european (FSE); Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR)
şi Fondul european pentru pescuit şi afaceri maritime (FEPAM).

Programele subsecvente, care vor transpune elementele prevăzute de Acordul de

Parteneriat 2014 – 2020 cu România şi care vor conţine angajamente ale acesteia privind
îndeplinirea obiectivelor UE prin programarea fondurilor comunitare sunt:
Programul Operaţional Infrastructura Mare;
Programul Operaţional Regional;
Programul Operaţional Capital Uman;
Programul Operaţional Competitivitate;
Programul Operaţional Capacitate Administrativa;
Programul Operaţional Asistenta Tehnica;
Plaţi directe in agricultura ;
Programul National pentru Dezvoltare Rurala;
Programul Operaţional Pescuit; Facilitatea “Connecting Europe”;
Programele de cooperare teritoriala
Politica de coeziune a Uniunii Europene vizează, în principal, creşterea economică şi
ocuparea forţei de muncă. Politica de coeziune reprezintă o componentă esenţială a cadrului
financiar multianual al UE pentru perioada 2014-2020 şi este finanţată prin Fondul european de
dezvoltare regională (FEDR), Fondul social european (FSE), Fondul de coeziune (FC). Politica
de coeziune are 11 obiective tematice, printre care și Competitivitatea întreprinderilor mici şi
mijlocii (IMM-uri) (obiectivul 3)
Obiectivele PC și ale PAC vor fi realizate prin intermediul a 8 programe operaţionale
(OP), deci cu 1 program mai puţin în comparaţie cu perioada 2007-2013:
o Programul pentru competitivitate (FEDR), vizând obiectivele tematice 1 şi 2;
o Programul privind infrastructura de anvergură (transport, mediu şi energie),
finanţat din FEDR şi din Fondul de coeziune, în cadrul obiectivelor tematice 6
şi 7;
o Programul regional (FEDR), care se adresează nevoilor regionale şi locale
(în cadrul obiectivelor tematice 1, 3, 4, 6, 8 şi 9);
o Programul privind asistenţa tehnică (FEDR), care sprijină gestionarea
fondurilor ESI;
o Programul privind capitalul uman (FSE), în cadrul obiectivelor tematice 8, 9 şi
10, care abordează priorităţile din domeniul ocupării forţei de muncă, al
educaţiei şi al incluziunii sociale;
o Programul privind capacitatea administrativă (FSE), în cadrul obiectivului
tematic 11, care abordează reforma administrativă şi sprijinul pentru instituţiile
publice;
o Programul de dezvoltare rurală - PNDR (finanţat din FEADR);
o Programul pentru pescuit şi afaceri maritime (finanţat din FEPAM), în
cadrul obiectivelor tematice 3, 4, 6 şi 8.

 Programe de finanțare pentru inițiere și dezvoltarea unei afaceri

-finanțator UE și Guvernul României-
- Programul Operațional Regional 2014-2020 –
- Programul Operațional Competitivitate 2014-2020
- Programul Operațional pentru Pescuit și Afaceri Maritime
- Programul de competitivitate pentru intreprinderi si IMM-uri – COSME
- Programul național de dezvoltare rurală – PNDR
- Programul Operațional Capital Uman

-Finanțator UE-
- Programul Orizont 2020
- Programul de competitivitate pentru intreprinderi si IMM-uri – COSME
 - Programul LIFE+
- INTERREG Europe

3.9. Programe guvernamentale de susținere a IMM-urilor din România

 Programe de dezvoltare a întreprinderilor mici şi mijlocii

Guvernul, organele de specialitate ale administraţiei publice centrale şi autorităţile locale
acordă sprijin întreprinderilor mici şi mijlocii prin:
a) facilitarea accesului la finanţare a întreprinderilor mici şi mijlocii prin elaborarea şi
implementarea de instrumente şi scheme financiare de tipul:
- alocaţii financiare nerambursabile, acordate întreprinzătorilor la înfiinţarea
întreprinderilor mici şi mijlocii, în vederea completării capitalului necesar pentru iniţierea
afacerii;
- ajutoare financiare nerambursabile, acordate întreprinderilor mici şi mijlocii pentru
realizarea investiţiilor în sectorul productiv şi servicii;
- constituirea de fonduri de garantare, fonduri de investiţii şi capital de risc în sprijinul
întreprinderilor mici şi mijlocii;
- scheme de creditare cu dobândă redusă;
- alte scheme şi instrumente financiare;

b) imbunatatirea accesului intreprinderilor mici si mijlocii la finantare, prin acordarea de

sprijin financiar si asistenta pentru dezvoltarea sistemelor moderne de finantare, asigurarea
fundamentelor informationale necesare in vederea elaborarii de proiecte viabile de catre
intreprinzatori, precum si stimulente pentru crearea de locuri de munca, pentru infiintarea si
dezvoltarea intreprinderilor mici si mijlocii;
c) promovarea investiţiilor străine la nivelul întreprinderilor mici şi mijlocii;
d) asigurarea resurselor financiare pentru cofinanţarea şi utilizarea eficientă a ajutorului
financiar din partea Uniunii Europene şi a altor donatori interni şi internaţionali;
Facilitarea accesului intreprinderilor mici si mijlocii la fonduri externe nerambursabile,
pentru ca acestea sa furnizeze doar o singura data datele necesare, precum si valorificarea
bunelor practici din Uniunea Europeana, prin proiectarea si implementarea, din fonduri externe
nerambursabile, a unor programe destinate intreprinderilor mici si mijlocii de tipul:
 – fond de microfinantare a intreprinderilor mici si mijlocii axat pe dezvoltarea spiritului
antreprenorial, inovare de varf si introducerea noilor tehnologii;
– programe de cercetare, dezvoltare si consultanta privind managementul, marketingul,
networkingul, investitiile in intreprinderi mici si mijlocii, in vederea furnizarii de solutii
pragmatice pentru cresterea functionalitatii si performantelor firmelor pe piata interna si
internationala;
– fond pentru cofinantarea realizarii de produse ecologice;
– fond pentru minigranturi pentru microintreprinderi;
– program pentru organizarea, in fiecare regiune a tarii, a unor clustere inovative,
focalizate pe produse pentru export, finantate din fonduri europene, care sa valorifice potentialul
si conditiile specifice fiecarei zone;
– fond «capital de risc», in vederea finantarii infiintarii de start-up-uri inovative;
În aplicarea programelor destinate intreprinderilor mici si mijlocii prevazute la lit. d se va
acorda prioritate de finantare programelor de minigranturi pentru microintreprinderi, celor ce
finanteaza produse ecologice sau care apartin afacerilor de mediu si produselor sau serviciilor
inovative;
e) facilitarea accesului la servicii de informare, instruire, consultanţă, consiliere şi
asistenţă tehnică pentru potenţialii întreprinzători care iniţiază o afacere, pentru întreprinderile
nou- înfiinţate şi pentru întreprinderile mici şi mijlocii existente, potrivit nevoilor acestora;
f) îmbunătăţirea accesului întreprinderilor mici şi mijlocii la informaţii despre piaţă şi
servicii de marketing, financiare şi informatice;
g) elaborarea şi publicarea de studii, anchete statistice, materiale informative şi alte
lucrări necesare desfăşurării activităţii întreprinderilor mici şi mijlocii;
h) facilitarea promovării produselor şi serviciilor întreprinderilor mici şi mijlocii pe piaţa
internă şi externă, inclusiv prin ajutoare financiare pentru efectuarea de studii de piaţă, realizarea
de materiale informative, de reclamă şi publicitate, participarea la târguri, expoziţii şi la alte
asemenea tipuri de manifestări, în ţară sau în străinătate;
i) dezvoltarea cooperării interne şi internaţionale şi stimularea creării parteneriatelor de
afaceri în domenii de interes pentru întreprinderile mici şi mijlocii;
j) sprijinirea şi stimularea activităţii de cercetare-dezvoltare, inovare şi transfer tehnologic;
 k) stimularea accesului întreprinderilor mici şi mijlocii la comerţul electronic, prin
sprijinirea acestora în consolidarea capacităţii lor tehnologice informaţionale, în scopul
promovării afacerilor prin intermediul mijloacelor electronice;
l) sprijinirea întreprinderilor mici şi mijlocii pentru îmbunătăţirea calităţii produselor şi
serviciilor şi pentru introducerea sistemelor de standardizare şi certificare a calităţii conform
normelor Uniunii Europene;
m) sprijinirea centrelor de consultanţă şi management al informaţiilor, a organizaţiilor de
reprezentare a întreprinderilor mici şi mijlocii şi a organizaţiilor înfiinţate în scopul sprijinirii
dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii, la nivel regional şi naţional, prin creşterea
potenţialului lor instituţional, material şi uman, în vederea diversificării, specializării şi
perfecţionării activităţilor pe care acestea le desfăşoară, pentru îmbunătăţirea climatului de
afaceri, stimularea creării de noi întreprinderi mici şi mijlocii şi sprijinirea dezvoltării acestora.

Programele naționale destinate finanțării întreprinderilor mici și mijlocii, care se

derulează de către autoritatea publică centrală cu atribuții în domeniul întreprinderilor mici
și mijlocii până în anul 2020, conform procedurilor de implementare aprobate în fiecare an
prin ordin al conducătorului acesteia, publicat în Monitorul Oficial, sunt:
a) programul național multianual pentru dezvoltarea antreprenoriatului în rândul
femeilor din sectorul întreprinderilor mici și mijlocii;
b) programul pentru dezvoltarea abilităților antreprenoriale în rândul tinerilor și
facilitarea accesului acestora la finanțare - START;
c) programul național multianual de înființare și dezvoltare de incubatoare tehnologice
și de afaceri;
d) programul pentru stimularea înființării și dezvoltării microîntreprinderilor din sfera
economiei sociale;
e) programul pentru transferul afacerilor;
f) programul național multianual de microindustrializare;
g) programul de dezvoltare a activităților de comercializare a produselor și serviciilor de
piață;
h) programul național multianual pentru susținerea meșteșugurilor și artizanatului;
 i) programul național multianual pentru stimularea creării, dezvoltării și promovării
brandurilor sectoriale și subsectoriale;
j) programul național multianual pentru înființarea și dezvoltarea întreprinderilor mici
și mijlocii în mediul rural;
k) programul de stimulare a cercetării-dezvoltării și inovării în rândul întreprinderilor
mici și mijlocii;
l) alte programe naționale pentru întreprinderi mici și mijlocii, aprobate în condițiile
legii.“
Anual, prin legea bugetului de stat se alocă fonduri în valoare de 0,4% din PIB, fonduri
europene și fonduri externe nerambursabile pentru finanțarea programelor de dezvoltare și a
măsurilor de sprijinire a înființării de noi întreprinderi și de susținere a dezvoltării
întreprinderilor mici și mijlocii, la nivel național și local, prevăzute în Strategia guvernamentală
pentru susținerea dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii.“

Facilitatile de natura ajutorului de stat, prevazute de prezenta lege, se vor acorda prin
intermediul unor scheme de ajutor de stat sau de ajutor de minimis, elaborate si implementate in
concordanta cu legislatia Uniunii Europene si nationale in domeniul ajutorului de stat.

3.10. Fondul national de garantare a creditelor pentru intreprinderile mici si mijlocii

In vederea imbunatatirii accesului intreprinderilor mici si mijlocii la finantare,

functioneaza Fondul national de garantare a creditelor pentru intreprinderile mici si mijlocii,
infiintat prin hotarare a Guvernului ca institutie cu capital de risc, in conformitate cu legislatia in
vigoare, care poate infiinta filiale sau unitati teritoriale fara personalitate juridica.
Fondul national de garantare a creditelor pentru intreprinderile mici si mijlocii
functioneaza sub forma societatilor comerciale pe actiuni, in conditiile Legii nr. 31/1990 privind
societatile comerciale, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.
Capitalul social al Fondului national de garantare a creditelor pentru intreprinderile mici si
mijlocii, stabilit la infiintare, este de 50.000.000.000 lei, avand ca sursa de alocare bugetul de stat.
Capitalul social de 50.000.000.000 lei va fi majorat anual, pe o perioada de 5 ani de la
infiintare, cu 0,4% din veniturile bugetare.
 4. Probleme specifice IMM-urilor din România

Probleme specifice IMM-urilor din România la nivel macroeconomic:

1. Problema masei critice a IMM-urilor – prea puţine întreprinderi active în economie;

2. Problema gabaritului afacerii/dimensiunii companiilor – prea puţine întreprinderi de mărime
mijlocie;
3. Problema structurii sectoriale – prea multe întreprinderi activează în domeniile serviciilor şi
comerţului;
4. Problema rezilienţei noilor afaceri – două treimi dintre întreprinderile noi dispar de pe piaţă în
primul an de viaţă.

Probleme specifice IMM-urilor din România la nivel microeconomic:

Grafic 4.1. Frecvenţa dificultăţilor majore cu care se confruntă IMM-urile

Sursa: Carta Albă a IMM-urilor din România, 2016

Bibliografie
1. Dumitrescu, Mihail – Strategii și management strategic, Editura Politică, București
2. Igăr, Elena Mihaela (coord), Întreprinderile Mici și Mijlocii în Economia Românească, Institutul
Național de Statistică, ISSN 1841-4419, 2013
3. Manolescu, Gheorghe – Finanțarea proiectelor de dezvoltare, Editura Fundației România de
Mâine, ISBN 978-973-163-616-0
4. Nicolescu, O (coord.), Carta Albă a IMM-urilor din Romania, Consiliul Național al Întreprinderilor
Private Mici și Mijlocii din România, ISBN 978-606-727-167-6, 2016
5. Nicolescu, Ovidiu – Managementul întreprinderilor mici și mijlocii, Editura Economică București,
2001
6. Pîslaru, Dragoș (coordonator), Modreanu, I Contribuţia IMM-urilor la creşterea economică
– prezent şi perspective, elaborata pe proiectul: Îmbunătăţirea capacităţii instituţionale, de
evaluare şi formulare de politici macroeconomice în domeniul convergenţei economice cu
Uniunea Europeană, Comisia Naţională de Prognoză, cod SMIS 27153
7. Ștefănescu, Roxana – Managementul întreprinderilor mici și mijlocii, Editura Fundației România
de Mâine, ISBN 978-606-20-0177-3, 2013.
8. *** Anuarul Statistic al României 2015, Institutul Național de Statistică, ISSN: 1220-3246, 2016;
9. *** Financing SME in Romania, OECD, Bucharest, 2007
10. Legea pentru IMM-uri – Legea nr. 62/ 2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr.
346/2004, http://legestart.ro/legea-nr-622014-pentru-modificarea-legii-privind-stimularea-
infiintarii-si-dezvoltarii-imm-urilor/
11. Legea 346/2004, http://normacorp.ro/lege-nr-346-din-2004-actualizata-2015/
12. Strategia guvernamentală pentru dezvoltarea sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii şi
îmbunătăţirea mediului de afaceri din România – Orizont 2020; http://cursdeguvernare.ro/wp-
content/uploads/2014/07/sgimmma-26-mai-2014.pdf;
13. Strategia națională pentru competitivitate 2015-2020;
14. Noul Cod Fiscal – Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal este în vigoare din 1 ianuarie 2016;
15. Legea întreprinzătorului debutant Legea nr. 97/ 2014;
16. Legea Business Angel – Legea 120/2015,
17. *** Catalog surse de finanţare disponibile pentru iniţierea/înfiinţarea şi dezvoltarea unei
afaceri, 2015
18. *** Catalogul surselor de finanțare, 2016
19. *** Financing SMEs and antrepreneurs, OECD, 2016